824 matches
-
pas cu pas; oraș ciumat din proprie inițativă, picurîndu-și puroaiele de jos în sus, oraș al cariatidelor puse de pază la umblători. Atunci cînd o umblătoare erea întreg orașul. Atunci cînd dîrele de pișat descriau hărț incredibile pe resturile de caldarîm. Atunci cînd nevoile tuturor instauraseră cocina nimănui. O perdițe arhitecturală - infernul unei rase aparte: cei ce se ușurează acolo unde trăiesc. Și între aceste imaculate lepre, grămezi covîrșitoare, gunoaie și-alte scîrbe - Moștenitorul șerpuia grav, onest ca și greața înlăcrimată
Capitis Deminutio by Angela Marinescu () [Corola-journal/Imaginative/13799_a_15124]
-
unei înjghebări pricăjite, la care n-au tras pașii vreunei odrasle boierești, ci pașii unui deșucheat amploiat la RMS, une tique. Așa cum îmi promisesem, deși văd un început de zi cam cețos, plec în oraș. Pășesc sigur, fără a atinge caldarâmul cu vârful bastonului. Intru la Athénée, îmi las la garderobe demi-paltonul cu guler de jder, cum purta în zilele mai reci Conu Petrache, și mă instalez pentru a-mi celebra venirea pe lume. Fiindcă am încă o ușoară greață după
Primăvara pe Pod by Ion Iovan () [Corola-journal/Imaginative/8733_a_10058]
-
în ton cu pietrele și splendidul albăstrui-oțel al vestei. Încalț pantofii cei noi, cumpărați alaltăieri. Ajung la timp pe Pod, mă postez în fața Casei Grecianu. Curând caii încep să pășească în covorul de nisip care-i împiedică să alunece pe caldarâm. Atacă defilarea primarul Donescu în caleașcă firetuită, cu frac și joben. Îl urmează sumedenie de uniforme strălucitoare. În privința asta Carol dă dovadă de inspirație și novațiune - două lucruri ce-au lipsit cu desăvârșire moșilor săi suabi, eminamente pasivi. După trupele
Primăvara pe Pod by Ion Iovan () [Corola-journal/Imaginative/8733_a_10058]
-
Vasile Dan Lentila de contact Într-o bună zi am devenit deodată de sticlă: transparent și fragil peste măsură. Prin mine se vedea totul ca printr-o lentilă de contact. Mă puteam sparge ușor, dacă voiam, de caldarîm la cea dintîi poticneală. Eram la mijloc între cei de dinaintea mea și cei ce mă urmau orbi ținîndu-mă de mînă fără să știe ca pe un baston alb. A crescut noaptea A crescut noaptea și a scăzut ziua. La vîrsta
Poezii by Vasile Dan () [Corola-journal/Imaginative/2689_a_4014]
-
călătorie așa cu spatele înainte vîslind. Arca Cineva vorbea despre tine ție însuți fără să te cunoască. Cum te aflai la locul nepotrivit în momentul acela nepotrivit, cît de absent erai în timp ce călcai ușor ca pe aer în sus pe caldarîm la marginea încinsă de soare a străzii Banu Mărăcine acolo unde se coace și astăzi pîinea pentru întreg Cartierul Funcționarilor pînă la cimitirul Eternitatea unde s-a mutat de o vreme adevărul mic cel mai important cotidian local cel care
Poezii by Vasile Dan () [Corola-journal/Imaginative/2689_a_4014]
-
și-acum pleca împreună cu betoniera în autobuzul 503 la casa scînteii bună dimineața primăvară! și ei prietenii cu șepci cu pulovăre cu saxofoane călăreau acum pe fete murdare sub umbrare de hîrtie tipărită petalele soarelui se zbîrceau și cădeau pe caldarîm bum! dincolo era o olandă în cutii de tutun era un miros de bărbat cu mustață tata îi cînta mamei la vioară sonata kreutzer și ea prăjea cafea am o oglindă rotundă da'n ea cine șade șapte vaci grase
Poezie by Nora Iuga () [Corola-journal/Imaginative/12207_a_13532]
-
e atât de greu? Totul, fusese răspunsul. Începând cu sosirea lui la facultate, unde îl așteptaserăm cu toții... Sigur că a fost greu, imposibil, după chestia aia... greșeala aia, fuseseră cuvintele colegei. Zornăitul lanțurilor cu care era târât monumentul dictatorului pe caldarâmul Tiranei îi domina din când în când amintirile. Era evenimentul care, mai puternic decât un cataclism, despicase totul în două. Și toate lucrurile imposibile au devenit posibile, precum cuvintele lui la o săptămână după ce se cunoscuseră, la cină, într-un
