2,267 matches
-
a băut Ilie al meu apă?! Hai cu mine la Miliție! Hai să-l căutăm că e mort, că nu mă înșeală pă mine cățeaua dă inimă! Au mers la autorități și au început să-l caute pe Ilie, prin cătunele învecinate, pe câmp, prin gârlă, pe unde își închipuiai că ar putea să-l găsească. Stratul de zăpadă era destul de gros. Noroc că noaptea fusese ger cumplit și se menținea în continuare, așa încât mergeau pe zăpadă ca pe covor. Într-
CA ECATERINA TEODOROIU -PROZĂ SCURTĂ UMORISTICĂ- de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 1727 din 23 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374748_a_376077]
-
lobodă/ gura lumii, slobodă. Își scuturase pletele negre-albăstrii și nestrânse în cozi, râzând mulțumită că nașterea ei în sfânta noapte de Crăciun îi era prielnică s-ajute oamenii din așezarea lor dintre păduri. Și-și spunea că și datorită ei cătunul lor învingea greul vieții, părând o mică fortăreață, chiar de unii-l credeau uitat de lume. De când murise tată-său, Fata Pădurii își trecea timpul ca o adevărată pădureancă, purtând grija codrului ca și părintele său. Cum oamenii satului îmbătrâniseră
DARUL NATALIEI de ANGELA DINA în ediţia nr. 2186 din 25 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371705_a_373034]
-
satului îmbătrâniseră, nu se-mbulziseră să preia sarcinile pădurarului, zicându-și strâmb că-i bună de asta Natalia. Și fata chiar știa rostul îndeletnicirii. Un singur lucru o-ntrista: tăiatul copacilor la-ntâmplare. Cum nu eru multe gospodarii, cutreierase prin cătun și vorbise despre durerea pădurii, îi sfătuise pe oameni privitor la slujirea ei. Puțini îi ascultaseră povața. Cei mai mulți necăjiseră arboretul ca niște păgâni... Într-o primăvară, mai ceva ca-n alți ani, trezirea la viață și lumina din jur îi
DARUL NATALIEI de ANGELA DINA în ediţia nr. 2186 din 25 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371705_a_373034]
-
-o proastă și idioata! Ați furat și-ați dus în băncile străine, nerușinați și impostori de rang înalt, ați pus o țară să trăiască în rușine, voi să trăiți doar ,în palate de smarald! Vedeți românii cerșetori pe stradă, din cătunul mic ,ajungând până în Paris, când ați ieșit parlamentari grămadă, viziunea pentru alții s-a închis! Când v-a bătut în poarta banul ce ati promis ,voi ați uitat, vă pun în „traista” muncitorul și țăranul și sclavul străinătății,ce-i
UNDE EȘTI TU,DULCE ROMÂNIE? de LUCIAN TATAR în ediţia nr. 2304 din 22 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/378709_a_380038]
-
lașilor, ceea ce face ca aceste orașe să nu semene cu orașele noastre europene, pe care caută a le imita, ceea ce-1 impresionează pe străin de la prima vedere este singularitatea inegalabilă a locuințelor. Imaginați-vă cîteva din cele mai sărace cătune de-ale noastre și în mijlocul acestora palate elegante, fără nici o locuință intermediară care să servească de trecere între palat și colibe; cînd aspect de sat, cînd aspect de capitală. Iată Iașii și Bucureștii." Tema Bucureștilor ca un sat imens este
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
care o proiectau comuniștii români a fost greșit înțeleasă de interlocutorii lor francezi. Spectacolul amestecat al tradiției și demonstrarea corelativă a modernității a fost o reușită. Istoria transforma realitatea ambițiilor contemporane. De Gaulle merge și la Craiova. "Locuitorii satelor și cătunelor au ieșit la marginea drumului mare. Este foarte rural, foarte românesc, foarte simplu și prietenos. Bucurie și zîmbete, cred că asta va rămîne în amintirea tuturor celor ce au urmat pe generalul de Gaulle în această trecere de neuitat prin
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
