614 matches
-
cu mustrarea trimisă de domn lui Vaso vameșul. Mustrarea îi oferă autorului ocazia de a schița silueta scribului domnesc în acțiune („chiamă pe grămătic și-i poruncește să scrie. Logofătul își iea pe genuchi o fășioară lungă de hârtie, deschide călimara de la brâu, își curăță condeiul de trestie și, după spusa domnească, scrie așa”) și apoi ilustrează vigoarea verbului domnesc, adecvat destinatarului, vameș hoț, cum se mai întâmplă: „Ce porc de câne ești tu... fecior de lele... că vom trimite domnia
Pe marginea prozei lui Odobescu by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/2605_a_3930]
-
scutecul din bumbac deșirat... Credeam că am văzut tot angrenajul Mașinii care mi se pregătește Cu emailuri strălucitoare Trase sistematic peste pielea reptilei bolnave. Altă capcană pentru lupii cei tineri Stă prinsă-n pioneze Pe sub ciorchini reclame . Aerul sfârâie în călimara golita Și jurnalul de zi pierde una cate una Paginile Pe care îngenunchez Cu sticlă de vin vechi Și Graalul promis. Deșert Pentru ca să nu se strice Vesmântul scump și la modă În sezonul acesta, țin cont de posibilitatea De-a
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
scutecul din bumbac deșirat... Credeam că am văzut tot angrenajul Mașinii care mi se pregătește Cu emailuri strălucitoare Trase sistematic peste pielea reptilei bolnave. Altă capcană pentru lupii cei tineri Stă prinsă-n pioneze Pe sub ciorchini reclame . Aerul sfârâie în călimara golita Și jurnalul de zi pierde una cate una Paginile Pe care îngenunchez Cu sticlă de vin vechi Și Graalul promis. Deșert Pentru ca să nu se strice Vesmântul scump și la modă În sezonul acesta, țin cont de posibilitatea De-a
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
o cruce... PARCĂ NINGEA... sub fulgii mari ca lacrima eternă era un Dumnezeu pândar al vieții muriseră și steagurile-n bernă printre tejghele goale - precupeții vindeau la liber bulbi de revoluții nu prea ningea - nu trebuia să ningă în care călimări de substituții visam ca seva țării să se stingă? doream un prinț frumos - pe baricade dar prințul se castrase cu muscalii și în spontane imnuri și-n balade s-au altoit abjecți in saturnalii curgeau opinci din epoca străbună cizme
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
ei plai. Românii vorbind de-a lor fapte Istorie, dor împletesc și fulgere-n cerul de noapte Scriu paloșe... Cronici doinesc... Sub cer cu medalii de stele, Condeie fir roșu urzesc ... RENAȘTERE Sub teasc se scriu întâiele ceasloave și multe călimări rămân secate, începe neamul a ,,căta” la slove și-a scrie-n cronici întâmplări uitate... Un veac de aur și de înflorire, Cultură, arte, călători vestiți, Crestează pe răboj, spre nemurire și scoală iar voevozii adormiți... Ce multă bogăție-n
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
sîrguincios amănuntele secundei, furișat oriunde simțeam că se întîmplă miracole, vor țîșni flaute, se vor dărîma lemnării putrede cu geamuri apăsate pe dinăuntru de sînii femeilor curioase să afle ce și cum mai e pe dinafară. Mă întorceam istovit la călimara cu pereții groși, de sticlă rece, umpleam rezervorul de cauciuc al stiloului chinezesc, mîngîindu-i cu gingășie pompa umflată setos. De mult nu mă mai spălam. Peste cerneala uscată se încleia deja alta proaspătă. Căpătasem un fel de mănuși sinilii. Și
Trebuia să transcriu... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12734_a_14059]
-
scutecul din bumbac deșirat... Credeam că am văzut tot angrenajul Mașinii care mi se pregătește Cu emailuri strălucitoare Trase sistematic peste pielea reptilei bolnave. Altă capcană pentru lupii cei tineri Stă prinsă-n pioneze Pe sub ciorchini reclame . Aerul sfârâie în călimara golita Și jurnalul de zi pierde una cate una Paginile Pe care îngenunchez Cu sticlă de vin vechi Și Graalul promis. Deșert Pentru ca să nu se strice Vesmântul scump și la modă În sezonul acesta, țin cont de posibilitatea De-a
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
joacă feste!!!) scriu cu pixul. Pasta, lipăitul asemănător melcilor pe foaia de brusture zgrumțuros, subțirimea liniei literei, rapiditatea cu care poți schimba instrumentul (îl arunci, iei altul de alături; cu stiloul e mai complicat: trebuie să-l umpli mereu, cauți călimara preferată, o mai și verși, sau o găsești uscată, goală, sau o afli cu un mîl albastru-n ea de-ți vine să-i înghiți dopul și să rupi eticheta cu dinții!), înfundarea în hîrtie ca într-un cerceaf proaspăt
Dincolo de "marfă" și ,nașpa" by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/10555_a_11880]
-
