788 matches
-
încercând să-i ghicească miezul ascuns de coaja ferecată, neîndrăznind s-o deschidă. Se gândi la viața sa ea însăși primul obiect straniu pe care-l poseda. Când avea câteva luni doica l-a scăpat din brațe, cu capul pe caldarâm. O gâlmă de mărimea unui măr i-a încoronat creștetul. Medicii chemați, după ce l-au studiat în amănunțime, au decretat fără să șovăie că băiatul se va stinge din viață în câțiva ani. Familia n-a mai vrut să știe
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
puroi emite și venin, buboi care se afla de data asta, nu în centrul capitalei, ci în centrul țării și purta numele de problema maghiarilor din România. În acel îndepărtat 15 martie, românul Mihăilă Cofariu a fost bătut nemilos pe caldarâmul de la Târgu Mureș de către maghiari iar filmul bătăii a fost transmis în toată lumea ca să se vadă pretutindeni cum românii îi bat în plină stradă pe blânzii și inocenții maghiari. În toate situațiile, noi am fost cei de vină chiar dacă dreptatea
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
precizie implacabilă, lama îl atinse pe Gualfard la gât, singurul punct rămas în parte descoperit de armură. Din mulțime se ridicară atunci strigăte de oroare și stupefacție, cărora le urmă o tăcere de gheață. în vreme ce armele sale se prăvăleau pe caldarâm cu un zgomot asurzitor, burgundul făcu un pas înapoi, pe urmă încă unul, cu mâinile încleștate pe gâtul străpuns, din care sângele țâșnea spumegând. Se opri, se clătină, apoi căzu în genunchi și rămase așa pentru câteva secunde, cu privirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
lui, aproape în extaz. — Sunt bucuros că am putut să-ți răzbun tatăl și fratele. Ea întoarse privirea spre trupul lui Gualfard, pe care doi oameni de-ai lui Gundovek îl duceau de acolo, târându-l de picioare, lăsând pe caldarâm o dâră lungă de sânge. Chipul fetei se întunecă. — Răzbunat, zici? Nu, nu destul. Poporul meu e în mare pericol: hunii ne persecută de treizeci de ani și nu vom avea niciodată pace până nu ne vom elibera de monștrii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
către Catedrală și continuă: — Când am ajuns aici, pe treptele de la curtea din față era un grup de milițieni. Nu știu dacă tu i-ai observat,, dar... — Da, îmi amintesc. Deci? Vitalius ridică din umeri: — Uite, jucau zaruri, acolo pe caldarâm; la scurtă vreme după ce tu ai intrat în palat, Etbinus s-a apropiat de ei, așa, din curiozitate. Am crezut că voia să arunce de câteva ori cu paharul, să-și încerce norocul, așa că nu ne-a bătut capul cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
cercetări, răscolind ulițe și taverne... făcuse, deci, tot ce îi stătea în putință, iar acum era obosit. în plus, se pregătea de plouă: greu de crezut că urma un atac la ziduri în acele condiții. Când ațipi, afară ploaia biciuia caldarâmul cu rafale violente. 17 Sebastianus fu trezit de zgâlțâitul lui Vitalius: — Prefectule! Prefectule! — Ce ? Ce se întâmplă? întrebă, ridicându-se brusc în capul oaselor, presimțind un pericol. Era încă întuneric și în jurul său, la lumina chioară a singurei lumânări ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
frenezie pe strada ce flanca episcopia și ducea până la bastionul indicat de Anianus. O clipă mai târziu, atenția lui Sebastianus fu atrasă de strigătele de alarmă ale unor soldați aflați alături de el și de un ropot amenințător de copite pe caldarâm. întoarse din nou privirea spre stradă și văzu înaintând un grup compact de cavaleri, a cărui apariție smulse mulțimii strigăte de spaimă și provocă un du-te-vino tumultuos, fără nici o direcție precisă, căci, pentru cetățenii Aurelianei nu se mai găsea un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
apucații de streche și urlând unul la altul, băgând groaza în animalele noctambule ale orașului. Capitolul VI DUPĂ LUNGI PREUMBLĂRI îI AJUNSE oboseala și frigul pătrunse în măduva oaselor. Undeva în urmă se auzeau copite de cai, bătând ritmic pe caldarâmul uliței. în curând apărură din întuneric farurile cu lămpi cu carbid ale unei birje de lux, ținută probabil de un muscal, din aceia scopiți, refugiați de prigoana ortodoxiei ruse. Ești liber, birjar? Liber sunt, batiușka Filip, ca pasărea cerului, răspunse
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
