2,573 matches
-
astăzi prea puțin cunoscută. „Buzduganul generației șaizeciste”, cum l-a numit criticul Eugen Simion, s-a născut la 2 decembrie 1935, în comuna Mălini (ce nume frumos!) din județul Suceava, cu „Pădurile de pini, de zadă și tisă, cu cerbi, căprioare, râși, cocoși de munte și alte aripate, cu furtuni și încremeniri ... ”, după cum nota scriitorul argeșean Vladimir Streinu. Fiul învățătorilor Eugen și Ana-Profira, Nicolae Labiș a început școala primară în clasa mamei sale, apoi, din cauza refugiului din timpul celui de al
AURUL DIN POEZIA LUI NICOLAE LABIŞ de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1067 din 02 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/362904_a_364233]
-
deci la absolvirea școlii, a fost angajat de către revista Contemporanul, apoi de Gazeta literară. Începând din toamna lui 1955 urmează cursurile Facultății de Filologie a Universității din București, însă renunță după doar un semestru. Poemul său cel mai celebru, Moartea Căprioarei, apare în Viața Românească din acel an. Tot în acel an, de ziua lui, aflându-se singur într-un hotel, scrie poezia Am douăzeci de ani: „Am douăzeci de ani și mă exprim. / Într-o odaie de hotel, spre seară
AURUL DIN POEZIA LUI NICOLAE LABIŞ de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1067 din 02 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/362904_a_364233]
-
clinchete subțiri/ Și caprele de munte...” Pe 22 decembrie, la ora 2 dimineața, a murit. Două zile mai târziu, la amiază, persoane îndoliate s-au adunat la Casa Scriitorilor, unde mai mulți scriitori proeminenți au citit și poemul său Moartea Căprioarei. A fost înmormântat la cimitirul Bellu, după ce procesiunea funerară a trecut prin fața mormântului lui Mihai Eminescu. Unii contemporani sau martori oculari susțin că ar fi putut fi vorba de un asasinat politic, dat fiindcă în acea perioadă nu era „în
AURUL DIN POEZIA LUI NICOLAE LABIŞ de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1067 din 02 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/362904_a_364233]
-
din nou la masa mea pun un pahar plin cu vin roșu mai mult. Cine știe? Dacă i-o fi sete și va veni să-l bea?” Când ne amintim de Labiș, să ne amintim de minunatul său poem „Moartea căprioarei”, capodopera liricii lui, descrierea vânătorii, poem în care Labiș se desparte de copilărie, trecând spre adolescență, maturitate chiar prin descoperirea tainelor universului care leagă viața de moarte. Prima strofă a poeziei transcrie un peisaj halucinant, de sfârșit de lume, peisajul
AURUL DIN POEZIA LUI NICOLAE LABIŞ de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1067 din 02 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/362904_a_364233]
-
pe o altă/ Planetă, imensă, străină și grea.// Așteptăm într-un loc unde încă mai sună,/ Din strunele undelor line, izvoarele./ Când va scăpăta soarele, când va licări luna,/ Aici vor veni în șirag să s-adape/ Una câte una căprioarele./ Spun tatii că mi-i sete și-mi face semn să tac./ Amețitoare apă, ce limpede te clatini!/ Mă simt legat prin sete de vietatea care va muri/ La ceas oprit de lege și de datini.[ ... ] Sticlea în ochii-i
AURUL DIN POEZIA LUI NICOLAE LABIŞ de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1067 din 02 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/362904_a_364233]
-
de vietatea care va muri/ La ceas oprit de lege și de datini.[ ... ] Sticlea în ochii-i umezi ceva nelămurit, / Știam ca va muri și c-o s-o doară. / Mi se părea că retrăiesc un mit / Cu fata prefăcută - n căprioară. De sus, lumina palidă, lunară, / Cernea pe blana-i caldă flori calde de cireș. / Vai cum doream ca pentru - întâia oară / Bătaia puștii tatii să dea greș! / Dar văile vuiră. Căzută în genunchi, / Ea ridicase capul, îl clătină spre stele
AURUL DIN POEZIA LUI NICOLAE LABIŞ de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1067 din 02 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/362904_a_364233]
-
