746 matches
-
de la o zi la alta. Nici nu știu ce naiba caut eu acolo. — Dar tu cum credeai că e viața ? Credeai că te va aștepta cineva la gară cu un buchet de panseluțe, vreun prinț care să te plimbe toată ziua cu caleașca la șosea și tu nu vei face decât să scrii poezii și să mergi la teatru ? Trezește-te odată ! Viața nu e un pension de domnișoare sau o tabărĂ de creație... Dumnezeu nu e alb sau negru, oamenii nu sunt
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
de la o zi la alta. Nici nu știu ce naiba caut eu acolo. — Dar tu cum credeai că e viața ? Credeai că te va aștepta cineva la gară cu un buchet de panseluțe, vreun prinț care să te plimbe toată ziua cu caleașca la șosea și tu nu vei face decât să scrii poezii și să mergi la teatru ? Trezește-te odată ! Viața nu e un pension de domnișoare sau o tabără de creație... Dumnezeu nu e alb sau negru, oamenii nu sunt
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
ieși apoi pe o a doua poartă. ori de cîte ori mă duceam la Casa monteoru în creierul meu se nășteau brusc imaginile unei epoci revolute cînd protipendada bucureșteană trăia în ritmul balurilor și al recepțiilor. îmi imaginam cu ușurință caleștile și trăsurile, iar mai tîrziu mașinile de epocă defilînd prin fața acelei intrări impozante, vedeam domni în smoking și cu joben ajutînd să coboare pe peron doamne cu rochii lungi și pălării spumoase, iar apoi intrînd cu ele în holul de
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
șuturi în găoz?... - Nu, bă... Ăia, de care zici tu, au fost regi serioși, Chiose... Cu bărbi, centurioane, basculante, elefanți și nepoți. Ăștia, dacă te călcau c-o singură roată, o oră, ca să-i ierți, te plimbau cu ei în caleașcă. Dacă se întîmpla de-ți câștigau la barbut vreun castel, nobili, cum erau, a doua zi, de rușine, își trimiteau pîn' la tine aghiotantul și-ți înmîna, din partea lor, o moșie, pe care scria: "Bruță, te rugăm ca să ne scuzi
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
lor nu-l studiaseră decât pe Victor Socaciu, lălăiau, chirăiau, își zburleau bărbile și mustățile, răcneau până își făceau franjuri bojocii, făcând 80 DANIEL BĂNULESCU Fulgerător, din direcția pistelor pentru avioane, își făcu apariția, în zbor, o trăsură de jucărie. Caleașca era mânată de loviturile de bici ale unui vizitiu de jucărie. De asemenea, vizitiul purta pe pântecul revărsat, gol, prinsă într-un singur nasture, o livrea de jucărie. Deșănțatul surugiu blestema îngrozitor. Iar pe măsură ce se apropia, suduielile sale mitocănești se
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
ar putea spune, sumar, că este o directă continuare a poemului precedent, - un Ulise nocturn. Suitei de secvențe din „reportajul” vieții diurne a cetății (dar nu numai a ei) Îi corespunde aici una similară, a existenței În care „se năpustesc caleștile visului” și „promontoriile somnului În prăvălire”; viziune din nou caleidoscopică mozaicală, marcată și programatic („Prin creierul meu trec toate veștile ca-ntr-o cutie de poștă”, „Toate zgomotele universului sună mă Încing ca un chimir”, „Adun toate Înfățișările lumii sub
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
Flintele flaute” etc. Într-un peisaj de empireu, amintind de viziunile extatice ale misticilor, mișcarea cuplului e pură levitație, „răpire” În zonele Înalte ale spiritului: „Simți - Îmi spuneai - prezența altor călători În jurul nostru. Invizibili”. Nori suflați cu aur ca niște calești Merg spre apus. Sub respirație se aburește ca o sticlă azurul. Cer risipit În suflet. Și tu ca alt cer te risipești. Dar poate suntem chiar norii ușori suiți În slavă, Clari, fără legături, cum sunt bulele de aer Într-
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
căutați?). În tradiție rimbaldiană, Poetul e un vizionar și un iluminat. Ca și autorul Anotimpului În infern, el se obișnuiește, Într-un anume sens, cu „halucinația simplă”, văzînd „o moschee În locul unei uzine, o școală de toboșari făcută de Îngeri, calești pe drumurile cerului, un salon În fundul unui lac”; avem de-a face, de fapt, și la poetul nostru, cu o eliberare a imaginației, cu o „alchimie a cuvîntului”, cu o translație fantezistă a obiectului dat, Într-un registru combinatoriu „delirant
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
