6,191 matches
-
Brinac. Să ne odihnim puțin înainte de a intra în sat, propuse el. Se sprijiniră de un gard ca să-și mai odihnească picioarele și auziră tropotul unei căruțe care se apropia venind dinspre St Jean. Era Roche. Trase de hățuri și căruța se opri în dreptul lor. — Vreți să vă duc? întrebă el. Se obișnuise să stea mereu într-o parte, astfel încât să-și ascundă lipsa brațului drept, ceea ce îi dădea un aer de aroganță, o atitudine care parcă spunea: „Vrei, bine, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
că e colaboraționist. —Trebuia să vii să-mi spui mie, zise Roche. Fata se întoarse spre Charlot: — Nici măcar nu ne trecea prin gând că pe-aici locuiește așa un om de vază, ce zici? Roche atinse căluțul cu biciul și căruța o luă din loc; de la depărtare, se văzu brațul retezat al lui Roche, ca un ciomag de lemn, ascuns în mâneca întoarsă și cusută deasupra cotului. — Acum ți-ai mai făcut un dușman, o dojeni Charlot blând. Nu-i un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
retezat al lui Roche, ca un ciomag de lemn, ascuns în mâneca întoarsă și cusută deasupra cotului. — Acum ți-ai mai făcut un dușman, o dojeni Charlot blând. Nu-i un om rău, zise fata privind atât de insistent în urma căruței încât Charlot simți pentru prima dată înțepătura otrăvită a geloziei. — Fii mai cu băgare de seamă când ai de-a face cu el. Vorbești de parcă l-ai cunoaște. Dar nu-l cunoști, de fapt, nu? Și lui i s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
președintele folosește orice prilej pentru a-l ataca pe patronul postului Realitatea TV, ceea ce este sub demnitatea și atribuțiile funcției supreme în stat, poate duce cu gândul la asta pe oricare cetățean. și sunt convins că dacă nu se strica căruța între ei, Vântu n-ar fi ajuns nicidecum în arestul poliției.“ N-or fi existând personaje pozitive în bătălia care se desfășoară în capul domnului CTP, dar atunci cum se face că tocmai în aceste zile a descoperit cu emoție
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
cu mândrie acoperișul din tablă boită în roșu de cu primăvară... Nu știu cum, dar tare semăna cu pălăria unui mehenghi așezată pe-o ureche. Soproanele din fundul curții, rânduite de-a lungul zaplazului de nuiele, puteau adăposti o șatră întreagă cu căruțe cu tot. Sub nucul dintr-o latură a ogrăzii ședea pitit cuptorul pentru pâine și plăcintele despre care vorbea moș Dumitru Carpen. Crâșma era așezată la loc bun. Două drumuri însemnate se încrucișau taman în poartă. Cărăușii, dar și gospodarii
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
dinții parcă erau din piatră scumpă. Ochii...Ce ochi! Albaștri cum îi sâneala cerului și luminoși ca două stele. Părul castaniu... numai inele. Gospodar și harnic fără pereche. Toți îl știau de Jănel. De mititel o învățat covălia. Făcea niște căruțe băiatul ista de tocau ca ceasul...Dacă îți potcovea el calul, apoi nu-i mai cădeau potcoavele decât atunci când ajungeau ca foița de țigară ori murea calul. Ei, și nenea Jănel, cum îi spuneam noi, copchiii, o plecat ca tot
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
fac eu când n-oi mai putea cărăuși. Si ce ai de gând să faci, mă rog matale? Am să-mi iau un cal frumos...un armăsar, că doar am făcut armata la cavalerie...După aceea, am să caut o căruță, așa cum făcea nenea Jănel. Să toace ca ceasul. Când am să am nevoie să merg undeva...țup în căruță și pe aici ți-i drumul... Stii, Dumitre, că sticleții tăi sunt de soi? Apoi dacă așa stau lucrurile, mă ai
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
să-mi iau un cal frumos...un armăsar, că doar am făcut armata la cavalerie...După aceea, am să caut o căruță, așa cum făcea nenea Jănel. Să toace ca ceasul. Când am să am nevoie să merg undeva...țup în căruță și pe aici ți-i drumul... Stii, Dumitre, că sticleții tăi sunt de soi? Apoi dacă așa stau lucrurile, mă ai tovarăș, băiete. Suntem cam de-o baie, Dumitre. Așa că, dacă ne lăsăm de cărăușie, o facem amândoi odată. Imi
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
