2,726 matches
-
a face cu zeii, nu se petrecu nimic. Desigur că nici Cristian nu se așteptase în mod serios la un răspuns dar dacă atunci s-ar fi întâmplat ceva, orice, nu s-ar fi arătat deloc surprins. Se întoarse pe călcâie și porni încet la vale spre casă. 27 După ce Boris Godunov părăsi încăperea, Vlad Mihailovici se lăsă să cadă pe scaunul din spatele biroului. Își strânse hârtiile împrăștiate din față, așezându-le una peste alta într-un vraf pe care îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
nu era prost ca să vorbească aiurea, mai ales în armată. Apoi urmase o întrebare la care se aștepta, Cerkatov voia să știe dacă e gata să-și dea viața pentru Uniunea Sovietică. Servesc patria! urlase el scurt, după ce își pocnise călcâiele, încremenind în poziție de drepți. Pe fața ofițerului nu se putea citi nimic. Dăduse numai ușor din cap și îi făcuse semn să părăsească încăperea. Nedumerit și chiar ușor speriat, soldatul Boris Godunov salutase și se răsucise pe călcâie, după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
pocnise călcâiele, încremenind în poziție de drepți. Pe fața ofițerului nu se putea citi nimic. Dăduse numai ușor din cap și îi făcuse semn să părăsească încăperea. Nedumerit și chiar ușor speriat, soldatul Boris Godunov salutase și se răsucise pe călcâie, după care ieși din birou. Nu înțelesese nimic din cele întâmplate, ba mai mult, teama lui se întețise, câteva zile mai târziu, când primise un telefon de acasă. Nu-l cunoscuse pe taică-su. Murise la numai câteva luni după ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
la bun sfârșit. Totul decursese mai ușor decât se așteptase. Ridică piciorul și împinse cu bocancul corpul atârnat în ștreang. Acesta începu să se legene încet, în timp ce toiagul căzu fără zgomot în iarba de dedesubt. Rânjind, Boris se răsuci pe călcâie și porni pe drumul înapoi. 32 Plecase pe munte imediat după prânz. Pe Ileana o lăsase acasă, nebăgându-i în seamă protestele. Rămăsese indiferent la toate argumentele pe care le adusese femeia, care ținea morțiș să vină cu el. Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
îi surâdea această idee, nu avea încotro. Bine, spuse el după câteva clipe, hai să mergem! Sper numai să nu mă duci pe cine știe ce coclauri, vreau să ajungem acolo cât mai repede. No, hai! chicoti Simion Pop, întorcându-se pe călcâie și pornind vioi spre interiorul pădurii, acolo de unde venise. După scurtă vreme, lui Toma începu să i se pară cunoscute locurile. Aveau în stânga un pârâu care curgea năvalnic la vale printre o mulțime de bolovani aduși acolo de ape. De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
urmă imediat. Aici aerul era uscat, zgomotul apei rămăsese în urmă și nici mirosul de umezeală nu se mai simțea. Socrul său îl aștepta, luminând cu lanterna înspre el. Stai aproape de mine! îi spuse acesta, după care se răsuci pe călcâie și porni voinicește prin tunel. La început, drumul mergea drept, după care podeaua începu să urce, mai întâi ușor, după care, din ce în ce mai abrupt. Nici picăturile de apă nu mai curgeau din tavan. Pop se deplasa repede, chiar prea repede, ținând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
să reflecteze asupra situației. Încă nu era convins că animalul nu va îndrăzni să iasă la lumină. Era o variantă dar încă nu era dispus să parieze pe ea, cel puțin nu atâta timp cât miza era viața sa. Se întoarse pe călcâie, pornind repede spre camion. Pornește motorul, dar nu pleca de pe loc! ordonă el șoferului, imediat ce deschisese portiera. Ce așteptăm, șefu'? Gura! îi curmă cheful de vorbă Boris, care continua să privească țintă prin parbriz spre gura peșterii. Rămăsese așa, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
vibreze slab. Se pregătea să plece când muntele gemu sinistru. Înțelese pe loc ce se întâmplă, bestia nu plecase nicăieri, era tot acolo. Părul de pe ceafă i se zbârli pe loc, în timp ce un tremur nervos îl cuprinse. Se răsuci pe călcâie și o zbughi spre mașină. Se aruncă în spatele volanului, pregătit să fugă în trombă. Ceva îl ținea însă pe loc, nici el nu știa ce, poate curiozitatea ori poate dorința de a răpune dușmanul nevăzut. Ridică arma, pregătit să tragă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