întâia oară / Bătaia puștii tatii să dea greș! / Dar văile vuiră. Căzută în genunchi, / Ea ridicase capul, îl clătină spre stele, / Îl prăvăli apoi, stârnind pe apă / Fugare roiuri negre de mărgele. / O pasăre albastră zvâcnise dintre ramuri, / Și viața căprioarei spre zările târzii / Zburase lin, cu țipăt, ca păsările toamna / Când lasă cuiburi sure și pustii. Împleticit m-am dus și i-am închis / Ochii umbroși, trist străjuiți de coarne, / Și-am tresărit tăcut și alb când tata / Mi-a
AURUL DIN POEZIA LUI NICOLAE LABIŞ de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1067 din 02 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/362904_a_364233]
-
apă, ce-ntunecat te clatini! / Mă simt legat prin sete de vietatea care a murit / La ceas oprit de lege și de datini... [ ... ] Ce-i inima? Mi-i foame! Vreau să trăiesc și-aș vrea .... / Tu, iartă-mă, fecioară - tu, căprioara mea!Mi-i somn. Ce nalt îi focul! Și codrul, ce adânc! / Plâng. Ce gândește tata? Mănânc și plâng. Mănânc!” „A murit, mărturisește tot Stela Covaci, când furios, când sperând, părându-i rău și iubind cu ardoare viața și oamenii
AURUL DIN POEZIA LUI NICOLAE LABIŞ de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1067 din 02 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/362904_a_364233]
-
gândește tata? Mănânc și plâng. Mănânc!” „A murit, mărturisește tot Stela Covaci, când furios, când sperând, părându-i rău și iubind cu ardoare viața și oamenii, implorând în ultimele ceasuri să i se aducă ozon de pe culmile unde se adapă căprioara.” Spunea cineva despre poezie că este „meditație și inspirație”, destui oameni fiind cei care meditează, dar puțini cei care sunt și inspirați. Și închei cu cuvintele lui Alexandru Macedonski: „Poetul este un Rege și i se cuvine un Tron.” Referință
AURUL DIN POEZIA LUI NICOLAE LABIŞ de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1067 din 02 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/362904_a_364233]
-
E o forfotă plină de viață, o-nviere — miracol sublim, o ciudată schimbare la față, când pe culmi mă doresc heruvim. Râd și plâng Mai visez că sunt privighetoare și că zbor zglobie spre înalt, că din ceata mea de căprioare se desprinde tinerescu-mi salt. Mă mai văd țâșnind din roi de fluturi ca să sorb parfumul unei flori și vibrez în mii de începuturi când și-n miezul nopții erau zori. Am livadă-n sânge, înflorită, și mă-mbăt de-al
FORFOTĂ RÂD ŞI PLÂNG de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1600 din 19 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/362962_a_364291]
-
frumoasă, În pădurea rămuroasă Cântă cucul de trei ori Pe coasta plină de flori, Cântă și mierla o dată De răsună valea toată; Gaițele-n zbor se lasă Cârâind în iarba deasă, Iar sub pini, pe o cărare, Pasc și zburdă căprioare. Urșii dorm, căldura-i mare, Zmeurul mărgele are, Vântul cald se întețește, Feriga-ndelung foșnește. Vârful brazilor se-ndoaie, Tot văzduhul e-o văpaie. Prundu-n aur strălucește, Vântu-n soare răsucește Firele galben, mărunte, Smulse din adânc, din munte. Și această
BISTRIŢA AURIE de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1600 din 19 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/362968_a_364297]
-
Fiica lui Dracula sau Prințesa! Din dragostea noastră se va naște urmașul lui Dracula! El va purta însemnele vampirilor și pe ale muritorilor. PALOȘ: Și veșnicia ne-o vom trăi hoinărind prin păduri, pe lângă izvoare, hrănindu-ne cu sânge de căprioară? PRINȚESA: Nu dragul meu! Am un locaș oferit de Conte! Este Palatul Fiicei lui Dracula! PALOȘ:(glumeț) Și ca să ajungem acolo, iar te transformi în „iapă”!? PRINȚESA:(îi zâmbește cu subînțeles) Te-ai învățat cu călăritul?... (îl sărută scurt pe
REGATUL LUI DRACULA (I) (SCENARIU FILM) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1068 din 03 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/362936_a_364265]
-
