608 matches
-
2); rugină (2); ruină (2); sat (2); străbun (2); strămoși (2); tradițional (2); vin (2); alterat; ani grei; antichități; anticvar; arhivă; artefact; artizanat; aruncare; autentic; ban; bătrînesc; biblie; bibliotecă; bijuterii; bine; bine făcut; bogăție; brînză; bucurii; și bun amic; bunici; călimară; ceva ce nu mai e bun; ceva ce s-a uitat; clădire; clădiri; clasic; colecție; de colecție; conflict; copac; cufăr; cultură; cunoscut; dar de valoare; dărăpănat; demolat; depresiv; desăvîrșit; destul; depreciere; dezgustător; dezinteres; dinozaur; dispariție; distins; distrus; drag; durabil; dus
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
nu va face atâția ani din 2 motive: 1. în condițiile din detenție nu va rezista atâția ani, 2. s-ar putea schimba situația în țară și va fi eliberat. Intrigat de acest răspuns, Nicolschi trântește nervos pe podea o călimară plină cu cerneală aflată pe masa din apropierea lui. Miliția română a fost creată în ianuarie 1949. In anul 1948 PCR și-a schimbat numele în PMR. Ulterior Ceaușescu în anul 1965 i-a reschimbat din nou numele în PCR. Securiștii
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
simbolizat (semnul în locul obiectului semnificat prin semn). Poetul (artistul) și creația sa, de exemplu, sunt desemnați prin multiple simboluri metonimice - cântăreț (menestrel)/cântec, Orfeu/Euridice, liră, lăutar/vioară, bufon/râsu’ plânsu’, cuvânt/necuvânt, tăcere, pa săre/cântec, zbor, pană, condei, călimară etc. Procesul de simbolizare metonimică interferează adesea cu cel de metaforizare, rezultând „blocuri“ stilistice cu efecte remarcabile în producerea sensului: Tot ce stă în umbra crucii, împărați și regi sadună / Să dea piept cu uraganul ridicat de semilună. (M. Eminescu
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
o carte". Sugerând suferința celor care aspirau spre lumină, poetul i-a înfățișat târându-se pe brânci, "prin râpi și gropi adânci". El face parte din prima generație de știutori de carte, a schimbat "sapa-n condei și brazda-n călimară", a alcătuit "cuvinte potrivite", din limbajul popular, bolovănos, "din graiul lor cu-ndemnuri pentru vite"; a realizat metafore-simbol, inovații topice și lexicale. Arghezi "a dat drept de cetate literară tuturor cuvintelor" (T. Vianu). După ce a creat un totem al străbunilor
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
formă, pe care obiectele reale nu și-o pierd nici măcar în oniric: ... toate instituțiile căpătaseră forma serviciului lor, de exemplu, gara era neagră... poșta avea forma unei cutii pentru scrisori, galbenă cu dungi albastre, o librărie era în formă de călimară și alta în formă de volum frumos legat 377. Carnavalul organizat în spital este, poate, expresia cea mai clară a ideii conform căreia fiecare își dorește o altă identitate. Libertatea de expresie nu se poate exprima nicăieri mai bine decât
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
e concurată de anturaj. 5) Ce instrumente de scris folosiți/ ați folosit (pană, creion, condei, stilou, pix, mașină de scris, calculator)? De-a lungul timpului, de când scriu, am folosit plumb pe tăblița ABC-ului, cu buretele atașat, creion, condei și călimară, stilou, creion, pix, creion, pix, creion, creion și radieră. N-am folosit mașina de scris, în schimb m-am slujit de un dactilograf. Mai nou, textele redactate cu creionul sunt oficializate pe calculator de prea binevoitorul meu soț, ca paranteză
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
fie, ceea ce este în alte țări, ceea ce este mai ales în URSS - adevărat raiu al artiștilor. Deși actualul guvern și actualul regim au făcut mult pentru ridicarea condiției sociale a scriitorilor, totuși scriitorul român nu poate trăi exclusiv numai din călimară. Aproape toți scriitorii noștri, mari și mici, trăiesc din bugetul Statului. Legea scriitorilor este foarte bună ar o sabotează editorii cari nu mai or să tipărească, sub diverse pretexte, literatură originală. Astfel ari>>: Sadoveanu, Teodoreanu, Cezar uia odată d-l
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
tavanului; una bancă lungă de aproximativ 4 metri; dușumeaua dela două camere și un antret; 18 (optsprezece) ochiuri de geamuri mari la ferestrele Băncei din față și din spate; zece geamuri de la oberlicele Băncei; trei geamuri dela ușa servitorului; două călimări mari; un scaun cu spătar bun”. Aceste pagube fusese înregistrate la sediul Băncii, de pe strada Cuza Vodă, nr.64. Negăsind și alte documente statistice, cu toate căutările noastre, putem aprecia că numărul persoanelor ucise la Huși în perioada 26 iunie
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
