713 matches
-
urmele ei. Mulțumesc! Trebuie să plec, ne vedem mai târziu. Am ieșit din magazin și am mers unde am văzut cu ochii. Am ajuns pe o stradă îngustă, întunecată și pustie. Am căzut în genunchi. Lacrimile șiroiau din ochii mei căprui. Simțeam că am murit, că cineva a înfipt un cuțit ascuțit, foarte ascuțit în piept. Mă doare sufletul! Cum am putut să fac așa ceva, cum am putut să-l omor pe Andrei, cum am putut să omor atâția oameni, atâtea
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
o altă zi normală de clasa a XII-a. Ultimul an. Ultimele momente de chin, de falsitate și urma facultatea, portița mea de scăpare. Vezi pe unde mergi! Strigă la mine un băiat de vreo doi metri, brunet, cu ochii căprui, cu fața plină de acnee și părul nespălat. Scuze, am icnit și mi-am continuat drumul spre copacul din curtea școlii. Era în zona îngrijitorilor, dar acolo florile vorbărețe tac, păsărelele jucăușe dorm, iar vântul vijelios stă calm. Era locul
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Iuda, care fusese cel mai mare. Inna m-a declarat demna „fiică a Leei”, cu o voce plină de satisfacție. Și, așa cum făcuse cu toți copiii ei de până atunci, s-a uitat în ochii mei și a zâmbit: erau căprui, și unul și altul, ca ai lui Iacob și ca ai fiilor lui. Rahela m-a șters, m-a dat Zilpei, care m-a luat în brațe, apoi Bilha m-a sărutat. Am luat sânul mamei cu gura flămândă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
am amintit vorbele verișoarei mele și am înțeles ce vrusese să spună Bunica. Se referise la ochii ei, care erau exact ca ai Rebecăi, negri și cu o privire ascuțită și directă ca o săgeată, în timp ce ai lui Basemath erau căprui și totdeauna plecați. I-am povestit Tabeei despre cortul roșu și despre cum mamele mele celebrau luna nouă cu prăjituri, cântece și povești, lăsând la o parte orice gâlceavă în zilele în care luna nu se arăta. Iar eu, pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
lui sau a mea. Până la urmă nu m-am mai putut abține și am ridicat ochii înspre el. Era cu o palmă mai înalt decât mine. Avea părul negru și strălucitor, dinții drepți și albi. Ochii aurii sau verzi sau căprui. Într-adevăr, nu m-am uitat destul încât să văd ce culoare aveau pentru că niciodată nu mai fusesem privită așa. Gura îi zâmbea politicos, dar ochii lui așteptau răspunsul la o întrebare pe care eu n-o înțelesesem cu totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
Îi expuse În amănunt, docilă, elementele de care dispunea referitoare la moartea lui Gildas. În timp ce vorbea, Îl scruta cu atenție pe polițistul care cerceta piesele din dosar. Părul lui Fersen, brun și mătăsos, Îi cădea peste frunte, umbrind o privire căpruie care iscodea totul cu acuitate, căuta uneori să-și sondeze interlocutorul pînă În adîncul sufletului, dar nu dădea la iveală nimic personal. Se simți iritată de faptul că el părea să n-o asculte și că la unele detalii ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
căsătorie. Momentul potrivit nu avea să mai vină niciodată. Un tînăr toxicoman Îndopat cu cocaină decisese altfel... Sicriul se Închisese peste Valentine, peste inelul. Și peste inima polițistului. Prima imagine care Îi apăru pe retină a fost aceea a ochilor căprui ai lui Lucas, aplecat asupra ei. Marie citi În privirea aceea o Îngrijorare surdă și difuză, atît de rapid Înlăturată Încît Marie crezu că visase. - Ce mai Încoace și-ncolo, nu te poate lăsa omul o clipă singură! au fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
fără să oprească motorul, băgînd mîna În cutia de scrisori pentru a trage ziarul care ieșea În afară. Ronan era de-acum tot ce Îi mai rămînea. Se uită o clipă la tînărul vlăjgan blond cu trăsături delicate, cu ochii căprui și blînzi moșteniți de la tatăl lui, Îl văzu cum lăsa să-i scape ziarul pentru a-și lua telefonul mobil, vîrÎt Într-unul din buzunarele blugilor, Îl văzu zîmbind la citirea mesajului pe care tocmai Îl primise. „O fată“, gîndi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
