866 matches
-
Sunt sigură că știți cartea la care mă refer. E romanul ăla despre fata ilegitimă cu un semn din naștere de culoarea vinului, pe care o place văr-su, pe care maică-sa vitregă o pedepsește cu un bici de călărie, care e violată la treisprezece ani de lordul de la Big Hall și, în timp ce fuge de acesta, își prinde piciorul într-o capcană pentru iepuri, astfel că piciorul trebuie să-i fie amputat, iar rana trebuie să fie cauterizată cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
cum se Încalecă dintr-un salt, fără scări, și cum se călărește pe stânga sau pe dreapta calului, pentru a nu-l obosi la un galop prea lung sau pentru a se feri de săgețile dușmane În luptă. Iar după călărie, Ștefănel Învăța să arunce pumnalul și să lupte cu sabia de lemn. Spre uimirea lui Amir și, mai ales, a lui Nogodar, copilul nu se declara niciodată obosit, Învăța cu repeziciune și cerea noi și noi lămuriri. Părea a fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
Moților! se sumeți un oștean Înalt, cu mustața pleoștită. Suntem și din părțile Clujului, și din munții Făgărașului! - Și ce căutați voi, măi, la Cetatea Sucevei? - Trecurăm tăte probele la luptă, căpitane... Nu ne oropsi. Fuserăm ăi mai buni la călărie, la sabie, la ce porunciși Domnia Ta. Și așa ne-aleserăm. - Ne cam trece sudoarea când auzim cornul cela sunând Garda Măriei Sale, depuneți armele! sau Garda Măriei Sale, În formație de luptă, atac la galop! Nu știu cum să zâc... Zi-i tu, măi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
numi ceea ce deprinsese În primul său an petrecut În munții insulei Kyushu. La Început, nu fusese nimic din ceea ce Învățase de la Amir, În Caucaz. Copilul nu avea de Învățat nici lupta cu sabia, nici arta vânătorii, nici pe cea a călăriei. Acestea, spunea Yamabushi, erau doar deprinderi secundare, neimportante față de cunoașterea stărilor interioare. Nu lupta era importantă, ci inversul ei, Împăcarea. Comunicarea. Ființa nu trebuie să se izoleze, să refuze, să se opună, să fie Încordată În raporturile sale cu universul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
arme. Știau deja că acestea sunt tehnici incomparabil mai simple decât cele pe care aveau să le Învețe În lunile următoare, printre care Ken jutsu (lupta cu sabia), Yari jutsu (lupta cu lancea), Naginata jutsu (lupta cu halebarda), Ba jutsu (călărie) și Shinobi jutsu (spargeri, efracții și culegere de informații). Toate Începeau acum și continuau de-a lungul următorilor ani. Pe măsură ce stăpânirea lor devenea mai ușoară, geninii Își dezvoltau și alte aptitudini, combinând folosirea celorlalte arme cu Sui Ren (tehnicile de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
Ninja jonin de pe muntele Iga Îl supuseseră pe Oan-san la cele mai grele probe. În luptă, folosise peste douăzeci de arme diferite, În fața unui număr dublu de adversari. Se dovedise cu deosebire expert În aruncarea pumnalului, tragerea cu arcul, arta călăriei, lupta cu Katana, lupta nihon Katana 1 tehnici de confruntare fără arme. Oan-san trecuse și probele tactice, găsind soluțiile de organizare a echipelor Ninja pentru atingerea celor mai diverse obiective. Aceste probe duraseră trei zile. Alte trei zile durase testarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
ușa sălii și Îl văzu pe tatăl său așezând În panoplia din stânga ferestrei două săbii cu mânere de argint, primite de măria sa de la craiul Poloniei. - Alexandru! Ce cauți aici? Aș fi venit eu În câteva minute ca să te scot la călărie! Dacă nici astăzi nu ieșim cu caii, Erina o să bată din picior, semn de mânie năprasnică pe capul nostru! Îi e dor de herghelia de la Murgești... - Alege o spadă! spuse Alexandru, luând una din spadele care așteptau pe o masă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
Învățate de la Fabio Foscolo. Ușa se deschise Încet și În cadrul ei apăru capul ciufulit al căpitanului Pietro. - Căpi... mă scuzați, am ieșit! Pietro ieși repede, dând nas În nas cu Erina. - Cosmin e aici? Întrebă tânăra, Îmbrăcată În costum de călărie, cu pantaloni groși, de lână albă, și o tunică de catifea de un verde Închis. - Este, dar... - Dar? Hai, Pietro, nu mă fierbe! E cu măria sa? - Mai rău... - Mai rău? Aud zgomot de săbii! - Păi asta e... se bate cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
