1,093 matches
-
Când iubirea devine povară Și privim înspre mâine tăcuți, Să renască în noi primăvara... Să ne-ntoarcem, iubito, în munți!... La cabana iubirii e soare, Focul arde-n cămin jucăuș, Ne așteaptă, cuminți, blânde fiare, Apă bând din al mâinii căuș. Noi!...Vom arde, în noi, ce-i povară, Renăscuți, răbufni-vom spre cer... Vom opri chinul trecerii vremii, Împletind nopți de-amor cu mister. Mugurel Pușcaș ( Liga Scriitorilor din România) Referință Bibliografică: CÂND IUBIREA... Mugurel Pușcaș : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
CÂND IUBIREA... de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 1566 din 15 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372919_a_374248]
-
se lepăda însă de lumeasca temere de moarte își găsea cu siguranță sfârșitul până să fi atins poalele muntelui. Când fu gata să-și ia avânt cu brațele larg deschise pentru zborul morții, alunecă fără voie într-un fel de căuș săpat în stei. Își continuă căderea prelingându-se printr-o crăpătură ce se tot lărgea pe măsură ce înainta, de parcă stânca ar fi fost vie și-ar fi vrut să-l ferească de năpasta zdrobirii. După îndelung timp, măsurat prin zvâcniri de
ZILELE BABEI de ANGELA DINA în ediţia nr. 1521 din 01 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373016_a_374345]
-
fac de când m-am trezit aici... Adică ce?! reluă ea mirată întrebarea lui după o pauză. Asumându-și orice risc, crăpă ușurel ochii, la timp ca s-o vadă pe Baba cum se apleacă spre urechea lui, cu mâna făcută căuș. Vopsesc zilele, veni din scurt lămurirea. Absurdul celor auzite îl făcu să tresară. Și clipind, prinse în plin pe retină mișcarea a ceva care părea a fi o pasăre ori poate doar o săgeată roș-albastră care traversa cerul maroniu, cu
ZILELE BABEI de ANGELA DINA în ediţia nr. 1521 din 01 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373016_a_374345]
-
jos, îngenunghez, dau iarba în care-și găsise ascunzișul la o parte și-i iau bine seama ca un vechi vânător ce sunt. Mă simte, mișcă picioarele din spate și dă să ridice capul, dar nu poate. Îl iau în căușul pal- melor și mă uit atent în ochii ei. Auzisem că pe retină, când mor, rămâne imaginea ucigașului. Gândeam că cineva n-a țintit bine și doar a rănit-o. Botul catifelat și umed îi tremura ușor. La coada ochilor
O ALTĂ MOARTE A CĂPRIOAREI de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1273 din 26 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371067_a_372396]
-
tine. Copacul singuratic e în mine, și poartă-n ramuri cântece de dor, iubire zămislită-n violine și înstrunată-n sunet de izvor. Din crengile-atârnând sub cer de stele îți voi culege fructe cu miez adânc de vers, ca, din căușul cald al inimilor noastre, să le sădim în talpa acestui univers. Îți voi cânta, iubire și-acum și-n altă seară și câte seri ne-o ține în brațe cerul sfânt și din catapeteasma în care ești zidită, te-oi
ÎŢI VOI CÂNTA, IUBIRE de LEONID IACOB în ediţia nr. 516 din 30 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/371140_a_372469]
-
și pentru ochii tăi, iubito, doar pentru ei, atât, mă tem. să nu-ți speli ochii tăi de toamnă cu apă de la robinet, c-atât mai am curat pe lume și am vorbit cu un poet să-mi vândă un căuș de rime, să te clătești într-un poem, căci pentru ochii tăi, iubito, doar pentru ei, atât, mă tem. Referință Bibliografică: să nu-ți speli ochii tăi de toamnă... George Safir : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 685, Anul II
SĂ NU-ŢI SPELI OCHII TĂI DE TOAMNĂ... de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 685 din 15 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/344769_a_346098]
-
ceai / o vorbă la un pahar cu vin un extemporal / o lumânare sau poate chiar o floare / la fereastră corbii privesc răbdători masa regală / bucăți de lacrimi se desprind / în banca a treia nu-i nimeni să le prindă / sufletul căuș împră[tie miresme de crini / ar trebui să dezgolesc tot cerul / să smulg amurgul ce-mi urlă acum prin vene / de absența ta mi-e ruginiu și mi-e pustiu / chiar dacă știu că împarți cu îngerii / o altă dimineață”. Personificarea
