1,241 matches
-
văd că e la loc de cinste, - Iar falsitatea domină în toate ! ”- Nu v-a dat Dumnezeu un pic de minte !”, Ca să vă spele totuși de păcate. Indiferența vă marchează crunt, Chiar existența voastră efemeră. În timp ce visul meu de-acum cărunt, Mi l-ați uitat stupid pe-o etajeră. - În nebuloasa versului dictat ! Îmi este chiar impus să îmi fac casă. În timp ce viitorul tău abstract, Încearcă să-mi găsească și mireasă. - Prostia la români este domnie ! Citește mai mult - Oamenii umblă
FLORIN CEZAR CĂLIN [Corola-blog/BlogPost/378416_a_379745]
-
văd că e la loc de cinste,- Iar falsitatea domină în toate !” - Nu v-a dat Dumnezeu un pic de minte !”, Ca să vă spele totuși de păcate.Indiferența vă marchează crunt,Chiar existența voastră efemeră.În timp ce visul meu de-acum cărunt,Mi l-ați uitat stupid pe-o etajeră.- În nebuloasa versului dictat ! Îmi este chiar impus să îmi fac casă.În timp ce viitorul tău abstract,Încearcă să-mi găsească și mireasă.- Prostia la români este domnie !... VIII. AMURGUL SERII SPALĂ OCHII
FLORIN CEZAR CĂLIN [Corola-blog/BlogPost/378416_a_379745]
-
1969 din 22 mai 2016 Toate Articolele Autorului Dantelării ce strâng cochete monosilabic,sub colb,timpul, mi-au prins o lacrimă-ntre plete ademenind sub somnu-i chipul. Prin tolba fulgilor măruntă sub diademe-n fir de brumă se ascundea,plângând căruntă, o monogramă-n strai de humă. Curgea pe dânsa,lin,șuvoaie, și guri de cerbi pășteau în cete, cu dinți de foc,ca pe-o văpaie o rumegau,scrâșnind,a sete. Căscau și norii-n pumnii ierbii și vântu-i se
MONOGRAMA de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1969 din 22 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/379017_a_380346]
-
Acasa > Poezie > Delectare > ROMANȚĂ Autor: Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 2060 din 21 august 2016 Toate Articolele Autorului Cavale tânguie prin munte, Brăzdând cu mult prea lungi suspine, Tăcerea crestelor cărunte, Eu plec, gândindu-mă la tine. Chiar valea, iată, lăcrimează, Subt spuzele de reci lumine, Bocesc pâraie la amiază, Și plec, gândindu-mă la tine. Se-aude peste deal un clopot Chemând creștinii să se-nchine, La mine-ajunge doar un
ROMANŢĂ de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 2060 din 21 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/379161_a_380490]
-
arome de santal, Anotimpurile vieții Freamătă-n al serii șal. Neuitate toamne-ți cheamă Rodnicia din idei, Dar trec brume, ca o teamă, Peste-mbătrânit condei. Din penița străduinței, Slovele cu pas mărunt Lasă-n albul năzuinței Un rondel cu braț cărunt... Referință Bibliografică: SEARA AMINTIRII / Georgeta Muscă Oană : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1965, Anul VI, 18 mai 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Georgeta Muscă Oană : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai
SEARA AMINTIRII de GEORGETA MUSCĂ OANĂ în ediţia nr. 1965 din 18 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/379837_a_381166]
-
Prin labirint de cuvinte cutreieră gândul, Să-și pună idee în povestea vorbei, Când tineri însurăței înnoiesc jurământul, De dragoste mistuiți ca focul sobei. Îmi urc melancolia la brazii de pe munte, Înveșmântată în gânduri neumblate. Cu bruma năzuinței din tâmplele cărunte, Povești să scriu iubitorilor de carte. * Autor Maria Filipoiu Referință Bibliografică: ÎN LACRIMILE TOAMNEI / Maria Filipoiu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1738, Anul V, 04 octombrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Maria Filipoiu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau
ÎN LACRIMILE TOAMNEI de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1738 din 04 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381819_a_383148]