Junimea. (c) GEORGE VULTURESCU (c) EDITURA JUNIMEA, IAȘI ROMÂNIA GEORGE VULTURESCU "Complexul Ghilgameș" Eseu despre motivul prafului în opera lui M. Eminescu Editura Junimea Iași 2015 George Vulturescu Născut la 1 martie 1951 (numele la naștere: Pop Silaghi Gheorghe) în cătunul Tireac, sat Tătărești, jud. Satu Mare. A absolvit Facultatea de Filologie a Universității "Babeș-Bolyai" din Cluj Napoca. Membru al Uniunii Scriitorilor din România filiala Cluj-Napoca și al PEN-Clubului Român. Fondator și redactor șef al revistei Poesis, Satu Mare (din 1990 până în prezent) inițiator
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
laissez fair aller poate ocazional ușuratica dar atractivă și pe care nici un fel de perfecțiune tehnică nu o putea înlocui. Numai timpul va fi cel care ne va da răspunsul la această dilemă. Giuseppe Verdi s-a născut într-un cătun, Le Roncole, si a crescut și trăit aproape toată viața lângă Busseto și la proprietatea să de la Șanț’Agață, o aruncătura de piatră mai încolo. Nu prea departe de acolo, sub același cer albastru nesfârșit al văii fluviului Po, se
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
o slujbă, ultima dată venind În aprilie, de Învierea a doua. Ieșim sfioși, târându-ne tăcuți pașii prin iarba proaspătă și moale spre casa cu pridvor din vale. Pe văgăuna Închisă din față sunt risipite vreo cincisprezece case, formând un cătun destul de sărăcăcios, dacă e să judecăm lucrurile după ceea ce vedem. Urmăriți de doi salcâmi tineri, aproape Înfloriți, urcăm cele patru trepte de lemn spre foișorul ce face trecerea spre intrarea În casă. Dăm să ne ștergem, din obișnuință, de țolul
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
o spune Horațiu, apoi Ptolemeu. La geți, spune Horațiu în Ode, recolta era comună, iar ogoarele erau nedespărțite prin hotare, dar existau loturi familiale, de vreme ce cultura pământului se muta anual pe pământul obștii. Satul era indicat de geți prin termenul cătun cuvânt străvechi în limba română, care la origine însemna loc întărit. Apoi, după cucerirea romană, termenul cătun a fost înlocuit cu sat, termen latin derivat din fossatum (loc întărit). Geograful grec Ptolemeu spune că Dacia este împărțită în numeroase triburi
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
nedespărțite prin hotare, dar existau loturi familiale, de vreme ce cultura pământului se muta anual pe pământul obștii. Satul era indicat de geți prin termenul cătun cuvânt străvechi în limba română, care la origine însemna loc întărit. Apoi, după cucerirea romană, termenul cătun a fost înlocuit cu sat, termen latin derivat din fossatum (loc întărit). Geograful grec Ptolemeu spune că Dacia este împărțită în numeroase triburi-această organizare de triburi este specifică asocierilor de sate libere și presupune existența obștilor țărănești. Stăpânirea romană
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
cu înțelesul arhaic de descendență, moș, cuvânt de origine autohtonă illiro-tracică, cu sensul de ascendentul cel mai depărtat (vechi) al obștii, sat (în forma arhaică fsat) din latinul fossatum, loc întărit cu un șanț, din vremea când satele se apărau, cătun, termen autohton cu același înțeles ca și sat. Aceasta înseamnă că obștea țărănească la noi s-a continuat fără întrerupere, de la obștea primară (primitivă) la cea dacică, sub stăpânirea romană, și, în sfârșit, la cea din vremea migrațiilor, prefeudală, obștea
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
de războinici supuse anterior lui Attila. În urma acestor hoarde au rămas numai ruine fumegânde și o populație sărăcită, fugită prin munți și văgăuni, care n-a mai îndrăznit să întemeieze sate în locurile deschise, expuse năvălirilor, ci a trăit în cătune risipite prin poieni și pășuni alpine, obișnuindu-se să umble cu turmele pe plaiurile munților, evitând drumul primejdios din văi. Sub oblăduirea relativ blândă a gepizilor, romanicii vor fi încercat o coborâre din munți în văile mănoase, dar năvălirea slavă
