5,189 matches
-
cînd de vîntul Canalelor, de freamătul apelor lovite de pontoane, de muzica ființei explodînd în canțonete sau arii celebre din opere italiene la fel de celebre. Atmosfera venețiană și deopotrivă goldoniană se află, timp de 2 ore, pe scena Teatrului Odeon, în Cafeneaua lui Dragoș Galgoțiu. Rolurile actorilor, împlinite pînă la capăt într-o diversitate lăudabilă, se cuvine a fi remarcate, neomițînd pe nimeni din distribuția atît de bine aleasă: Marius Stănescu, absolut impecabil, Cornel Scripcaru - invitat de la Teatrul Bulandra și integrat perfect
Pe balerină o întreține Contele by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17076_a_18401]
-
rînd, spectacolul se bucură de un caiet-program distins și de o invitație la joc: puneți-vă masca oferită de teatru și nu veți fi doar privitori ca la teatru, ci vă veți putea amesteca printre actori și personaje. Teatrul Odeon: Cafeneaua (La Bottega del coffè) de Carlo Goldoni. În românește de Constanța Trifu și Lidia Sava. Regia: Dragoș Galgoțiu. Scenografia: Vittorio Holtier. Ilustrația muzicală: Dragoș Galgoțiu. Pregătirea vocală: Monica Teodorescu. Distribuția: Cornel Scripcaru, Constantin Cojocaru, Mircea Constantinescu, Ionel Mihăilescu, Camelia Maxim
Pe balerină o întreține Contele by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17076_a_18401]
-
dreptul în urbe, chiar pe lângă "Cinematograful Tomescu", fără nici un fason. Puțin mai la vale, tot pe dreapta, se făcea străduța principală dominată, în colț, de fierăria La Spiridon; pe urmă mai venea bodega La Ionel șchiopul și, vizavi de ea, cafeneaua La nea Luca, alături aflându-se localul lui Drăgan-șchiopul. Acesta avea un nepot, Costel, junele-prim al târgului, cu apucături de actor, ceea ce îl făcuse pe iluzionistul unui circ în trecere să-l pună să defileze, într-o zi memorabilă, prin fața
La Monument by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15819_a_17144]
-
Concepute cu multă ironie (sau uneori numai cu umor), luând în antrepriză viața măruntă, cotidiană, cu o erudiție egalată doar de relaxarea din ton, pastișele lui Eco sunt, s-ar zice, un soi de vehicule (de lux!) între Academie și cafenea. Observațiile bonome, dar riguroase, hipnotic somnolente, necruțătoare totodată, "răcoresc" asemeni unei brize mediteraneene. Autorul nu sancționează - dezvăluie. E nevoie de vervă în concentrație pură pentru un asemenea echilibru pe sârmă, sau de un extraordinar temperament, nici vulcanic, nici concesiv - și
Ecografii pentru sănătatea zilnică by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/15918_a_17243]
-
al valahului rămâne destul de vag, identificabil - în ciuda unor nuanțări - cu cel al balcanicului stereotip: prietenos, om de treabă, voios, amator de petreceri, supus, cu înjurături pitorești, mândru de primitivitatea lui... Scenele de gen sunt numeroase: orașe cu case rurale și cafenele murdare, alături de palate și biserici impunătoare, țărani primitivi și femei frumoase îmbrăcate după moda occidentală, călugări jegoși, cu privirea tâmpă, și mai ales țigani, de o frumusețe picantă, senzuali, sfioși, melancolici, pătrunși de sunetul muzicii, strânși în jurul focului. Pitorescul este
Bazarul cu imagini by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15947_a_17272]
-
te miri unde pe acești autori: pe unii la Universitatea din Geneva, pe alții într-un hol de hotel, cum s-a întîmplat cu Georges Poulet, care era în trecere prin Paris, el locuind la Nisa, pe alții într-o cafenea, pe alții nu i-am întîlnit deloc. Nu sînt nemulțumit totuși, pentru că am sentimentul că sînt cîteva nume importante în carte, care și-au dat drumul și au ajuns la un nivel al confesiunii, al comunicării, care nu este numai
Ion Pop: "Criticul ideal este cel care trăiește textul" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/15952_a_17277]
-