dăruit poetului Mihai Eminescu de tatăl său, Gheorghe Eminovici (donație: Henrich Vicențiu Gareiss, 1972); inel sigilar din aur al poetului Mihai Eminescu (donație: Henrich Vicențiu Gareiss, 1972), broșă din aur dintr-o monedă (1742) dăruită Veronicăi Micle de soțul ei, călimară din marmură (proveniență Mihail Kogălniceanu). Sumar Junimea prelecțiunilor, prelecțiunile Junimii 5 "Onorat auditor..." 9 1. Prelecțiunea ca demers paideic 12 2. Prelecțiunea ca înscriere pe drumul adevărului 18 3. Prelecțiunea ca substitut al publicisticii 22 4. Prelecțiunea ca "literatură vorbită
[Corola-publishinghouse/Science/1469_a_2767]
-
să trimită la Mitropolie un mesaj scris, pentru că omul din fața lui era incapabil să transmită ceva verbal. Dictează-i, sfinția ta, spuse Șerban, evident amuzat. Tânărul zâmbi cu un ochi și scoase dintr-un buzunar de la piept o pană, o călimară și un petec de hârtie și, în timp ce prelatul dicta dispozițiile pentru slujba de seară, cu o caligrafie impecabilă scribul așternea cuvintele pe hârtie. Când termină, vodă îl lămuri să ceară un cal și un dorobanț însoțitor. Mesajul trebuia înmânat ieromonahului
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
prima masă, lângă pupitrul ei. Camera e pustie, tăcută, fierbinte. Evită s-o privească, nu se arată surprins când îi depune pe masă toate cărțile cerute, vreo șapte. Se apropie de pupitru, trage o fișă, se apleacă, ia tocul din călimară, scrie încă un titlu. Împinge hârtia spre mâinile arămii, cu degete subțiri și unghii retezate. Se așază. Privește cotoarele. Cosimo. Vasari. Réaumur. Apoi, Parola antenelor încrucișate. Apoi, Espinas, Fabre. Sunt toate, deasupra s-a și așezat ultima. Subțire, cât o
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
nerăbdare și fără vreo strângere de inimă, sigur că cel așteptat va sosi negreșit la timp. Pe la unsprezece groparul Vidor intră pe poartă, posomorât și cu o legătură în mână. Atunci Apostol se sculă de la birou și așeză tocul în călimară. Doar degetele îi tremurau puțin. Ușa cancelariei era deschisă și în curând groparul apăru în prag dând bună ziua ofițerului, ca totdeauna. Bologa răspunse simplu, adăugând fără să mai aștepte obișnuitele întrebări despre pace ale bătrînului: ― Aș dori să-ți vorbesc
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
puțin cu majoritate de voturi. Colonelul i-a luat apărarea și în fața generalului, atunci... Gross nu poate să voteze pentru condamnare. Apoi de partea președintelui trebuie să mai fie cineva... Și uite majoritatea!... Uite și pricina întîrzierii! Hârtia, sub o călimară ruginită și murdară, râdea întruna. Apostol, înviorat, se duse la masă, se așeză pe scaun, luă tocul și încercă penița. Îi tremurau degetele cumplit și nici un gând nu i se arăta limpede. " Mai târziu... mai e vreme!" își zise după
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
militară... trebuie haină civilă, zise iar pretorul, începînd cu glas sever, zăpăcindu-se de ochii lui Bologa și isprăvind rugător. Apostol nu pricepu, dar fără să priceapă, își descheie încet tunica, își scoase gulerul și-l puse pe masă, peste călimara ruginită, apoi lepădă haina, o împături cu mare băgare de seamă, o așeză pe pat și o netezi de două ori cu dosul palmei. Cămașa îi era umedă de sudori calde, ridicată și cocoloșită la spate, între bretelele vărgate. Își
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
de a-mi umple sufletul de lumină și taină și reveneam cu plenitudinea întậlnirii cu minunata mea Frență. Lecțiile mi le făceam acolo în cậmp, la iarbă verde, alături de vacile sau oile care pășteau liniștite primprejur. Înmuiam ușor condeiul în călimara cu cerneală și urmăream cu precizie matematică liniile oblice, subțiind sau îngroșậnd pậntecele slovelor, caligrafiind citeț și ordonat. Eram concomitent elev și profesor. Da, dintotdeauna mam simțit profesor și, sub cireșii aceia din cậmp, îmi predam cu voce tare pe
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
ne dă și vise și coșmaruri. “Fac ce pot - spunea Dumnezeu în ziua a șasea. Mă chinui cu un lut tare îndărătnic.” Mai întâi religia s-a înfruptat din filozofie, apoi a obstrucționat-o. Nu toți diavolii au putut evita călimara lui Luther. La vremea lor, pridvoarele mănăstirilor au fost adevărate Jurnale de actualități. Ortodocșii mizează și pe colivoterapie. Iisus nu ne-a scăpat de suferință. Ne-a explicat însă pedagogia ei. E rău când nu crezi în nimic. Dar și
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
veșnicia. Principala grijă a înaintașilor e să se retragă din calea celor care vin. Nu se știe încă ce profil de azil va avea viitorul. Timpul dă cu flit clasamentelor din artă. Una dintre misiunile capodoperei e să sfideze timpul. Călimara oricărui scriitor este, în linii mari, copilăria. Misiunea timpului e să șteargă treptat numele scrijelate pe epiderma lui. Rostul unei generații este să rupă sau să înnoade un lanț. Ultima dictatură este cea a bătrâneții. Neobosită, dalta timpului ne caricaturizează
