68,811 matches
-
Punctele luminoase ale unei linii drepte ce se continuă egale, fără nici un accident, fără nici o săritură jos, sus, semănând cu emisia unui aparat Morse ce ar bate într-una un semn, același semnal sau una și aceeași literă, neîntrerupt... Eroul căzând abia știut sau cunoscut, abia luat în seamă, în ansamblul general al lumii, - obsesia tabloului lui Breugel cu Icar prăbușindu-se minuscul, neînsemnat, într-o indiferență generală a naturii... A se vedea și mitul lui Prometeu tratat tot ca un
Exerciții de proză by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13619_a_14944]
-
sine. Deși, dacă această conștiință nu există, Copacul, ca posibil personaj, nu și-ar mai da seama de avantaj. Fagul pur, puternic, îl face să se refere mereu la abjecțiile existenței, la partea ei urâtă, sordidă... De teama să nu cadă pradă acestora, și tot meditând la ele, ...preocuparea eroului, grija de a nu fi abject, sordid, negarea lor continuă - însăși negația! - putea fi, de fapt, o coexistență continuă cu ea, o fascinație refuzată... * August 1970. Sărăcie lucie. Libertate absolută. Țiganul
Exerciții de proză by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13619_a_14944]
-
o pauză. O pauză nu se naște ca o necesitate absolută, ca un eveniment inevitabil. Corpul, mușchii au memorat că era o pauză. Se face această pauză conștiincios, însă încetează de a avea sens. Pentru că iese din structură și spectacolul cade în clișeu: tristețea comună. Cum devenim abstracți, distrugem viața pe scenă. Viața este întotdeauna concretă. Dau un exemplu: actul patru al piesei e plin de „erupții”. Când se joacă pur și simplu - toți pleacă, își spun adio, totul s-a
Interviu cu regizorul rus Yuri Kordonski by Maria Sârbu () [Corola-journal/Journalistic/13600_a_14925]
-
anilor. Învătînd să pricepi un urs din punctul lui de vedere și învățînd să îl iubești și să îi dorești tot binele posibil pentru un urs nu pentru un copil; întristîndu-te cînd Fram - fiind printre oameni și copii la circ - cade în melancolie și apatie visînd ghețurile polare natale de unde a fost desrădăcinat; bucurîndu-te cînd a fost trimis înapoi la Polul Nord și întristîndu-te iar de faptul că Fram a devenit neadaptat la viață prin zăpezile veșnice. Fram, care a fost printre
Voci din public () [Corola-journal/Journalistic/13605_a_14930]
-
de el. În 40 de ani, Holmes a trăit vreo 60 de aventuri. În acest timp, Arthur Conan Doyle a scris un număr impresionant de romane, nuvele, povești, piese de teatru, reportaje și chiar lucrări consacrate... spiritismului, în patima căruia căzuse în ultima parte a vieții (a murit în 1930). O viață povestită de el însuși și în care Sherlock Holmes nu ocupă decît un capitol. Așa cum se vede din autobiografia Viața mea aventuroasă (publicată acum cu succes și în Franța
MERIDIANE () [Corola-journal/Journalistic/13602_a_14927]
-
civil spaniol, firește, contra lui Franco, de asemeni, că sub numele de colonelul Berger ar fi comandat în timpul Rezistenței brigada Alsacia-Lorena. S. Damian ne informează că în toate acestea intră și multă legendă. Malraux n-a avut calificare de pilot; cade prizonier la nemți, este eliberat, după care, se retrage pe Coasta de Azur, exchivându-se de la recrutarea de detașamente de partizani. El nu clarifică în Antimemorii aceste aspecte din biografia lui, ci le ocultează. Să ne întoarcem însă la Condiția umană
Un analist și un evocator: S. Damian by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/13595_a_14920]
-
importantă, depășind conjuncturile politice, și nu poate fi apanajul unor funcționari. Din nefericire, la noi, funcționarii ministerului nu țin seama de opiniile susținute cu competență de importante personalități ale învățământului, culturii și științei românești sau străine. De curând mi-a căzut întâmplător în mână vol. XI, nr. 3 (50) din 2003 al revistei, excelente din toate punctele de vedere, Update. Publicație pentru educația continuă a medicilor; la pagina 152 se găsește un articol al medicului David Brooks din Manchester intitulat Ar
