1,177 matches
-
ceasurile electronice atât de ieftine, ca să nu mai vorbim despre telefoanele mobile. În schimb, în același timp, chiriile au crescut exponențial. Așa că bietul Willy n-a mai avut cu ce să-și plătească chiria nici pentru atelier și nici măcar pentru cămăruța din spate. Însă, ținându-se cont că Sancez este singurul om din tot ținutul care se mai pricepea la reparat ceasuri cu arc, conducerea penitenciarului, la cererea unui mare număr de cetățeni, i-a pus la dispoziția condamnatului o celulă
[Corola-publishinghouse/Science/1520_a_2818]
-
descoperit la aceștia „sensul revoluționar-democratic, mai ales în condițiile luptei cu țarismul și cu rămășițele, încă viguroase, ale regimului iobăgesc“3. Ruptura între Însemnările din subterană și antropologia dostoievskiană anterioară nu este chiar atît de spectaculoasă. Fie și numai toposul cămăruțelor întunecoase și sordide în care locuiesc foștii săi visători ne indică o oarecare legătură de rudenie. În Nopți albe, roman scris în 1848, deci cu 16 ani înaintea Însemnărilor, subterana este descrisă în coordonatele ei principale: „În general, el (visătorul
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
cartea aceea unică, cartea absolută. Totodată Judecată și Împărăție?”, a exclamat adolescentul care redevenisem eu. Șușoteala aceea febrilă m-a smuls din discuția mea inventată. Rușinat, ca cel surprins vorbind singur, mă vedeam așa cum eram. Un bărbat gesticulând în mijlocul unei cămăruțe întunecoase. O fereastră neagră dă spre un zid de cărămizi și nu are nevoie nici de perdele, nici de obloane. O cameră pe care o pot traversa în trei pași, unde obiectele, din lipsă de spațiu, se aglutinează, încălecându-se
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
fericita dispariție a cotidianului. Parcă acele câteva zile festive sau dezordinea voioasă a instalării vor dura mereu, devenind însăși materia ușoară și spumoasă a vieții lor. Într-o beție asemănătoare îmi trăiam eu ultimele săptămâni de așteptare. Mi-am părăsit cămăruța, am închiriat un apartament, pe care știam că nu-l puteam plăti decât timp de patru sau cinci luni. Puțin îmi păsa. Din încăperea în care urma să trăiască Charlotte se vedea întindererea gri-albăstruie a acoperișurilor care reflectau cerul de
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
bătea inima de bucurie când intrai în casă la mama, în casă întuneric și tăcere, o-ntrebai ce șade prin întuneric, ce nu-mi răspunde, îi pun cununa în mână, voi s-aprind luminarea, luna aruncă o rază palidă în cămăruța întunecoasă: O, Doamne! mamă, ce ești așa de palidă, mâna ta înlemnită... rece, așteaptă... îndată fac foc, aprind lumină... (pauză) Am făcut foc, am aprins lumină, dar cununa mea o ținea - o mână moartă. (stă pe gânduri, apasă cununa pe
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
încă de mai multe ori. Dar nu primise niciodată vreun răspuns. Știa doar că el nu o putea căuta niciodată, că legătura dintre ei funcționa doar într-o singura direcție. Xtyn auzi o bătaie în ușa. Mormăi ceva și, în cămăruța lui, intrară Insa și Lonis, un bărbat cu umeri firavi, cu ochi spălăciți și părul rar. Alăturarea celor doi nu îl uimi. În timpul luptei, Lonis fusese acela care se dăduse de gol în vocea ly că nu vrea ca Insa
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
