882 matches
-
barbară, lătrându-și triumful, sfidând Ciclopul care le spionase sufletele și mintea și sexul. Până diseară, până acum câteva ore, când pământul se scuturase de plictiseala care tot fermenta clocea defeca pe spinarea sa prea răbdătoare. Un ogar turbat peste cățeaua turbată, trepidând, epileptic, pe spinarea ei îngustă, asmuțit de gâtul ei alb alb și de șoldurile perfide și părul roșu, lătrând împreună plăcerea imediată, ilicită, care să răzbune amânări și interdicții. Terapia turbării, eliberarea, da, plăcerea desferecată, desfrânată, câinoasă, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
sfârșit, răzbuna pe toate amânările, să se poată, în sfârșit, regăsi. Da, îi era dor de Irina, cea de departe, care ar fi putut fi dacă ar fi fost, așa schelălăia, neauzit, potaia Dominic, întins pe spate, pe covor, lângă cățeaua care îi lingea, gudurându-se, sucurile, pielea, părul. „Părul“, articulă abia abia cățelușul plictisit. „N-aveai păr roșu. De când, păr roșu?“, întrebase, abia suflând, străinul. „Irlandeză, baby. Sunt irlandeză“, răspunse, prompt, străina. „Irlandeză pursânge, jur“, repetase, ferm, irlandeza, și îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
de prezent, trecut și viitor, monstrul. Dresat. Să nu putem, să nu... Detectivul se strecură ușor ușor înapoi spre cameră, trase lent lent ușa după el. Cândva, Tereza bătu, timid, în ușă. Era reanimată, normală, dresată, înviase de-a binelea, cățeaua. Cu fiecare oră redevenea, parcă, ce nu fusese vreodată. Buzele în continuă vibrație, ochii măriți, vopsiți, întineriți. — Ți-aș oferi o gustare. Cred că ai flămânzit... și zâmbise. Nu, deloc, deloc. Dar dacă vreți, cumva, să plecați acasă... Putem pleca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
câteva pahare. Sting veilleusa, rămâne ca unică sursă de lumină televizorul cu umbre tremurate albăstrii - peste maximum un sfert de oră, ne trezim într-un bubuit disperat de uși. Pe fata cea mică a vecinului o mușcase rău de fund cățeaua țiganilor de pe stradă. Dacă moare, doamna Liana, eu ce mă fac? se tânguie Sile în bucătărie ca un copil, parcă faptul ar fi fost gata împlinit. Nu vrei să suni la Salvare? Probabil de asta ai venit! sugerează mama pragmatică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
saci, ia copilul din brațele omului, se-ntoarce cu el în ușa deschisă, îi face vânt de parc-ar fi vrut să-l azvârle, făcându-l chiar să orăcăie, pe urmă se-ntoarce la loc, lingând la el ca o cățea. opt M-am întors la viața socială pe o vreme încă frumoasă și liniștită, în sâmbăta când Bucureștiul își comemora o dată aniversară destul de colțuroasă, 544 de ani de la atestarea documentară, o sâmbătă cum nu știu câte am să mai apuc anul ăsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
osos.) Dar să pretindă, în schimb, o alianță ruso-turcă îndreptată împotriva lui Napoleon. Asta da idee! PAGINĂ NOUĂ 19 Prima problemă se ivi după-amiază. Consulul francez îl așteptă în zadar pe acel prince charmant. Idiotul nu apăru. Feciorul acela de cățea nu călcă la locul întâlnirii nici măcar pentru vreo scuză oarecare, cât de cât plauzibilă. Îl lăsa să aștepte ca un caraghios, sub privirile unui țigan beat care lălăia în legea lui și se hlizea, în pauze, întinzând mâna spre el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
avea celule, bărbații erau ținuți „la garaj”, femeile „la bucătărie”, proaspeții și pedepsiții „la chimniță”). Așadar, Într-o zi, coborâse la bucătărie Însuși comandantul, cumplitul maior Buzescu Ion și urlase la ea - numai la mama, acuzând-o că... Îi strică cățeaua: «Îmi strici cățeaua, bandito, cu jocu tău, burghe’ și hiclăris’, de-i zici valț - dacă-l mai joci de față cu cățeaua, Îți rup eu, cu mâna mea, picioarele!» O Întrebasem ce era cu... strică-cățeaua? Care cățea? Cum, care: celebra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
erau ținuți „la garaj”, femeile „la bucătărie”, proaspeții și pedepsiții „la chimniță”). Așadar, Într-o zi, coborâse la bucătărie Însuși comandantul, cumplitul maior Buzescu Ion și urlase la ea - numai la mama, acuzând-o că... Îi strică cățeaua: «Îmi strici cățeaua, bandito, cu jocu tău, burghe’ și hiclăris’, de-i zici valț - dacă-l mai joci de față cu cățeaua, Îți rup eu, cu mâna mea, picioarele!» O Întrebasem ce era cu... strică-cățeaua? Care cățea? Cum, care: celebra Lady-de-la-Mediaș, o știe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
