571 matches
-
revedere. Amândouă plângeam. Și măcar de data asta copilul nu ne-a ținut isonul. —Heathrow, terminalul unu, i-am spus șoferului de taxi. Mașina a dat colțul. Domnul Andrucetti a rămas privind în urma noastră cu o expresie mohorâtă. În timp ce mă căzneam să parcurg culoarul din avionul Aer Lingus, i-am lovit cu geanta plină de provizii pentru bebeluș pe mai mulți pasageri foarte supărați. Când, în sfârșit, mi-am localizat scaunul, un bărbat s-a ridicat să mă ajute să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
cum zăceam în pat într-o stare de prostrație, după care urla: — Micul-dejun e gata. Și ultimul care ajunge jos e un porc mare, gras și împuțit! Apoi dispărea instantaneu, bubuind pe scări în jos, către bucătărie, în timp ce eu mă căzneam să-i spun că eu eram deja un porc mare, gras și împuțit. Așa că provocarea ei nu avea absolut nici o însemnătate pentru mine. Ei, sigur era că eram mare și rotundă. Ca un pepenaș. Sau cel puțin așa fusesem când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
-o pe Judy. —Claire! a răspuns ea părând încântată. Te-ai întors? — Nu, Judy, încă nu, am spus eu nenorocită. Înainte ca ea să mai apuce să spună ceva, am început eu să vorbesc. —Uite ce e, Judy, m-am căznit să încep, trebuie să discut ceva cu tine. —Dă-i drumu’, a spus ea. Ești bine? Pari nițel cam agitată. Chiar sunt, Judy, am lămurit-o. Sunt agitată și nedumerită și nu știu ce se întâmplă. Ce vrei să spui? m-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
și soțiile ei ca un text cursiv de extrafilozofie de-o enormă prospețime și, ca atare, cu incalculabil impact asupra vieții pe pămînt În general și a politicii Americii În special. Nimeni n-a mai auzit vreodată așa ceva, fiecare se căznește să priceapă metafora, subsolul fiecărei replici referitoare, În aparență cred ei, la plante, sape și stropitori. Chiar și președintele țării (Jack Warden) este uluit de noutatea absolută a unui tip de discurs atît de imbecil Încît nu poate fi decît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
parcă tot mai credibil a fost În Aliens II și III unde era android și nu-i puteai cere aceleași lucruri ca actorilor normali. În definitiv, ce atîta Goethe și Dante, lui Fink i-ar fi fost suficient să se căznească puțin și să scrie un scenariu tradițional abundînd de onomatopee pentru un film cu Damme. Dar, dacă stai și te gîndești bine, ești obligat să recunoști că viața, lupta scriitorului cu ceva nu-i deloc ușoară. Am văzut asta și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Valburn ieși. Cu eleganță. *** Chestii culese prin barurile de homo: nume de botez, numere de telefon. O carte de vizită i se păru familiară: „Fleur-de-Lis. Douăzeci și patru de ore pe zi. Orice vă doriți. HO-01239“. Nimic scris pe verso. Jack se căzni să-și amintească unde mai văzuse chestia aia. Un plan nou: să sune la numerele cu pricina, dîndu-se drept Bobby Inge, să bată apropouri la revistele cu porcării și să vadă cine mușcă din momeală. Sau să rămînă În apartament
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
oamenii de legătură dintre secții. Vreau să treci În revistă, zilnic toate rapoartele de pe teren, să le evaluezi și să-mi Împărtășești părerea ta mie, personal. Vreau rezumate scrise zilnic - un exemplar pentru mine și unul pentru Green. Ed se căzni să nu zîmbească, fiind ajutat de copcile din bărbie. — Domnule, pot face cîteva considerații Înainte să continuăm? Parker se lăsă pe spate În fotoliu. — Firește. Ed Începu să enumere: Unu: ce-ar fi să căutăm cartușe În Griffith Park și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
murdare. Pe Cathcart l-am identificat după o amprentă dentară parțială și din fișa cu măsurători luate la Închisoare, iar pe Lefferts după fișa dentară completă. Acum, vezi pantoful de pe podea? — Da. — Ei bine, din studiu reiese că Lefferts se căznea să ajungă la Cathcart, aflat la masa Învecinată, deși stăteau În locuri diferite. Era prostită de panică, fiindcă, evident, nu-l cunoștea. A Început să țipe și unul dintre bandiți i-a Îndesat În gură un pachet cu șervețele luat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
