2,073 matches
-
așez, Să mă topesc în palma ta, Apoi, trupul, să ți-l îmbrățișez. Și trandafirul delicat, aș vrea șă fiu, Obrazul, încet să ti-l mângâi, Patul să ți-l parfumez seara târziu Și perne din petale, să-ți pun căpătâi. Referință Bibliografică: poezie / Margareta Merlușcă : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2151, Anul VI, 20 noiembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Margareta Merlușcă : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului
POEZIE de MARGARETA MERLUȘCĂ în ediţia nr. 2151 din 20 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385029_a_386358]
-
Acasa > Poezie > Credinta > DE TINE, MOARTE, MI-E MILĂ! Autor: Gabriela Munteanu Publicat în: Ediția nr. 2098 din 28 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului De tine, Moarte, mi-e atât de milă, Căci te-am văzut pândind pe ascuns, La căpătâiul pruncilor, unde-ai pătruns Și-unde stăteai printre îngeri, umilă. De tine, Moarte, mi-e atât de milă Că tremuri în fața lui Dumnezeu, Iar eu voi primi de la Dânsul mereu, Speranță, credință, iubire... De tine, Moarte, mi-e atât de
DE TINE, MOARTE, MI-E MILĂ! de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2098 din 28 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384367_a_385696]
-
mulți miniștri și mă gândeam cum au putut oamenii aceștia să conducă țara, cu această micime de suflet și de caracter, că acolo, săracii, își dădeau arama pe față, povesteau tot. Am văzut un general care a furat ceapa de sub căpătâiul uni țăran, motivând că nu putea să reziste de foame. Închisoarea a fost o școală extraordinară, o școală spirituală. Suferința fizică nu conta, chiar la Pitești, cu toate că aici am fi dorit să murim cu toții, numai să scăpăm de chinurile reeducării
INTERVIU CU PĂRINTELE ARHIMANDRIT ROMAN BRAGA DIN S.U.A. de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1585 din 04 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/384529_a_385858]
-
mai robite addagiului ecclesiastic. Fără falsă mâhnire, îi respectăm decizia, recunoscând anabasisul absolut la care Eugen Dorcescu a „osândit” anevoioasa trudă a lui Dosoftei. Chiar și din această perspectivă, Biblicele lui Eugen Dorcescu instituie o veritabilă și fundamentală carte de căpătâi a omului modern, sufocat de angoase. Caligraf, 6/ 2005. Referință Bibliografică: CONSTANTIN STANA: POEZIA CA INSPIRAȚIE DIVINĂ / Eugen Dorcescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2164, Anul VI, 03 decembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Eugen Dorcescu : Toate Drepturile
POEZIA CA INSPIRAŢIE DIVINĂ de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 2164 din 03 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382432_a_383761]
-
pentru totdeauna de ceilalți. Se ridică să plece. Urma să revină a doua zi la slujba de înmormântare. * * * Când a intrat în biserică, întâi a simțit mirosul plăcut de tămâie. Nu erau prea mulți oameni, dar buchetul de flori de la căpătâiul celui mort se mărise și lumânările pâlpâiau aprinse împrejurul sicriului. Din când în când, cineva venea să mai îndrepte câte o lumânare. În picioare, lângă sicriu, ca două plante atinse de aripa brumei timpurii, sprijinindu-se una pe alta, mama
ECOUL de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2081 din 11 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382493_a_383822]
-
-nvăț și să muncesc... Dar asta nu-i o muncă, prietene? Ce zici? -Desigur! Însă din asta să te hrănești nu poți, m-apropiam de ea cu sfat cald... Deși credea în mine, pe gânduri se-așeza ca pe un căpătâi de vise și era clar ce își dorea: să scrie, doar să scrie. -Știi, eu te am pe tine, dar cu poezia e altfel... în poezie mă oglindesc cu-adevărat... Ea mă avea pe mine!!! Vorbeam deschis... Îi dam atâtea