românii care se avîntă ca leii În bătălie, fără a mai vorbi de fantomele, de stînca, peștera, de tăcerea mormintelor, pustnicul sfînt al munților și de celelalte elemente din scenografia impunătoare a poetului. Lucrurile intră În poem purtate de o caleașca a sublimului: mormintele sînt „monstruoase” (am dovedit deja că monstruosul exprimă un rău În grad maxim, adică sublim), vulturul e „mîndru”, cugetările „adînc ascunse”, ideile „drepte și Înalte”, suvenirea e „măreață”, tăcerea e „adîncă”, trista gîndire priveghează „precum o piramidă
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
să știu de ce. Ah, iată iubirea mare Ce fel de răsplătiri are Și ce cîștigi de la ea: Sfădiri, mîhniri, urîciune, Depărtări ș-amărăciune, În loc a te mîngîia!” Motivul Dalilei apare Întîi În aceste Adaosuri. Decorul este acela al orașului balcanic: caleașcă, țigani care gonesc muștile, bărbați Îmbrobodiți, slugi umile și un rob prost care nu poate fi decît Înamoratul ce se jelește și contestă o aspilă otrăvită În niște versuri sprintene: „Ani carii Îi trăiai Împreună cu mine, Nu crez și acum
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Dimineața poeților este, dacă nu cea mai importantă, În orice caz cea mai inspirată carte a lui Eugen Simion, critic la care luxurianța călinesciană a expresiei (paradis de metafore, cu unele inevitabile excese: „Lucrurile intră În poem purtate de o caleașca a sublimului”, sau: „Marea devine, astfel, la Bolintineanu o metaforă-cadru, o metaforă-matrice, spațiul imaginar În care extazul și moartea stau În aceeași barcă”) nu exclude detașarea, echilibrul, claritatea - de sorginte lovinesciană. O carte (atribute rare În critică!) luminoasă, caldă, solară
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Lipsa modelelor. O modestie numai pe jumătate sinceră. „A mări frumos”. Figura desăvîrșirii. Teama de anarhia limbajului Cultul „stilului deslușit”. Înălțarea obiectului liric. Migăloasa scenografie a grandorii. Scenariul unui poem: Umbra lui Mircea. La Cozia. Tema turnului. Lucrurile purtate de caleașca sublimului. Obiecte-simboluri. Un caleidoscop de peisaje. Spațiul ocrotitor: schitul, cetatea În ruină, vesela vale. Variația temporală, figura nestatorniciei. Erosul unui moralist. Figura așteptării. Florile și Îngerii. „Prieteșugul” și figura renunțării cordiale. Figurile energiei și figurile dezolării. VIII. Dimitrie Bolintineanu. Deplasarea
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
de cultură mare." Închidem bucla excursiei noastre, ieșind din Cisnădioara pe șoseaua care taie pădurea și dă spre Rășinari; un drum de vreo 5 km, pe care, înainte de război, îl făceau și sibienii pe timp de vară, întorcîndu-se acasă cu caleștile, după o zi petrecută la faimosul ștrand din Cisnădioara. Intrăm pe șoseaua spre Rășinari, și drumul acesta îmi pare, de fiecare dată când îl străbat, calea de acces către o realitate altfel așezată, o realitate din care se întîmplă uneori
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
Individul este binevoitor față de toată lumea, simte nevoia să se facă plăcut, iar oamenii i se par dintr-odată simpatici. Se declanșează dorința de a „trăi bine”. Evenimente: Cu unele excepții, acest tranzit este rareori suficient pentru a schimba dovleacul În caleașcă, dar poate contribui la ameliorarea comunicării afective, la risipirea neînțelegerilor. Capcană: Lipsa trecătoare a selectivității poate antrena individul În aventuri fără mare perspectivă, decepționante dacă ar aștepta mai mult de la ele. Opoziție sau careu Dispoziție: Domnește insatisfacția afectivă. Oricare ar
[Corola-publishinghouse/Science/1869_a_3194]
-
titlu absolut necesar ca să fii invitat la halimaua cu pricina, ci ca orice om al epocii video, mi-am mai scăldat și eu ochii cu prinți și prințese, care se dădeau la deal și la vale prin Londra ceea, în caleașcă aurită cu cai normali, așa cum cerea regia spectacolului acesta numit „nunta secolului". De vreo două luni, mi se strepezise privirea tot privind la divorțul anului, un divorț care de fapt se consuma la dublu: Querida cu Pepe și Moni cu
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
lor. Doar din pură coincidență ceremoniile au început chiar în același moment, în ambele părți ale lumii. La Londra, sutele de mii de oameni din asistență, se împing și se calcă englezește pe bătături, chiuind cu entuziasm și aclamând o caleașcă, încărcată corespunzător cu un prinț și o prințesă, în timp ce dincoace în România, miile de creștini năvălesc hăulind și scrâșnind, către un butoi plin cu apă de izvor, care cică ar fi tămăduitoare. Pentru ca s-ajungă la tot cartierul se mai
