1,852 matches
-
vindecării principesei „cu mâinile tăiate”. Atât minunea „fetei cu mâinile tăiate”, cât și aceea a călugăriței ce și-a scos singură ochii spre a scăpa de urmărirea regelui Richard se găsesc și în Viețile sfinților (Proloagele) mitropolitului Dosoftei. Minunea vindecării călugăriței a fost inserată și în Albinușa, copiată de popa Ion Românul în 1620, alături de Alexandria (Codex Neagoeanus). Din păcate, după capitolul de sinteză dedicat de N. Cartojan materialului narativ atât de divers din cultura română axat pe tema Minunilor Maicii
MANTUIREA PACATOSILOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287994_a_289323]
-
București în 1912, cu Aristizza Romanescu, este reflexul unui conflict social. Retrasă la mănăstire, o tânără de familie bună e obsedată de imaginea unui bărbat, neacceptat de ai ei. Cum acesta se apropie de o fată urâtă dar cu stare, călugărița o ucide. În piesa lui I. I.L. Caragiale vedea „o strălucită promisiune”. SCRIERI: Poezii. Impresii și suveniri moderne, Cluj, 1908; Ardealule, Ardealule bătrân, Arad, 1916; Poeme în proză, Oradea Mare, 1923; Cartea unui om, Arad, 1925; Notițele mele, Arad, 1925
ISAC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287621_a_288950]
-
Bande, bandiți și eroi“..., p. 327 (doc. de la AMI, fond „DMRU“, inv. nr. 7389, dosar nr. 34, f. 27-33). • Susținătorii partizanilor Din mai multe documente ale Securității rezultă că partizanii din grupul „Arnota“ au fost ajutați de unii călugări și călugărițe de la mănăstirile Bistrița și Arnota 68. O elevă de la Liceul orfelinat de la Bistrița povestea că securiștii, inclusiv comandantul Securității Vâlcea, Filip, veneau des pe la mănăstirea Bistrița și stăteau zile întregi acolo. Și elevele știau că în munții din preajmă existau
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Bistrița și Arnota 68. O elevă de la Liceul orfelinat de la Bistrița povestea că securiștii, inclusiv comandantul Securității Vâlcea, Filip, veneau des pe la mănăstirea Bistrița și stăteau zile întregi acolo. Și elevele știau că în munții din preajmă existau partizani, iar călugărițele îi ajutau. Într-o zi, în timp ce erau la ore, una din eleve „a strigat: - uitați-vă, uitați-vă. Toate ne-am bulucit la geam și am văzut patru oameni împușcați, legați de mâini și de picioare, puși pe o bârnă
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
puși pe o bârnă - așa cum se duce vânatul. Bârna o purtau securiștii. Parcă-i văd, coborând printre castani, spre porțile mari ale mănăstirii“. Deși în munți s-au găsit niște săculeți de pânză ai mănăstirii, în care se punea mâncare, călugărițele nu au pățit nimic, într-o mărturie avansându-se ideea că „șeful Securității, Filip, era foarte bun prieten cu maica Crisantia“69. Însă din surse judiciare rezultă că șase călugărițe de la mănăstirea Bistrița au fost arestate pentru ajutorul acordat partizanilor
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
săculeți de pânză ai mănăstirii, în care se punea mâncare, călugărițele nu au pățit nimic, într-o mărturie avansându-se ideea că „șeful Securității, Filip, era foarte bun prieten cu maica Crisantia“69. Însă din surse judiciare rezultă că șase călugărițe de la mănăstirea Bistrița au fost arestate pentru ajutorul acordat partizanilor: Xenia Dâmboviceanu, Olga Glojaru (sau Gologan în mărturii), Nimfodora Cuștiuliță, Pantelimona Iordan, Monica Pâciu și Ripsimia Martoiu 70. În susținerea partizanilor legionari ar mai fi fost implicați și călugării de la
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