sunt mai greu de stăpânit, Învățarea lor ia ani Întregi. Am studiat tot ce există la Veneția și Padova despre obiceiurile popoarelor asiatice, am citit de opt ori cartea lui Marco Polo. Am Învățat scrima de la maestrul Foscolo. Am Învățat călăria. Am dormit cu geamul deschis iarna ca să mă obișnuiesc cu iernile aspre din Mongolia sau China. La toate astea m-a ajutat bunicul Matteo. Dar ele n-ar avea nici o importanță dacă n-ar fi vorba de Ștefănel. Vreau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
liniștea Îi puteau ajuta Însănătoșirea. Tratamentele medicilor nu puteau face miracole. Unele părți ale trupului Începuseră să se vindece, dar altele nu. Brațul drept nu voia Încă să se miște, cum nu voia nici piciorul drept. Nici mersul și nici călăria nu erau deocamdată cu putință. Dar respirația redevenise normală, semn că leacurile ajutaseră la refacerea plămânilor. Cea mai mare Îngrijorare a Erinei erau, Însă, ochii. Vederea căpitanului slăbise Într-atât Încât nu deslușea decât figurile sau obiectele aflate la mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
În picioare și, după cum se vedea, reușise și să se Îmbrace singur cu pantalonii ușori din pânză de in, cămașa albă desfăcută la piept, centura de care atârna teaca spadei și pieptarul de piele. În picioare avea cizme ușoare, de călărie, din piele de căprioară. Deși păruse a nu lua În seamă intrarea lui Mitruț, căpitanul spuse deodată, cu un glas liniștit: - Pune șaua pe calul cel negru. - Dar, căpitane... domnița Erina a poruncit să mă duc degrabă să o anunț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
Moldovă murea puțin câte puțin, În fiecare clipă. - Pot să-ți dau scrisoare măriei sale... sau pot să-ți spun eu Însumi ce cuprinde ea... Erina tresări, făcând Încă un pas spre el. Era Îmbrăcată ca un oștean, cu pantaloni de călărie, tunică de vânător domnesc, platoșă de oșel și sabie la centură. Doar părul, lung și castaniu, i se revărsa peste umeri, căci nu-și pusese coiful. De altfel, bătălia se terminase, iar caldura zilelor de iulie era Înăbușitoare. Erinei nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
unele sate arzând și știuseră că, acolo, oamenii nu voiseră să-și lase copiii și nici să Îngăduie jaful. Oștenii sultanului adunau tot ce găseau. Animale, blăni de urs, de lup sau de jder, brânză, miere, mâncare, cai buni de călărie. Smulgeau din case fetele și femeile tinere pentru haremuri și spintecau cu iataganele bărbații, dacă Încercau să se opună. Țara de Sus era, toată, un vaier mut. Voievodul văzuse totul, iar Alexandru nu-l Întrebase nimic, prinzând doar, cu coada
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
și osos, cu un chip ciudat, de pasăre de pradă, sau poate doar așa părea la prima vedere, din cauza nasului coroiat, asemănător unui cioc de șoim. Lângă divan se afla o platoșă de oțel cu Încrustații aurite și cizmele de călărie, Încă pline de praf. Sultanul tocmai se Întorsese de la asediul Sucevei. - Să trecem peste comedia cu țăranul care nu știe limba turcă, de acord? spuse sultanul, cu un glas care voia să fie binevoitor, dar nu reușea decât să coboare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
Din bucătărie venea un miros imbietor. Atunci de ce nu intrau? - Psssst! Șopti fratele său, ducând mâna la buze. Ai răbdare! - Păi, crăp de foame! protestă Ștefănel. Și o am de primit și cana cu vin, că te-am Întrecut la călărie! - M-ai Întrecut pe dracu gol! Te-am lăsat eu, că ești mai mic! - Ce-ai făcut!?? Eu? Mai mic? - Taci odată! Dacă nu mi-am pierdut darul de a analiza chipurile umane, În bucătărie are loc o cerere În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
de mai sus, magistratul (primăria din Sibiu) a dispus ca, în termin de 48 oare de la data sosirei eventuale a acelui ordin, oamenii să fie gata de a presta 99 la sută din caii de trăsură, 36% din cei de călărie și 10% din cei de cotingărie. Măsura aceasta are nevoie de o esplicare, cel puțin pentru țara noastră: ministeriul de război în Austro-Ungaria are se vede o listă de toți caii buni pentru armată și, în vreme de război, îi
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