-l folosesc. Să nu te crezi că am de gând să te ucid, rânji el sadic. Voi trage în genunchi, exact deasupra rotulei, așa încât să nu mai poți merge niciodată, după care te voi aduce înapoi. Se întoarse apoi pe călcâie și sări jos. Ridică oblonul remorcii, îi fixă siguranțele la ambele capete și se făcu nevăzut. Cristian vedea pentru prima oară capcana pe care o pregătiseră basarabenii. I-ar fi plăcut s-o facă în cu totul alte împrejurări și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Zăceau cu fața-n sus pe velința scorțoasă și jilavă, răpănoasă de atîta terciuială și zvîrcoleală a trupurilor, iar pe alocuri, unde părul de cămilă se rosese, sub ceafă, sub spete, sub coate, urzeala era mai bățoasă, ca și sub călcîie ori sub pulpele țepene ca niște furci.PRIVATE Zăceau cu fața-n sus, cu mîinile Împreunate pe piept, ca și morții, pe velința muruită și putregăită care se rărise sub povara trupurilor lor, căci arareori mai fremătau printr-un zvîcnet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
caritabil, nu va cere un pahar de apă, cu toate că-l ardeau măruntaiele, ci o țigară, așa cum pe vremuri unul din strămoșii săi ceruse cîteva fire de tutun pe care, după ce le amestecase, le scuipase În față, călăului. Ofițerul bătu din călcîie și Îi oferi tabachera sa de argint. („Domnilor, vă dau cuvîntul meu de onoare, nu-i tremura mîna mai mult decît Îmi tremură mie, cînd țin paharul ăsta. Cin! Cin!“) În lumina răsăritului, soarele cădea pieziș, ca-n cripta unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
avea certitudinea că toți cei pe care i-am respinge ar vota din nou cu noi, Cel mai probabil e că n-ar vota, Iar noi avem nevoie de aceste voturi, amintiți-vă că partidul de centru ne calcă pe călcâie, Înțeleg, Așa stând lucrurile, dați ordinele cuvenite, vă rog, ca să fie lăsați oamenii să treacă, Da, domnule. Prim-ministrul închise telefonul, se uită la ceas și-i spuse soției, Se pare că mai pot dormi încă o oră și jumătate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
Strickland în splendoarea lui vinovată, cu fermecătoarea necunoscută datorită farmecelor căreia își abandonase el onoarea și datoria. Mă simțeam de-a dreptul supărat, căci simțeam că am fost tras pe sfoară, și era cât pe-aci să mă răsucesc pe călcâie fără să mai întreb nimic. Am intrat numai pentru ca ulterior să-i pot spune dnei Strickland că am făcut tot ce am putut ca să-mi îndeplinesc misiunea. Intrarea hotelului era într-o latură unui magazin. Ușa era deschisă și la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
nu lase clienții să facă prostii, așa că Bill începu să șovăie. Patronul nu era un bărbat cu care ar fi avut chef să se încaiere, căci poliția ar fi fost de partea acestuia, așa că scoțând o înjurătură se răsuci pe călcâie. Dar tocmai atunci dădu cu ochii de Strickland. Se clătină până spre el. Nu vorbi. Își adună în gură saliva și-l scuipă pe Strickland drept în obraz. Strickland își ridică halba și i-o aruncă în față. Deodată dansatorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
aștepte și să Îi prindă În plasă unul câte unul. - Nimic nu va opri să fie pedepsit asasinul, exclamă el În cele din urmă. Veți vedea, adăugă ridicând degetul arătător. Făcu un pas În spate, iar apoi se răsuci pe călcâie cu hotărâre, părăsindu-i pe cei trei fără nici o vorbă. Simți cum În urmă se lăsase o tăcere vinovată. Sau poate că era doar zeflemea, se gândi el mânios, În timp ce se Îndepărta. La Priorat Șeful gărzilor se opri gâfâind la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
bine de un ceas. Un strigăt se repeta la intervale regulate, poate un bolnav care Își urla angoasa. Ori poate cineva se zvârcolea sub loviturile demonilor. Încetul cu Încetul, se lăsase să alunece pe zidul construcției, până când se așeză pe călcâie. O moleșeală pricinuită de zăpușeală și de oboseală punea stăpânire pe dânsul. Își simțea mintea legănându-se, la poarta viselor. Și totuși somnul, aflat la pândă după ceafă, parcă voia să se țină deoparte, ca și cum sufletul său Încă nu dorea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Încă o dată călimara spre el cu un aer sfidător. Dante sări În picioare, lovind cu mâna peste sticluța care se răsturnă, revărsându-și conținutul Într-o pată Întunecată pe masă. Apoi, În zăpăceala celor de față, se răsuci brusc pe călcâie și se Îndreptă spre ușă fără nici o vorbă. Cei cinci bărbați se uitau unul la celălalt, interziși. Apoi Lapo luă pana de gâscă și o Înmuie În cerneala vărsată. După o ultimă privire spre ceilalți, trasă câteva semne În josul paginii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