Însuși comandantul, cumplitul maior Buzescu Ion și urlase la ea - numai la mama, acuzând-o că... Îi strică cățeaua: «Îmi strici cățeaua, bandito, cu jocu tău, burghe’ și hiclăris’, de-i zici valț - dacă-l mai joci de față cu cățeaua, Îți rup eu, cu mâna mea, picioarele!» O Întrebasem ce era cu... strică-cățeaua? Care cățea? Cum, care: celebra Lady-de-la-Mediaș, o știe Întreg Ardealul; cățeaua-lup dresată să-l muște pe banditul (burghe’ și hiclăris’) care ar fi coborât mâinile, ori s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
că... Îi strică cățeaua: «Îmi strici cățeaua, bandito, cu jocu tău, burghe’ și hiclăris’, de-i zici valț - dacă-l mai joci de față cu cățeaua, Îți rup eu, cu mâna mea, picioarele!» O Întrebasem ce era cu... strică-cățeaua? Care cățea? Cum, care: celebra Lady-de-la-Mediaș, o știe Întreg Ardealul; cățeaua-lup dresată să-l muște pe banditul (burghe’ și hiclăris’) care ar fi coborât mâinile, ori s-ar fi oprit din „Manej” - depindea ce ordin auzea Lady că i se dădea hitleristului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
ședințe de lucru”... Celelalte femei nu Îndrăzneau să miște, nici să vorbească Între ele - trecuseră cu toatele, pe „sus”, erau gata-Înspăimântate. Însă mama, chiar stând „reglementar”... dansa: din privire, din cap, mutând și picioarele pe podea. În curând, a Început și cățeaua să-și miște, să-și balanseze capul - uirmărind-o pe mama... Se vede Însă că Lady prinsese gustul „dansului”, nu doar În odihnă, la bucătărie, ci, pesemne și sus, la anchetă - altfel de ce s-ar fi Înfuriat comandantul Buzescu Ion (frate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
ar fi fost destui bandiți de păzit și de mușcat - deci: de reeducat (e-he, primăvara-vara lui ’49, cel puțin un sfert din populație se afla, fie „sus”, la munte, fie „jos”, În chimnițe, fie alergând la Manej, sub supravegherea cățelelor, a buzeștilor...). După primul atac al bolii, mama nu a mai putut merge decât cu ajutorul a două bastoane, recuperându-și, penibil, picioarele ca și moarte. Îi instalasem un șezlong În curte, pe iarbă. Fiindcă Îi era mereu frig la picioare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
să petrecem puțin timp împreună. Să ne relaxăm nițel, înțelegi? Da, înțeleg perfect ce vrei să spui, i-a răspuns el cu o expresie impasibilă. Și eu am sperat să ne relaxăm, dar, în loc de asta, tu te porți ca o cățea în călduri. La auzul remarcii aceleia necioplite, Alison a tresărit. —M-ai făcut cățea? — N-am vrut să sune așa, i-a replicat Luca obosit. Și tu știi asta. Alison a oftat și s-a aruncat pe pat cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
vrei să spui, i-a răspuns el cu o expresie impasibilă. Și eu am sperat să ne relaxăm, dar, în loc de asta, tu te porți ca o cățea în călduri. La auzul remarcii aceleia necioplite, Alison a tresărit. —M-ai făcut cățea? — N-am vrut să sune așa, i-a replicat Luca obosit. Și tu știi asta. Alison a oftat și s-a aruncat pe pat cu o expresie resemnată, apoi a bătut cu palma spațiul de lângă ea. Vino și așază-te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
pătura murdară, întredeschise ochii, străbătând cu privirea, în mod automat, întinderea albă. Dintr-o dată, inima îi tresări; luă binoclul și-l fixă asupra unui punct aflat drept în fața lui. După care strigă nerăbdător. — Kader! Kader! Scoală-te, blestemat pui de cățea! Umflatul Mohamed Kader deschise ochii fără chef și deloc ofensat, căci în anii de conviețuire se obișnuise cu caporalul, care nu-i putea pronunța numele fără să adauge o insultă drăgăstoasă. — Ce dracu’ s-a-ntâmplat? — Uită-te și spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
și iar se ridică și ai fi zis că vrea s-o ia din nou pe Mirela la dans și s-o strângă de buci. Velicu habar n-avea de el. Cu Mirela avea ce avea. Ea era capul răutăților. Cățeaua, vezi, până nu saltă coada, câinele nu se urcă pe ea, și fir-ai a dracului de cățea nenorocită care mi-ai mâncat viața și mi-ai mâncat banii, de curvă ordinară care nu se mai satură, și i-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
dans și s-o strângă de buci. Velicu habar n-avea de el. Cu Mirela avea ce avea. Ea era capul răutăților. Cățeaua, vezi, până nu saltă coada, câinele nu se urcă pe ea, și fir-ai a dracului de cățea nenorocită care mi-ai mâncat viața și mi-ai mâncat banii, de curvă ordinară care nu se mai satură, și i-a dat două smetii peste gură de a umplut-o de sânge... A mai dat de câteva ori și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