Disciplinele umaniste () [Corola-journal/Journalistic/13611_a_14936]
-
revenind tîrziu, mai mult sau mai puțin limpezitor, la poezia neîngenunchiată ideologic”. Alexandru Lungu a fost părtaș la acea scurtă, intensă, zbuciumată perioadă literară dintre 1944 și 1947, „răstimpul de beatitudine dintre colții și copitele a două năpaste ce au căzut peste noi”. Din care pricină efervescența creației în chestiune avea o notă dramatică pe care o putem reconstitui fără greutate. Funcționau pe atunci cîteva însemnate cenacluri liteare: Sburătorul postlovinescian, prezidat, prin rotație, de Felix Aderca, Șerban Cioculescu, Vladimir Streinu, cercurile
Răspunsurile poetului Alexandru Lungu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13617_a_14942]
-
a activității lor (mititeii lui Sechelariu, parcul de distracții al lui Opișan, „inaugurările” lui Mischie...). Nimeni n-a intrat în subterane, pentru că acelea sunt bine păzite și extrem de periculoase chiar pentru trecătorul neavizat căruia i s-a întâmplat să-i cadă privirea pe ele. Planurile, extrem de simple de altfel, vizează, într-o primă etapă, trecerea în mâinile oligarhiei alese pe sprânceană a tot ce reprezintă sursă de câștig în România (bănci, afaceri mobiliare și imobiliare, import-exporturi de produse alimentare, băuturi, țigări
A sufoca, sufocare by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13610_a_14935]
-
pare urma/ Pașilor, cresc semne de-ntrebare” (Tu treci neiertătoare). Ca și: „Între respirația a două cuvinte/ O formă atît de perfectă/ Pentru biciuirea singurătății/ Deși după o sută de ani de așteptare/ Orice paznic chiar prea credincios/ Începe să cadă din picioare” (Facerea). Gnoseologia provincialului se arată sabotată, la rîndul său, de îndoială și plictis: „Iar urc scara mohorîtei provincii/ De glezne îmi atîrnă bucăți de oglindă/ Petreceri și urme duioase/ De cînd rătăcesc și nu mai ajung/ Să mă
Dincolo de provincie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13640_a_14965]
-
unui ochi grăbit, ci efectul unei încercări de armonizare lăuntrică a oceanului de cuvinte, a lichidului lingvistic care vuiește și care se zbate pe dedesubt. Acum, într-un tîrziu, mi-am amintit de ce am luat Opera somnia și de ce am căzut în lectură ca într-un vis adînc. Pentru că lui Șerban Foarță nu-i poți spune nici La mulți ani! fără să te faci de rîs dacă nu te gîndești la fiecare cuvînt ca și cum l-ai folosi pentru prima dată. Așadar
La aniversară by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13623_a_14948]
-
Zamfir, a lui Andrei Pleșu, Valeriu Popa și Ovidiu Maitec. I-a spus Președintelui că e vorba de o gravă diversiune menită să-i îndepărteze pe artiști, intelectuali, scriitori, de conducerea statului și partidului. Că președintele statului nu trebuie să cadă în capcana acestei diversiuni și să riște să piardă devotamentul sincer al unor asemenea oameni. Într-un document de Securitate din 22 mai 1982, care în Cartea albă... n-a fost transcris, un informator din preajma lui Andrei Pleșu raportează opiniile
Afacerea „Meditația transcendentală” by Doina Jela () [Corola-journal/Journalistic/13582_a_14907]
-
în încăperile noastre, am avut norocul să nimerim într-un han convenabil, frecventat doar de negustori în trecere. Bucuria ne-a fost însă întunecată cînd hangiul ne-a adus la cunoștință niște zvonuri dinspre Konya, cum că orașul ar fi căzut pradă ciumei, iar porțile sale ar fi închise călătorilor. Oricît de neliniștitoare, aceste zvonuri au avut meritul de a mă apropia de ai mei, care au venit să mă înconjoare, așteptîndu-mi părerea în legătură cu ce se cuvenea să facem. Cîțiva călători
Amin Maalouf - Periplul lui Baldassare by Ileana Cantuniari () [Corola-journal/Journalistic/13606_a_14931]