-te imediat la treburile tale. Voi transmite eu Consiliului mesajul tău. N-avea altă grijă. Trimisul aruncă o privire perplexă spre ușă, prea puțin convins. Mai Întâi păru decis să insiste, Însă mai apoi se hotărî să se răsucească pe călcâie și să se Întoarcă de unde venise. Dante Își Încordă auzul, temându-se ca cineva să nu Îi fi auzit cuvintele. Însă priorii erau cu toții cufundați În ședința, care continua printre glume și râsete. Încercând să treacă neobservat, se Îndreptă către
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Iar apa i-ar fi umplut plămânii trecând prin rânjetul de pe buze. Ar fi avut parte de acea moarte de care Îl asigura falsa lui știință. Și ar fi triumfat asupra lui pentru totdeauna. Alergă spre bazin, Înșfăcându-l de călcâie și Încercând să Îl scoată din apa transformată de acum Într-o spumă sângerie. Trupul omului opunea rezistență, Îngreunat de lichidul ce Îi pătrunsese În veșmintele lungi. Dante Își propti un picior și se sprijini În el din toate puterile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Este fetița lui Bourrache, i se șopti la ureche, ca și cum i s-ar fi spus: biata micuță, avea doar zece ani, vă dați seama, ieri încă vă mai aducea pâinea și vă netezea fața de masă. Deodată, se întoarse pe călcâie spre cel care îndrăznise să-i vorbească: — Și? Ce-mi pasă mie de asta? Un mort e un mort. Înainte de asta, pentru noi judecătorul Mierck era judecătorul Mierck, nici mai mult, nici mai puțin. Avea funcția pe care o avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
cuvântul ne dă tuturor fiori. — Bine, bine, bine..., reia judecătorul, foarte mulțumit că are o crimă, una adevărată, pe care să o disece, în plus, uciderea unui copil, a unei fetițe - asta încununează întreaga poveste. Iar apoi, întorcându-se pe călcâie cu o expresie studiată și gesturi largi, cu mustața plină de gălbenuș, spune: — Și cu poarta asta ce-i? Iar atunci toată lumea privește poarta în cauză ca și cum tocmai apăruse ca o Fecioară Maria, o portiță întredeschisă către niște ierburi înghețate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
era natura lui profundă. — Bine, bine, bine..., reluă, brusc înveselit, lăsându-și trupul masiv pe scăunelul său exotic, pe care-l pusese chiar în fața portiței ce dădea spre parcul Castelului. Și rămase acolo o vreme, înghețând, în timp ce jandarmii își loveau călcâiele și suflau în mănuși, tânărul Brăchut nu-și mai simțea nasul, iar Ciupitu se făcea gri-violet. III Trebuie totuși să o spunem, Castelul nu este o nimica toată. El impune și celor mai greu de impresionat cu zidurile sale din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
De altfel, v-am adus deja la cunoștință că ancheta a fost preluată de colonelul Matziev. Primiți ordine de la el. Puteți pleca. Și Josăphine Maulpas? am întrebat totuși. — Trei zile într-o celulă îi vor schimba ideile. Se întoarse pe călcâie și intră în biroul său. Iar eu rămăsei acolo, pironit ca un tăntălău. — Vorbești de trei zile, a urmat Josăphine, dar m-a ținut închisă o săptămână porcul, numai cu pâine și supă de mazăre, servite de o infirmieră la fel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
nu o văzusem niciodată, pe care nu apucasem să o cunosc: Clălis de Vincey... Clălis Destinat. Ea era, în fond, stăpâna casei, cea care mă urmărea mută, pe mine, vizitatorul cel stângaci. Nu a lipsit mult să mă întorc pe călcâie și să-mi iau tălpășița. Cu ce drept veneam eu aici, să tulbur aerul acesta încremenit, locuit de fantome bătrâne? Dar figura din portret nu îmi părea ostilă, doar mirată și, în același timp, binevoitoare. Cred că i-am vorbit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
Să ne vedem cu bine. EGOISTUL ÎNVINS Cei doi ani petrecuți de Amory la St. Regis’, deși - pe rând - chinuitori și triumfali, au avut tot atât de puțină semnificație reală În viața sa câtă are „școala pregătitoare“ americană - strivită cum este sub călcâiul universităților - În viața americană În general. Noi nu posedăm un Eton, ca să putem crea conștiința de sine a păturii de guvernanți. În schimb, avem „școli pregătitoare“ curate, flasce și inofensive. Amory a luat un start complet greșit, fiind considerat În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]