2,098 matches
-
pix În friguroase săli de lectură. Dar cu voia Domnului - pe care neîncetat rog să-mi păsuiască timpul și să vegheze asupra dreptei mele cumpăniri a acestor vremuri atât de Întristătoare, când nu trăiau indivizi ci mase, când nu existau căi ci calea - deci cu voia Lui, să ne Întoarcem la vocile vremii și să le ascultăm. „Tema cărții lui Ion Călugăru, Oțel și pâine este, hotărât, una din cele mai interesante și Însemnate teme atacate de noua noastră proză, Începe
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
în aplicarea planurilor făurite acolo l-ar avea Nicolschi, susținut de troica Pauker-Luca-Georgescu. Bordeianu are o viziune aparte referitoare la rolul lui Țurcanu, pe care îl vede o victimă amăgită de Nicolschi. De asemenea, dacă este adevărat că s-a căit înainte de executarea sa și și-a asumat vina pentru Pitești, Bordeianu îl consideră ca fiind mântuit. Dintre studenți, Dumitru Bacu îi consideră pe Eugen Țurcanu, Titus Leonida 4, dar și pe Alexandru Bogdanovici principalii responsabili, în timp ce, dintre oficialități, e de
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
să-și facă o trambulină din aceste drepturi. Consideră problema înscrierii femeilor în partidele politice prematură înainte ca ele să obțină drepturile civile și pe cele politice în întregime. D-sa cere un concordat pentru a se putea pronunța asupra căii ce trebuie să urmeze femeia în împlinirea obligațiunilor ei politice pentru ca activitatea ei să fie rodnică în treburile țării. 15. D-l Profesor Anibal Teodorescu găsește că femeia nu poate fi utilă partidelor politice, unde ar putea fi utilizate ca
Din istoria feminismului românesc. Studiu și antologie de texte (1929-1948) by Ștefania Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1936_a_3261]
-
bine îmbrăcați, obtuzi, fără nici un fel de înțelegere pentru suferința omenească. Era serul menită să anihileze invazia microbiană a vânzătorilor ambulanți. Strâmbi, pociți, dezbrăcați, roși de mizerie, ei au fost,ai tari, au rezistat la toate asepticele societății [...]. La capătul Căii Văcărești, o femeie bătrână, cu fața stafidită, brăzdată de dungi adânci, învelită în șaluri vechi, stă rezemată de zidul unei cârciumi. În mâinile uscate, scheletice, ține o cutie cu câteva bucăți de săpun vechi, năclăit; același de luni de zile
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
am săvârșit și, prin aceasta, fac un prim pas, care mă eliberează de ele. În felul acesta, prin actul de căință, are loc, În sfera Eului meu personal, un act de desprindere interioară, de separație, Între Eul actual, care se căiește, și Eul din trecut, care a greșit. Acestea sunt două Euri ale aceleiași persoane, pe care, prin vinovăție, conștiința morală le pune față-n față. Pentru Spinoza, Kant și Nietzsche, căința este un simptom de dizarmonie interioară, care Întoarce sufletul
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
înainte de a spune: Mulțumesc, Corvium. Cel care fusese în spatele său era cât se poate de contrariat. Mimica feței îl trăda. E bun de partea noastră. Ar fi fost un păcat să-l pierdem. Eu îi iert pe cei care se căiesc cu adevărat și pe dușmanii care au meritat timpul meu. Ca Felix Amadeo, Corvium, zise intrând înapoi în cancelarie. Felix Amadeo... Împăratul. Și el iertase. Îi iertase pe cei din ultima luptă și îi răsplătise. La fel făcusem și eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
pedagogică, tocmai prin duritatea ei. E neplăcută fără doar și poate pentru eleve, dar și pentru adult, și majoritatea fetelor își dau seama de asta și-și trag mai apoi spuza pe turta lor. — Ei, gata, gata, murmură Claudia. Se căiește neroada acum, oftează Occia. Știți că sunt impulsivă, n-am vrut să vă fac rău... Așa, arată că te simți vinovată, se enervează și mai tare Ves tala Mamă. Durerea a trecut și nerușinata se bucură acum de simpatia ta
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Bine măcar că sora ei, Claudia Pulchra, a avut bunul-simț să nu apară. I-a trimis, bineînțeles, o invitație. Trebuia. De ochii lumii sunt în continuare o familie. Își înăbușă un oftat. Nu știe dacă să o blameze sau să o căi neze. O scursură. Nu, o slugă. S a lăsat cumpărată de Gallus. Cum de nu se gândește că păcatele ei s-ar putea abate într-o zi asupra fiului sau soțului? Quinctilius Varus e pe pământ duș man acum... Mă