-
de nebună! Că mai nebună ești tu ca mine, fă! Dorina era o femeie foarte mică de statură și grasă. Era brunetă, avea ochii mari, negri și bulbucați, sub trei centimetri de frunte, care nu prea se vedea din cauza părului cărunt, un nas mic, care, la fel ca și fruntea, abia i se vedea pe față, niște buze groase și vinete. Obrajii îi erau liniați de riduri. Bărbia ascuțită și cu gropiță îi tremura când vorbea sau când râdea cu gura
CĂPITANUL VASILE (4) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1963 din 16 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/381997_a_383326]
-
și draga întinsă pe patul Ca bestiei în seară jertfită să-i fie, O saltă în brațe și-o duce-n palatul Gătit pentru nuntă, onor, veselie. Urmarea-i știută, orații și prunci Și-i spusă de barzii cu tâmple cărunte. Rămasă-i în lume prin veacuri de-atunci, Legenda cu Cerbul cu soare în frunte. *** Ciclul "Povești din veac" Referință Bibliografică: Cerbul cu soare în frunte / Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1442, Anul IV, 12 decembrie
CERBUL CU SOARE ÎN FRUNTE de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1442 din 12 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/382071_a_383400]
-
1427 din 27 noiembrie 2014 Toate Articolele Autorului A venit iarna iubito, Se cântă în târg despre Maria. Ave! Se scurge timpul ca un rug ce arde Pe fruntea mea ce-i prinsă de cuvinte albe. Doar frunza a căzut cărunt căldura soarelui se scurge-n amintire. A venit iarna iubito, peste oraș, peste privire... doar albul a rămas imaculat abluțiunea unui gând înalt peste distanța dintre noi, ca o litanie ce ne-mbie la poezie. Referință Bibliografică: A venit iarna
A VENIT IARNA IUBITO de PETRU JIPA în ediţia nr. 1427 din 27 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/382087_a_383416]
-
Acasa > Poezie > Familie > ZEFIR Autor: Margareta Mariana Saimac Publicat în: Ediția nr. 1844 din 18 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului ZEFIR Pe o îngustă cărare de munte, Treceai acum cu firele cărunte. Dar glasul viguros încă-ți mai este, *Nălțându-se sublim spre albe creste. Suflet spre suflet căutăm zefirul, Ce ne-a unit în taină sub mindirul Unui cioban cu oile măiestre Pe care le purta din veci campestre. E oare mult
ZEFIR de MARGARETA MARIANA SAIMAC în ediţia nr. 1844 din 18 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380508_a_381837]
-
accept într-un acum imprecis eu tac să nu-ți tulbur amăgirea ascult cum trupul își scutură frunzișul lumina fumegând pe finister în seară au mai rămas în noi himere amiezile de vara anemică ispită cu tinere dogori rotindu-se cărunte pe umerii prea slabi să poarte rodul grădinilor încă necules în sufletul inundat de ceață șoimii își poartă zborul indecis tot mai aproape de pământ amețiți de efigiile anotimpului când puteau săruta soarele eu cred c-ai învățat să te accepți
TU CREZI... EU TAC de AGAFIA DRĂGAN în ediţia nr. 2170 din 09 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380533_a_381862]
-
palpabilă, miraculoasă, s-a răspândit și în palma mea stângă, ținută pe verso dosarului.... VIII. ZEFIR, de Margareta Mariana Saimac , publicat în Ediția nr. 1844 din 18 ianuarie 2016. ZEFIR Pe o îngustă cărare de munte, Treceai acum cu firele cărunte. Dar glasul viguros încă-ți mai este, * Nălțându-se sublim spre albe creste. Suflet spre suflet căutăm zefirul, Ce ne-a unit în taină sub mindirul Unui cioban cu oile măiestre Pe care le purta din veci campestre. E oare mult
MARGARETA MARIANA SAIMAC [Corola-blog/BlogPost/380543_a_381872]
-