mi-a plăcut de mică... Am să-l pândesc când pleacă la vânătoare! INT. / DORMITORUL VAMPIRICEI / NOAPTE Paloș își sărută iubita și se ridică din pat. PALOȘ: Eu plec la vânătoare. La desert promit să-ți aduc un pui de căprioară! PRINȚESA: Să nu întârzii că mă plictisesc singură. PALOȘ:Ți-l trimit pe Ursuz să-ți țină companie. Tânărul o sărută din nou, apoi iese. Prințesa se ridică din pat și merge la oglindă fredonând o melodie veselă. Peste câteva
REGATUL LUI DRACULA (I) (SCENARIU FILM) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1068 din 03 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/362936_a_364265]
-
vreo 5-6 m, înaltă de vreo 12 m și de vreo 8 m lățime a corpului principal, dar și cu o extindere laterală. În capătul ei se afla un parc cu statui din oțel ce reprezentau animale, un cerb, o căprioară, și un lac mic plin cu rațe sălbatice, o lebădă albă și mulți porumbei și pescăruși. Porumbeii erau blânzi, veneau lângă tine și-ți cugulegeau pâinea din mână. Când le aruncam mâncarea în apă era o întreagă nebunie, zbura toată
PUNTI PESTE VREMURI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1440 din 10 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363272_a_364601]
-
înnebunit cu toții, ne-am pierdut orice speranță în copiii noștri, frumoși, sănătoși și talentați? Eu personal nu dau două parale pe părerea altora despre ce a dorit sau nu a dorit Nicolae Labis, eternul adolescent, să îmi transmită în Moartea Căprioarei .Poate nu a dorit să transmită nimănui nimic, nu a încercat să facă lumea mai bună și mai miloasa, ci pur și simplu scrisul, poezia, era pentru el că aerul pe care îl respirăm, nu putea să nu își scrie
O ISTORIE MINCINOASA de MARIUS MIRCEA GANEA în ediţia nr. 1883 din 26 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363569_a_364898]
-
Cum ajungeau, în grabă își așezau corturile, sacii mari și bine burdușiți de cadouri, scuturau crengile copacilor de zăpadă și îi împodobeau cu globuri și beteală, cu fel și fel de luminițe și podoabe. Apoi Moșul, după ce era înconjurat de căprioarele, cerbii, caprele și alte animale mai mari sau mai mici, se așeza confortabil pe o buturugă, lângă cortul său, le făcea semn cu mâna lăutarilor, și ei începeau să cânte colinde. După aceea își trimitea curierii prin lumea întreagă, să
PĂDUREA SOARELUI (1, 2) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1433 din 03 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362411_a_363740]
-
și fuseseră obosiți, construiseră oameni de zăpadă, care păreau că zâmbesc. Undeva, la câțiva pași de Moșul, era și faimoasa caleașcă. Cei șase reni, care fuseseră eliberați, se plimbau mândri, de colo-colo. În mijloc stătea Moș Crăciun, înconjurat de frumoasele căprioare, de mândrii cerbi încoronați cu minunatele lor coarne ramificate și de alte animale mai mici sau mai mari. Totul era sărbătoare și strălucea în jur. O mulțime de curieri, care semănau cu cel care îl luase pe Mitru de pe drum
PĂDUREA SOARELUI (1, 2) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1433 din 03 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362411_a_363740]
-
dansuri populare, cântam solo, în cor, dar mai ales recitam poezii. Am participat și la concursurile de recitat care se organizau între școlile generale din diverse localități din județ și am luat chiar marele premiu pe județ cu poemul „Moartea căprioarei” de Nicolae Labiș. Mi-amintesc că atunci când eram în vacanța de vară și nu aveau loc asemenea serbări, eu strângeam copiii ca un adevarat lider; mergeam la gârlă sau pe uliți și le vorbeam despre intențiile mele de a organiza
TAINA SCRISULUI (50) – CUVINTELE MELE DE SUFLET de VASILICA ILIE în ediţia nr. 948 din 05 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/362467_a_363796]
-
autorizație de a-i vâna. Nu am avut ocazia să-i văd nici când am fost la Sordland, nici la Harstad și nici în sud, cu toate că ceilalți copii s-au întâlnit cu ei în mijlocul șoselei. Acolo am văzut doar câteva căprioare de la vreo câteva sute de metri distanță, care puteau la fel de bine să fie tot reni.Abia la a doua vizită în nordul Norvegiei și la a treia am reușit să-i întâlnesc chiar în mijlocul șoselei sau în apropierea ei. Referință