-
bărbatul. Mi-e sete, a zis femeia. Acolo, după stâncile acelea, a spus omul arătând cu mâna, este un izvor. Duceți-vă să beți până termin eu șanțul. Au plecat în direcția indicată și în spatele stâncilor au găsit izvorul. Izvorul cădea de sus și se înfigea în pământ, drept, curat și sclipitor ca o spadă. Au băut, iar picurii de apă le-au stropit fața și părul; râdeau veseli, răcoriți, uitând de oboseală, de drumul rătăcit, de călătorie. Femeia s-a
Sophia de Mello Breyner Andresen by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/13722_a_15047]
-
S-o luăm pe cărare. Trebuie să întâlnim pe cineva. Cărările există ca să treacă oameni pe ele. Cărările există ca să ducă spre locuri unde sunt oameni. Și au intrat în pădure. Ici și colo trosnea câte o creangă uscată. Uneori cădea câte un con de pin. Se auzea murmurul brizei prin frunzișul de sus. Se auzea ciripitul păsărilor ascunse. Se auzea tăcerea mușchiului și a țărânei. Îmbătați de frumusețea, de muzica și de miresmele pădurii, bărbatul și femeia urmau poteca ținându
Sophia de Mello Breyner Andresen by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/13722_a_15047]
-
spus femeia. Avem mure, a spus bărbatul. A pus basmaua pe jos și a desfăcut nodurile. Dar basmaua era goală. Câteva clipe au rămas tăcuți. Pe urmă bărbatul a zis: Colțurile basmalei au fost desigur prost înnodate și murele au căzut una câte una, pe măsură ce umblam. Una câte una. Nici nu le-am simțit căzând. Mi-e foame, a spus femeia. Să mergem tot înainte, a spus bărbatul. Departe, printre copaci, au văzut o lumină roșie. E apusul soarelui a exclamat
Sophia de Mello Breyner Andresen by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/13722_a_15047]
-
desfăcut nodurile. Dar basmaua era goală. Câteva clipe au rămas tăcuți. Pe urmă bărbatul a zis: Colțurile basmalei au fost desigur prost înnodate și murele au căzut una câte una, pe măsură ce umblam. Una câte una. Nici nu le-am simțit căzând. Mi-e foame, a spus femeia. Să mergem tot înainte, a spus bărbatul. Departe, printre copaci, au văzut o lumină roșie. E apusul soarelui a exclamat femeia. Deja apusul soarelui. Să mergem repede, a spus bărbatul. Se înoptează și încă
Sophia de Mello Breyner Andresen by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/13722_a_15047]
-
corpului lipită de piatra de sus și latura stângă deja scăldată în boarea rece și aspră a prăpastiei. Simțea că ierburile și rădăcinile de care se ținea cedau treptat la greutatea corpului ei. Înțelegea că venise acum rândul ei să cadă în prăpastie. A văzut că, atunci când rădăcinile se vor rupe, nu se va putea agăța de nimic, nici chiar de ea însăși. Fiindcă pe ea însăși se va pierde atunci. A înțeles că-i mai rămăseseră doar câteva clipe. Atunci
Sophia de Mello Breyner Andresen by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/13722_a_15047]
-
puțini; îi miroseam imediat. Eram foarte retras și când a apărut Galeria..., toată lumea s-a întrebat: De unde a apărut ăsta?. Eu știam de unde: de la Garabet, de la Landry... Mă mir, totuși, că am avut acest noroc, pentru că aș fi putut să cad în darul beției, să mă deturnez. Ei nu, am dus o viață foarte sobră, fără să știu ce fac, de fapt. Mă pregăteam pentru scris. Când am început, eram gata antrenat. - Scrisul cere disciplină? Foarte multă, dar nici nu-ți
“Dinu Păturică este un prototip al activistului” by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13745_a_15070]
-
material viitorilor istorici literari, gest care trebuie încă o dată apreciat. comunismul a operat sângeros nu numai în lagăre și închisori, dar, și nu în cele din urmă, în planul culturii, al modificării (deformării) conștiințelor, și lucrul acesta cred că se cade a fi bine cunoscut de către tinerele generații. Distrugerea tezaurului de valori, anularea memoriei, echivalau cu un gulag, cu o lentă condamnare la moarte a înseși ființei naționale.