grațios banii pe care el nu-i avea. Casa, fabrica de faianță, nimic nu Îți aparține. Îți aduc aminte că ne-am căsătorit sub regimul separației bunurilor și că aici nu ești altceva decît un slujbaș. Privirea blîndă a ochilor căprui ai lui Philippe se Înăspri. - Slujbașul Îți amintește că priveghiul la sicriele lui Loïc și Nicolas va avea loc peste două ceasuri. Gwen avu o mișcare de dezgust. - Doar n-ai de gînd să te duci? - Nu numai că am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Tunisien, o Întâlni pe Annick. După scurta lor Întâlnire din vara lui 1974, n-o mai văzuse. Se urâțise și mai mult, acum era aproape obeză. Ochelarii pătrați cu ramă neagră și lentile groase Îi micșorau și mai mult ochii căprui, subliniau albeața bolnăvicioasă a pielii. Băură o cafea Împreună, fu un moment destul de penibil. Era, și ea, studentă În Litere, la Sorbona; locuia chiar În vecinătate, Într-o cameră cu ferestre spre bulevardul Saint-Michel. Plecând, Îi lăsă numărul de telefon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
în cele din urmă, cu un nod în gât. — Ne-am despărțit. Ridică din umeri. Nu știai ? — Nu ! Habar n-am avut ! Îmi pare rău. Chiar n-am.. Tac, bulversată. Deci n-a fost... din cauza mea ? Guy nu răspunde. Ochii căprui îi devin și mai intenși. În adâncul sufletului, simt o ușoară neliniște. — Samantha, spune, fără să-și ia ochii de la mine. Întotdeauna... am simțit... Își bagă mâinile în buzunare. Întotdeauna am simțit că... am ratat șansa de a fi împreună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
un zvon... N-am citit articolul. Nu cumpăr ziarul Herald de obicei. Dar era despre o sculptură a ta, nu? Un mobil ca acestea pe care le faci pentru noi. Margery Pickett își scoase ochelarii și mă privi. Avea ochii căprui deschis, cu un machiaj atent și foarte limpezi. Și mobilul ăsta a ucis un om, nu, după ce l-ai instalat? Era atârnat unde trebuia, când i-a picat cuiva în cap și l-a omorât. *** Margery Pickett era perfect îndreptățită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
eu, curioasă. Ben petrecuse foarte mult timp în compania lui Philip Cantley; probabil că-l cunoștea la fel de bine ca oricare dintre noi. Da. Era pentru prima dată când privirile noastre se întâlniseră cu adevărat și-i vedeam ochii limpezi și căprui din spatele lentilelor. Ceva nu prea era în regulă cu Philip. Înainte nu-mi dădeam seama clar ce e, dar știam că e ceva. Dar crezi că... Ar cam trebui să plec, zise Hazel, ridicându-se. MM trebuie să ne dea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
apropie de Brunetti, cu mâna Întinsă. — Vreau să vă mulțumesc, commissario, pentru atenția acordată acestui caz. Cum observase Rossi, bărbatul vorbea specific Milano-ului, omițând R-ul, consoana rostogolindu-i-se de pe limbă nepronunțată. Era un om Înalt cu ochi căprui Închis, ochi blânzi și liniștiți, și-un zâmbet relaxat, simplu. Pielea de sub ochiul stâng era ușor decolorată și părea acoperită cu ceva, poate cu machiaj. Brunetti Îi strânse mâna și-i Întoarse zâmbetul. Aici, Patta interveni. — Mă tem că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
ei? Mama ei este natura... când o să crești mai mare o să înveți mai multe despre natură... o să te fascineze. Bunicule, dar de unde știi matale atâtea? Păi... frumoasa bunicului, când eram tânăr, așa ca tine, eram un flăcău brunet cu ochi căprui, bunicul îmi povestea tot ce-ți povestesc eu acum. Aaaa... deci de la el știi toate acestea. Și cu obrajii lui îmbujorați mă sărută bunicul meu pe frunte, iar ochii îi erau încețoșați când îmi spuse: Ce mare te-ai făcut
Misterul primăverii. In: ANTOLOGIE:poezie by Andreea Floricu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_676]
-
de douăzeci și cinci de ani, era agitat și foarte muncit, în timp ce femeia avea un păr lins și ochi încercănați. Noi nu ne putem permite realmente o casă în zona asta, s-a confesat femeia uitându-se la Hugo cu niște ochi căprui, îngrijorați. Dar ne-am gândit că am putea să cumpărăm un hambar și să-l transformăm. Sigur că da, i-a răspuns Hugo vioi privindu-i cum pășeau cu grijă printre dărâmături. Cei doi discutau cu voce scăzută, surâzându-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
o casă frumoasă la șosea, o gospodărie de admirat, erau oameni foarte respectați. Deși când îi vedeai împreună ți se părea o familie ciudată; ea măruntă, el înalt, dar se înțelegeau de minune. Geta, o femeie minionă, brunetă, cu ochii căprui, un nas mic, cârn, o gură cu buze subțiri, cu părul scurt, făcut permanent, era foarte aprigă uneori, dar își revenea când își dădea seama că a greșit și mai "repara" din greșeală. Îi murise și ei mama când era