constituit îndărătul corpusului textual înseamnă instalarea eteronomiei în miezul evenimentelor discursive. Și violarea unor tabuuri. Autonomizarea discursului orgoliu al meseriei are în Franța două fațete istorice numai aparent opuse. O față clasică, raționalistă, înțeleaptă. Alta romantică, visătoare, sentimentală. Descartes în cămăruța sa, Hugo pe stînca lui. Figuri nobile ale singurătății, clișee emblematice reunite de Rodin în chircirea către sine a unui bărbat gol, fără vîrstă, fără nimic de care să se agațe Gînditorul. Două imagerii eroice, la urma urmei doi experți
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
nivel global scăzuseră considerabil. Era momentul să se dea un nou semnal, așteptat de către investitorii străini. Cu acest prilej, Deng spune un lucru pe care puțini comentatori îl rețin, pentru că predomină tentația de a încadra totul în formulele clasice, în "cămăruțele" în care suntem obișnuiți să încadrăm mai întâi lucrurile și, apoi, să le examinăm. "Dezvoltarea este singurul adevăr care contează. Nu are importanță dacă o politică este etichetată ca fiind socialistă sau capitalistă, atât timp cât generează dezvoltare." Deci, dezvoltarea este axul
Viclenia globalizării . Asaltul asupra puterii americane. In: Viclenia globalizării. Asaltul asupra puterii americane by Paul Dobrescu () [Corola-publishinghouse/Science/1096_a_2604]
-
Giulio Drigo urmărește „adevărul”, Marco Sberga, fără să știe bine de ce, este împotriva acestui „adevăr”, deși inițial pictează și el peisaje și chipuri ce se aseamănă peisajelor și chipurilor reale. Doar la sfârșit, reîntors din prizonierat, pe jumătate nebun, în cămăruța în care îl găzduiește mama-codoașă, trasează pe hârtie de ambalat niște desene abstracte. Era avangarda „clasică”, extraordinarul moment al postcubismului, futurismului și formalismului. Ca toți avangardiștii, Marco Sberga este un terorist (cu dulceața eroică a acelor ani), și, într-adevăr
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
sonda pe pielea mea și, imediat, pe ecran apare o imagine blurată alb-negru. Mi se taie respirația. Ăsta e copilul nostru. Înăuntrul meu. Arunc o privire spre Luke, și Îl văd cu ochii lipiți de ecran, transfigurat. — Iată cele patru cămăruțe ale inimii... Ecografa mișcă sonda În jur. — Acum vedem umerii... Arată spre ecran și eu mijesc ochii ascultătoare, deși, sinceră să fiu, nu văd nici un umăr, ci doar niște curbe neclare. — Uite un braț... o mînă... Amuțește și se Încruntă
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
bebe În ea, Îmi explică Suze. Însă, pentru moment, te-am desenat pe tine, În fața noii tale case. Mă uit mai atentă la desen și nu pot să nu pufnesc imediat În rîs. Casa din schiță a fost Împărțită În cămăruțe, și fiecare dintre acestea are cîte un nume: Camera cărucioarelor, Camera scutecelor, Camera rujurilor, Camera Visa-Facturi (În pivniță), Camera Antiques of the Future. O cameră Antiques for the Future! Asta chiar e o idee genială. Pe măsură ce-mi deschid
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
1998, p. 82. 552. „în jurul cuptorului abia încălzit” - remarca unul dintre ei, trecător prin spațiul românesc în secolul al XVIII-lea -, „stăteau îngrămădiți copiii tolăniți de jur împrejur ca vitele, într-un colț zăcea o femeie bolnavă; locul rămas din cămăruță îl ocupau trei copii mai mari împreună cu mama lor” (în Călători străini..., vol. IX, p. 213; Șarolta Solcan, op. cit., p. 180). 553. Șarolta Solcan, (op. cit., p. 180) trimite (nota 1) la Istoria medicinei românești, editor V.L. Baloga, București, 1972, p.