în 1950, 7 (3 identificați) în 1951, alți 3 cândva după 1950 (fără a se ști cu precizie); Tribunalul Militar București: 4 condamnați în 1949, 2 în 1952, 7 între 1950-1952 (în procese diferite)94. Cele 4 femei judecate erau călugărițe la Mănăstirea Bistrița. Nu cunoaștem ce pedepse au primit acestea 95. Sergiu Popescu își aducea aminte că în 1950, când se afla încarcerat la Securitatea din Craiova, a auzit femei plângând. Erau două călugărițe, una dintre ele fiind stareța Olga
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
94. Cele 4 femei judecate erau călugărițe la Mănăstirea Bistrița. Nu cunoaștem ce pedepse au primit acestea 95. Sergiu Popescu își aducea aminte că în 1950, când se afla încarcerat la Securitatea din Craiova, a auzit femei plângând. Erau două călugărițe, una dintre ele fiind stareța Olga Gologan, care „i-au spus că au fost bătute, torturate și chiar siluite și că au nevoie de cârpe“96. Cinci dintre membrii grupului Arnota au fost asasinați la Timișoara în 1950: Ion Cetățeanu
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Edme 163, 166. Covarschi, B. 399, 400, 402. Cozlovschi, O. I. 267. Craia, Sultana 119. Creight, J.D. 477. Crepereii 477. Cretzianu, Alexandru 198, 347. Crețu, Avram 435, 47, 448. Crihan, Anton 407. Crihan, D. 405, 407. Crimca, v. Anastasie ~. Crisantia, călugăriță 445. Cristea, Miron 272. Cristea, O. 30. Cristeia, maior 429. Cristi, Vladimir 407. Cristian, V. 169, 171, 188, 206, 384, 479. Crudu, Lilia 399. Crupenski, A.N. 384, 385. Csáky, Imre 307, 316, 320, 321. Csernus, S. 56. Cucu, Vasile
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
renunțaseră la însărcinările lor. Grigorie s-a născut la Roma în jurul anului 540 dintr-o familie bogată și nobilă: tatăl fusese senator, unul din strămoșii săi fusese papa Felix al III-lea (483-492), iar cele trei surori duceau viață de călugărițe probabil în casa paternă; numele, tipic grecesc, ne-ar putea face să ne gândim că în familia sa era prețuită cultura greacă. A făcut și el carieră politică sub bizantini, așa cum se întâmpla de obicei cu descendenții unor familii nobile
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
et contemptu mundi), redactat în 589 la sfârșitul conciliului din Toledo: tratatul e dedicat surorii sale, Florentina. Aici, scriitorul reia îndemnurile adresate de Ambrozie surorii sale, Marcelina, ca și alte considerații ale lui Ieronim, Augustin și Cassian referitoare la educația călugărițelor. A murit în 600 sau 601. BIBLIOGRAFIE Ediții: PL 72. Traduceri: BTP 66, 1987 (Lettera alla sorella Fiorentina: O. Giordani). Studii: L. Navarra, Leandro di Sevilia..., Japadre, L’Aquila 1987. 3. Exegeți În Spania vizigotă a fost cultivată și exegeza
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
izvoarele oficiale rusești (în colaborare cu P. Cazacu) (1920), Autoadministrația și Zemstva (1920), Basarabia (1926) ș.a., G. își încearcă puterile și în literatură, cu câteva traduceri în limba rusă din nuvelistica lui Al. Vlahuță (Valetul, Pierdut, Inconsolabilii) și Carmen Sylva (Călugărița, Robii), publicate în cotidianul „Bassarabeț” din Chișinău (1898). Aflându-se pe fronturile primului război mondial din partea Crucii Roșii, scrie amintirile Flămânzii, Fragment, Abisul, Rătăciri (Episod de război: Rușii la Grozești), Moș Vrânceanu, Subt impresia focului. Un alt ciclu de povestiri
GORE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287316_a_288645]
-
