1,224 matches
-
în timp ce nana Floare se dusese acasă pentru a-i pregăti mamei o supă caldă, să mai prindă puteri. Slujba se terminase și Mircea adusese cârdul de frățiori teafăr și nevătămat la "Villa rustica". În momentul când am intrat noi în cămăruță, mama, întinsă pe salteaua de paie, tocmai ațipise, încercând să recupereze din energia consumată la cea mai problematică naștere din câte avusese până atunci și care, literalmente, o sleiseră de puteri întocmai cum storci o rufă înainte de a o pune
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
zăpadă proaspătă; numai fața și ochișorii formau o pată rozalie în întregul lui. Pesemne că apariția noastră l-a surprins în mod plăcut, ori poate a ținut cu tot dinadinsul să ne salute în felul său special, căci întreg spațiul cămăruței s-a umplut deodată de niște sunete puternice, emise de niște plămâni sănătoși care însă cu anevoie puteau fi identificate, separate și precizate. Oa! Ua! Oa! Ua! Mogâldeața orăcăia vârtos pe aceeași scară de valori muzicale asemenea unui tenor din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
au dus acasă la Stan: aveau de gând să conceapă manifestele, un text cât mai simplu, scris cu litere decupate din ziare. Părinților acestuia le-au explicat că au de învațat pentru o lucrare grea la fizică. Au urcat în cămăruța de la mansardă a lui Stan. Aici, prietenul lui Victor, pasionat de electrotehnică, reparase un radio vechi, interbelic, la care prindea posturi de radio străine ce emiteau în limba română. Stan a deschis aparatul. Înainte însă l-a acoperit cu o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
fapt, canton unde locuia Severina cu tatăl ei (erau numai ei doi, nu am întrebat-o de absența mamei, părea un mister; au tinerii o bună-cuviință pe care, cu vremea, și-o pierd). În cealaltă parte a cantonului, într-o cămăruță, era bunica mea, pe un pat, văitându-se și crucindu-se toată noaptea; pe altul, un pătuț, eram eu, care, deși aveam doar șaisprezece ani, abia încăpeam. Gara și satul se numeau frumos "Gura Raiului". Și era frumos acolo, într-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
mine m-au ajutat să iau decizii ce pot părea radicale, dar În acel moment ele au venit de la sine, firesc. Din perspectiva confortului cotidian, făcusem o alegere surprinzătoare, preferând apartamentului spațios din București, În care locuiam Împreună cu mama, o cămăruță de trei pe trei la „La Mama“. Dar, cum libertatea nu era proporțională cu metrii pătrați ai spațiului locativ, la București era inexistentă, la New York o simțeam nelimitată. Clădirea „La Mamei“ era alcătuită nu doar din spații de repetiții și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
la New York o simțeam nelimitată. Clădirea „La Mamei“ era alcătuită nu doar din spații de repetiții și de joc, ci și din modeste locuințe. Ellen era instalată Într-un loft la ultimul etaj (unde trăiește și astăzi), iar În diferite cămăruțe erau găzduiți tineri artiști. Deși extrem de mică, a mea avea avantajul că era lipită de spațiul de repetiții. Era tot ce-mi trebuia. Orghast Îmi deschisese interesul pentru tragedia greacă și doream ca prin explorarea sunetelor ei să continui lucrul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
salvator, care însă se prezenta sub o formă amenințătoare. Ne întoarcem sus, la cantină. Agitație, grupulețe, intrigi. Mi se șoptește la ureche să vin deoparte pentru comunicări importante. Aflu: că directoarea a obținut cu mari sforțări un număr de patru cămăruțe în hotelul zis al „Canalului“. Că în două din acestea vor fi cazate femeile. În celelalte două, dirijorul, concertmaistrul, soliștii (Voicu și Arnăutu, și încă trei persoane printre care am cinstea să fiu). Mi se pare ireal, dar aflu că
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
fapt, mi-a răspuns: „Nu suntem cu toții în atâtea situații false?“ - Rezon. Seara - concert la Năvodari. ți-l voi povesti. Apus de soare pe Siut-Ghiol, văzut din autobuz. Mlaștini. Orașe noi și oameni noi. Noaptea mai bună - deși cald în cămăruța mansardată, și pat (dublu) împărțit cu altul. Dimineața, Cosma mă antrenează în larg. Valuri destul de mari, curenți laterali, la întoarcere avem oarecari emoții. Erai pre zent și în aceste momente de încordare. Când ne apropiem de țărm, cu sentimentul pozitiv
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