fasciculele de lumină erau Întrerupte de niște personaje În mișcare. Bud avu parte de un spectacol erotic doar pentru el. O sosie a Veronicăi Lake, goală pușcă, suplă, cu sîni plini. Blondă, cu părul tuns paj. Un bărbat o penetra, căznindu-se și contorsionîndu-se ca să poată fixa cum trebuie. Bud privea. Zgomotele străzii se atenuară. Făcu abstracție de bărbat și studie femeia: fiecare centimetru pătrat al trupului ei, În toate nuanțele luminilor. Merse cu mașina pînă acasă, dar nu vedea În fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
altfel un fraier a fost toată viața lui. Fraier ca el Însuși. Preotul rosti cuvintele necesare. Ei răspunseră așa cum se cuvenea. Jack sărută mireasa. Îmbrățișări, bătăi pe umăr - cei dornici să le facă urări de bine Îi despărțiră. Parker se căzni să i se adreseze cu oarecare căldură. Ed Exley se strecură prin mulțime. Nici urmă de mexicanca lui. Porecle căpătate: „Ed Pușcociu’“, „Eddie Trăgaci“. „Cel mai mare erou din L.A.“ zîmbește la nunta unui polițist de duzină. Jack descoperi un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
Înnegreau. Întrebări și răspunsuri venite prin negură, strigăte și scîncete ca printr-un văl - un zid care ținea fețele acelea la distanță. Reviste cu porcării, Cathcart, Pierce P. - tot acest noian de informații nu putea răzbate pînă la el. Se căzni să audă „Lynn Bracken“, dar fără alte conotații. PÎcla din jur se făcea tot mai neagră. Mickey Cohen, 1953, de ce ai fugit...? Sfîșie vălul pentru acel nume. Țipete care Îl făcură să se cuibărească În ceva moale. Peste tot În jurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
de telegraf doborâți, case mărunte, din chirpici, aplecate într-o rână, cu pereții găuriți de șobolanii apelor mâloase care purtau scânduri, brațe de copaci, păsări moarte, oameni înghesuiți în câte o barcă, speriați de puhoi, grupuri cu cizme până la șolduri căznindu-se să acopere spărturile dintr-un parapet uriaș de pământ, valuri izbindu-se unele în altele, năvălind în față, gata să-l înghită pe cel ce filma. Apa ca un bivol negru, își va aminti mai târziu, când va vedea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
se apropie acum de Dorothy Winshaw, fiica îmbujorată și impasibilă a lui Lawrence și a lui Beatrice, care stă singură într-un colț al încăperii, cu buzele strânse în obișnuita lor grimasă insolentă și feroce. — Ia să vedem, spune Mortimer căznindu-se să introducă o notă veselă în glas. Ce mai face nepoata mea preferată? (Fiindcă veni vorba, Dorothy este singura lui nepoată, așa că epitetul acesta este cam nesincer.) Nu mai e mult până la fericitul eveniment. Plutesc ceva emoții prin aer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
întorcându-mă de la fereastră, m-am pomenit în fața televizorului și nu mă puteam abține să mă uit la domnul cu pielea măslinie și păr negru care zâmbea pe ecran, cu un braț în jurul unui băiețel și care părea să se căznească atât de mult să intre pe sub pielea puștiului care stătea în poziție de drepți și privea în gol, încercând parcă să se smulgă de lângă „unchiul“ cu un zâmbet etern și mustață neagră stufoasă. Și scena era atât de captivantă, atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
i-am văzut în ultimul timp, cel mai mult m-a impresionat Phoebe Barton, o tânără din Leeds cu mari perspective pentru viitor“. Kim credea că ar trebui să-l sune pe Roddy să-i mulțumească, dar Phoebe, care se căznea să-și ascundă bucuria, nu se sinchisi, deși primul lucru pe care i l-a spus când el a telefonat peste câteva seri, a fost: — Am văzut ce ați declarat în ziar. Foarte amabil din partea dumneavoastră. — A, chestia aia! spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Voi fi prezentată multor oameni bogați și influenți? — Cred că sari un pic peste cal. — Și o s-o facem doar o dată sau va fi o treabă regulată? Roddy se duse la cămin, unde două verigi de metal încălzite electric se căzneau să risipească răceala de cavou din cameră. Părea să se pregătească de un nou discurs. — Ai perfectă dreptate, desigur. Rosti aceste cuvinte cu oarece dificultate. E clar că voiam să mă culc cu tine - care bărbat sănătos la cap n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