de rechin. Sângele apă nu se face, după cum se spune, eu zic că tot așa nici terciul - personal nu văd de ce ar fi mai special și mai simbolic sângele pentru treaba de care m-am apucat. Dac-aș avea o călimară de tuș bun, al dracului să fiu dacă nu m-aș simți mai bine, sau măcar mi-ar fi mai puțin rău. Pe de altă parte, povestea asta a mea nu e deloc în alb și negru, așa că nu e
RICHARD FLANAGAN - Cartea cu pești a lui Gould () [Corola-journal/Journalistic/5659_a_6984]
-
tot ce-ar fi putut să facă La școală, sau acasă, sau la câmp, Dar ce urma trecea printr-o hârtie - Problemă greu de rezolvat de-un timp. Îi tremurau picioarele desculțe Pe dușumeaua mirosind a motorină: Condeiul sprijinit în călimară Putea să stabilească orice vină. Dar omul care i-a ieșit în cale L-a-nvăluit cu o privire blândă În care pâlpâia o amintire Ce în adâncuri tot stătea la pândă. Cu zâmbet cald și cu mișcări domoale A înmuiat condeiul
Rătăcind pe vechile cărări by Mihai Hăisan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91699_a_92979]
-
ochi ibovnice de-un ceas, se lăsau să uite de sine în scrânciob, călușei și lanțuri, puse în mișcare de cai. Sau se înghesuiau în barăcile de tras la țintă, unde li se promitea că se pot pricopsi cu o călimară, un pieptene de celuloid, un toc de ochelari, un pitic de ghips sau alte obiecte de care, de altfel, nimeni nu avea nici o nevoie. Era momentul potrivit să-și deschidă Coradino panarama, relansând vârtejul iarmarocului, făcând din nou mulțimea să
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
pe ea, Încadra masa la care Diego Alatriste, Licențiatul Calzas, Dómine Pérez și Juan Vicuña tăifăsuiau după ce Își puseseră burta la cale. Eu stăteam pe un taburet lângă ușă și făceam exerciții de caligrafie cu o pană de gâscă, o călimară și un vraf de foi de hârtie pe care mi le adusese Licențiatul, la sugestia căpitanului: — Așa ar putea Întâi să Învețe, apoi să studieze legile, ca să-i stoarcă de ultimul lor maravedí pe Împricinați; cum faceți domniile voastre hârțogarii, advocații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
numai strictul necesar. Însă celălalt, cel cu capul rotund și părul urât și rar, era acolo, cu aceeași mască pe figură, așezat În spatele unei mese lungi pe care se aflau un candelabru aprins și ustensile de scris: pene, hârtie și călimară. Aspectul lui neplăcut și atitudinea-i ostilă ar fi părut cele mai neliniștitoare din lume, dacă altcineva, mult mai Îngrijorător, n-ar fi stat lângă el la masă, fără mască și cu mâinile ieșindu-i ca niște șerpi osoși din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
ceva ciudat, o notă discordantă În toată daravera aceea. Ceva nu mergea ca lumea. Sau nu era ce părea a fi. Întrebările inchizitorului și ale Însoțitorului său, care din când În când se apleca peste masă ca să Înmoaie pana În călimară și să noteze vreo observație, se prelungiră preț de jumătate de oră; la capătul ei, căpitanul putu evalua mai exact situația și Înțelege de ce se afla acolo, viu și În stare să-și miște limba În gură pentru a articula
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
pana În sus, ca să-i acorde o scurtă privire ironică. — Ce om rău! Și domnia ta? — Eu nu mă bucur să omor. Pentru mine, a lua viața cuiva nu e o plăcere, ci o meserie oarecare. — Înțeleg. Celălalt Înmuie pana În călimară, reluându-și activitatea. O să aflăm cu ocazia aceasta și că sunteți Înclinat spre mila creștinească... — Domnia voastră greșește, răspunse cu seninătate căpitanul. Sunt cunoscut ca fiind mai aplecat spre lovituri de spadă decât spre sentimente Înălțătoare. — Așa ne-ați fost recomandat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
se rostogoliră pe masă și rămaseră să lucească În lumina candelabrului. Fray Emilio Bocanegra nici nu se uită la ele, considerându-le parcă blestemate. Însă mascatul Întinse mâna și le numără una câte una, așezându-le În două grămăjoare lângă călimară. — Lipsesc patru dubloni, zise. — Da. I-am păstrat pentru deranj. Și pentru c-am fost luat drept tâmpit. Dominicanul ieși din nemișcare cu un gest mânios. Ești un trădător și un iresponsabil, zise, cu ură În glas. Cu scrupulele dumitale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
cu un aspect la fel de solemn ca și bărbatul așezat În spatele ei. Omul acela citea scrisori și acte, metodic, pagină cu pagină, și din când În când Însemna câte ceva pe margine cu o pană de gâscă pe care o Înmuia În călimara de majolică de Talavera. Făcea aceasta fără nici o Întrerupere, de parcă ideile Îi lunecau pe hârtie cu aceeași ușurință ca ochii În momentul lecturii, sau cerneala În clipa scrierii. Continua așa neabătut, neridicându-și capul nici măcar când locotenentul de alguazili Martín
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