că ar fi fost vorba de o crimă adevărată. În orice caz, mi se părea că nu existau probe suficiente și eram hotărât, conform devizei lui Giglio, să nu recunosc nimic, să neg totul. Am fost dus undeva într-o cămăruță mică, plină de oameni: în primul rând Mama, care nu mai contenea să-mi facă repro șuri, și multe alte femei, dintre care unele mi se păreau cu nos cute... și iată că acolo, în acea cămăruță, am primit lovitura
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
undeva într-o cămăruță mică, plină de oameni: în primul rând Mama, care nu mai contenea să-mi facă repro șuri, și multe alte femei, dintre care unele mi se păreau cu nos cute... și iată că acolo, în acea cămăruță, am primit lovitura fatală: o telegramă sosită din Londra dădea la iveală amprentele digitale ale asasinului, așa cum fuseseră găsite la locul crimei. și aceste amprente erau ale mele... Mi s-a părut zadarnic să mai stărui în apărarea mea. Am
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
parte din copilărie și adolescență. Ultimii ei locatari - fratele și cumnata lui madame Simon, fosta proprietăreasă, care scăpătase până la situația de menajeră a familiei mele - muriseră. Urma acum ca madame Simon să se mute ea în această cameră, eliberând astfel cămăruța - fosta baie, care nu era de fapt decât o prelungire a apartamentului nostru, separată printr-un perete de scânduri. Noi, adică familia noastră, n-am fi avut decât de câștigat din aceasta. Dar, la stăruințele lui Mihai și ale prietenului
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
baie, la care se făcea coadă dimineața, și o singură bucătărie. Foștii proprietari ai apar ta mentului, reduși acum la o singură cameră, ne pri veau chiorâș. Cum tata rămăsese văduv și sărac lipit, l-am adus la București, în cămăruța de serviciu a aparta mentului, fără aerisire, și l am întreținut din salariul meu. Soțul meu, ziarist, era mereu dat afară din presă - de la Agerpres, România liberă, Informația Bucureș tiului - pentru că în timpul studenției, la Cluj, fusese secretar de redacție la
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
putut închipui. În ce-l privește pe tata, am povestit că i s-au luat pentru a doua oară casa și fabrica, că și-a pierdut toți banii la stabilizarea monetară. După aceea a aterizat, întreținut de mine, într-o cămăruță de serviciu de doi pe doi, unde nu încăpeau decât un pat și un scaun. Toată ziua citea cărți pe care i le aduceam eu de la editură - majoritatea sovietice. A murit în urma unui accident cerebral, cu o carte neterminată, Tăunul
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
lumea în intimitate. A.O. Aveam în kibbutz o cameră de lucru, un spațiu mic, în care nu intra nimeni neinvitat. Când simțeam nevoia să lucrez, mă rupeam de lumea întreagă, chiar și de familia mea, și mă retrăgeam în cămăruță. Nu aveam nevoie de computer, nici de mașină de scris, ci numai de un condei. A.R. Și dumneavoastră scrieți de mână? Vă mulțumesc că îmi oferiți o confirmare. Mă absolviți de un lucru de care mă rușinez. A.O.
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
mine, atât în anii petrecuți în kibbutz, cât și acum. Chiar când făceam muncă de chelner, sau conduceam un tractor, sau culegeam mere, puteam, ori de câte ori doream, să fiu singur cu mine. Și când simțeam nevoia să scriu, mă retrăgeam în cămăruța mea, foarte mică și ticsită de cărți, și acolo eram pe propria mea planetă. Și apoi, cred că unui romancier nu-i strică să ia parte, o dată pe săptămână, la o ședință de comitet pentru planificarea și pro iectarea unor
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
dea cuiva în cap sau să devină un aurolac. Acum era aciuat pe lângă o firmă particulară, unde făcea de pază noaptea, alte munci - ziua, iar pentru acestea i se dădea ceva de mâncare și i s-a asigurat și o cămăruță în care să locuiască. Mi-a arătat cu o oarecare mândrie cheile palatului său. Nu putea fi angajat deoarece i se furase buletinul în urmă cu un an, iar pentru eliberarea unuia nou trebuia să meargă la Pașcani și nu
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
atașat cultural, moștenisem de la predecesorul meu un apartament în "buricul Berlinului", în Straussbergerplatz, la doi pași de vestitele Alexanderplatz și Unter den Linden. Locuința nu era mare lucru două camere mari, modest mobilate, baie, bucătărie, într-un bloc civilizat. Față de cămăruța noastră din Balta Albă era un pas înainte și, cu câteva schimbări de decor impuse de soție și petele de culoare obținute cu lucrurile special aduse de acasă, am început să ne simțim bine. Pankov Parkstrasse 23! O stradă mică