viață, București, 1909; Jonathan Swift, Gulliver în Țara Uriașilor, București, 1909; Jules Verne, Ocolul pământului în 80 de zile, București, [1911]; Corneille, Horațiu, București, 1912; Molière, Tartuffe, București, 1913; Balzac, Moș Goriot, București, 1914; Alphonse Daudet, Jack, București, 1914; Diderot, Călugărița, București, 1926; Boccaccio, Povești din Decameron, București, 1926; Hector Malot, Singur pe lume, București, [1931]; Edward George Bullwer-Lytton, Ultimele zile ale Pompeiului, București, f.a. Repere bibliografice: Victor Anestin, Haralamb Lecca, autor dramatic, București, 1902; Chendi, Schițe, 178-181; Chendi, Impresii, 189-193
LECCA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287764_a_289093]
-
la însărcinările lor. Grigorie s-a născut la Roma în jurul anului 540, într-o familie bogată și nobilă: tatăl fusese senator, unul dintre strămoșii săi fusese papa Felix al III-lea (483-492), iar cele trei surori duceau o viață de călugărițe, probabil în casa părintească; numele, tipic grecesc, ne-ar putea face să ne gîndim că în familia sa era prețuită cultura greacă. Și el a făcut carieră politică sub bizantini, așa cum se întîmpla de obicei cu descendenții familiilor nobile: înainte de
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
institutione virginum et contemptu mundi), dedicat surorii sale, Florentina și redactat în 589, la sfîrșitul conciliului din Toledo. Aici scriitorul reia îndemnurile adresate de Ambrozie surorii sale, Marcelina, precum și alte considerații ale lui Ieronim, Augustin și Cassian referitoare la educația călugărițelor. A murit în 600 sau 601. Bibliografie. Ediții: PL 72. Traduceri: BTP 66, 1987 (Lettera alla sorella Fiorentina: O. Giordano). Studii: L. Navarra, Leandro di Sevilia..., Japadre, L’Aquila, 1987. 3. Exegeți în Spania vizigotă a fost cultivată și exegeza
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
reproșurilor vehemente ale propovăduitorului. Adjectivul "iscariot", derivat din "Iscaru", trimite în mod evident la Iuda Iscariotul. Dacă există în carte un Isus, trebuia să existe și un Iuda! Autorul îi portretizează în apă tare pe mulți români din America, preoți, călugărițe, oameni de afaceri, lucrători de la Centrul Cultural din New York, scriitori, ziariști ș.a.m.d. în stilul său agresiv, el precizează de la început: "Orice asemănare cu persoane și situații reale nu este pur întâmplătoare." Autorul face, de asemenea, aprecieri sarcastice asupra
O CARTE DE SCANDAL by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17120_a_18445]
-
pentru că o cochetărie agonică vine să feminizeze lumea în descompunere. Și în locul femeii amazoane, în locul triumfului senzual pe care-l vom reîntîlni dacă citim cartea de la coadă la cap, aici, în aceste inedite de final, femeia se transformă "aidoma unei călugărițe lipsite/ de nesăbuitele pofte din țara barbară" într-o entitate la care amintirile au luat locul dorințelor. E o bătrînețe construită și nu una firească, o afereză pe care boala a tăiat-o într-un psihic altfel tînăr. Postura e
Integrala poeziei Marianei Marin by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/14997_a_16322]
-
reflecția lui Georges Duby are, desigur, în vedere Apusul Europei și situațiile extreme - încep, deci, a fi reunite în instituții de izolare și protecție, organizate, de asemenea, ca niște «caseț, case de substituire: este vorba de mănăstiri, de mănăstirile de călugărițe fără jurământ, dar și de bordeluri.”29 După ce-și înmormânta soțul (căci erau bămuite mereu de rele moravuri), văduva trebuia să ia în mâini frâiele gospodăriei (asumându-și în continuare „pomenirile”), să poarte haine cernite, să vegheze la integritatea
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