și a rămas'. Și n-avem sentimentul că s-ar fi înșelat grosolan... "Supărarea' autorului Marelui Alpha crește cu încă un grad din impresia că ar fi fost, sub condeiul nostru, "ridiculizat prin formule inadecvate', prezentat "ca un Mitică de cafenea și ca un "balcanic"'. Drept care d-sa se sumețește în protest, își bombează pieptul "european', relevînduși spiitul "liberal și europeist în exclusivitate' (sic!), care, "în condiții ostile', i-a "dominat întreaga existență'. Urmează, desigur, încă o fișă autobibliografică flatantă ("E
"Supărarea" d-lui Alexandru George (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15604_a_16929]
-
și pentru tragic). Un anume pitoresc al mobilității intelectuale și al facondei pline de sine, încordate de contrarietate, o propensiune spre postura marțială sau burlescă, spre autoritarismul decorativ sau spre umorul suculent, îl fac simpatic, nu neapărat în lumea de cafenea care ilustrează varianta joasă a speței. O atracție spre culoarea vie, spre exagerare pînă la "a se da în spectacol', le este însă comună balcanicilor de diverse spețe (de la caragialescul "văd enorm și simt monstruos' la pateticele confesiuni ale lui
"Supărarea" d-lui Alexandru George (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15604_a_16929]
-
Alexandru George cade el însuși pradă uneia. De ce ține a lua neapărat conceptul cu pricina pe latura sa peiorativă? Chiar contextul în care am înscris analiza personalității d-sale, cu pronunțat pigment balcanic în perspectiva noastră, exclude ipoteza "palavragiului de cafenea', mai puțin, recunoaștem, pe cea a insului "care încearcă să facă pe teribilul' (evident, la un anumit nivel!), în favoarea unei combinații a fondului funciar cu elemente de cultură subțire, de deschideri occidentale. Surprinși de ieșirea iritată a autorului Clepsidrei cu
"Supărarea" d-lui Alexandru George (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15604_a_16929]
-
cunoscător într-ale filosofiei (fusese un neîntrecut cunoscător al lui Spinoza), cînd și cînd, semnînd prin reviste, mici contribuții în domeniu. Fiind un om cu o inteligență remarcabilă, un spirit viu, ascuțit și cu replica întotdeauna la îndemînă, era, în cafenelele selecte (cu deosebire la "Capșa"), un calamburgiu superior, prieten cu trei mari spirite: Ion Barbu, Camil Petrescu, Șerban Cioculescu. Acolo își încrucișa spada, totdeauna ascuțită brici, cu diverși interlocutori, reduși, prin calambur, la tăcere. Ion Iancovescu, marele actor, mereu lipsit
Insolitul Oscar Lemnaru by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15645_a_16970]
-
Te împușc". La care Lemnaru, alb, i-a replicat: "Dar ce eu sunt un franc?", aluzie la situația celor mereu fără bani despre care se spunea că "împușcă francul". Iancovescu, umilit de replica inteligentă, a trebuit, cavalerește, să dispară din cafenea. Tot lui Lemnaru i se atribuie apostrofa despre Mircea Eliade, reîntors de la studii din India fără doctorat: "Mircea Eliade, a spus Lemnaru, ne-a cam hindus în eroare cu sanscrita lui". Și tot așa înainte, mereu sclipitor și solicitat pînă
Insolitul Oscar Lemnaru by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15645_a_16970]
-
-ă, iar substantivele feminine corespunzătoare, specializate pentru desemnarea persoanelor, sufixul -că: unei identități formale între adjectiv și substantiv la masculin și neutru singular ("un restaurant clujean" / "un clujean") îi corespunde o asimetrie la cel puțin o parte dintre feminine ("o cafenea clujeană" / "o clujeancă"). Al. Graur, în Tendințele limbii române (1968), sugera existența unei extinderi a formei mai regulate, adjectivale, a femininului în -ă, în defavoarea sufixului -că, chiar la substantivele nume de persoane, arătînd că "se zice liceeană, cetățeană, nu liceeancă
Indiancă, germancă, europeancă... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15746_a_17071]
-