bage slujba aia a lui când a remarcat că eram construit taman cum trebuie pentru ce voia el și atunci vanitatea a câștigat lupta în fața respectului de sine. Apoi mi-a spus: — Vreau să te iau vânzător de articole de călărie - costume, cizme, tot ce îmbracă un cowboy de vacanță, obiecte de lux. Îți dau douăzeci de dolari pe săptămână cât ești ucenic și după ce-ai prins șpilul îți măresc la douăzeci și cinci, plus comisionul. Normal că am primit. Însemna că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
studenților, prezentându-le obiectele cu o mână și ținând o țigară într-un portțigaret lung în cealaltă. Așa că Renling a trebuit să recunoască faptul că depășisem toate problemele care s-ar fi putut ivi. A trebuit să iau lecții de călărie - nu prea multe, că erau scumpe. Renling nu voia să fiu cine știe ce mare călăreț. La ce-ți trebuie? mi-a spus. Să mă vezi pe mine cum vând puști de vânătoare și n-am împușcat un animal în viața mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
dimineață când îl vânam pe unchi-său, care era într-o dispoziție proastă, necomunicativ și morocănos, m-a întrebat dacă știu să joc tenis. A trebuit să spun zâmbind, deși nu era cel mai potrivit moment, că sportul meu era călăria; și m-am gândit disperat că trebuie neapărat să mă duc să fac rost de o rachetă și să merg la terenul public din Benton Harbor ca să învăț jocul. Nu că m-aș fi născut în șa, să spun drept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
își alegea uneori o bijuterie pe care să și-o prindă de ea și ședea asemeni unei fetițe de zece ani, plină de încântare, cu capul aplecat și genunchii la piept, cu degete oarecum stângace. Apoi mergeam spre aleea de călărie din Parcul Lincoln, și acolo nu mai avea nimic stângaci. Nu uitasem cum să stau în șa, ca în vremurile din Evanston. Dar nu făceam mai mult de atât, stăteam în șa, nu călăream cu adevărat. O urmam când galopa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
de cal și care ședea cu picioarele rășchirate între mânerele vehicolului. Apoi erau multe alte poze de vânătoare. Unele o înfățișau pe Thea cu diverși șoimi prinși pe brațul ei înmănușat. Câteva cu Smitty - soțul ei. Îmbrăcat în pantaloni de călărie. Sau jucându-se, hârjonindu-se cu un câine. Sau din nou cu Thea la un club de noapte - râdea cu ochii închiși în lumina blițului și îi acoperea capul chel cu degetele ei subțiri în timp ce unul din artiștii localului își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
cu talpă din bucăți de anvelopă, copii și munteni cu o impasivitate ridată care arăta cât de serios tratau acest spectacol. Cât despre Thea, uneori arăta mai barbar decât ei în ciuda rujului civilizat și a formei convenționale a pantalonilor de călărie pe care îi purta. Avea brațul întins pe care ateriza vulturul, cu aripile și picioarele strânse, cu penele pieptului răvășite de la curenții de aer. Îi flutura și ei șapca. Eram foarte mândru de ea. Găseam că e cel mai splendid
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
două zile. Când s-a întors, am aflat că venise, dar nu m-am dus acasă; jucam la localul lui Louie Fu și nu puteam pleca. A doua zi de dimineață am zărit-o în grădină, îmbrăcată în pantalonii de călărie și cizmele acelea greoaie pe care le purta când mergea după șerpi, dintr-o piele groasă și rezistentă pe care nu erau în stare s-o străpungă colții. Pielea ei albă arăta că nu se simțea bine, că e îmbufnată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
încetez să mai ies cu el. S-a apucat de codoșlâcuri, lucra pentru Negra care era madama de la foco rojo, așa că m-am hotărât să fac și eu o mișcare. Mi-am vândut tot echipamentul meu de filfizon, cizmele de călărie și jacheta salvatoare de la Lacul Huron lui Louie Fu și cu pesoșii primiți am plecat în Mexico City. Am renunțat să mai aștept ca Thea să mă ierte. A fost foarte trist să mă instalez la Regina fără ea. Conducerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
în sala unde suntem invitați, domnește o atmosferă de bal provincial. Vin și călăreții, demitizați în hainele lor de stradă. Numai fetele care au oferit la sfârșitul întrecerii un balet ecvestru ca niște adevărate amazoane și-au păstrat costumele de călărie. Mâncăm în picioare, în jurul unei mese lungi și, deși mi-e foame, nu reușesc să abordez nici acum eterna tortilla, care constituie baza alimentației mexicane. Dinții strălucitori și albi ai mexicanilor nu sunt probabil străini de obiceiul lor de a
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]