văzând câtă înverșunare și cât de înrăiți sunt unul împotriva altuia. Înverșunarea și răutatea aia trebuie că-i lega atât de tare de nu s-ar mai fi putut rupe unul de altul, Mirelo, păi, zdreanța aia de om și cățeaua aia care mi-a mâncat viața și mi-a mâncat banii... Totuși, spre deosebire de ea, lui îi dădea mâna s-o stâlcească în bătaie. Ce să mă fac, Mirelo, mare bărbat fatal, care dacă s-o fută ca lumea nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
-l vadă cum face pe el de frică, să-l vadă cum suferă... Îi râse în nas cu un hohot cumva sinistru, mustind de cruzime. Sunt o mincinoasă. D-aia te-am mințit. Sunt mincinoasă și perversă, și curvă, și cățea, și profitoare, și cum mă mai făceai când aveai draci și trebuia să ți-i verși pe mine. La ce dracu’ mă mai căutai dacă mă vedeai cum sunt? Acum dă-ți cu pumnii-n cap. Am să-ți fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
trenciuri, haine de blană, paltoane de toate felurile căptușite cu vatelină, mergeau pe stradă cu pași grăbiți, își ridicau gulerele și evitau drumurile lungi. Ridicam și eu gulerul costumului meu subțire, de vară, tremurând așa cum tremură puii abia fătați, când cățeaua îi lasă pentru puțin timp singuri. Câștigam trei sute douăzeci de lei într-o lună, din care o sută douăzeci se duceau pe chirie, treizeci pe abonamentul de tramvai - pentru că nu puteam face blatul la nesfârșit - iar o biată chiflă mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
Împărăteasă a răului, dracula În fustă, dușmanca neamului omenesc, perfidă, asasină, trădătoare, din nou serial killer, și a existat chiar și o publicație săptămânală, din cele umoristice, care, storcând la maxim spiritul sarcastic al redactorilor săi, reuși să-i spună cățea. Din fericire, bunul simț Încă mai persista În unele redacții. Unul dintre ziarele mai respectabile din regat, decan al presei naționale, publică un editorial Înțelept În care făcea apel la un dialog deschis și sincer cu moartea, fără prejudecăți, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
înapoi cu mari îndurări. Într-o izbucnire de mânie, Îmi ascunsesem o clipă Fața de tine, dar Mă voi îndura de tine cu o bunătate veșnică, zice Domnul, Răscumpărătorul tău. Mă așez pe covorul de la marginea patului ei, asemenea unei cățele de apartament epuizate, rostogolindu-mă peste versetele antice din cartea rămasă în urma lui, același destin ne unește pe toate trei în noaptea aceasta, nici una dintre noi nu mai are nici un folos, nici cartea aceea înfuriată, scuturată de valuri de tristețe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
idee excelentă, continuă Finn. Ne-am putea întâlni la mine, dacă vreți. În felul ăsta, dacă se întâmplă să apară vreun ciudat, nu va ști unde locuiești. —Vorbești serios? — Foarte serios. Drace, de-abia aștept să le spun tuturor ce cățea e Vanessa. A încercat să mă sune de două ori ca să vorbim despre neînțelegere, ce ziceți de asta? O vacă. Bineînțeles că i-am trântit telefonul în nas. Nu mai am cuvinte. N-aș fi crezut niciodată că Finn ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
izbesc lichidul bocnă cu o cană din metal. Făceam dragoste și ne spălam unul pe altul într-un lighean uriaș. Apoi o aruncam în fața curții, să-și frângă Zane gâtul. Uneori, pe strada Muzicuței ningea până la clanța ușii. Atunci Zuza, cățeaua neagră cât un vițel, intra în călduri și potăile săpau tuneluri pe sub zăpadă. Veneau cu zecile, chelălăind, mușcând, scuipând, înjurând. Ca să o scăpăm, câteodată o băgam pe Zuza în hol. Intra cu sfială, se lăsa pe labele din spate - ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
mucu-n ciorbă și scârț! tot nașpa le-a mers. De fiecare dată când ridicam capul dintre hârtii Zuza ciulea urechile și căsca de-i trosneau fălcile. Dantură perfectă, în ciuda vârstei matusalemice. Sunt ispitit s-o bag în genealogie și pe cățeaua asta tuciurie cu ochi ironici și bot uriaș, deja împânzit de fire albe. Așa trebuie să fi căscat și cățeaua Molda când Vodă Dragoș, descălecătorul, o trimitea să aducă bourul ucis: aport, Molda! aport! Sau s-a înecat în timpul braconajului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]