Ismail Kadare - Accidentul () [Corola-journal/Journalistic/5548_a_6873]
-
orb). Ori, într-un format mai redus, urban, același tablou de obsesive aglutinări de orori: "oraș sigilat de moarte./ minciuni pitice, bani transpirați, ulcere, disperări, coșmaruri./ haite de cîini sălbăticiți noaptea pe străzi întunecate și sparte./ munți tociți, la nivelul caldarîmului./ inimi cu pînze de păianjen, inimi-șlepuri/ încremenite pe dune de nisip./ biserici plecate din propriile lor ziduri./ aici nimeni n-a înviat niciodată./ nimeni nu s-a lăsat răstignit pe cruce./ oraș confiscat de moarte" (Oraș sigilat în moarte). Pe
Un afectiv cerebral by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9632_a_10957]
-
atras cu precădere de altceva. Și anume de fatalitatea ascunsă în cotidian, de un mecanism ocult care se găsește în structurile vieții curente. Fără a evita să privească înaltul, discursul său e cu picioarele pe pămînt. Mai bine zis pe caldarîmul orașului de care se distanțează moralmente ("municipiul ș...ț plin de neghiobi și/ bădărani"), dar în care se află iremediabil implicat. Exasperarea imaginativă, iritarea frecvent imprecativă sînt ale unui ins care-și filtrează umorile prin experiența și codurile citadinului: "dacă
Un afectiv cerebral by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9632_a_10957]
-
lângă alta. În vreme ce la tatamare totul era altfel, cald și schimbător. Acolo străzile și străduțele își uitau parcă traseul de la o zi la alta și încet-încet, fără zarvă, șovăiau spre dreapta sau spre stânga. Și asta pentru că acolo nu exista caldarâm, ci doar pământ sfărâmicios. Pământul acesta era schimbător ca și omul: slăbea, se îngrășa, zâmbea, se încrunta, se urâțea, după anotimp. În vreme ce cartierul nostru era aproape indiferent la scurgerea anotimpurilor. Mai curios era însă faptul că în cartierul lui tata-mare
ISMAIL KADARE - Cronică în piatră Vremea nebuniei by Marius Dobrescu () [Corola-journal/Journalistic/4789_a_6114]
-
coșmarul inamicului capitalist, iar unul dintre zeloții regimului trage un foc în direcția puștiului care face imprudența să fugă. Suntem la un pas de tragedie, lumina se reaprinde pe scenă, realizând deodată grozăvia, lumea se adună în jurul corpului întins pe caldarâm al unui ipotetic Gavroche chircit în jurul discurilor sale. Însă deznodământul așteptat se dovedește o farsă, băiatul se scoală întreg și nevătămat pentru că discurile sale făcute țăndări serviseră drept scut protejându-l de glonțul patriei. Desigur, regizorul nu se așteaptă ca
Cireșarii de pe Aleea Soarelui by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6021_a_7346]
-
multora li se va părea, încă, absurdă, dar nu și celor ieșiți dintr-o sala de cinematograf unde au fost asaltați, timp de vreo oră și ceva, de fantasmele unei hiperrealităti electronice precum cea din filmul Matrix, bunăoară. Apăsînd vîrtos caldarîmul, ori pipăind conturile corpurilor solide din jur, pentru a-și garanta că mai sînt, totuși, între limitele unui univers concret și știut, real, aceștia din urmă, spectatorii utopiilor și distopiilor cinematografice de ultimă oră, vor reflecta, cu siguranta, oricît s-
Viclenii la sfîrsitul lumii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17577_a_18902]
-