al treisprezecelea al romanului (din totalul de douăzecișicinci) introduce decisiv în acțiune, sub aparențele exterioare ale unui bătrânel politicos și elegant, figura diavolului care va modifica îndeajuns de radical cursul și tonalitatea discursivă a narațiunii. Scena se petrece într-o cafenea din Ulm-ul germanic, spațiul de zămislire a legendelor despre Faust și Mefisto. Diavolul imaginat de romancier, nu fără umor și nu fără ironie, nu este chiar Mefisto, ci un ,,Satan postmodern", care îi explică pe îndelete personajului principal, Matei
Un satan postmodern by Dan Cristea () [Corola-journal/Journalistic/15749_a_17074]
-
despre introducerea într-o viziune artistică a unui element străin de sistemul de referință al viziunii respective ar putea fi interpretat drept un autocomentariu la referințele fantastice ale romanului ce se pune astfel pe sine însuși în discuție. Scena din cafeneaua din Ulm, petrecută între ispititul de diavol Matei Pavel și ispititorul ori manipulatorul Satan-Sigfreid, are rolul de a dezlega ,,misterele", mai mult sau mai puțin previzibile, care s-au acumulat până la acest capitol fatidic. Locurile între care oscilează acțiunea romanului
Un satan postmodern by Dan Cristea () [Corola-journal/Journalistic/15749_a_17074]
-
așteptai mai puțin. Am stat inutil, la pîndă. Rareori am avut o convorbire mai destinsă, mai încrezătoare, mai pașnică decît cu ei doi, politicoși ca niște lorzi delicați ce înlocuiau morga cu finețea minții și a sufletului. Renăștea parcă o cafenea bucureșteană idealizată. Cînd am aflat într-o iarnă geroasă că Gherasim Luca, ajuns la 80 de ani, a avut curajul să iasă noaptea din casă, să meargă pe cheiurile Senei și să se arunce în apele-i înghețate, am înmărmurit
Memorii răscolitoare by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16115_a_17440]
-
a fost scrisă mai mult la Iași., unde romancierul, amenințat, la București, cu arestarea de austrieci, s-a refugiat. Dar, și acolo, în refugiu, de-abia avînd ce mînca, a scris necontenit, tenace și neobosit. Își aducea, altădată, aminte de cafenelele frecventate, odinioară, cînd a ajuns la București și a intrat în lumea condeierilor. Mai întîi se adunau în cafeneaua "Köbler", apoi la "Imperial", unde exista așa-numita "masă a poeților", pe care chelnerii le-o păstrau cu sfințenie. După o
Integrala Rebreanu spre final by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16145_a_17470]
-
Dar, și acolo, în refugiu, de-abia avînd ce mînca, a scris necontenit, tenace și neobosit. Își aducea, altădată, aminte de cafenelele frecventate, odinioară, cînd a ajuns la București și a intrat în lumea condeierilor. Mai întîi se adunau în cafeneaua "Köbler", apoi la "Imperial", unde exista așa-numita "masă a poeților", pe care chelnerii le-o păstrau cu sfințenie. După o vreme s-au mutat la cafeneaua "Oteteleșeanu" și, acum, după război, scriitorii se adunau la Capșa și tăifăsuiau, înainte de
Integrala Rebreanu spre final by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16145_a_17470]
-
la București și a intrat în lumea condeierilor. Mai întîi se adunau în cafeneaua "Köbler", apoi la "Imperial", unde exista așa-numita "masă a poeților", pe care chelnerii le-o păstrau cu sfințenie. După o vreme s-au mutat la cafeneaua "Oteteleșeanu" și, acum, după război, scriitorii se adunau la Capșa și tăifăsuiau, înainte de mese, cel mult o oră, de două ori pe zi. Nu sînt deloc stîlpi de cafenea, ci o folosesc ca un mijloc de a se întîlni, a
Integrala Rebreanu spre final by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16145_a_17470]
-
o păstrau cu sfințenie. După o vreme s-au mutat la cafeneaua "Oteteleșeanu" și, acum, după război, scriitorii se adunau la Capșa și tăifăsuiau, înainte de mese, cel mult o oră, de două ori pe zi. Nu sînt deloc stîlpi de cafenea, ci o folosesc ca un mijloc de a se întîlni, a conversa critic. Mai tîrziu, în 1929, cînd a devenit, numit de Iuliu Maniu premier, director al Educației Poporului, cu rang de secretar de stat, director al Naționalului bucureștean și
Integrala Rebreanu spre final by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16145_a_17470]