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
S. În 1957, când termină facultatea, este angajat aici întâi în calitate de corector, apoi ca redactor cu jumătate de normă, până în 1968; un an mai târziu devine redactor-șef adjunct la „Luceafărul”. Nu are casă și, până în 1960, doarme într-o cămăruță a redacției, locuind împreună cu Nicolae Velea. Debutează editorial în 1959, în volumul colectiv Sub semnul revoluției: 30 de tineri poeți, iar individual cu Sensul iubirii, carte apărută în 1960, primită bine de criticii tineri, care au sentimentul că se întoarce
STANESCU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289876_a_291205]
-
cunoscut doar de un cerc restrâns de admiratori. Iar condiția de „personaj” presupunea câteva elemente. În primul rând, un rol, în cadrul căruia ambientul dezolant contrasta frapant cu spectacolul de vervă și de inteligență desfășurat de intervievat: de o parte, o cămăruță sărăcăcioasă, dominată de cărți, dar mai ales de patul unde, îmbrăcat în pijama, în halat sau în pulover, în orice caz cu o nelipsită tichie neagră pe cap, Ț. părea condamnat la o nesfârșită agonie; de cealaltă, un spirit viu
ŢUŢEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290316_a_291645]
-
de organizare a unor evenimente precum nunțile, botezurile, pomenile, care acum se țin la barul din Ațintiș sau în restaurantele din Luduș. De asemenea, comuna are nevoie de un nou sediu pentru biblioteca comunală care funcționează în prezent într-o cămăruță mică lângă bar. Prin urmare, căminul cultural ar putea găzdui și această bibliotecă. Informarea prin mass-media Ațintișteanul anilor 2000 îți aduce aminte de țăranul din „Poiana lui Iocan”, unde, în frunte cu Moromete se discutau treburile târgului și ale țării
[Corola-publishinghouse/Science/2221_a_3546]
-
distrugere; femeile, ținute atâta timp sub regimul celei mai crunte exploatări și umilințe, se trezeau cu greu la o viață liberă și demnă. Prima convocare pentru reconstituirea secțiunii București, a fost făcută la 17 septembrie 1944. Într-una din întunecoasele cămăruțe ale redacției ziarului Libertatea din str. Sărindar, nu ne găseam în după-amiaza acelei duminici însorite de toamnă decât 15 tovarășe: 9 gospodine, soții de tovarăși, 3 funcționare, 2 muncitoare, o profesoară. Nefiind în număr pentru a se putea constitui secțiunea
Din istoria feminismului românesc. Studiu și antologie de texte (1929-1948) by Ștefania Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1936_a_3261]
-
căpătat, țiganul era cel mai vestit gurist din Șuțu. Acordeonul lui întărit cu șfară scârțâia dar, când omul scotea un „ah !”, seca la inimă pe cei mai simțitori. Veniți de departe, socrii mici se odihneau, băuți, sub chilote, într-o cămăruță rece. în timp ce nașa împodobea mireasa, nașul, cu sticla, își chema invitații din sat. Ca să-l păcălească, ai lui Miuță legaseră poarta de la drum. Auraș ocoli însă prin grădină. - Bă, care-i treaba p-aici ? le zise el triumfător, apărând în
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
ton de parcă ar fi pronunțat „Mihai Viteazul”, se recomandă socrului mic : - Pastramă, Gică Pastramă. Stolnicii de masă, toți de-ai lui Cheașcă, cu șorțurile în gât, începură a se învârti, doritori de dans, prin sală. Erau deci gata pregătirile din cămăruță, cu pâine, săleam, măsline și ălelalte, iar nașii făcuse dansul mirilor. Când fanfara sună masa, dintr-o dată, ca la comandă, mulțimea în dezordine se despărți în șiruri paralele, ca să facă loc meselor aduse pe mâini. Se puseră toți pe băute
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