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
de redactare erau de obicei apartamente ale unor membri ai "Cooperativei" plecați la posturi pe la ambasade, locuințe sordide, mizere, mobilate sărăcăcios și fără gust, care spuneau multe despre "proprietari". Apar astfel "Casa Bălcescu", "Casa Baladă"... și, surpriză, "Casa Universitate" o cămăruță situată în podul "Almei Mater" bucureștene! După "proza de rigoare" a "surselor" și semnătura cu numele "conspirativ", Notele se încheie cu o precizare a "cooperatorului de serviciu": "Săvescu Alin se află în atenția organelor noastre. Sursa a fost instruită să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
fotografia mare a tatei, făcută pe la vreo 30 de ani, a admirat-o îndelung: „Ce frumos e aici domnul”, a spus, cumva visătoare. Era aproape încă un copil și totuși deja o femeiușcă foarte îndrăzneață. Dormea în fundul bucătăriei, într-o cămăruță fără ușă. Într-o seară a venit s-o vadă un unchi de-al ei, de la țară, la care stătuse înainte de a veni în oraș, la Cluj. Era un bărbat de vreo 40-45 de ani îmbrăcat țărănește, cu dinți puși
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
ducea la veceu părea plin de importanță, traversând curtea cu un mers energic și arogant; ce merite își inventa acest Napoleon al calapodului, care până la urmă a murit de ciroză, nu știu. Undeva, într-o aripă a clădirii, în mici cămăruțe, la care ajungeai pe o scară pe care nu am urcat-o niciodată, locuia o femeie de vreo 25-30 de ani, destul de „bine”, și o alta ceva mai învârstă, infimă (șchioapă), dar curățică, de treabă și la locul ei. La
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
ani, în timpul unei plimbări, am îndrăznit să-i spun că, văzând-o atunci, apărându-mi dintr-o dată în față, miraculos, scăldată într-un ocean de lumină, a fost de parcă „l-aș fi văzut pe însuși Dumnezeu”. * E timpul să descriu cămăruța în care lucrez la Snagov, „biroul lui Valeriu”. Este fostul antreu din față al casei începute de părinții Doinei în 1950, ridicată treptat, cu mari eforturi materiale și fizice, în vremuri de - ca și acum (1990) - criză. În fostul antreu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
ramuri de brad și Rishawa scosese din lăzi tapițerii prețioase, daruri ale fratelui ei, aflat pe celălalt mal al Rinului. După ce pregătirile se isprăviseră, soața ministerialului mai trecu o dată, ca orice bună gospodină, prin sălile Împodobite și pe sus, În cămăruța din turn, unde obișnuia stă pânul să doarmă totdeauna când, după vânătoare, binevoia să Înnopteze la casa slujitorului său. Totul era În deplină rân duială și Rishawa fu mulțumită. Îi mai rămăsese să aștepte semnalul din corn, care anunța sosirea
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
mileniu, Îi ceru aju torul lui Urs, cu care până atunci Îi mersese bine negoțul. Deși acesta Îi oferise sprijinul pentru a-și putea deschide singur o mică afacere, Solomon refuză și intră În slujba prietenului său. Se instală În cămăruța de lângă biroul lui Urs, mânuind cu Îndemânare o pană uriașă și adăugând cu iscusință grămezi de monede la avutul stăpânului său. Seara pleca acasă liniștit, unde soața lui Îl aștepta cu știucă um plută, Își făcea rugăciunile și mulțumea dumnezeului
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
pusese degetele pe buze, cerându-i astfel tăcere, și-și deschisese brațele. Fata se pomenise la pieptul lui, covârșită de un sentiment de fericire fără seamăn. Niciodată nu se simțise mai ocrotită. Niciodată lumea nu-i păruse atât de frumoasă. Cămăruța mizeră cu pereții coșcoviți și acoperiți de pânze de păianjen dispăruse ca prin farmec și simți dintr-odată parfumul dulce al crinilor din grădina de la castel. Nici o clipă nu se Întrebase cum de se petrecuse o asemenea minune. Când Bodo
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
numai cu aceste pierderi, că cine știe ce se poate întâmpla mai târziu, își spune Costache pe patul de suferință, deoarece auzise multe despre bolșevici. Dar se întâmplă altă nenorocire și mai mare. Explozia unei grenade, e auzită și de dânsul, din cămăruța unde se afla. « Ce s-o fi mai întâmplat oare ?» își pune întrebarea Costache, tremurând de spaimă. Răspunsul l-a aflat după vre-o trei ore, de la Maricica, cea care îl încurajează spunând că « toți răniții sunt duși la spital
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]