a vorbit moș Dumitru. De ce nu ar merge? Car bun și boi de soi are, iar el îi om muncitor... Atunci îl așteptăm... Până au adăpat boii și le-au dat ceva de rumegat, gospodarul cu fața negricioasă a oprit căruța la poarta crâșmei. Bine v-am găsit, oameni buni! le-a strigat el. Bine ai venit, gospodarule! Te așteptam - a răspuns moș Dumitru. Dacă mă așteptați, iaca am venit și, dacă nu-i cu banat, am să vă spun că
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
interlocutor nevăzut...De fapt el vorbea cu sine, pentru că era dorit de o cislă în lege, care de o bucată de vreme îi lipsea. Tocmai trecuse iarna și s-au scurs ultimele șuvoaie de apă, când nu-i nici de căruță, nici de teleguță. Mitruță Ogaș, ivit la colțul uliței, l-a văzut pe Pâcu de departe și s-a grăbit să-l întâmpine. Bună ziua, moș Pâcule! Unde ai pornit-o așa de dimineață? Să trăiești, mânzule! Apoi tu nu știi
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
două palme, ca să-l aducă în simțiri. Până la urmă, omul o făcut ochi și o întrebat: „Si unde îi fimeia mea acuma?” „La morgă, bade.” „Apoi am s-o iau acasă, domnule doftor, că tot îs venit la târg cu căruța.” „Numai că nu se poate s-o iei așa...Trebuie să-i facem întâi autopsia și pe urmă...” „Da’ ce înseamnă otopsie, domnule doftor?” „Adică să vedem de ce o murit. Așa-i în spital, bădie.” „Si de ce o murit, mă
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
o scurtătură, să ajungă mai repede la gară. Trec pe lângă un teren viran. Mai exact, pe lângă un teren pe care-l știau viran. Acum, pe el se așezase o tabără de nomazi - într-o exprimare politically correct. Câteva corturi, câteva căruțe cu coviltir, multe cutii de carton și focuri de vreascuri, ici și colo. Din mijlocul taberei se aud niște viori vesele și câte un nechezat de cal, neliniștitor. Și lătrat de câini înfometați. — Țigani români, își dă Lionel cu presupusul
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
pune pălăria pe cap și parpalacul pe umeri. Lionel și Matilde ies pe ușă în pas de dans. Fernando anunță funebru: — Fetelor, programul artistic din seara asta s-a încheiat. Urmează ultimul dans. Damen tango! Cele cinci fete rămase de căruță se scoală, dezamăgite, se cuplează două câte două, a cincea cuplându-se cu Fernando, și dansează un tangou de înmormântare. Ca să nu se spună c-au venit degeaba la salon. Între timp, Lionel urcă în camera de hotel cu Matilde
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
orientare politică din România, ca urmare a vizitei făcută de Ceaușești în China și Coreea de Nord. Avea pe-atunci doar patru ani, putând revendica oricând statutul de cea mai tânără disidentă. Părinții ei erau țigani căldărari. Au ascuns-o într-o căruță cu coviltir când au trecut granița în Austria. Foarte de tânără, a dovedit însușiri paranormale, făcând să dispară numeroase portofele pe toate liniile de metrou din Paris, dar și la cozile de la Turnul Eiffel, Luvru și, performanță foarte rară, la
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
arhimede, ieși iute din mina asta de măcel, te agăți cu mâinile de treapta de jos a scării grădinii tale suspendate, care se ridică precum un balon încălzit, te trage din groapa străvezie. pe urmele tale înoată limacșii însângerați din căruța mică a singuraticului șașiu, însă ei nu pot zbura. nouă în al cincilea loc: pui masa în seara asta ca și când prințul tău prețios ajunge la tine, ca și când vine și bate la portița grădinii suspendate a dragostei tale, aștepți cu masa
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
ești înțelepciunea și norocul din miezul trupelor tale, corpul tău se împarte în șapte, de trei ori învârți fiecare parte a corpului tău și eviți dezastrul, treci cu bine de oștirile dușmanilor tăi. șase în al treilea loc: învingi, însă căruțe cu trupuri de urși din clanul abenaki se îndreaptă către pădurile-mame, vagoane de fier ruginit pline de cadavre de albine superpolenizatoare aleargă către câmpuri cu flori, roabe pline cu aripi de vulturi harpagornis se ridică în aer, cu picături de
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
productivă acum în grădina suspendată a dragostei tale. simți o dată în plus că prințul tău e pe drum, trebuie să fie purtat acum de vulpile-zburătoare-cu-cap cenușiu, prin drumurile înzăpezite ale ținutului de la miazănoapte. nouă în al treilea loc: osia de la căruța ta se rupe, cazi, dar doar te julești, nu se rupe nici un oscior de al tău, nu se deranjează nimic prea rău în trupul tău, probabil că iscoadele oștirilor dușmane au așezat o mică mină cu plumbi pe drumul tău