SECRETUL LUI SENECA de ANGELA DINA în ediţia nr. 2046 din 07 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/382527_a_383856]
-
Mamă” Și martor nașterii să-mi fiu... Cum fulguia tăcut pe creste, Așa mi-ai spus, în zi de joi, Pe lume-i totul o poveste, Povești sunt toate după noi! Mi-ai dat să beau din clopot rugă, La căpătâi mi-ai pus o carte, Și n-am fost niciodată slugă Tăcerii care ne desparte... Azi nașterea de-atunci mă doare, Căci singur să te naști e greu! Duminică-i în calendare Și-așa va fi în vers mereu... Nicolae
MI-E DOR DE-UN LEAGĂN DE NUIELE... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1787 din 22 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382633_a_383962]
-
i-au făcut pe contemporani să-l numească „tenerorum lusor amorum”, adică cântăreț al iubirilor gingașe. „Heroides” este o colecție de scrisori care povestesc romanul unor celebre pasiuni erotice: Hero către Leandru, Penelopa către Ulise etc. „Metamorfozele” reprezintă opera de căpătâi a poetului și înșiră mulțimea legendelor despre transformările Universului, începând cu geneza și până la schimbarea lui Cezar într-o stea. „Toate calitățile înăscute ale lui Ovidiu, precum și toate câștigurile pe care le datora profesorilor săi, frecventării saloanelor și satisfacțiile vieții
PUBLIUS OVIDIUS NASO- UN PETRARCA AL ANTICHITĂŢII de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 2064 din 25 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/383843_a_385172]
-
eu? Dacă ies din pleoape te zăresc aproape, lângă visul meu. Ai rămas în locul unde te-am lăsat, lângă nenorocul care ne-a surpat, dragostea-ți deplină așteptând senină doru-mi vinovat. Dragoste născută din visul dintâi, apă nebăută, nod de căpătâi, nu ești doar părere? Din hău de durere vii ca să rămâi ?!... Să fie-așa Să fie-așa cum a mai fost, să ne imaginăm că nu e nimic de nesădit în rost, că drum e orice cărăruie. Să ni se
POEME de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1912 din 26 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383363_a_384692]
-
părinții pe pământ, Când le-a fost greu era plecat departe, Acum zadarnic plânge la mormânt, Zidul de lacrimi pururea-l desparte... Târziu s-a-ntors la casa cea dintâi Cu-agoniseala strânsă în batistă, Nici nu le-a fost măcar la căpătâi În ziua, dintre toate, cea mai tristă! De și-au purtat cununa grea de spini Ca pescărușii zborul sub aripă, Le-a risipit averea prin străini Cu prietenii de-o zi, ori de o clipă. Ei n-au gustat odihna
FIUL RISIPITOR... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1876 din 19 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383378_a_384707]
-
Toate Articolele Autorului Îți strigă astăzi trupul: iubire, mai rămâi! Tainică rază ești și dulcea mea ispită, Păcat al omenirii, ce te-ai născut întâi, Inima mea te vrea, nu-i încă obosită. Din flori de tei, lumină lină în căpătâi Să-ți ningă cu argint în tâmplă spilcuită. Îți strigă astăzi trupul: iubire, mai rămâi! Tainică rază ești și dulcea mea ispită. Vin, bucle jucăușe, paharul cel dintâi, Azi viața-și cerne-n grabă clipele prin sită, O strângi la
RONDELUL IUBIRII TAINICE de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1989 din 11 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383578_a_384907]
-
accident vascular și devine o femeie fără puteri pe un pat de spital. Acolo cu ultimele puteri luptă pentru viața ei luni la rând, dar rezultate e devin tot mai slabe. Într-o zi aude cum personalul medical vorbeste la căpătâiul ei: -E moartă, vă rog s-o duceți la morgă! Simțea cum se miscă patul rulant cu ea, îndreptându-se către camera întunecată. Dorea să strige, să se împotrivească, dar nimeni nu o auzea, nu putea să scoată un cuvânt
ÎNCHISORILE SUFLETULUI-DESTINUL MAGDALENEI- CAPITOLUL I de ANA PODARU în ediţia nr. 2227 din 04 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382941_a_384270]
-