și în țara Românească erau încă și mai aspre cu „răpitorii”; „certarea” răpitorilor - adică a celor ce „vor apuca de vor răpi muiarea cuiva sau de cinste de-ș vor râde de dânsa, sau vreo fată de cucoană, sau văduvă, sau călugăriță, sau vreun copil, când vor lua pre fiecarii cu de-a sila și-i vor duce de într-acel loc unde le va fi voia, de să vor mesteca trupește” fără a avea de gând să se însoare cu persoana
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
civilă 262). Și legiuitorii din secolul al XVII-lea, întemeindu-se pe Harmenopoulos, acceptau această „moarte civilă” produsă de călugărire - „Slobozéște-se, adecă desparte-se bărbatul de muiarea lui, sau muiarea de bărbatul ei când va să se facă călugăr, sau călugăriță și fără de voia unul a altuia și fără de nici o judecată; pentru că mai întru bună cale mérge. Pentru că zice pravila, legea, că: poruncim să fie volnic a să face călugăr și a se despărți de nuntă oricarele va voia, au bărbatul
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Salvaressi, văduva lui Alexandru al II-lea Mircea, le expedia Mărioarei Vallarga la Veneția („Cu mila lui Dumnezeu Eu, Doamna Doamnă Ecaterina a toată Ungrovlahia, sănătate și salutări surorii mele Mărioarei, și de la fiul mieu Mihnea Voievod salutări, și către călugărițe închinăciune, și tuturor alor noștri salutări...”349 sau depersonalizat în clișeele genului (ca în epistola prin care Doamna Marica, văduva lui Constantin Brâncoveanu, încerca, în 1717, făcând destulă retorică, să recupereze un rest de bani depozitați la Brașov: „Cinstitului și
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
părinții lui și copiii lor. Livin și doamna Mădălina, Ruxandra, Geanana, Nastasia. Io Miron Barnovski Voevod și părinții lui Dumitru, Safta și copiii lor. Io Constantin Voevod și fiii lui. Io Antivh Voevod, Io Dimitrie Voevod și părinții lui, Tudor-Macrina călugărița, doamna Anița, Maria, Alexandra, doamna Ecaterina și copiii lor. Io Duca Voevod și doamna lui Nastasia și copiii lor. Io Neculce Voevod și doamna lui Porhira, Io Constantin Voevod, și doamna lui Catrina”), cu un bănuit original slavon din secolul
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
un teren cu case și grădină jupânului State și jupânesei Chirea, soția lui, dar preciza că „le vinde numai jupânesei Chirea, pentru că și-a vândut un chirteș ce-l cumpărase”; jupan Dobromir, fost mare ban, a cumpărat de la jupânița Neacșa, călugărița din Drăgorești și de la nepotul ei Radul Bidiviul, un sat gorjean - Voinigești (Neacșa îl moștenise) și a dat pe el „60.000 aspri gata” - „asprii de zestre ai jupaniței Tomaia, de la părinții ei” - și apoi - zice Alexandru Vodă Iliaș într-
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Soci și Dușești (la 25 septembrie 1462), tot așa cum, mai înainte - prin 1461, dacă nu cumva și mai devreme - îi întărise Dușcăi, fiica lui Toader, și copiilor ei, satele Doliești și Liontenești și o jumătate din Măzărești și din Poiana Călugăriței, pe Tazlăul Sărat. Stăpânirea Mușei, soția lui Pentelei, asupra satului Pănteleești fusese contestată, căci vechile acte se pierduseră. Vodă, același Ștefan cel Mare, le confirmă drepturile - la iunie 1464 - și Mușei, și fiicei sale, Cerna, nevasta lui Petru Oțelescul. în fața
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
puteau naște suspiciuni privind conivența „părților”) - și cu un „autor” corect definit - „Răpitori se chiamă aceia ce vor apuca de vor răpi muiarea cuiva cea de cinste, de-ș vor râde de dânsa, sau vreo fată cucoană, sau văduvă, sau călugăriță, sau vreun copil, când vor lua pe fiecarii cu de-a sila și-i vor duce de într-acel loc unde va fi voia, de să vor mesteca trupéște...”394 - era pedepsită cu severitate (împăratul Constantin cel Mare cerea, în
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]