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
așează la poalele muntelui-din-con-de-brad, de unde continuă drumul tău, lat cât o autostradă de lemn de nuc. șase deasupra: singuraticul șașiu îți iese în cale, are o sfoară cu care poartă, la plimbare, un porc murdar și trage după sine o căruță mică, plină cu limacși-vineții-cu-guriță-cu dinți, trebuie să scoți arcul tău de lapis lazuli, arcul tău fermecat, și să încarci o săgeată, apoi așteaptă, mergi calm, pe jos, pe drumul tău înainte, uită-te atent numai în ochii singuraticului șașiu, gata
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
Da' știi că nu-i rău aici? Să te tot lăfăiești! (Scurtă pauză) Bun, acuma să socotim: de-oi fi eu Dănilă Prepeleac, înseamnă că am isprăvit negustoria începută; de n-oi fi, atunci se cheamă că am găsit o căruță. Ba-s Dănilă Prepeleac, ba nu-s el... Parc-aș fi, parcă nu... Și mă prinde-un somn, mamă, mamă! Cât m-oi mai gândi, să mă las așa, ușurel, pe-o coastă... (Adoarme. Lumina scade. Din iaz iese Codârlic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
eu după o sculă ca asta..., n-am vreme, că ți-aș povesti. Iaca, am carul de vânzare. Dacă te învoiești, îți dau carul și-mi dai capra. Că eu nu mai am loc în bătătură de-atâtea care și căruțe, fiind de felul meu meșter mare și priceput. Iară caprele mi-au fost dragi de când mă știu, și-a dumnitale bag samă că-mi place cu deosebire. COSTEA: Se vede treaba că as'noapte ai chefuit zdravăn, dacă te prinzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
dealuri! Aici se cade să calci cu evlavie, privind cuviincios doar ceafa sfântului călăuzitor. Iară dacă cei aleși să dea ucenicilor învățătură nu se arată a fi ei învățați, apoi mai bine le-ar sta în chip de oiște la căruța lui Sfântul Pintilie cel Gros. Așa să știi! TERENTIE: Ei, lasă că-i da sfinția ta seamă de asemenea vorbe proaste când te-oi chema spre înfățișare la Divanul Sfinților Bătrâni! Și-oi cere să stea mărturie și Sfântul Mavrichie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
s-a auzit un glas. Costăchel și-a ridicat cu greu capul, a deschis ochii și, prin ceața lacrimilor, a privit năucit spre locul de unde venise întrebarea. În fața lui sforăia din când în când un cal vlăguit, înhămat la o căruță încărcată cu fân, în vârful căreia tronau un bărbat și o femeie. „De unde au răsărit aiștia? Nu i-am văzut și nu i-am auzit venind. Cine or fi?” se întreba Costăchel... În fața celor din vârful căruței se găsea un
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
înhămat la o căruță încărcată cu fân, în vârful căreia tronau un bărbat și o femeie. „De unde au răsărit aiștia? Nu i-am văzut și nu i-am auzit venind. Cine or fi?” se întreba Costăchel... În fața celor din vârful căruței se găsea un bărbat pe care abia se mai țineau zdrențele fără culoare,care cu greu reușeau să-i acopere goliciunea. Prin găurile opincilor i se vedeau călcâiele crăpate și sângerânde... Petrache și-a încordat privirea, cercetându-l pe străin
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
a încordat privirea, cercetându-l pe străin. Într-un târziu, a îngăimat, abia șoptit, fără siguranță, către femeie: Didină, aista-i Costăchel! Doamne! a apucat să rosteacă femeia, ducându-și mâna la gură. În clipa următoare, Petrache a sărit din căruță și s-a aruncat de gâtul lui Costăchel. Costăcheleee! Te-ai întors? Ai înviat? Noi nu mai știam nimic de tine. Credeam că ai murit! Doamne, ferește! De unde vii, măi omule? Vorbește! Spune ceva! Cu mâinile căzute pe lângă trup, Costăchel
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
treabă ușoară. Unde mergi tu cu zece-cincisprezece care pline cu păpușoi, așa, în văzul lumii? Eu am să aranjez cu ovreiul angrosist să ne deie câte puțină sămânță, până avem s-o luăm toată. N-or bate la ochi două-trei căruțe pline cu saci, care ies din sat odată. Într-o săptămână-două, am adus toată sămânța. Moș Dumitre, bun vin ai, da’ rar îl dai... Spune mi, însă, când poți merge la angrosist? Chiar mâine, pentru că încă mai este omăt și
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]