1,128 matches
-
Articolele Autorului Se năruie Cuvântul peste mine Poemele de versuri se dezbracă Precum regina viforând albine Le mută în a codrului prisacă. Mă îngenunche apăsarea vinii Eliberând din rime suferința În albul iambic se îmbată crinii Metafora din roze bea căința. Accentele reclamă bumerangul Întors din ferecatele tenebre. Pierzându-și pragul,lamura și rangul Versetul ia ecoul din vertebre. Referință Bibliografică: și poemele mor / Violetta Petre : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 224, Anul I, 12 august 2011. Drepturi de Autor
ŞI POEMELE MOR de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 224 din 12 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371181_a_372510]
-
spovedești doar de formă și să spui că, oricum, și-așa fac. Asta e o fraudă. Nu trebuie să te îngrijoreze marile păcate, pentru că toate se iartă, dar să fii pe o poziție, o hotărâre și o decizie de mare căință și pocăință. Și în ce privește canoanele pe care le dau duhovnicii, cred că este o greșeală să se dea canoane care opresc de la Împărtășanie ori sunt cu mari nevoințe. Este o greșeală deoarece credincioșii ori nu le fac, fiind o serie
CONSTANŢA, ACUM LA ÎMPLINIREA UNUI AN DE LA MUTAREA SA LA DOMNUL... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 516 din 30 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/371158_a_372487]
-
urmașilor mai mult de 700 de predici autentice, rod al celor 12 ani de misiune în Antiohia și al celor 6 ani de episcopat (până la exilarea sa) în Constantinopol. Predicile sale erau practice. Predica pe subiecte sau teme apăsătoare - păcat, căință, credință, lucrarea pentru mântuire a lui Iisus Hristos. Multe dintre ele explică Sfânta Scriptură, sursă inepuizabilă de învățături morale și pretext de îndemnuri la sfințenie. Predicile sale, care durau deseori chiar și două ore, nu plictisesc, nici nu obosesc întrucât
SEMNAL EDITORIAL ŞI PUBLICISTIC – PR. IOAN ALEXANDRU MIZGAN, SFÂNTUL IOAN GURĂ DE AUR – ARHIEPISCOP LA CONSTANTINOPOL, EDITURA „THEOSIS”, ORADEA, 2016, 116 PAGINI… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2092 [Corola-blog/BlogPost/344792_a_346121]
-
sancționam retras în carapace, jurându-mi cumințenie și să mă lepăd de apucăturile carnale. Încercam să îmi spăl conștiința cu tinctură de lecturi, cu parfum de poezie, cu esență de cultură... Din aiurea, în asemenea intervale de meditație, reculegere și căință, întors din rătăciri, primeam tainic doze de impresii și senzații de la o sursă dinafara ființei și trăiam experiențe spirituale care m-au marcat... Poate și din cauza oboselii, a epuizării, a nesomnului cronic, a combustiilor excentrice și excesive, a refulărilor hormonale
REVELAŢII INTERZISE de ROMEO TARHON în ediţia nr. 548 din 01 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345791_a_347120]
-
de creștini, să meargă-n calea Ta De aceea zic smerit: frate, nu mai pregeta Să nu cuibărească-n tine patimi fără leac! Evlavioși, plini de iubire, grabnic să spălăm Așa, ca Maria Magdalena-n Galileea, altădat Cu lacrimile și căința noastră, orice păcat Pe Tine, Luminat invațător să te urmăm! Îngaduie-mi Doamne cu duioșie, să fiu Vasul Tău de preț, modelat din alabastru Iar în loc de mir - cuvinte de sihastru Să rostesc, spre Slava Ta, Mărite Fiu! 21 aprillie 2013 Referință
CU ÎNDURAREA TA, de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 843 din 22 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345964_a_347293]
-
spiritual pentru atmosfera solemnă a sărbătorilor pascale pe care le așteptăm: Sfânta Cruce: „De Iisus purtată-n spate,/ Greauă ca și o cetate,/ Condamnat a fost a duce,/ Cu patimi, o Sfântă Cruce./ Astăzi, simbolul credinței/ Și apoi cel al căinței,/ De creștini este slăvită,/ De Dumnezeu preamărită./ Toată lumea se închină,/ Sufletul de își alină,/ Se roagă la Sfânta Cruce,/ Pe drumul cel bun a-i duce.“; Lumină pascală: „Lumină pascală,/ Coboară în trupuri,/ De nu ne mai fă/ Să ținem
UN POET HUNEDOREAN CLAUDIU SIMONATI de VOICHIŢA PĂLĂCEAN VEREŞ în ediţia nr. 842 din 21 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345939_a_347268]
-