în hora unor mândre iele Alerg spre tine, urc, și mă cobor Să-mi fie dorul, cel mai mare dor... Aflat-am azi, iubirea mea ascunsă Că nu te pot găsi, că nu ai faimă Intactă ești, nativă, nepătrunsă Fără de căpătâi, și fără haină Să-mi fie taina, cea mai mare taină Aflat-am azi, iubirea mea străveche Că ofilite sunt, flori și petale Ai fost femeia fără de pereche Ce mi-a bătătorit a vieții cale Să-mi fie jalea, cea
AFLAT-AM AZI de DANIEL BERTONI ALBERT în ediţia nr. 2140 din 09 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383030_a_384359]
-
mi-a fost o clipă stearpa,În brațele Măicuței, eu am cântat la harpa.... VI. OSÂNDA MACULUI ROȘU, de Ana Podaru, publicat în Ediția nr. 2285 din 03 aprilie 2017. Osânda Macului roșu Ana Podaru Patru oameni au stat la căpătâiul meu, Adunați pe altarul unde eram jertfita, Doi mă priveau...se-ntrebau dacă-s eu, Aveau aripi și nimburi, mă vedeau răstignita, Lupta strânsă s-a dat între cei ce aveau Două săbii de foc ce urmau să mă taie
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/382946_a_384275]
-
Ana zidită-ntr-un cer...nu-n odaie... Mă zbăteam într-un trup osândit și inert Tremurând la răceală din coasă... De ce azi? mă-ntrebam căutând să mă iert ... Citește mai mult Osânda Macului roșuAna PodaruPatru oameni au stat la căpătâiul meu,Adunați pe altarul unde eram jertfita,Doi mă priveau...se-ntrebau dacă-s eu,Aveau aripi și nimburi, mă vedeau răstignita,Lupta strânsă s-a dat între cei ce aveauDouă săbii de foc ce urmau să mă taie.Nu
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/382946_a_384275]
-
de cădere al lui. Din acel moment totul s-a prăbușit în jur, până și pofta de viață i-a dispărut, nu voia altceva decât să moară. . Când totul se năruise, iar el rupsese orice legătură cu lumea asta, la căpătâiul lui a apărut o zeiță cu adevărat plină de iubire. Ea l-a îngrijit, zi de zi, noapte de noapte, cu devotament și dragoste adevărată. Ea, prin atașamentul ei, l-a făcut și pe el să vrea din nou să
DOI PRIETENI, MIHAI ȘI GILĂ XIII de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2272 din 21 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382974_a_384303]
-
pesimism. Sorii călători: „Nu ne mai așteaptă mările eminesciene, să ne prăbușim în ele. Valurile lor au inundat nisipul clepsidrelor și noi vedem cum timpul curge mai repede prin sufletul omului.” Luceferii și cetina: „Brazii eminescieni au fost duși la căpătâiul dalbilor pribegi. Noi nu mai răsărim din umbră de cetini. Ne e deschisă mai larg calea spre mlaștina umană.” Florile albastre: „Nu mai suntem «dulci minuni». Ne-a rămas tristețea repetării continue a versului: «Totuși este trist în lume». Ecoul
EMINESCU S-A VRUT TROIENIT «CU DRAG DE ADUCERI-AMINTE. AZI MULŢI VOR SǍ AIBǍ AMNEZIE, FIINDCǍ ÎŞI AMINTESC PREA DES DE LUCRURI NECUGETATE! de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 1992 din 14 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385319_a_386648]
-
înseamnă “Omul lui Dumnezeu”. În folclorul românesc, se spune ca Arhanghelii Mihail și Gavril sunt păzitorii oamenilor de la naștere și până la moarte. Ei sunt asistenți la Judecata de apoi, ard păcatele lumești și purifica conștiințele oamenilor. Arhanghelul Mihail păzește la căpătâiul omului muribund și-i apară sufletul să nu i-l fure Satana. Ciobănii și proprietarii oilor fac turta mare din mălai, numită “turta arietilor” (berbecilor), pentru a spori fecunditatea mioarelor. Această turta se aruncă în ziua praznicului în mijlocul oilor și
Duminică, 8 noiembrie, Sfinții Mihail și Gavriil – Superstiții, tradiții și obiceiuri [Corola-blog/BlogPost/92377_a_93669]
-