înserează. Iată un Crai Nou! Cuvintele reverberează - ecou. O nouă viață a început timid Din timpul nostru cel fraged și limpid. Membră în Liga Scriitorilor din România ... Citește mai mult ZEFIRPe o îngustă cărare de munte,Treceai acum cu firele cărunte.Dar glasul viguros încă-ți mai este,*Nălțându-se sublim spre albe creste.Suflet spre suflet căutăm zefirul, Ce ne-a unit în taină sub mindirulUnui cioban cu oile măiestrePe care le purta din veci campestre.E oare mult de atunci
MARGARETA MARIANA SAIMAC [Corola-blog/BlogPost/380543_a_381872]
-
nu și-a găsit refugiul, ori nu și-a stins bucuriile și neliniștile în ea, nu va înțelege niciodată cum poți să fii bolnav de poezie ori sa te ascunzi de moarte căutând metafore“m-ascund de moarte în păduri cărunte/ m-ascund de moarte și tu nu mă crezi” („ m-ascund de moarte”). Cu toate acestea poetului nu-i este teamă de ceasul final are însă alte temeri: “nu mă tem că moartea-i prea aproape/ dar mi-e frică
UN POET CE-MPARTE VERSURI “TOT AȘA CUM BUNUL DUMNEZEU/ ÎȘI ÎMPARTE DRAGOSTEA LUI MARE” IOAN VASIU – LIVADA CU METAFORE- EDITURA INSPIRESCU- SATU MARE 2015 de DORINA STOICA în ediţia nr. 1794 din 29 no [Corola-blog/BlogPost/380568_a_381897]
-
de frunze: un nou Foc de Artist ...mărturisitor asiduu al acestor taine: fratele mai mic al Lui Crist: eu.. . resemnată frunză-stea - îți iei zborul galaxii de-o vară-ai scris - plinind dorul... mii păduri ai aprins - torțe spre fire: munți cărunți - închinați de-atâta iubire! zăbovești - lin visând sfânt lumina e-n amurg - dar nu uiți viu altarul ai ars tot: fila ta-i Rădăcina ce-o foșnești întru Cartea și harul... i-auziți - în păduri - Dumnezeu cum citește ce-au
POEME DE TOAMNĂ de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 2105 din 05 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380563_a_381892]
-
publicat în Ediția nr. 1993 din 15 iunie 2016. Scrisoare prietenului Copilăria mea cu flori multe-n ograda, Îmi amintești de-acele clipe din trecut, Și vreau ca mamă și azi să mă vadă Copil, iar ea să nu-aibă par cărunt... O, fericită mea copilărie, Cu râul scump și mândrii plopușori, Tu îmi erai atunci o florărie, Iar eu un zeu printre acele flori... De mic copil am îndrăgit pământul Și satul scump cu oamenii din el, Cu poezia lui ce
IACOB CAZACU ISTRATI [Corola-blog/BlogPost/380441_a_381770]
-
De viață lungă și de vis rebel... Citește mai mult Scrisoare prietenului Copilăria mea cu flori multe-n ograda,Îmi amintești de-acele clipe din trecut,Și vreau ca mamă și azi să mă vadăCopil, iar ea să nu-aibă par cărunt...O, fericită mea copilărie,Cu râul scump și mândrii plopușori,Tu îmi erai atunci o florărie,Iar eu un zeu printre acele flori... De mic copil am îndrăgit pământulși satul scump cu oamenii din el,Cu poezia lui ce-n
IACOB CAZACU ISTRATI [Corola-blog/BlogPost/380441_a_381770]
-
vremea prăfuită... Înaintez în cântec de cicori, Cu pași timizi, abia ating pământul, Mânuțe tandre, ochi strălucitori, Tăceri de Rai acoperă cuvântul. Păpușile cu aer de povești Se lasă mângâiate peste frunte, Iar, sub lumina vremii îngerești, Cosițele au devenit... cărunte. În mine, un adânc mistuitor, O ardere a lumilor furate... Cămara cu păpuși, vrăjit izvor De doruri și iubiri neîntinate. AVATAR Țărâna trupului meu, În amfore acum ciobite, Din care și-au astâmpătat setea Cândva, deopotrivă, Și stăpânii și sclavii
PETALE DIN FLOAREA DE LOTUS (1) de DOMNIŢA NEAGA în ediţia nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380603_a_381932]
-
o umbră care doare, prin gândurile mele în care treci. Și zorii-n mine plâng cerând iertare, când roua se așterne peste pleoape și tu te-ntorci prin vise călătoare, lăsându-mă să cred că ești aproape. În sufletu-mi cărunt tăcerea zace, s-a înecat în vremi de atâtea ploi, cerul plumburiu miroase a pace, de atâta toamnă obosită-n noi. Doar timpul îmi mai plânge în catrene, din rest de suflet ce-a rămas în noapte, iar tu mi