Un suflet te-a adăpostit in ea ca la tine-n casă, Unde locuiești și acum, și frumos te-ai dezvoltat, C-ar fi ea vitregă speranță, nici că ai aflat, Pe nicio visată că soarta-și făcu a sa căință, Acum, ca orice vorbă a ta să fie-o biruință, Alături de ea! O reacție instantanee in ea s-a declanșat, Ce-s sentimentele materne acum a aflat, Parcă chimic fluidele total s-au schimbat, Să te știe numai pe tine
MAMĂ DIN ÎNTÂMPLARE! de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 844 din 23 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345971_a_347300]
-
murind Hristos a și înviat, cel care fericește pe cel dintâi adeverește că acei ce mor și, mai mult încă, acei ce cad, nu sunt încercați de vreo deznădejde” (XV- Despere curățenie). Acest cuvânt este de o mare forță a căinței, o putere în a lăsa viața păcatului și a plăcerii și a învia în Iisus Hristos, și de o nădejde că chiar dacă cazi, ridicarea ta și a mea este oricând posibilă. Părinții au arătat că nimeni nu moare sub cruce
DESPRE ASUMAREA PERSONALĂ A ÎNVIERII DOMNULUI NOSTRU IISUS HRISTOS... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1202 din 16 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347839_a_349168]
-
tocmai noi, CEI ALEȘI DE EL, CA GRĂDINARI ȘI PAZNICI, nu-l știm, l-am uitat, nu-i auzim glăsuirea sfântă! - ...și, tocmai de aceea, trăim vremi în care, deocamdată, ne încearcă și TREBUIE SĂ NE ÎNCERCE! - mai mult lacrima căinței, a conștientizării neîmplinirii Misiunii noastre Sfinte, decat Lumină Biruinței Desăvârșite!): “La noi sunt codri verzi de brad/ Și câmpuri de mătasă;/ La noi atâția fluturi sunt, / Și-atâta jale-n casă./ Privighetori din alte țari/ Vin doina să ne-asculte
PREOTUL RADU BOTIŞ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 560 din 13 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/347896_a_349225]
-
sunt, / Și-atâta jale-n casă./ Privighetori din alte țari/ Vin doina să ne-asculte;/ La noi sunt cântece și flori/ Și lacrimi multe, multe...” ...Și merită, acest om de o noblețe rară a Duhului (și blând vestitor al vremilor CĂINȚEI, față de Mântuitorul nostru, IISUS HRISTOS!), cu toții să rostim, din străfundul inimii, pentru sine precum pentru noi! - ...căci Părintele RADU BOTIȘ pentru Neamul Românilor celor TOȚI, pentru „NOI”, cei de PRETUTINDENI, mucenicește și cântă, cu îngerii dimpreună, și-și trudește Duhul
PREOTUL RADU BOTIŞ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 560 din 13 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/347896_a_349225]
-
ne-a sfătuit că trebuie să alegem viața cea mai bună și să facem fapte de virtute, cu nădejdea că obijnuința va face plăcută o viață ca aceasta. Este rușinos să pierdem prezentul, iar mai târziu să rechemăm trecutul, când căința nu ne mai folosește. V-am spus acum acele lucruri pe care le-am socotit a fi cele mai bune; celelalte vi le voi spune în tot cursul vieții. Voi, însă, din cele trei feluri de boală ce există să
DESPRE OMILIA A XXII-A CĂTRE TINERI SAU AUTORITATEA SFÂNTULUI IERARH VASILE CEL MARE ÎN RECOMANDĂRILE FĂCUTE CELOR TINERI ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1056 din 21 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347276_a_348605]
-
prin acest cuvânt din urmă poporul de jos. O situație asemănătoare s-a petrecut și cu cuvântul pocăință care, în înțelesul său adevărat, indică una din cele șapte Sfinte Taine ale Bisericii noastre care constă în mărturisirea păcatelor săvârșite, din căință, regret și hotărâre de îndreptare, din împlinirea, după caz, a canonului primit, urmată de dezlegarea pe care o acordă preotul duhovnic. Dicționarul mai sus amintit, consemnând acest înțeles originar și adevărat al cuvântului pocăință, nu întrevede să amintească și sensul
DESPRE PILDA FIULUI RISIPITOR... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 404 din 08 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346720_a_348049]
-
putem s-o încheiem într-o oră și apoi să spunem: am făcut destulă pocăință. Ea este și trebuie să fie lucrarea unei vieți întregi. E adevărat că pocăința ca Sfântă Taină, numită și Spovedanie sau Mărturisire, înseamnă mărturisirea cu căință momentană în fața preotului duhovnic. Acest fapt, însă, nu exclude ci chiar presupune pocăința ca lucrare a vieții întregi. „Tatăl l-a primit pe fiul risipitor ca pe un fiu, nu ca pe un argat. Vedem de aici că orice păcate