LUMINA , ATENEUL SCRIITORILOR, BACĂU, 2013 (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 861 din 10 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344737_a_346066]
-
pentru cana de lumină / băută în buza lunii / cu fiecare trecător”. Dar și binomul Poet-creație este magistral definit liric: “ea / fântână sângerată în sonate / pe-altarul vieții scânteind / el / șoim ce-a despicat în pas de gând ideea / și în căușul ochiului a strâns atâtea patimi / trubadur încercând zăpezile să mute / mai spre nord sau alte continente / după cum un greiere îi cânta pe suflet / ei doi / o agonie mai aproape / de extazul împlinirii”. Faptul că poeta definește creația “o agonie mai
LUMINA , ATENEUL SCRIITORILOR, BACĂU, 2013 (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 861 din 10 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344737_a_346066]
-
fi stins și din nou reaprins din propria cenușă, e nemurirea din ochiul străin, e adâncul pe care persoana iubită trebuie să-l umple cu mirul căldurii și al înțelegerii. Și totodată, e locul de odihnă și popas, „într-un căuș de trup arzând” (Mai plămădește-mă iubire...) Cu o simplă condiție: cuvintele trebuie să prindă rădăcină în fiecare din noi și să renască „în muguri de alun”. Cu toate acestea, tăcerea, singurătatea, așteptarea, întoarceri rănite, dimineți spânzurând, gândul, uimirea, chemările
RECENZIE LA CARTEA AURICĂI ISTRATE PETARDE RECI (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 855 din 04 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344758_a_346087]
-
străină De zbucium, de neliniști, de temeri abisale. Casa cu prag de vise, mirifică grădină... IZVORUL... Undeva, la poalele munților sub vraja cristalului susură, de taine plin, izvorul revărsat în cascade de duioșie și-n mângâieri divine... E izvorul inimii căușul palmelor mele poartă urme de lacrimi mistere sfinte, cupa purității credință vie și-o apă vrăjită țâșnind de sub munte. Cerul e atât de senin dulcele leagăn de stele fluturii aripi dantelate își cresc florile-și fac din petale castele raze-speranțe
PARFUM ŞI CULOARE... DIN SUFLET DE FLOARE (POEME) de PAULA DIANA HANDRA în ediţia nr. 828 din 07 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345752_a_347081]
-
nici nu este atât de interesant ce relații au cei doi. Mă interesează doar situația mea și relația mea cu obraznicul de Emilian care și-a permis, imediat cum a avut o scurtă clipă de intimitate, să-mi cuprindă în căușul palmei sale mari, sânul. Nu pot spune că nu mi-a plăcut, mai ales că simțeam cum mă apucă furnicăturile prin tot corpul, poate de aceea m-am și smuls din îmbrățișarea lui, de teama plăceri momentului, conchise Ana. Nu
ANA, FIICA MUNTILOR, ROMAN; CAP. XIII PART. I de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1124 din 28 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347720_a_349049]
-
atâta rău, / dar eu mă împac cu gândul / că totuși pământul / mă va acoperi / de cei răi.” (iertarea pământului). Până să ajungă la „altarele cerului” - poetul mai stă „de vorbă cu amintirile”: „mă întorc / ca o nălucă / și poposesc / în căușul umbrei tale, / îți ating gândurile / șoptind cuvinte de taină / amintirilor”. O încercare de pastel în vers alb aduce toamna în pagină: „cu veșmânt de crizanteme / și șipot de izvor, / peste noi doar vânturile / își mai încearcă răzlețul zbor / într-un
DE STEJĂREL IONESCU (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1056 din 21 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347278_a_348607]
-