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
la sosire de grijuliul nostru ghid, se va dovedi neprețuită câteva seri mai târziu, când viscolul avea să ne țintuiască În loc. Antoine e o fată cam de vârsta mea, poate ceva mai tânărĂ, ÎnvățĂtoare, brunetă cu pielea măslinie și ochi căprui, care tocmai s-a Întors dintr-un sat din Sahara, unde a predat copiilor franceză. — Vorba vine, spune Antoine, fiindcă ce am făcut eu acolo nu prea avea de-a face cu predatul, ci mai mult cu un fel de
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
la sosire de grijuliul nostru ghid, se va dovedi neprețuită câteva seri mai târziu, când viscolul avea să ne țintuiască în loc. Antoine e o fată cam de vârsta mea, poate ceva mai tânără, învățătoare, brunetă cu pielea măslinie și ochi căprui, care tocmai s-a întors dintr-un sat din Sahara, unde a predat copiilor franceză. — Vorba vine, spune Antoine, fiindcă ce am făcut eu acolo nu prea avea de-a face cu predatul, ci mai mult cu un fel de
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
inimii și de frumusețe a figurii și sufletului său, ca o rară expirație, a unui porumbel gingaș, ce părea a fi. În clipa În care se trezi, deschizând, larg, micii săi ochi, de o culoare cam nedefinită, Între verzi și căprui, tresări, Întrebând de bărbatul ce se i se așezase alături, și care, ceva mai Înainte, glumise nițel cu șoferul: de ce mă privești așa de speriat? El, tresărind, la rându-i, o zbughi În picioare, cu o mână Își luă pălăria
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
pentru tocit deși știa bine că la unele materii trebuia să învețe vrând, nevrând. Profesoara avea în jur de 30 de ani, statură mijlocie, de un calm interior ce emana și se transmitea elevilor fără să-și dea seama ochii căprui, blânzi, părul ondulat îi cădea în jurul feței sporindu-i frumusețea. Avea în colțul gurii o mică cicatrice ce le atribuia buzelor rotunde posibilitatea să spună: Nimic nu este perfect ! Se strecura pe holurile școlii modestă, cu catalogul sub braț și
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
pe care a încântat-o imediat cu glumele sale. Își revenise< era iar în formă dar trebuiau să se despartă la Drept, fiecare la cursurile lui și în loc de ,,la revedere,, fata îl întrebă: - Ne mai vedem? Avea ochii căprui, blânzi s-a uitat mai atent la gura ei ușor întredeschisă și ispititoare. Răsufla agitată, parcă participase la o cursă lungă și aștepta cu nerăbdare răspunsul lui. Simțea că i-ar fi plăcut să se mai vadă în doi, însă
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
bine făcută, fusta scurtă iar bluza strâmtă îi punea în evidența sânii. A observat imediat, nu purta sutien și abia reușeau să îi liniștească din freamăt cei câțiva năsturași ai bluziței. Șatenă, nasul drept, gura potrivită, buzele cărnoase și ochi căprui, iscoditori. Purta tocuri mici la sandale și ca înălțime îi ajunge dincolo de umeri, are mâinile mari, curate, frumoase și albe de la apă, se cunoaște că muncește cu ele. Mulțumită fizicului toate fetele o admiră iar băieții se uită la ea
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
vă fac cunoștință. Este tare drăguță și stă pe lângă Stănică*, deci este din mahalaua noastră. O cheamă Ileana. A doua zi fetele au venit împreună. Într-adevăr, era înaltă, zveltă, bine făcută cu părul lung castaniu asortat cu ochi căprui, vaporoși și frumoși. Fața o avea prelungă, nasul drept și perfect iar gura îți venea să o săruți imediat, o frumusețe, exact tipul de fată care îi plăcea însă când zâmbea ieșeau la iveală vreo doi dinți cariați, problemă ușor
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
apoi cu mâinile ei frumoase pachetul de cărți, deasupra căruia făcu o cruce, și zise... - Pune un ban aici... Lina puse. Pe urmă tăie cărțile cu mâna stingă. Coana Marița întrebă: - Cum e al dumitale? Ce fel de ochi are? - Căprui. - Aha... Întoarse pe rând cărțile și spuse repede: Craiul de tobă cade într-o adunare, la drum. Uite aici, și-i pică câștig și un dar de bani. Numai că dumneata te ții într-un necaz și ai o supărare
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]