DESPRE PILDA FIULUI RISIPITOR... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 404 din 08 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346720_a_348049]
-
mărturisească; la început în gândul și în mintea sa, apoi tatălui la care se întoarce: - Tată! Greșit-am ... primește-mă ... ! În aceste cuvinte se află tot ce se cuprinde în noțiunea de pocăință; și mărturisirea cu lacrimi a păcatelor, și căința sau părerea de rău pentru încălcarea poruncii și părăsirea casei părintești, precum și hotărârea de a se îndrepta, de a se întoarce la casa la care, conform propriei sale mărturisiri, era îndestulat de toate. Ca și Zaheu vameșul, el își elaborează
DESPRE PILDA FIULUI RISIPITOR... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 404 din 08 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346720_a_348049]
-
bine tatăl ce-a făcut fiul său, precum bine cunoaște Dumnezeu păcatele noastre. Ci noi, noi înșine avem nevoie de această mărturisire: „Fărădelegea mea o cunosc și păcatul meu este înaintea mea pururea” - zice psalmistul David. Numai o mărturisire cu căință și părere de rău „șterge fărădelegea”, dar pentru aceasta este nevoie de „brațele părintești” întinse de Dumnezeu prin mâinile duhovnicului spre fiul care se mărturisește. Lui i s-a dat de către Iisus Hristos „puterea legării și dezlegării păcatelor” (Ioan XX
DESPRE PILDA FIULUI RISIPITOR... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 404 din 08 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346720_a_348049]
-
Acasa > Versuri > Spiritual > RUGĂ Autor: Llelu Nicolae Vălăreanu Publicat în: Ediția nr. 418 din 22 februarie 2012 Toate Articolele Autorului Doamne, limpezește-mi ochii, spală-mi privirea, așază-mă cu fața la chipul tău, picură-mi lacrima pe rugăciune! Ascultă-mi căința inimii, plânge-mi suferința curată și primește-mi păcatul în nepăcatul tău unic și necuprins! Iartă-mi neputința și ignoranța care s-au născut în mine, prinde-mi în mâinile tale sufletul și-l mângâie cu degetele! Însoțește-mă pe
RUGĂ de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 418 din 22 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346813_a_348142]
-
depinde și atârnă felul morții noastre, noi putând să o facem frumoasă sau cumplită, după cum vom fi îndeplinit poruncile lui Iisus Hristos: "Fiți gata în tot ceasul de moarte, pocăiți-vă și credeți în Evanghelie.". Ca urmare, o continuă (po)căință și o credință vie în Domnul nostru Iisus Hristos ne va înlesni o moarte dulce și pașnică. Nu doar cei săraci ca Lazăr se fac vrednici de un sfârșit fericit, ci și cei bogați, dar smeriți cu duhul. Nu numai
P. I... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 417 din 21 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346803_a_348132]
-
METANOIA Autor: Ștefan Popa Publicat în: Ediția nr. 1061 din 26 noiembrie 2013 Toate Articolele Autorului Traducerea cuvântului metanoia prin pocăință demonstrează că pentru a înainta înspre dragostea lui Dumnezeu este nevoie de o nemulțumire de sine, de o neîncetată căință pentru faptele și pentru gândurile care denunță puterea dependenței, că schimbarea minții înseamnă mai întâi de toate conștiința că mintea, în gândirea ei obișnuită, este departe de a deveni un mijloc de receptare a harului divin, de aceea este necesară
METANOIA de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1061 din 26 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346937_a_348266]
-
iartă; este adevărat că Dumnezeu ia aminte la pocăința celui care a greșit. Dar trebuie să existe această pocăință. Toate păcatele se iartă, cu o singură condiție: să fie recunoscute ca păcate. Să fie recunoscute ca păcate și să fie căință, regret și părere de rău pentru ele. Toate păcatele se iartă. Există o singură excepție: păcatul împotriva Duhului Sfânt. Așa ne spune Mântuitorul Iisus Hristos. Este vorba de păcatele ce se fac din rea-voință, din rea-credință, pentru care nu se
DESPRE SFÂNTA SPOVEDANIE ŞI DUMNEZEIASCA EUHARISTIE ÎN TRADIŢIA ORTODOXĂ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 420 din 24 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346836_a_348165]