sau o bucată de pâine. Dormea pe unde apuca, de regulă, tot prin piață, alături de cei care păzeau marfa și mai făceau un foc pentru a nu îngheța. Doamna Mladinescu s-a gândit că la demisolul casei sale există o cămăruță unde l-ar putea adăposti, așa că, ajungând acasă, l-a băgat pe Costică mai întâi în baie, deoarece nu era spălat de câteva luni și era murdar și plin de păduchi. I-a dat cu gaz în cap, după care
Pelerinul rătăcit/Volumul I: Povestiri by Nicu Dan Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91839_a_92881]
-
orașul, încurajându-l și asigurându-l că o să-i găsească un alt domiciliu, a cărui chirie se va plăti atât din munca lui, cât și din ceva bani trimiși de ei. Costică părând că a înțeles, a coborât smerit în cămăruța lui și nu a mai apărut vreo două zile. Preocupați de pregătirea bagajelor și împărțirea pe la prieteni și cunoștințe a câtorva obiecte ce erau de prisos, au uitat de Costică, crezând că este plecat pe la vreun loc de muncă. Înainte de
Pelerinul rătăcit/Volumul I: Povestiri by Nicu Dan Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91839_a_92881]
-
și îl rugă să gândească ce se poate face pentru ea. Bunicul zise: - Fata mea, vezi bine că și curtea noastră este plină de chiriași, deoarece au grijă ăștia de la spațiu să nu ne lăfăim! Mama continua să insiste: - Dar cămăruțele alea dintre grajd și locul unde țineai șareta? - Fata mea, acolo mai bag grâul și porumbul pentru păsări și celelalte animale, după ce le aduc de la câmp. Peste tot sunt de găuri de la șobolani. Astea nu-s condiții de locuit pentru
Pelerinul rătăcit/Volumul I: Povestiri by Nicu Dan Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91839_a_92881]
-
este doamna? Mama îi explică pe scurt situația și mai lăsă să picure câteva lacrimi. Mirel, care era un suflet mare, a fost impresionat și zise: - Tată, nu putem lăsa femeia asta de izbeliște. Dăm totul afară din cele două cămăruțe, astupăm găurile de șobolani și punem la punct ușile și geamurile.Vedem apoi cum o mobilăm... - Bine, mă, Mirele, dacă zici că te angajezi și tu la așa treabă, o primim! Du-te, femeie unde ai copiii!... te anunțăm noi
Pelerinul rătăcit/Volumul I: Povestiri by Nicu Dan Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91839_a_92881]
-
e gata domiciliul vostru ii zise bunicul. Frosa luă mâna bunicului și o sărută. Mulțumi apoi lui Mirel și mamei și se întoarseră la noi acasă, de unde dimineața Frosa urma să se întoarcă la Plopu. Mirel și bunicul au aranjat cămăruțele ca să poată fi locuite. Au chemat și un meșter care a făcut o sobă în perete cu o plită, unde urma să se poată găti și încălzi totodată, apoi i-au trimis Frosei o telegramă la Plopu, să vină. Frosa
Pelerinul rătăcit/Volumul I: Povestiri by Nicu Dan Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91839_a_92881]
-
instrumente de tortură. De unde știi astea? îl întrebai eu. Am avut o pedeapsă anul trecut de la Arvon Mircea. De obicei, e foarte calculat și știe pe ce lume e, dar atunci m-a plimbat prin toate sălile și camerele și cămăruțele de la primul nivel și prin jumătate de la cel de al doilea până să găsească camera respectivă. Și? întrebă Marcela plină de curiozitate, câștigând în acest fel un cot în coaste de la Maritsu. Și când am ajuns acolo, se terminase programul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
cu încetul purtat pe valul unei succesiuni de imagini neclare. Pe negru nu prinde nici o altă culoare, îi tulbură amorțeala un gând hoinar. Neagră e și perdeaua de pâslă ce se agită în adierea vântului... Iar dincolo de ea zărește nedeslușit cămăruța cu arme. Iată și caii! Nechează sub streașina porticului. Și dincolo de corturi, între munți și mlaștini, un codru întunecos vuiește sinistru. Îl recunoaște imediat după desimea co pacilor înalți. Pădurea Hercynia! Acoperă tot teritoriul la est de Rin până la geți
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]