opune vreo rezistență, într-un somn adânc cu vise. Nu mai avusese de mult privilegiul de a visa; de când gândul funest al sfârșitului i se înșurubase în creier. Mai auzea înfundat doar călcătura cailor, care parcă nu mai tropăiau pe caldarâm, ci plescăiau, ca și cum ar fi luat-o peste apele negre ale mării, cu greabănele ude prin întunericul lăptos al nopții, sfâșiat din timp în timp de țipetele unor pescăruși invizibili. Fantomatice felinare cu gaz le ieșeau în cale, ca niște
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
Liber! în fine, liber! se trezi Carol vorbind de unul singur, odată ajuns în stradă. Liber ca pasărea cerului, cum zicea muscalul. Cât l-am invidiat pentru aceste cuvinte! Mergea grăbit pe străzile întunecoase și întortocheate ale urbei, bocănind pe caldarâm. Din timp în timp bocănitul altor pași părea că se apropie din urmă. "Nici acum n-am scăpat de el?!" se gândi Carol cu furie și întoarse de câteva ori capul, pregătit să-l vadă pe Filip în spatele lui sau
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
încercând să-i ghicească miezul ascuns de coaja ferecată, neîndrăznind s-o deschidă. Se gândi la viața sa ea însăși primul obiect straniu pe care-l poseda. Când avea câteva luni doica l-a scăpat din brațe, cu capul pe caldarâm. O gâlmă de mărimea unui măr i-a încoronat creștetul. Medicii chemați, după ce l-au studiat în amănunțime, au decretat fără să șovăie că băiatul se va stinge din viață în câțiva ani. Familia n-a mai vrut să știe
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
devii spălător de flori. Iată Încă o ocazie de afaceri pentru Wallace și Feffer. Făcu Înconjurul parcului Stuyvesant o dată, o elipsă Într-un pătrat cu statuia olandezului cu picior de lemn, cu colțurile țepoase de tufe. Țăcănind pe pietrele de caldarâm cu vârful de metal al umbrelei la fiecare al patrulea pas, Sammler ținea manuscrisul doctorului Govinda Lal sub braț. Îl luase să-l citească În metrou, deși nu-i plăcea să iasă prea mult În evidență În public, trecând pagini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
de lumina tabloului nu mă născusem încă peste două toamne începeam să alerg pe culoarul lung urmărit de surâsul de icoană al dimineții se înălța zborul spre cosmos din cameră galbenă cu samovar în spatele camionului scuturat la fiecare articulare a caldarâmului am pedalat pe tricicleta cu îngeri la noua locuință tata strângea la timp furtunul prin care țâșneau gaze iepurele bolnav de la otrava din iarbă tremura în cornișa timpului în timp ce eu întinam caietul de matematică cu tema pentru acasă se dovedea
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
imaginația mea, iar amintirea labirintului de la poalele stîncii doar o asociație obișnuită de idei ce iese prin hornul băii publice. Părea să-mi fie lesne să deduc, după mușchiul ușor murdar ce se extindea de la zidul protector și pînă la caldarîmul din beton, că aceea era partea nordică a dîmbului. De fapt, dacă presupuneam că această senzație de familiaritate nu era În realitate recunoaștere, ci mai degrabă o impresie falsă a unui lucru știut Îmbrăcat În hainele, amintirii, atunci chiar și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
30 la 19,30 seara. Schimbam două tramvaie de la garsoniera noastră închiriată din Bucur Obor. Eram în marș patru ore pe zi. Iarna mergeam ca o rață, ca să nu mă dezechilibrez și să nu îmi strivesc copilul din burtă de caldarâmul înghețat. Directorul intra răcnind în clasă, în timpul orelor, și mă obliga să mă ridic în fața lui. Fetele de la seral îl urau. Și, ca să îmi facă viața mai dulce, mă așteptau cu pateuri calde pe catedră. Habar n-ai ce înseamnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
în lumini triumfal covorul persan cu desenele lui florale, canapeaua lată acoperită cu imensa cuvertură bej cu ciucuri atârnând ca niște clopoței tăcuți, cele două fotolii, măsuța, oglinda ovală, perdelele lungi, toate născând o bucurie secretă. Câțiva trecători; apoi, pe caldarâmul micului bulevard se auziră strigând la intervale aproape egale, cu voce răgușită: - Pământ de flori!... Pământ de flori!” Căruța înainta încet depărtându-se până ce zgomotul roților pe pietrele cubice ale caldarâmului nu se mai auziră. Era duminică; mâncai ceva pregătit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
toate născând o bucurie secretă. Câțiva trecători; apoi, pe caldarâmul micului bulevard se auziră strigând la intervale aproape egale, cu voce răgușită: - Pământ de flori!... Pământ de flori!” Căruța înainta încet depărtându-se până ce zgomotul roților pe pietrele cubice ale caldarâmului nu se mai auziră. Era duminică; mâncai ceva pregătit de doamna Pavel din ajun și-mi făcui o cafea. - Pământ de flori... Pământ de flori! În urechi îmi răsuna vocea căruțașului fără clienți, cu căluțul obosit de hamuri și povara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