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
dezmiardă, o palpează, îi încalecă trupul, însă nu o posedă. Trebuie să simtă și ea - femeia păgână - suferința pe care i-a prici nuit-o, să se perpelească înfometată, fără să aibă pentru moment dreptul la hrană, să aștepte, să se căiască, să merite ce va primi, să alerge după el pierdută în labirintul plăcerii, să nu cunoască drumul întoarcerii. Să nu-l mai părăsească niciodată. Observă cu o strângere de inimă că acum are capul acoperit cu un voal. Nu-i
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
ca apa murdară din vană după ce scoți dopul. Îi era frică și se simțea tare slăbit; Încerca să zică o rugăciune, și-și aduse aminte cum Începea, dar Înainte să apuce să zică cât putu de repede „O, Doamne! Mă căiesc din adâncul sufletului că Te-am nesocotit pe Tine, Carele ești toată dragostea mea și-Ți promit că...“ se simți peste poate de slăbit, se-ntinse cu fața-n jos și totul se termină foarte repede. O arteră femorală sfâșiată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
și îl îndemna pe urs să fie cu răbdare. lată că în gerul cel mare apa a înghețat și a prins ca în clește de fier coada ursului. — Acum trage, Moș-Martine! S-a opintit ursul: — Trag, dar nu vine! se căi. — Trage mai tare! îndemnă vulpea. S-au prins mulți pești, de aceea nu vine ușor coada. Ursul a smuncit una zdravănă și pac! i s-a rupt coada tocmai de la rădăcină. Când s-a întors mânios ca să plesnească vulpea, aceasta
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
poporul acesta al Ierusalimului se lasă dus în necurmate rătăciri, stăruiesc în înșelătorie, și nu vor să se întoarcă la Dumnezeu? 6. "Căci Eu sunt cu luare aminte, și aud că ei nu vorbesc cum ar trebui; nici unul nu se căiește de răutatea lui și nu zice: "Ce am făcut?" Ci toți își încep din nou alergarea, ca un cal care se aruncă la luptă. 7. Chiar și cocostîrcul își cunoaște vremea pe ceruri, turtureaua, rîndunica și cocorul își păzesc vremea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]
-
să se închine în Casa Domnului, toate cuvintele pe care-ți poruncesc să li le spui, nu lăsa nici un cuvînt din ele. 3. Poate că vor asculta, și se vor întoarce fiecare de la calea lui cea rea, atunci Mă voi căi de răul, pe care mă gîndisem să li-l fac din pricina răutății faptelor lor." 4. "Să le spui: "Așa vorbește Domnul: "Dacă nu Mă ascultați cînd vă poruncesc să urmați Legea Mea, pe care v-am pus-o înainte; 5
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]
-
și întregului popor: Domnul m-a trimis să proorocesc împotriva Casei acesteia și împotriva cetății acesteia toate lucrurile pe care le-ați auzit voi. 13. Acum, îndreptați-vă căile și faptele, ascultați glasul Domnului, Dumnezeului vostru, și Domnul Se va căi de răul pe care l-a rostit împotriva voastră! 14. Cît despre mine, iată-mă în mîinile voastre, făceți-mi ce vi se va pare că este bine și drept! 15. Numai să știți că, dacă mă veți omorî, vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]
-
și muntele Casei Domnului o înălțime acoperită cu păduri." 19. L-a omorît însă oare Ezechia, împăratul lui Iuda, și tot Iuda? Nu s-a temut Ezechia de Domnul? Nu s-a rugat el Domnului? Și atunci Domnul S-a căit de răul pe care-l rostise împotriva lor. Și noi să ne împovărăm sufletul cu o nelegiuire așa de mare?" 20. (A mai fost însă un om care proorocea în Numele Domnului: Urie, fiul lui Șemaia, din Chiriat-Iearim. El a proorocit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]
-
lor!" 18. Aud pe Efraim bocindu-se: "M-ai pedepsit, și am fost pedepsit, ca un junc nedeprins la jug; întoarce-mă Tu, și mă voi întoarce, căci Tu ești Domnul, Dumnezeul meu! 19. După ce m-am întors, m-am căit; și după ce mi-am recunoscut greșelile, mă bat pe pulpă; sunt rușinat și roș de rușine, căci port ocara tinereții mele." 20. Îmi este Efraim un fiu scump, un copil iubit de Mine?" "Căci cînd vorbesc de el, Îmi aduc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]
-
inițială în care începusem să învățăm yoga. Faptul că urmașii fondatorului sunt acum liderii sectei ar putea fi considerat un lucru de neiertat. - Nu vreau să spun asta, dar dacă nu reflectați asupra acestui lucru în mod public, nu vă căiți și vă continuați activitatea ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat, nimeni nu va crede în voi. Asta au făcut-o alți oameni. Învățăturile de bază ale religiei Aum sunt corecte. Și noi suntem victime.» Nu cred că e un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