Luan Topciu, prieten bun al românilor. Apoi am publicat cărți de poezii - de una am amintit mai sus, iar alta, în română și franceză (Entre deux rivages) în Canada. Nu mai reușesc să pun punctul final la cartea mea „de căpătâi” , dar am planificat două luni în Florida, departe de iarna canadiană, să las totul la o parte și să mă ocup numai de scris. - Știm că Asociația Canadiană a Scriitorilor Români are și un cenaclu literar de renume, cu reuniuni
Interviu cu scriitorul Alexandru Cetateanu, Canada [Corola-blog/BlogPost/92428_a_93720]
-
care invocăm ajutorul lui Dumnezeu în toate momentele din zi - dimineața, la prânz, seara, înainte și după ce mâncăm -, la plecarea în călătorie sau la mutarea într-o casă nouă s.a.m.d.. Aceste rugăciuni, pe lângă slujbele religioase, constituie momente de căpătâi în viața noastră. Prin rugăciune cerem lui Dumnezeu să ne ajute, să ne însoțească mereu. Și cum avem nevoie permanentă de ajutorul lui Dumnezeu, înseamnă că și rugăciunea noastră trebuie să fie permanentă. Dar cum putem oare să ne rugăm
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92655_a_93947]
-
iar bărbații să aibă cel putin o pălărie nouă. La miezul nopții, lumea pornește în liniște spre biserică, pe drum se vorbește în șoaptă, iar la slujba toată lumea stă cu mare evlavie. După ce iau lumină, oamenii merg în cimitir la căpătâiul morților familiei și aprind și acolo lumânări, ca și cei trecuți dincolo să știe că a venit Învierea Domnului. Lor li se dă de pomană și în ziua de Înviere, dar și peste o săptămână, când e Paștele Morților. De
Saptamana Mare sau Saptamana Patimilor [Corola-blog/BlogPost/92811_a_94103]
-
i-au fost alături pâna în ultima clipă a vieții sale. Nu vreau să fac abuz menționând numele celor care i-au fost alături, dar nu pot să nu o menționez pe Gina Ștefan, cea care i-a fost la căpătâi în ultima clipa, alături de Mirela Banu. Gina care a luptat cot la cot cu Cornel Diaconu ca totul să decurgă favorabil în toate manifestările organizate, era și este dotată cu calități deosebite și cu o putere miraculoasă de rezistență, o
UN ULTIM Omagiu LUI Cornel Diaconu [Corola-blog/BlogPost/93323_a_94615]
-
apuce să o citească și, așa după cum mărturisea Părintele Gheorghe Săndulescu nu o mai poate abandona. Ea ar trebui să fie lansată și distribuită atât în România, cât și în comunitățile românești din străinătate (ca un fel de carte de căpătâi pentru cei care au curajul să o ia de la capăt și să înceapă o nouă viață în străinătate, un fel de manual îndrumător al unui succes de o viață, deși Dl Herman Victorov cu siguranță nu a anvizajat acest lucru
Din viața unui om oarecare – pagini de jurnal [Corola-blog/BlogPost/93315_a_94607]
-
șapoului: ,,se cuvine ca măcar acum să fie întru totul lăudată această tăcere și viețuire smerită și nerisipită a celui care a fost Părintele Arhimandrit Vasile Prescure”. În finalul celui de-al doilea paragraf, George Crasnean precizează: ,,Grăind înțelept la căpătâi despre însingurarea și smerenia lui, Preasfințitul Gurie al Hunedoarei (care i-a fost elev la Seminarul de la Craiova) zicea că Părintele Prescure ”. La fel de semnificative sunt și secvențele din partea ultimă a paragrafului al treilea, după ce - în context - se menționează că ex-ucenicul
Naşterea în cer a Profesorului Arhimandrit VASILE PRESCURE, Ucenicul Sfântului de la Prislop: Arsenie Boca [Corola-blog/BlogPost/93338_a_94630]
-
Crasnean, este plină de sevă, ca și scrisoarea pe care acesta a primit-o, în august 2012, de la cel de curând adormit întru Domnul -, facem un salt tocmai la penultimul paragraf, citând mărturisirea celui care ,,i-a înfipt crucea la căpătâi”: Nicolae Burdea, care-l prețuia mult pe Părintele Prescure pentru că ,,era omul faptei”. Iată citatul: ,, Fiind profesor atâția ani (...), părintele a învățat că pe Dumnezeu Îl slujești mai bine prin faptă, decât prin vorbe și de aceea a ales tăcerea
Naşterea în cer a Profesorului Arhimandrit VASILE PRESCURE, Ucenicul Sfântului de la Prislop: Arsenie Boca [Corola-blog/BlogPost/93338_a_94630]