Cum se distruge o cultură by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/13762_a_15087]
-
geniul creștinismului, de la sonetele lui Dante și Eminescu, la siderala elegie blagiană. "Noblețe" nu este doar unul din sonetele demne de orice antologie, ci și marca stilistică a omului și poetului Gheorghe Pituț: Culoarea morți-i frumusețea/ frunzelor galbene ce cad/ de mii de ani pe-același vad/ dar fără ură, cu tandrețea/ timpului-gâdele nomad/ care ne-nvață ce-i noblețea/ de a te pierde cu suplețea/ și pacea unui trunchi de brad./ La fel de anonimi sunt sorii/ ca fiecare frunză-n
Sonetele lui Gheorghe Pituț by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/13766_a_15091]
-
restabili punțile cu un trecut prestigios, rezervor nu doar de sugestii poetice, ci și de proteguitoare spiritualitate). Prelinse pe făgașuri aparent delirante, liniile acestei erezii se strîng în satisfăcătoarea coerență a unor icoane executate într-o perspectivă inconformistă: "Din Cer cădeau chiar două urme/ Și aveau rană de argint./ Soarea soarelui ieșea din pămînt/ Pămîntul din mormînt.// Îngerul era frumos ca Rîul/ Mîna mea ca o cățea/ Cu umilință se prelingea/ Prin ceață după aripa sa.// Ca două aripi albe noi
"Sclavă și regină” by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13768_a_15093]
-
feeric,/ cum numai pulberile pot,/ și să înlănțuie istoric/ corpuscular-ondulatorii.../ Cît despre amintiți cuci,/ sclipeau de curățenie, însă,/ rugoși, pe-alocuri, ca un tuci,/ se ponoseau de pudra strînsă/ în pori, în cute, în cotloane,/ avînd să cînte numai cînd/ cădea, prin fante de obloane,/ un jet de raze, ca un laser,/ pe ei ( ca,-n cripta lui, pre Lazăr),/ pe care cucii-l așteptau/ ca,-n zori, cocoșii neuituci/ luminile ahura-mazdei)/ spre-a se juca de-a cucu-bau,/ pînă ce
Duet Foarță-Dimov by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13795_a_15120]
-
plafon și a plecat de la asta ca să-și imagineze un naufragiu pe mare. Singur cu pluta sa, la discreția valurilor, a sorții. Aștepta un eveniment care să se producă și care să-l scoată din încurcătura asta. Mărul - miracol așteptat - cade și îl salvează. Nimic previzibil în acest exercițiu pentru o clasă obișnuită cu sensurile concreteții și ale realității. "Inventînd, își anunța vocația de regizor", spune Banu. În același timp, ca o stranie intuiție a viitorului său, Andrei își definea condiția
Zile de naștere by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13775_a_15100]
-
acolo? Circuitul pîrîie. Mi-e teamă să nu se întrerupă. - Asta aț văzut dumneavoastră Ăia erau niște morț scoși din cimitir. La Racak a atacat UCK-ul și a omorît sîrbi. Am fost trimiși acolo. Au fost lupte grele. Au căzut și de-ai noștri și de-ai lor. Eu am tras în luptători UCK în uniforme negre. Nu era nici o femeie și nici un copil pe acolo" ( pp. 79-80). Citind toate aceste relatări s-ar putea crede că reporterul român încearcă
Un artist pe frontul iugoslav by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13789_a_15114]