-
bun pentru Zografi, care nu aștepta nimic decît numai împlinirea visului adolescentin de a cutreiera țările din zona Mediteranei, idealul, pentru el, al fericirii întruchipate. Ajuns, mai întîi, la Stambul privea cu invidie la turculeții care joacă aiuriți cărți prin cafenele, fumează narghilele și visează cu ochii deschiși. Clima i s-a părut potrivită iar "fericiții muritori n-au decît grija burții (și nici asta prea mult), care nu cunosc nevoia de a purta cizme și blănuri și de a face
Un vagabond cu mare har by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16176_a_17501]
-
Hiperlucidul prozator și istoric literar s-a consacrat mai ales literaturii moderne din țara sa, după debutul cu Interpretazione di Machiavelli, în 1934, în anii colaborării susținute la Solaria florentină, cînd și-a cîștigat prietenia, nu numai stima, frecventatorilor renumitei cafenele a ermeticilor Le giubbe rosse, - a unui Montale, Vittorini sau Gadda. Prin spiritul ei, postfața lui S. Guarnieri mai sus citată este reacția normală la introducerea lui Aurel Cosma, pandantul firesc la retorica dulceagă și la emfatizarea frăției de sînge
Autohtonismul românesc "față cu" italienii by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/16264_a_17589]
-
Suplimentar, complimentar, se include (precedat de indicația Vezi și) un cuprinzător inventar de cuvinte cu semnificație modificată sub influența echivalentului rusesc; numeroase sînt și listele ilustrînd aceeași regulă ortografică (cf. cheltui, mâine...), ortoepică (deficient, infiltra, piesă...), același tip flexionar (părea, cafenea, poliță...) etc. (Merită să fie relevată grija autorului de a impune atenției cititorului prin tipul de caractere tipografice utilizate, poziția față de normă a diverșilor termeni.) Prin gruparea pe tipuri a dificultăților autorul urmărește ameliorarea într-un mod mai cuprinzător a
Româna de dincolo de hotare by Valeria Guțu Romalo () [Corola-journal/Journalistic/16247_a_17572]
-
special pentru Caiete și care nu; cele reluate nu conțin nici o indicație bibliografică. Să adăugăm și că unele neconcordanțe nu sînt explicate: de exemplu, Mircea Popovici ne informează ritos (citîndu-l pe Georges Hugnet) că vocabula dada a fost lansată la cafeneaua Terrasse din Zürich pe 8 februarie 1916 ora 18 (și nu la Cabaretul Voltaire - de unde și publicația cu acest nume - cum spune legenda omologată în istoriile literare). Al. Piru, bine informat de obicei, leagă nașterea mișcării de ziua de 14
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16324_a_17649]
-
planuri, vorbitorii alternează replici prezente cu anecdote și flash back-uri, nu de puține ori procesul emisiei verbale este pur asociativ, căci la loc de cinste se află (ca și la Caragiale), sporovăiala, flecăreala, șueta, locul predilect de întîlnire este cîrciuma, cafeneaua, uneori trenul, alteori tribunele de unde spectatori gălăgioși asistă la desfășurarea unor întreceri sportive (Moartea domnului Baltisberger). Ceea ce frapează este capacitatea personajelor de a surprinde latura amuzantă a oricărei catastrofe, resursele lor inepuizabile de "optimism" (în sensul replicii optimistului care, în
Hrabal, Baltisberger, bestialul doctor Quartz și a treia Europă by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/16350_a_17675]
-
colectat, citindu-le, cărțile marilor poeți parnasieni și simboliști, pe care îi iubea și, pe unii, i-a și cunoscut. Firește și studiile superioare (la Sorbona, studiind Literele și, paralel, Dreptul) le-a urmat la Paris. Acum a frecventat marile cafenele literare "Closerie des lilas" și "Vachette". Își ia ambele licențe în 1914, 1915, reîntorcîndu-se în țară, fără a evita, din august 1916, războiul, la care a participat ca ofițer de legătură pe lîngă Misiunea franceză, scăpînd, ca prin minune, de
La reluarea ediției Ion Pillat by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16355_a_17680]