-un poem. Romanțe îmi cântă din arcușuri Și-mi picură în suflet dor, Valsuri mă-nalță în zboruri, Ce tainic mă pătrunde un fior! Mă-nlănțuie-n pasteluri jucăușe, De frunze ce pică pe alei, Îmi dă să sorb din căușe, Apa vie din izvorul ei. O vrajă fără vrere mă cuprinde Și plâng și râd că-i toamnă iar, Îi spun un bun venit și-ntreb de unde, A venit la mine cu-acest dar? Romanța toamnei Toamna se plimbă pe
IUBIRE SI NATURA. de ADRIANA TOMONI în ediţia nr. 1123 din 27 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347324_a_348653]
-
al unei prietene, mai mic cu un an și ceva, motiv pentru care era tachinată de către surorile sale. Și la cele mici începuseră să le crească sânii ca la orice adolescentă, însă nu depășiseră stadiul unei piersice ce încăpea în căușul unei mâini de flăcău mai mărișor. Blănița le era micuță, abia dacă se observa, motiv pentru care se și rușinau când se dezbrăcau în fața surorilor. Scalda în apa râului era însoțită de gălăgia și voioșia celor patru Iele ale pădurii
ROMAN CAP. IV de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1110 din 14 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347322_a_348651]
-
își aminti versurile unei melodii ascultate la radio: În viața mea ești un dor nestins. Ești vântul ce sărută cerul Ești lacrima ce curge din adâncuri... Amintirea versurilor se opri când simți mâna lui Emilian cum îi cuprinse ca un căuș sânii săi slobozi sub capoțel. Doar Costache se mai bucurase de această atingere și cât de mult a regretat ea după aceea. Tresări speriată și se smulse din îmbrățișarea plăcută a bărbatului de lângă ea. - Ce s-a întâmplat Ana, de ce
ANA, FIICA MUNTILOR, ROMAN; CAP. XII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1123 din 27 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347345_a_348674]
-
dărâm acum zidurile. am multă treabă. îmi place la nebunie să lovesc în propria prostie. aseară îți dădeam dreptate. nu trebuie arătat tot lumii acesteia năroade... mie nu-mi mai este frică de cuie, de pietre. toate se întorc în căușul palmelor care le aduc spre mine, în mine, cei de dincolo de cortina de ceață și încearcă să-mi rănească și drumul. nu știu câte lovituri de piatră încap într-o inimă de om... chiar dacă odată se va desface în două, trei patru
CĂLĂTORIA MELCULUI de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 732 din 01 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348778_a_350107]
-
dezgust ți-a produs infamul? și încercă a doua oară să o cuprindă cu brațele, să ia jos prin acea îmbrățișare dezamăgirea adunată în sufletul copilei ei. Iar ea, Aiala, se îndepărtă. Mama își retrase mâna trecându-și-o în căușul celeilalte. Probabil că întregul univers se prăbușise atunci peste ea... Aiala și Becky, nemișcate, își aruncau priviri convenționale ca două cunoștințe bune care se întâlnesc pe aceeași stradă, de câteva ori, întâmplător, în aceeași dimineață, preocupate fiecare de interesele ei
SECRETUL LUI RODIN de GETTA BERGHOFF în ediţia nr. 1909 din 23 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/348618_a_349947]
-
ca o filă desprinsă din calendar, un instantaneu. Era vară, la mare. Obosită de atâta joacă și înotat, se apleacă deasupra valurilor domoale ce unduiesc spre țărm, atrasă de irizările luminii soarelui în apa mării. Adună apa în palmele făcute căuș și le ridică ușor la suprafață, încercând să-i vadă mai de aproape licăririle și iată, apa i se scurge repede printre degete și bate înciudată cu palmele apa care sare în stropi limpezi tot mai sus, ploaie de mătase
FRUNZA de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 749 din 18 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348855_a_350184]
-
romanul preferat lui, într-o sacoșe, dis de dimineață, pentru a prinde razele ultraviolete, se îndrepta spre malul Someșului, pentru a face plaje. Citea, și din când în când cobora spre luciul apei, stropindu-se cu ea, luând-o în căușul palmelor. Chiar a pus ochii pe o doamnă care întotdeauna își aranja cearceaful nu departe de el.O privea cu insistență, iar ea se prefăcea că nu-l obsearvă.” Dumnezeu să mă ierte. Au trecut atâția ani de la moartea Mariei