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
cu creșterea animalelor. Cei dintâi locuiau mai ales la sate așezate prin văi, la poalele munților, într-un fel de centre economice, politice și religioase ce poartă de obicei nume slave: Clopotiva, Săliște, Seghiște etc. Populația românească trăia dispersată în cătune și locuințe izolate. În momentul cuceririi Transilvaniei de către unguri, care practicau creșterea extensivă a vitelor, slavo-românii din basinurile râurilor și din câmpii au fost împinși spre periferia acestora, unde datorită preponderenței elementului muntenesc român, ea a câștigat un caracter român-slav
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
traco-dacice: pe baza concordanței dintre cuvintele românești și cele albaneze, s-a stabilit că 80-90 de cuvinte provin din substratul trac, iar 40 au o origine probabilă. Iată aceste cuvinte: baltă, balaur, barză, baligă, brad, brâu, brânză, brusture, bucurie, buză, cătun, căciulă, căpușă, călbează, ceafă, cioară, cioc, ciut, copac, coacăză, curpen, gard, gorun, ghionoaie, ghimpe, groapă, grumaz, gușă, gresie, leurdă, mal, mazăre, măgură, mărar, mânz, murg, măgar, mugur, năpârcă, pupăză, rânză, rață, sâmbure, strugure, strepede, șopârlă, țap, vatră, viezure.58 Baza
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
care au conviețuit până la năvălirea mongolă, atât în sudul cât și în nordul Dunării. Persistența turanicilor la Dunărea de Jos vreme de câteva sute de ani a lăsat urme în toponimie și în limbă-sunt cuvinte legate de viața păstorească precum cătun, corhană, beci, vătaf, cioban, dușman, buzdugan ș.a. În toponimie, să consemnăm o serie de nume de localități, mai întâi pecenege: Peceneaga (sat), jud. Tulcea, Peceneaga (pădure, jud. Brăila), muntele Picineagul-jud. Muscel, râul Peceneaga, afluent al Buzăului, Pișineaga, în Țara Hațegului
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Vladimirescu (1960). Dominat de un maniheism ireductibil, naratorul pune în stare de conflict două tabere: jefuitorii, încărcați de grele păcate, și masa de nevoiași, care printre vaiete și blesteme îndură necurmatele silnicii. Din ura mocnită crește „volbura mâniei” și din cătun în cătun se întinde un „duh al răzvrătirii”. Împotriva „câinilor de boieri” se ridică haiducii, olteni aprigi, care dau norodului speranța izbăvirii. Însă vremurile sunt încă potrivnice, și dacă legendarul Iancu Jianu șetrarul se dă prins până la urmă, resemnându-se
CONSTANT-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286361_a_287690]
-
Dominat de un maniheism ireductibil, naratorul pune în stare de conflict două tabere: jefuitorii, încărcați de grele păcate, și masa de nevoiași, care printre vaiete și blesteme îndură necurmatele silnicii. Din ura mocnită crește „volbura mâniei” și din cătun în cătun se întinde un „duh al răzvrătirii”. Împotriva „câinilor de boieri” se ridică haiducii, olteni aprigi, care dau norodului speranța izbăvirii. Însă vremurile sunt încă potrivnice, și dacă legendarul Iancu Jianu șetrarul se dă prins până la urmă, resemnându-se să devină
CONSTANT-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286361_a_287690]
-
Fecioara divină și cerbul, Pitești, 1999; O linie aproape neagră - Une ligne presque noir, ed. bilingvă, tr. Ana Maria Baros, București, 2000; Acordeonul soarelui, Pitești, 2001; Dimensiunea ludică a poeziei lui Nichita Stănescu, Pitești, 2001; Lecturi, Pitești, 2001; Anotimpurile unui cătun, Pitești, 2003. Repere bibliografice: Laurențiu Ulici, Viața la țară, RL, 1982, 30; Alexandru Condeescu, De veghe lângă satul copilăriei, LCF, 1982, 37; Constanța Buzea, Poeme despre seninătatea necesară, AFT, 1989, 2; Mircea Mihăieș, Fața ascunsă a poemului, O, 1989, 3