în Germania nazistă, unul singur în Uniunea Sovietică, și acela pus la cale de G.P.U., nici unul în România dejisto-ceaușistă! Iar dacă un regim totalitar oricum, înăbușă, atunci baremi unul autoritar, paternel, cu dosarul la zi al oricărui călcător pe caldarâm. Spre a nu fi luat niciodată prin surprindere. Pentru că mecanica faptelor este de așa natură, că o unică lovitură neașteptată răstoarnă un regim totalitar - vezi zilele noastre de decembrie 1989. Caracteristică societății democratice este, dimpotrivă, împrejurarea că e o bună
O sfidare fără precedent by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/15852_a_17177]
-
frig și întuneric. Dintr-o copilărie ocrotită țin minte descărcarea lemnelor de foc - singura traducere în versuri pe care am încercat-o vreodată a fost aceea din Baudelaire: Bientôt nous plongerons dans les froides tenebres..." cu sunetul butucilor căzând pe caldarâm. Pentru că mai exista o toamnă, toamna gospodărească, sezonul corespunzând zicalei "toamna se numără bobocii", toamna pregătirilor pentru apropiatul asediu al iernii. Cu acesta nu era de glumit într-o lume care se troienea cu lunile, la cheremul săniilor, al viscolelor
Înaltele Toamne by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9092_a_10417]
-
de o aflare în treabă și intră în han să întrebe de o cameră. - Nu mai e decît o singură cameră - le zise hangiul și îi conduse pe Jerisena și pe el la primul cat prevăzut cu un balcon cu caldarîm. Prin caldarîm răzbise iarba, iar odaia fusese cîndva spoită în verde. Avea o sobă care se încălzea cu balegă și fîn, focul aprinzîndu-se de-afară, iar înăuntru pe o laviță apa era pusă la încălzit. - E cea mai frumoasă odaie
Milorad Pavic - Ultima iubire la Țarigrad by Mariana Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/11058_a_12383]
-
aflare în treabă și intră în han să întrebe de o cameră. - Nu mai e decît o singură cameră - le zise hangiul și îi conduse pe Jerisena și pe el la primul cat prevăzut cu un balcon cu caldarîm. Prin caldarîm răzbise iarba, iar odaia fusese cîndva spoită în verde. Avea o sobă care se încălzea cu balegă și fîn, focul aprinzîndu-se de-afară, iar înăuntru pe o laviță apa era pusă la încălzit. - E cea mai frumoasă odaie - zise băiatul
Milorad Pavic - Ultima iubire la Țarigrad by Mariana Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/11058_a_12383]
-
Liviu Dănceanu Pripășit pe scărița piezișă ca dinții unui pieptene a funicularului, mă furișez prin Porta San Giacomo, aruncând ochiade invidioase dalelor ce asezonează caldarâmul vechi de câteva secole de pe Viale delle Mura. Duomo, basilica Santa Maria Maggiore, Piazza Vecchia, Palazzo della Regione, străzi și străduțe pe care abia se pot strecura, cu infinită abilitate, câte o limuzină, castele și case păzite de coama leului
Un contrapunct oportun by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9822_a_11147]
-
Nicosia - 1373 d.Hr., Sonet venețian, Scrierile îndepărtate (Ravena), Roma plângând, Sâmbătă seara în Catania etc.). Ritmurile fiecărui loc trasează cercuri concentrice ale devenirii: „Paris cu ploaie și tu transcrii un poem/ de D’Annunzio, vorbește ploaia și seamănă/ pe caldarâm ritmuri - ai zice că-s pentru tine” (Paris negru în ploaie). Clipa e suspendată într-un amurg strălucind de frumusețea nostalgică a melancoliei: „Nu intra niciodată într-un oraș mitic/ la ceasul amurgului, când totu-i un tremur/ care formele
Călătoriile grecilor by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/5140_a_6465]
-
casele promiscuurbane/ unde aerul e dintr-o dată mai curat iar pomii însuflețiți/ unde soarele jilav dimineața lovește/ în cocoșii de tablă ai acoperișurilor,/ iar staniolul înghețatei Napolact strălucește/ ca o inimă de aur, ca o inimă de aur strivită de caldarâm.". Un volum de mare forță al unui poet tânăr, puțin cunoscut încă, dar adevărat", scriam cu un timp în urmă despre debutul editorial al lui Ștefan Manasia. Cartea micilor invazii mă obligă la minime modificări: e un volum de forță