NOUL EL DORADO PENTRU ROMANI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1252 din 05 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360960_a_362289]
-
era în sufletul ei de femeie? Licurișca zîmbea. Vezi, la sufletul femeii nu se gîndește nimeni ... Ba era ceva din sufletul unei femei în acel jurnal incitant prin ineditul lui. Iată o mostră: “Leul însetat de sînge aleargă după o căprioară, escaladează un munte, necunoscutul ocolește fiordul, frumusețea sălbatecă a ierbii; de sare e tăcerea închisă în faldurile umede de dorință ale scoicii, violentă este doar clipa contrarie, hymnul este în ciocul păsării, în versurile de cristal se reflectă stelele, culegi
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN (ROMAN) de IOAN LILĂ în ediţia nr. 291 din 18 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361106_a_362435]
-
da' le aberează mai abitir ca la comedie. Ce, noi nu știm ce sînt inhibițiile, detectorul de rachete sau spiritul primar agresiv?! Bă, ce zici tu acolo de primar? Tu nu vezi că ne asfaltează șoseaua? Bă, am văzut o căprioară ... Unde ai văzut tu, frate, o căprioară? Poate p-aia care a trecut pe șosea ... crăcoasa aia, cu țiganul ... Nu erau d-aici, erau din oraș ... Of, viața mea! Pe vreunul dintre bărbații de la mese îl apucase melancolia ... Vedeți! și
CAP 12 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 368 din 03 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360716_a_362045]
-
comedie. Ce, noi nu știm ce sînt inhibițiile, detectorul de rachete sau spiritul primar agresiv?! Bă, ce zici tu acolo de primar? Tu nu vezi că ne asfaltează șoseaua? Bă, am văzut o căprioară ... Unde ai văzut tu, frate, o căprioară? Poate p-aia care a trecut pe șosea ... crăcoasa aia, cu țiganul ... Nu erau d-aici, erau din oraș ... Of, viața mea! Pe vreunul dintre bărbații de la mese îl apucase melancolia ... Vedeți! și ne-am uitat toți, după degetul lui
CAP 12 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 368 din 03 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360716_a_362045]
-
devin Sunt amfora Ta plină cu vin! În ceruri, ca și pe pământ, Moartea este transformare Înviere-n altceva, înălțare. Cu toate acestea,măi lasă-mă, Mă lasă Printre tumultoasele, tainicele Tale turme sacre De mieluți De cămile, căi, Cerbi căprioare aproape de mierle și privighetoare Pe maluri de ape Meditând. Printre alintoase flori, cu Soarele la dreapta mea în mijlocul zidirii Tale stând, Măi lasă-mă, mă lasă Pe planetă Pământ! Referință Bibliografica: Sunt cupă din mâinile Tale / Elenă Armenescu : Confluente Literare
SUNT CUPA DIN MÂINILE TALE de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1252 din 05 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360957_a_362286]
-
e frumos, Iubiți ce spune și Hristos; Doamne! Of, nevăzută stea, Părinții de nu ni i-ai lua... Nici frații, nici surorile- Nici toate sufletele... Ne lași doar dorul călător, Doar cântecul cântat cu dor, Doar codrul și izvoarele, Munții , căprioarele, Doar vântul, soarele și marea, Si florile, și dragostea, și zarea.. Autor- Elena Cristina Rusti Referință Bibliografică: Mi-e dor... / Elena Cristina Rusti : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 934, Anul III, 22 iulie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013
MI-E DOR... de ELENA CRISTINA RUSTI în ediţia nr. 934 din 22 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364231_a_365560]
-
aș fi, al meu plai l-aș înveli M-aș întinde pe pământ învelind-ul în veșmânt. Din păcate nu sunt floare și nici iarbă-nvelitoare, Sunt numai un...Trecător și atunci când am să mor... Vor plânge izvoarele, iarba și căprioarele, Vor ridica căpșorul dulce; aminte își vor aduce De o Doină din popor, ce-a trăit, cândva, cu dor Departe de Casa ei, în suflet cu dor de tei Și cu dorul Ciocârliei de pe plaiul României La sapă de lemn
DE-AŞ FI... de DOINA THEISS în ediţia nr. 1048 din 13 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363090_a_364419]