BARSILA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285659_a_286988]
-
limba lui se-alasă”. O autoamenințare deznădăjduită și o exhortație nu lipsită de patetism ridică această „poruncă părintească” până la pragul de valoare simbolică, asemănătoare cu a „testamentului” lui Ienăchiță Văcărescu sau a versurilor lui Al. Mateevici. Întors melancolic spre atmosfera din cătunul distrus de „furlli”, care „viață vie nu lăsară” (Hora), B. închipuie și câte o baladă despre iele, „albele zâne / de la fântâne” (Albele și mușatele), pentru a încerca reconstituirea unui univers lăsat departe în trecut, dar de care nu s-a
BELIMACE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285690_a_287019]
-
Lăsconi, București, 2001. Traduceri: H. Cobb, Cărările gloriei, București, 1961 (în colaborare cu A. I. Deleanu); Hans Marchwitza, Peter Kumiak și urmașii, București, 1962 (în colaborare cu A. I. Deleanu); W. Faulkner, Nechemat în țărână, București, 1964 (în colaborare cu A. I. Deleanu), Cătunul, București, 1967 (în colaborare cu A. I. Deleanu), Orașul, București, 1967 (în colaborare cu A. I. Deleanu), Casa cu coloane, București, 1968 (în colaborare cu A. I. Deleanu); J. B. Priestley, Fundătura îngerilor, București, 1964 (în colaborare cu A. I. Deleanu); K. Simonov, Nimeni
BARBU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285622_a_286951]
-
Dacă trăiește hanul până cresc eu mare, Îl spânzur de stejarul din Borzești... Pârjolul urca Înainte, din Țara de Jos, spre cetatea de scaun a Sucevei. Ardeau pădurile, ardeau câmpiile. Norodul legat În funii apuca drumurile robiei. Prin sate și cătunuri arse se vedeau copii Înfipți În parii gardurilor. Astfel necăjea Moldova acelor vremuri. Dar cu cât BogdanVoievod Îmbătrânea, se ridica Ștefăniță, ca un stejar tânăr. Nu uita nici În somn moartea Îngrozitoare a lui Mitruț. Cum și-a pus pe
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]
-
Traciei. Lui Isaac Angelos îi păru rău de greșeala ce o făcuse în întîia sa campanie din Moesia, deci, pentru a o îndrepta, hotărî ca prin zelul său propriu să-și aprindă și oastea pentru război și purcese la Taurocomos, cătun din apropierea orașului Adrianopol, de unde începu preparativele pentru război. Dar abia izbuti să strângă o oaste de 2 000 de oameni aleși și cu cai buni, în fruntea cărora plecă din Adrianopole, lăsând aici uneltele grele de război și holota. La
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
cu sentimentele lui nobile, nu putea răbda mai mult rușinea unei tratări atât de barbare. Acest din urmă porni deci din Adrianopole în campanie, înaintă la locul Apro în apropierea italienilor și hotărî să le ofere o bătălie lângă un cătun, anume Imeri. Ciudată era compoziția și ordinea de bătălie a oștirii romeice. Încuviințând cererea casei împărătești în considerația încuscririi pomenite mai sus, tartarhanul Tuktai trimisese romeilor o trupă auxiliară de alani și de turcomani păgâni, numiți grecește turkopuli, cari contribuiră
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
Ungaria și să ia de sine și arbitrariu în stăpânire o provincie laterală a Ungariei. În urmarea acestora regele confiscă moșiile ce le avea Bogdan Dragoș și coborâtorii lui cei haini în Maramureș, anume moșia Cuhnea Mare și cu multe cătune, ca fiind ale coroanei, apoi dărui cu ele pe voievodul Balcu, pe fiul voievodului Sass din Maramureș și pe frații săi Dragu, Dragomir și Ștefan, pentru că aceștia ținuseră cu credință la coroana Ungariei, se împotriviseră hainilor coborâtori ai lui Bogdan-Dragoș
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]