îl vorbești perfect. — De acord, dar tu ai fost de mai multe ori prin părțile acelea, cunoști bine regiunea, în fine. Și, pe lângă asta... — Pe lângă asta ? — Ei, bine, rudenia nevestei tale cu Waldomar a ajuns la urechile lui Utrigúr, așa că... Căindu-se că se lăudase cu această rudenie, Audbert obiectă: — Dar sunt doar veri! Poate că el nici nu-și mai aduce aminte. Nici eu, uite, nu l-am mai văzut de ani de zile. De mulți ani! Și, pe urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
făcând semn cu bărbia păroasă înspre valea de dedesubt: — Frumoasă priveliște, eh? Balamber parcurse peisajul cu un ochi atent. își aținti apoi privirea asupra orașului aflat la dreapta lor. — Genava? întrebă. — întocmai. Ai văzut ce mare e lacul? Audbert se căi pe loc că pusese întrebarea aceea prostească: hunul nu era, desigur, omul care să-și treacă vremea contemplând priveliștile. Iar acesta, într-adevăr, se mulțumi să ridice din umeri: — Nu e cel mai mare pe care l-am văzut. Li
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
întorsătură urâtă, obligându-i, pe el și pe tovarășii săi, să părăsească ținutul acela necunoscut; ori poate, mai simplu, amânarea venea din faptul că marcomanul acela amărât și necioplit începuse să-i fie simpatic? Oricum ar fi fost, acum se căia amarnic pentru hotărârea pe care o luase. După ce aruncă o privire prudentă în spatele său, se apropie de cei doi prieteni, îndepărtându-se puțin de burgunzi, care nu înțeleseseră nimic. — Din lac în puț! mârâi. în cine de aici mai pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
dar și teamă și o atmosferă de suspiciune. Toți sunt plini de mânie împotriva Ravenei, iar unii spun cu jumătate de gură că Atila nu intenționează să pornească război cu burgunzii, ci doar cu romanii și vizigoții din Aquitania. Se căiesc de felul în care i-au primit acum câteva luni pe trimișii lui și se întreabă dacă merită să-l mânie aliindu-se cu Ravena, de vreme ce Augustus - gândesc ei - nu are nici o intenție să pornească la luptă. Toți se îndoiesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
se pusese în genunchi înaintea lui îi apucă mâna și i-o sărută cu venerație. Alte mâini se întinseră ca să facă la fel. Ridicând arătătorul, abatele vorbi din nou tuturor: — Dar, mai cu seamă, trebuie să vă rugați, să vă căiți de păcatele voastre și să vă rugați. Toți trebuie să ne rugăm. Să ne mărturisim păcatele și să cântăm psalmi, invocând de la Cel Preaînalt iertarea și mântuirea sufletului. Iar dacă, mai apoi, vor veni hunii... va fi cum după cum va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
valea de pe un vârf de stâncă. Balamber știa că prietenul său era, cu siguranță, stânjenit fiindcă în sat se făcuse purtătorul de cuvânt al văicărelilor războinicilor, și încerca, de fapt, să-i cerceteze starea de spirit, iritarea. Poate chiar se căise. Ridică, la rândul său, privirea către sihăstrie. Cu o zi înainte ajunseseră la picioarele acelei stânci uriașe pe la apus, după ce străbătuseră un traseu presărat cu urmele mulțimii de refugiați, dar pe care aflaseră și semne evidente ale trecerii a ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
fiii lor - să împartă cu dominus roadele pământului care odată era al lor. — E adevărat, fu de acord Vitalius. Așa se întâmplă că atâta lume sărmană sfârșește în ruină! Sub privirea uimită a lui Sebastianus, tânărul tăcu imediat și roși, căindu-se, desigur, că se lăsase antrenat de povestea aceea până la a face afirmații atât de hazardate în prezența a doi ofițeri de rang. Spre deosebire de tânărul soldat, Maliban părea puțin interesat de conversație, ocupat fiind să-i șoptească propuneri languroase unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
o mângâie. Se opri din nou și se întoarse spre ea, dar de această dată o îmbrățișă afectuos, prinzându-i privirea în ochii săi întunecați și seducători: — Te rog, sufletul meu, prezicerile lui Cetegus ne-au întristat deja destul. Mă căiesc că l-am chemat să vină. Să-l lăsăm să se ducă înapoi cu prezicerile lui triste cu tot și să-l uităm. Ajută-mă să petrec orele ce urmează cu seninătate. La urma urmei, azi sărbătorim ziua mea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]