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
de astăzi au urcat : drogurile, violența, sexualitatea, incultura etc. Dumnezeu ne judecă după moarte. Semenii noștri sunt mult mai grăbiți. Cucuta lui Socrate a anticipat Golgota lui Iisus. Bârfa este un soi de polenizare a răutății. Fără puțină cucută, în călimară, criticii devin anodini.. În societățile postindustriale, prostituatele își pot computeriza condicuța. . Indiferența poate face cât o duzină de păcate. Mă cuprinde uneori o indiferență zoologică. Printre directorii de reviste literare și asociații de artă există și destui distribuitori de venin
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
gluma asta sinistră, da' mișto, era genul, v-am mai spus că nu era sănătos la cap. Știți ce a făcut într-o dimineață? A intrat valvârtej în biroul transmitere date, strigând la Brașov, că, de, era șeful: "Unde-s călimările cu cerneală?" La indiferența cu care nici măcar nu i-a răspuns Brașov, nu i-a rămas decât să răscolească toate sertarele și să adune vreo patru călimări pe jumătate pline și să dispară dând mărunt din gură. Era caraghios așa
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
în biroul transmitere date, strigând la Brașov, că, de, era șeful: "Unde-s călimările cu cerneală?" La indiferența cu care nici măcar nu i-a răspuns Brașov, nu i-a rămas decât să răscolească toate sertarele și să adune vreo patru călimări pe jumătate pline și să dispară dând mărunt din gură. Era caraghios așa micuț și cu chelie, compensând lipsa de păr cu o barbă netunsă de o viață și cu niște funduri de sifon în loc de ochelari, vorbind singur sau cu
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
treacăt fie spus, ouăle reprezentau moneda de schimb în lumea satului. Cu ele cumpărai cele necesare de la prăvălie și tot cu ele plăteai și unele servicii duhovnicești: spoveditul - două ouă, împărtășitul - alte două. Cerneala era purtată la școală într-o călimară care nu-i permitea să curgă. Dar ea curgea când ne zbenguiam, și mai ales când tașca devenea armă de luptă în încăierările dintre taberele de băieți, grupați după zonele de așezare a satului. Delenii - cei care locuiau în partea
Parfum de spini by VASILE FETESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91814_a_92973]
-
asperitățile). Cerneala roșie (gr. melavnion kovkkinon; lat. minium) era folosită pentru ornamen tație: se scria de obicei cu roșu primul rînd, sau se scriau așa pri mele cîteva rînduri ale unei opere ori ale unui capitol. Cerneala se păstra Întro călimară (gr. melanodovcoi, lat. atramentarium). Tocul de scris (gr. kavlamo~; lat. calamus scriptorius, harundo) se folosea pentru papirus sau pergament (și, mai tîrziu, pentru hîrtie); dimpotrivă, pe tablele cerate se scria cu grafeìon, stùlo~ (lat. stilus). Cele
Papirus, pergament, hartie. Începuturile cărţii by Ioana Costa () [Corola-publishinghouse/Science/1348_a_2731]
-
de vindecare sau de mântuire, un gaj de securitate fizică, pe scurt, obiecte uzuale indispensabile supraviețuirii. Ca și cum, peste cinci sute de ani, s-ar goli sertarele unui scriitor de azi pentru a pune în vitrină, sub titlul de opere literare, călimara lui, o scrisoare către perceptor, un contract de asigurare de viață sau o rețetă medicală. Fără îndoială, obiecte care aveau inițial scopuri non-estetice pot fi expuse în muzeele noastre și explicate în albume ca "opere de artă". Lumea vine să
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
îl răsfoi și văzu un desen cu linii imprecise: părea un edificiu pe malul unui fluviu. — Ce-i asta? întrebă Helikon întinzându-se alături de el. Erau Nilus-ul, Iunit Tentor, zilele adolescenței, când el desena în barcă, iar Zaleucos îi ținea călimara cu cerneală. — Îți amintești de templul pe care Marcus Antonius și Cleopatra n-au reușit să-l termine? Luă calamusul. — Uite, aici trebuia să fie un atriu imens... Însă nu-i spuse ce gânduri îi invadau mintea. Se numește khont
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Cum doriți. Și-acum uite ce, adu-mi o coală de hârtie. Am să scriu o telegramă, pe care o s-o trimiți la destinație de îndată ce o să mor... Păi, domnișorule!... Fă ce-ți spun! Domingo se supuse, îi aduse hârtia și călimara, și Augusto scrise: Salamanca. Unamuno. Ați avut câștig de cauză. Am murit. Augusto Pérez — De îndată ce voi muri o trimiți, da? Cum vreți dumneavoastră - răspunse valetul ca să nu mai discute cu stăpânul. Se duseră amândoi în dormitor. Bietul Augusto tremura în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]