PIERDUT ÎN GÂNDURI… de MIHAIL JANTO în ediţia nr. 1987 din 09 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379329_a_380658]
-
străini pe 3 parale... Prețu' acela derizoriu, e "transparent" pentru popor Dar valoarea cea reală, o au în conturi în offshore... Ei merg iarna pe la plaje, iar vara la schiat în munți Uitând că își făcură "cheagul" din pensia celor cărunți Că suntem nație Creștină, din fire foarte iertători, De-aceea-i tot iertăm (dar Cerul?), pe șmecheri și jefuitori? Cum DOMNUL nu dorește moartea omului cel păcătos La fel și noi : doar judecarea celui rău și furăcios ! Nu vrem să cheltuim tot
PENSIONARILOR CE AU MUNCIT O VIAȚĂ de PAULIAN BUICESCU în ediţia nr. 2134 din 03 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379425_a_380754]
-
izvor, Când îi priveam, povestea îmi părea, (Rostită doar de frumusețea lor), Că desmierda frumos, visarea mea. Genunchii, strâns și-i cuprindea Cu brațe albe, subțiri și delicate, Iar noi umpleam alene pajiștea, Ascultând povestea, sprijiniți în coate. Tâmplele-i cărunte, glasul ei ales Și chipul grav dar luminos, micuț, Aveau cam tot atâta înțeles Cât vorbele ce le rostea molcuț. ``A fost odat`...a fost ca niciodată``... Ca-n basmele rămase din străbuni, Ies zânele și spiridușii, să străbată Lumina
A FOST ODAT` de ELENA NEGULESCU în ediţia nr. 2217 din 25 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379461_a_380790]
-
mereu în Reghin, Iar cei de-aici îl simt, îl vor iubi, El însuși, Demiurgul poeziei, Se va întoarce sigur într-o zi. Stau singur contemplând tăcut în noapte, Mi-e dor de el... Luceafăr absolut! În era glacială și căruntă Visez un Eminescu renăscut. ( vol. " CATARGE PESTE TIMP ", ed. NICO, dec. 2016 ) Mugurel Pușcaș ( Liga Scriitorilor din România, Uniunea Scriitorilor Europeni din Moldova ) Referință Bibliografică: EMINESCULUI / Mugurel Pușcaș : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2206, Anul VII, 14 ianuarie 2017
EMINESCULUI de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 2206 din 14 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379439_a_380768]
-
izvor, Când îi priveam, povestea îmi părea, (Rostita doar de frumusețea lor), Ca desmierda frumos, visarea mea. Genunchii, strâns și-i cuprindea Cu brațe albe, subțiri și delicate, Iar noi umpleam alene pajiștea, Ascultând povestea, sprijiniți în coate. Tâmplele-i cărunte, glasul ei ales Și chipul grav dar luminos, micuț, Aveau cam tot atâta înțeles Cât vorbele ce le rostea molcuț. ``A fost odat`...a fost ca niciodată``... Ca-n basmele rămase din străbuni, Ies zânele și spiridușii, să străbată Lumină
ELENA NEGULESCU [Corola-blog/BlogPost/379464_a_380793]
-
de izvor, Când îi priveam, povestea îmi părea,(Rostita doar de frumusețea lor),Ca desmierda frumos, visarea mea.Genunchii, strâns și-i cuprindeaCu brațe albe, subțiri și delicate,Iar noi umpleam alene pajiștea,Ascultând povestea, sprijiniți în coate.Tâmplele-i cărunte, glasul ei alessi chipul grav dar luminos, micuț,Aveau cam tot atâta înțelesCât vorbele ce le rostea molcuț.`` A fost odat`...a fost ca niciodată``...Ca-n basmele rămase din străbuni, Ies zânele și spiridușii, să străbatăLumina blândă, din crângul
ELENA NEGULESCU [Corola-blog/BlogPost/379464_a_380793]
-
ți-am răspuns!... XX. LACRIMA DE DOR, de Ines Vanda Popa , publicat în Ediția nr. 1560 din 09 aprilie 2015. În satele uitate-n răscrucile din munți Doar clopote bătrâne mai tulbură tăceri Și lacrima de dor, a celor triști, cărunți, Ce-și duc amarul zilei sub crucea de poveri. Zăvorul de la poartă l-a-nțepenit rugina, Poștașul trece rar, scrisorile-s puține, O zi e cât un veac, îi macină rutina, Prezentul se deșiră-n risipă de suspine. În duh de rugăciune
INES VANDA POPA [Corola-blog/BlogPost/379411_a_380740]