Dinspre margine by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8552_a_9877]
-
iubite sau al decorurilor flamboiante, ci de carotidele deschise cu o mișcare grațioasă de arc de cerc, urmate de mișcarea de rabatare a scaunului prin care cum spune Ubu rege al lui Jarry, corpul "scapă-n trapă" izbindu-se de caldarîmul pivniței ca un sac cu cartofi. Pînă la un punct, drama bărbierului, pe numele său adevărat Benjamin Barker, se aseamănă cu cea a eroului dumasian Edmond Dantes, viitorul conte de Monte-Cristo. El este închis pe nedrept cu concursul judecătorului Turpin
Bărbierul și moartea by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8765_a_10090]
-
De unde stau, mi se pare că această platformă rotundă, suspendată și solid ancorată de cabluri și de ștăngi, acest fragment de lume văzut și în secțiune este o ipostază, concretă, a haosului. Îmi pare că Winnie apare de sub pămînt, din caldarîmul unei străzi vechi cu pietre cubice care desenează un cerc ce se strînge în jurul taliei sale. Acolo, dedesubt, sînt măruntaiele trecutului ființei sale, care se amestecă cu cele ale ființei mele, ale celuilalt, obiecte reziduale, memorie reziduală, straturi care ne
Șoaptele măștilor by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10023_a_11348]
-
primul accident. Scena nu are martori bine plasați, ceea ce va corupe fundamental depoziția lor, iar tânărul Matias, însoțit de prietenul său Chaucha (Felipe Villanueva) iau decizia de a fugi de la locul accidentului, lăsând în urmă un corp însângerat întins pe caldarâm. Nici Federico, nici Matias nu au nici cea mai vagă idee despre existența modestă a lui Pablo, desenator de tatuaje, iubitor al benzilor desenate. Pablo este introdus în film prin relația cu tatăl său, o relație care poartă semnul unei
Fără sens by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5473_a_6798]
-
tot mai numeroși. Aici, la porțile Orientului, ei vor să apuce vârste matusalemice și se înfățișează la puținele farmacii care le mai dau doctorii pe rețete compensate încă de la primele ore ale zilei. Câte unul decedează la coadă, acoperit pe caldarâm cu cearceaful, alții doar cad la pământ clasica situație despre care autoritatea afirmă a o fi având sub control. Bani nu sunt, iar cei ce îi posedă îi dețin sub formă de capital, adică în folosul nu atât al lor
Bătrâni, luați-vă gândul! by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13973_a_15298]
-
ceva nedefinit.../ între mărar și pătrunjel/ gogoșari copți și vinete marinate, /ceva între vișine și cireșe negre, fără sâmburi.../ ceva între nuci noi/ de curățat/ din copacul copilăriei/ și zarzăre culese de mine -/ ceva cu sâmburi de caise/ sparte pe caldarâm/ cu o piatră mare,/ ceva cu picioarele goale/ călcând pe iarba abia răsărită/ bând apă dintr-un vas coclit". (Renaștere) Curajul de a merge mai departe înseamnă însă și curajul de a aborda teme grave. Fug în reveria viorii poemului
Cele opt note ale gamei by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/7647_a_8972]
-
dus o dată cu ciudații trăitori pe străzi, în zona liberă dintre a te cunoaște toți și a nu fi al nimănui. Iluștri vagabonzi, lipiți de cîte-o firmă, sau de cîte-o reședință boierească, lei, cîini, berbeci au intrat în istorie și-n caldarîmuri. Ce catastrofă, schimbarea liniei unui tramvai! 6, care mergea mai jos de vechiul Teatru Național, va întoarce la Budișteanu (un tramvai, nu știu dacă șase, și-a păstrat obiceiul ăsta pînă de curînd). Fiindcă vine greu, mușteriii la cap de
Alintări by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9508_a_10833]