care fusese cel mai mult neglijat de George înainte de a prelua ea conducerea. A descoperit cu uimire că acesta aproape că nu avea nici un fel de experiență personală în uciderea animalelor: o dată l-a găsit plângând fără jenă în timp ce se căznea să lichideze o vacă bolnavă de mastită. Barosul care trebuia să lovească mijlocul craniului se abătuse mult de la țintă și strivise ochiul animalului. În timp ce acesta se zvârcolea de durere, George stătea acolo încremenit, tremurând din toate mădularele. Dorothy a adus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Așa se pare. — Tocmai ți-am citit articolul. — Zău? — E foarte enigmatic. Am stat întins pe patul lui Joan vreo douăzeci de minute, întrebându-mă ce naiba voise să spună. Enigmatic? Ceea ce scrisesem eu nu era deloc enigmatic. Ba chiar mă căznisem să-mi exprim clar părerea. Engimatic era el. Știam articolul pe de rost și l-am recapitulat propoziție cu propoziție, ca să-mi dau seama dacă era în el ceva care să-l nedumerească. N-am reușit și un timp și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
dezlănțui în hohote asurzitoare, demente, de nestăpânit, care o aduseră în cameră pe Joan, venind fuga din bucătărie, dornică să participe la veselia noastră. — Ce s-a întâmplat? spuse ea. De ce râdeți? Citește asta, spuse Graham, întinzându-i ziarul și căznindu-se să vorbească printre hohotele de râs care-l sufocau. Citește un pic cronica lui Michael. — Ce-i cu ea? spuse Joan, aruncându-și privirea peste ea, încruntându-se în încercarea de a nu zâmbi. — Ultimul cuvânt, spuse Graham, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
un cuvânt prea dur, spusese el. Nu văd ce rost are viața pe care o duci. Era o observație de care-și amintea de multe ori, poate când ședea cu soțul ei pe verandă după cină, privind spre ocean și căznindu-se să se gândească unde altundeva ar prefera să fie. 1976 Deși Mark n-a mai vorbit cu mama lui după ce ea a plecat în America, a văzut-o o dată. S-a întâmplat în primele zile ale tranzacțiilor lui cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
de un metru șaptezeci și cinci, dar era atât de firavă, Încât părea imposibil să poată ține pe picioare un singur centimetru În plus. Toate cântăreau sub cincizeci și cinci de kilograme. Pe când stăteam pe scaunul meu rotativ de birou și mă căzneam rețin numele tuturor, și-a făcut apariția cea mai frumoasă fată pe care am văzut-o În viața mea. Purta un pulover delicat din cașmir care părea tricotat din norișori roz. Părul uluitor de alb i se revărsa, buclat, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
dat hârtie din asta albă anul trecut, dar nu arată așa de drăguț ca atunci când o Împachetăm noi. Părea mândră de sine. Am Împachetat până pe la ora șase, iar Emily mi-a tot explicat cum merg lucrurile, În timp ce eu mă căzneam să-mi Împachetez În creier toate cunoștințele despre această nouă și interesantă lume. Tocmai când Îmi explica exact cum Îi place Mirandei cafeaua (latte, mică, două lingurițe de zahără, când o fată blondă de o frumusețe răpitoare, pe care am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
pe Miranda Însăși să ne dea niște amănunte despre nu mai știu ce, dar primisem una dintre privirile ucigătoare ale lui Emily. Se pare că a o Întreba pe Miranda nici nu intra În discuție. Era mai bine să ne căznim cu ghicitul și să așteptăm până ni se va spune cât de departe fusesem de ceea ce voise ea. Pentru a găsi dulapul vintage care atrăsese privirea Mirandei petrecusem două zile și jumătate Într-o limuzină, umblând prin tot Manhattan-ul din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
Da, firește, Miranda, mulțumesc că m‑ai rugat așa de amabil. Plăcerea e de partea mea, am zis eu fără a mă adresa cuiva anume. Mi‑am smuls de pe pat trupul obosit de diferența de fus orar și m‑am căznit să nu‑mi Încâlcesc vreun toc În covorul holului care lega camera mea de a ei. Din nou, o cameristă a fost cea care mi‑a deschis. — Ahn‑dre‑ah! Una dintre asistentele lui Briget tocmai m‑a sunat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
arătat Lorettei cea absolut anti‑Miranda. 19 — Un cappuccino mare cu vanilie, vă rog, am cerut unei vânzătoare pe care nu o recunoșteam, la cafeneaua Starbucks de pe 57 Street. Trecuseră aproape cinci luni de când fusesem aici ultima oară și mă căznisem să țin În echilibru tava cu cafele și snack‑uri ca să mă Întorc la Miranda Înainte să mă dea afară pentru că Îndrăzneam să respir. Dacă mă gândeam bine, fusese mult mai bine că mă dăduse afară pentru că strigasem la ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]