l-a văzut și a plănuit evadarea. Vultur-în-Zbor a părăsit casa pe ușa laterală și s-a târât pe Drumul Pietruit, prăpădit ca hainele-i de împrumut, murdar precum casele, prăfuit ca străzile, și a început să numere pietrele din caldarâm. Le da binețe ca unor vechi prieteni. Ușor, cu pălăria ponosită trasă mult peste fața aplecată, și-a croit cale pe drum de noapte, cu găleata într-o mână și cârpa într-alta, îngenuncheat, mormăind, lustruind. Madame Iocasta stătea întinsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
și cârpa într-alta, îngenuncheat, mormăind, lustruind. Madame Iocasta stătea întinsă pe pat, închisă în camera sa, și refuza să știe ce se întâmplă în Casa ei. Media se oferise de bună voie să-l țină ocupat pe curățătorul de caldarâm, chiar dacă asta însemna o încălcare a regulilor Casei, iar în timp ce Iocasta se întorcea cu fața la perete, Media își folosea orice fărâmă de experiență pe care-o avea ca să-l țină prins în mreje pe Piatră, primul ei bărbat de o eternitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
mare parte la culcare, dar nemilosul Peckenpaw stătea ca un urs în pragul ușii. L-a privit furios pe Virgil, însă l-a lăsat să treacă. Virgil a pornit-o pe drum, fredonând și a remarcat cu interes că pe caldarâm nu se vedea nici o siluetă care să se târască. Vultur-în-Zbor fie fusese descoperit, fie își atinsese scopul. La celălalt capăt al Drumului Pietruit, în punctul în care orașul K lăsa locul culmilor semețe ale muntelui Calf, pădurea își recâștiga supremația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
romancieri. Teren de zburdă pentru creatorii de caractere (mari!), pentru analiști ai sufletului, pentru iluminați și apostoli. Așa-i. Dar astea sunt bune în literatură. Sunt cutremurătoare acolo. În viață... Umilința și sufletul zbuciumat trec pe stradă cu aceiași pași. Caldarâmul, pământul suportă la fel și pașii fericiților, și ai nefericiților. Aerul se despică la fel în fața lor... Caracterele sunt doar ale literaturii. Ale realității sunt doar viețile astea mizere ale noastre. Abia acum, când N.N. nu vine, aș putea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
găsi: același birou anost, amintind de sala unei autogări dintr-un orășel, aceeași atmosferă de veșnică mutare, același aer prăfuit, obosit până și el. Cobor, ca de obicei, pe Bulevard, împleticindu-mă între siluete dintr-un timp încremenit parcă în caldarâm, în vitrine, în balcoanele coșcovite, așteptând la intersecții să traverseze dintr-o amăgire în alta, dintr-o himeră în alta. Abia acum, când am prins a scrie astfel de pagini, am început să simt această parte de Bulevard ca pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
simți vinovat. CÎnd veni momentul, am mințit din nou și m-am Îndreptat spre domiciliul Nuriei Monfort, căreia Îi păstrasem atingerea și mirosul În amintire. Piața San Felipe Neri fusese ocupată de o bandă de porumbei care se odihneau pe caldarîm. Sperasem s-o găsesc pe Nuria Monfort În compania cărții sale, Însă piața era pustie. Am traversat caldarîmul sub atenta supraveghere a mai multor duzini de porumbei și am aruncat o privire În jur, căutînd zadarnic prezența lui Fermín camuflat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Îi păstrasem atingerea și mirosul În amintire. Piața San Felipe Neri fusese ocupată de o bandă de porumbei care se odihneau pe caldarîm. Sperasem s-o găsesc pe Nuria Monfort În compania cărții sale, Însă piața era pustie. Am traversat caldarîmul sub atenta supraveghere a mai multor duzini de porumbei și am aruncat o privire În jur, căutînd zadarnic prezența lui Fermín camuflat În Dumnezeu știe ce, căci refuzase să-mi dezvăluie șiretlicul pe care-l avea În minte. Am Început
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
și mă Însoți pînă la ușă. Eram În prag cînd glasul lui Isaac mă chemă, abia o șoaptă. — Daniel? — Da. — Să ai mare grijă. CÎnd am ieșit În stradă, mi s-a părut că bezna se tîra În urma mea pe caldarîm, Însoțindu-mă. Am grăbit pasul și n-am slăbit ritmul pînă cînd n-am ajuns În apartamentul de pe strada Santa Ana. CÎnd am intrat În casă, l-am găsit pe tata refugiat În fotoliul său, cu o carte deschisă În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]