doar primele două cuvinte: „Dragii mei“. Cineva chiar mi-a arătat cum nu-i mer geau degetuțele nici măcar să facă litera D, așa rotund, mândru și boghet, cum se cuvine. Obișnuiți din pruncie cu tastatura, total străini de toc și călimară, alfabetizați pe telecomandă și telefonul mobil, robotizați, computerizați și alergici la tot ce ține de firesc, clonații noștri urmași nu-și mai potrivesc ființa pe tiparele armoniei și frumuseții naturale, ci se forjează exclusiv pe divaisuri, în arcanele artificialității, dizarmoniei
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
burta umflată. Când Carrascal, de tot alarmat, povestește asta lui don Fulgencio, încruntă maestrul fruntea, înclinând capul gânditor, contrariat pentru că Avito, aplecându-se peste masă, îi mișcă lucrurile care îi umplu biroul. Le pune în ordine filosoful, pentru că fiecare obiect, călimara, creioanele, ceasul, chibriturile, tocurile au locul lor și exclamă: Forțe pentru a se ieși din scenariu, pentru a se scutura de veridic, legea tragicomediei noastre! Și ce e de făcut? Lasă-l, lasă-l, lasă-l să zboare, că el
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
copilărie și-n tinerețe. Apoi se uzează, devine capricioasa, superficială, nevolnica. La vîrstnici, e aproape terminată (prețuirea e altceva: un mecanism cu precădere logic). * Păcatul originar al jurnalisticii. Blaga socotește că aceasta a început în Europa, "cînd Luther a aruncat călimara cu cerneală după dracu'". * În casa lui Thomas Morus animalele erau tratate ca membri de familie. * E surprinzător cît de multă idealizare intra în propozițiile noastre. Aproape totul e retușat, apropiat de niște tipare "ideale". Chiar și atitudinile negative, cinismele
Din jurnalul lui Alceste (VII) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16446_a_17771]
-
mari, de-a șasea, care-nvățau după-masă în clasa lor. Scriau pe suprafața de rumeguș presat a pupitrelor date la istorie, versuri din poezii, dar mai ales porcării. Pe banca lui Mircea scria la margine, unde erau scobiturile pentru pus călimara, SUGEO. Degeaba-ncercase să răzuie cuvîntu-ăsta cu lama, că școlarul dintr-a șasea îl făcea mereu la loc. Mai erau desenate și prințese, cu carioca, așa cum le făceau fetele: în loc de nasuri aveau două punctișoare iar pe cap, deasupra părului buclat
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
în care era o elegantă sticlă plată. Când îi deșurubai prima dată dopul, ieșea de-acolo o aromă stranie, pătrunzătoare. Pe fundul dopului era un cauciuc mereu impregnat de cerneală. Ăla mirosea cel mai tare. Cerneala o turna într-o călimară de plastic care, chiar dacă se răsturna, nu lăsa să curgă cerneala, și totuși copiii erau mereu pătați peste tot, până și pe limbă. Era așa caraghios să-l vezi pe Puică cu toată gura plină de cerneală de parc-ar
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
pe tânăr. ― Bine. Cu tine nu mă mai pun... Oricum îmi simt sfârșitul aproape și vreau să mor împăcat. Vreau să aflu și ultimul mister al Abației. Întorcîndu-și privirea aceea sticloasă spre Radoslav, se concentră asupra feței bătrânului. Fără veste, călimara cu cerneală de pe birou i se răsturnă Abatelui în poală. ― A, uite că pot să fac și asta, spuse Aloim pe un ton de copil care tocmai descoperise o jucărie nouă. Oare unde-și ține quintul ăsta lama? Lasă. O să
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
după plecare și sigiliu ceară. Nu a fost înzestrat cu tot mobilierul necesar și multe alte obiecte din care, o parte indispensabile funcționării în condiții optime și anume: cutii de scrisori, sac de piele, geantă de împărțit scrisori, sfeșnice, foarfece, călimări, orologiu, scaune, dulap pentru arhivă și masă fără raft pentru public. Economiile ce se practicau, influențau negativ funcționarea și dezvoltarea poștei rurale. Comitetul permanent al județului Suceava, nu a aprobat în iunie 1877, decât o singură încăpere în Cazarma de
Poşta şi telecomunicaţiile în zona Fălticenilor : (1780-2000) by Dumitru Neculăeasa () [Corola-publishinghouse/Administrative/91562_a_93226]
-
fost procurate de către Direcția Generală, o masă de stejar a fost luată de la primăria Fălticeni, iar la cererea dirigintelui, Comitetul permanent a mai procurat și trimis : un “ceasornic” de perete, o lampă, două perechi foarfeci pentru tăiat chitanțe și două călimări. Linia telegrafică Fălticeni-Broșteni și Oficiul Broșteni s-au realizat și au funcționat cu cheltuiala județului, în baza unui regulament din 31 ianuarie 1875: “Pentru înființarea de linii și deschiderea de birouri telegrafice de către autoritățile județene și comunale”. Regulamentul stabilea condițiile
Poşta şi telecomunicaţiile în zona Fălticenilor : (1780-2000) by Dumitru Neculăeasa () [Corola-publishinghouse/Administrative/91562_a_93226]