-
Sfânta Împărtășanie, păcatele se iartă. Păcatele mărturisite se iartă. Împăcarea cu Dumnezeu se produce în momentul acela, și ea depinde de înțelepciunea, de tactul, de cunoașterea, de priceperea Părintelui Duhovnic. Fără îndoială, sunt păcate care necesită o oarecare formă de căință și pocăință. De aceea Sfinții Părinți au stabilit canoane, care spun: pentru o anumită greșeală, trebuie să se facă următoarea pocăință, oprire de la Împărtășanie, metanii, etc. I se dă penitentului un oarecare canon și acesta, în taina sufletului și a
DESPRE SFÂNTA SPOVEDANIE ŞI DUMNEZEIASCA EUHARISTIE ÎN TRADIŢIA ORTODOXĂ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 420 din 24 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346836_a_348165]
-
murind Hristos a și înviat, cel care fericește pe cel dintâi adeverește că acei ce mor și, mai mult încă, acei ce cad, nu sunt încercați de vreo deznădejde”(XV.-Despere curățenie). Acest cuvânt este de o mare forță a căinței, o putere în a lăsa viața păcatului și a plăcerii și a învia în Iisus Hristos, și de o nădejde că chiar dacă cazi, ridicarea ta și a mea este oricând posibilă. Părinții au arătat că nimeni nu moare sub cruce
DESPRE ASUMAREA PERSONALĂ A ÎNVIERII DOMNULUI NOSTRU IISUS HRISTOS... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 458 din 02 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346318_a_347647]
-
dogme ca mările de riduri Și potrivim pe brațe cătușele de fier. Plâng verbele pe rană de-atâta necredință, Cad stelele bolnave de-atâta adevăr, A refuzat lumina să mai lucreze-n măr, Magistru-i dus pe gânduri, bufonu-i în căință, Plutonul execută a regelui sentință, - Un foc - și precum glonții, cuvintele se-aprind. Atavic maica-și duce vecia-n suferință Și toamna-și exilează cocorii într-un lied. A trăi pentru Cer Când ziua-mi se termină Și noaptea stă
CÂNTECE DIN RAI de TRAIAN VASILCĂU în ediţia nr. 944 din 01 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/348378_a_349707]
-
bine? SFÂRȘITUL LUMII Strigă Lumea: - E sfârșitul! Răspunde Pământul: - Vă aște-e-e-e-pt... Și glasul macabru râde de larmă. Îngroziți, oamenii se calcă în picioare. Din Cer pică pedeapsa cu tunet ce sfarmă. Nici unul nu-i rău. Smerenia imploră. În cor de căință, cerșesc tremurând Cu ochii în sus... o singură oră! Se amestecă țări, desfăcându-se hotare. Nu mai exista nimic să despartă Nici moartea ce vine, nici viață ce moare. În fața Lui, nici unul nu-i tare. O mâna-ncărcată de aur
CURRICULUM VITAE (POEME) de LUCIANA STOICESCU VAUGHAN în ediţia nr. 431 din 06 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348400_a_349729]
-
ne-a sfătuit că trebuie să alegem viața cea mai bună și să facem fapte de virtute, cu nădejdea că obișnuința va face plăcută o viață ca aceasta. E rușinos să pierdem prezentul, iar mai târziu să rechemăm trecutul, când căința nu ne mai folosește ”. Referindu-se la Omilia către tineri, patrologul I. G. Coman menționa: „Sfântul Vasile are pasiunea lucrurilor folositoare și fundamentale. Educatorul nostru enunță limpede principiile educației creștine. Munca, răbdarea, virtutea, înțelepciunea, domnia sufletului asupra trupului, viața trăită
DESPRE RELAŢIA DINTRE RAŢIUNE ŞI CREDINŢĂ ÎN TEOLOGIA SFÂNTULUI VASILE CEL MARE de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 30 din 30 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344978_a_346307]
-
datorită universalității păcatului (cf.Iac.3,2), iar instituirea ei s-a făcut de Mântuitorul Iisus Hristos după învierea Sa din morți (Ioan 20, 22-23). Remarcăm faptul că în limbajul teologic ea apare sub mai multe denumiri - Pocăință, Mărturisire, Spovedanie, Căință - fiecare dintre ele punând în lumină unul sau altul dintre aspectele specifice ei. Mai reținem că puterea de a ierta păcatele a dat-o Domnul și Mântuitorul nostru Iisus Hristos Sfinților Apostoli și urmașilor acestora printr-un act cât se
DESPRE PĂRINTELE DUHOVNICESC ŞI IMPORTANŢA ACESTUIA ÎN VIAŢA CREŞTINULUI, ÎN VIZIUNEA PĂRINTELUI ARHIMANDRIT TEOFIL PĂRĂIAN, DE LA A CĂRUI TRECERE LA CELE VEŞNICE S-A ÎMPLINIT ÎN LUNA OCTOMBRIE ANUL 2 [Corola-blog/BlogPost/344959_a_346288]