JOCUL DE ŞAH de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 406 din 10 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346734_a_348063]
-
se întindea la picioarele ei un lac mare de apă și ea îi căută un nume cu care să-l boteze. Cuprinzându-l cu privirea rătăcită, într-un glas stins de tristețe, legănându-și degetele firave asupra sa, își încărcă căușul palmelor cu lacrimi, le aruncă peste lacul proaspăt născut și îi spuse: ,,De azi te vei numi Lacul Sărat iar sufletul meu te va chema mereu pentru că ești o parte din el și oricine te va întreba cum te-ai
MOVILA MIRESII, SATUL MEU, RĂDĂCINA MEA... de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 407 din 11 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346742_a_348071]
-
SĂ EXISTt Mă naște...Poate-am să exist În umbra crucii unde este Crist Într-un travaliu lung de existență În care moartea face penitență. Mă îmblânzește cu poezia ta Cu mugurii ce se desprind din stea Și calcă în căușul mâinii stângi Într-o singurătate-n care plângi. Mă naște în cuvinte nerostite Și în dorințe oarbe, infinite Să îmi transform iubirea în licori Și-n noaptea-n care mor de-atâtea ori... (18) Georgeta RESTEMAN: TE NASC ÎN MIEZUL
POEME ÎN OGLINDĂ (III) POEME DE DRAGOBETE de ION VANGHELE în ediţia nr. 420 din 24 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346833_a_348162]
-
afla nu de parte.A scos câteva ciuturi cu apă pe care le-a vărsat în jghiabul scopit într-un trunchi de copac.Boii băură pe săturate, apoi a băut și Carol, stropindu-se de câteva ori cu apa din căușul palmelor. -Ne-am răcorit, copii! Să mergem! Boii au luat-o înainte și Carol după ei.Ajuns la căruță le-a pus un braț de fân. Acestea începură să mănânce.Numai atunci a luat traista cu mâncare din căruță. Se închină
STATUIA DIN AMURG de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 414 din 18 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346779_a_348108]
-
Acasa > Manuscris > Scriitori > DORINȚE Autor: Leonid Iacob Publicat în: Ediția nr. 421 din 25 februarie 2012 Toate Articolele Autorului dorințe Adă-mi vești din nenăscutule gânduri de rouă, din mâinile căuș, din amândouă inimile noastre... Adă-mi vești despre iubiri și lumină, despre zboruri de doruri venind din tăcerile-albastre și mai adă-mi cântec de seară, tangou să-l dansăm pe-un petec de cer, prinde-mi-l de inimă, sau
DORINŢE de LEONID IACOB în ediţia nr. 421 din 25 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346329_a_347658]
-
Acasa > Poezie > Familie > RÂNDUNICILE ȘI MOTANUL-POEZIE PENTRU COPII Autor: Elena Spiridon Publicat în: Ediția nr. 451 din 26 martie 2012 Toate Articolele Autorului Ce observ la mine-n curte la fereastre dinspre vie? Căușe din lut făcute și-un potop de veselie. E petrecere la soare, joacă-n horă mai cu zor rândunelele voioase; se întrec în cântul lor. După-o muncă tumultoasă, după timp de dor, proscris, simt din nou că sunt acasă
RÂNDUNICILE ŞI MOTANUL-POEZIE PENTRU COPII de ELENA SPIRIDON în ediţia nr. 451 din 26 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346390_a_347719]
-
lor au răspândit în Univers arcușuri de viori celeste, stropite cu roua din ambrozia zeilor. Picură ritmuri ce încântă aura de energiei a mamei Terra ! Crăiasa în straie albe te subjugă cu farmecul noptii. Sărutul ei este șoapta neterminată din căușul palmei. Pe gene se ofilesc umbre dulci din clipirea luceferilor ascunși în bolta limpede. Carul Mic duce poveri de doruri nestinse ... tăceri nevindecate în negura vremurilor pierdute. Stelele sclipesc..licurici prinși de perdeaua cerului senin. O cometă grăbită trece pe
STELE ÎN OCHI de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 273 din 30 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/346475_a_347804]