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
zile, se află, între altele, că un căpitan din escorta domnească a biciuit un subaltern. Vai, asta la vremuri noi, nu se poate, au strigat unii. Nenorocitul acela, după o noapte de beție cruntă, pusese greșit hamurile cailor ce trăgeau caleașca domnească, fapt ce în opinia comandantului său, putea genera riscuri extreme pentru domnitor, motiv pentru care șeful a recurs la gârbaci ca instrument corector și mai ales pentru ținere de minte. Cel mai revoltat de această chestie, cică a fost
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
durerii", reprezenta însăși viața: "Pe mozaicul maur Rosalba dansează / în cizme de Spania, dansul ferice / al tragediei mele pe roata eternă". Seria continuă cu fabuloasa apariție din Balada nopții de aur: o zglobie Brunhilde trece prin "păduri luxuriante", într-o "caleașcă de scoică" trasă de o "pereche de struți". Scenarii erotice memorabile, la confiniile eminescienelor clipe de poveste, sunt de găsit nu numai în Diotima (cu subtitlul expres: "poezii de dragoste"), dar și în Poemul de purpură și alte poeme (1994
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
la Nichita Stănescu și Cezar Ivănescu) e o implorare șoptită: "Tată, dacă altfel nu se poatre, / Facă-se voia ta..." Tușe sumbre, în texte analoage, punctează văi înghețate și ceruri închise, "întunecata zare" și "nesfârșita fugă". Episod rarisim, senin: O caleașcă trasă de fluturi străbătând "priveliști de vis", duce, ca în basme, într-un ambient de pace. Discursul în zăbranic cernit, reluat de la un volum la altul și devenit o patetică monodie, excelează în miresme metafizice, constituindu-se astfel într-un
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
totuși, să pătrundă și pe teritoriul nostru. Ar fi greșit să credem că a fost doar timpul unor moftangii și bonjuriști, ci și al unor corifei care au eliberat la ceasul potrivit spațiul românesc din strânsoarea izolării. Trase de bividii, calești încărcate de geamantane pline de cărți și vise purtau spre drumul Parisului fii de boieri (Vasile Alecsandri, Ion C. Brătianu, C. A Rosetti, Dumitru C. Brătianu, Ion Ghica ș.a.). Iar tradiția școlirii la Paris s-a menținut în timp dacă
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
în promenade prin poienițe. Străinul era nevoit să înainteze pe la umbra codrilor, în urlete de lupi flămânzi. Înspăimântați de haitele care îi adulmecau, armăsarii tresăreau și nechezau de spaimă. În ascunzișuri, bidivii purtau pe șeaua lor haiduci care așteptau, răbdători, caleștile de boieri, pentru a le jefui. Cântați în balade, doinite din fluier, ortomanii erau jurați să rupă lanțul asupririi... Și să împartă dreptatea socială sub plumbii flintelor și tăișul hangerelor. Pe înserate, călătorul trăgea pentru adăpost prin hanuri dubioase, nădăjduind
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
2); mișcare (2); nebun (2); progres (2); repede (2); a ridica (2); pe scară (2); treaptă (2); trepte (2); urcat (2); acoperiș; agale; aici; a ajunge; ambițios; apă; arunca; ascendență; ascensor; a avansa; bani; spre bine; bloc; cade; pe cal; caleașcă; calorie; în cap; car; cariera; carieră; în casă; catîr; cațără; călare; căruță; cățărat; în cer; cobori; coborîre; cocoța; crește; a crește; creștere; cu; cui; la deal; pe deal; departe; distracții; drum; escaladă; eternitate; geam; gleznă; greu la deal; greutate; inegal
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
-ntunecat" sau: "E ceasu-n graniți fine de răcori/ oprit, până când sufletul i-l umple". Lumea descoperită în primul volum, "Versuri", reapare și în "Julien ospitalierul": "Doar sufletul îmi alunecă prin casă/ Pe marile covoare și așteaptă." Evocarea unui peisaj oriental calești și caftane ne amintește de trecerea prin metempsihoză a iubitei, desprinsă din adâncul ceștii de email a "Paharului fermecat" al lui D. Anghel: "Calești ce-mi poartă încă-adolescența/ Ca pe un crin de delicată vază/ Lunecă lin prin luminiscența/ Pereților
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
ospitalierul": "Doar sufletul îmi alunecă prin casă/ Pe marile covoare și așteaptă." Evocarea unui peisaj oriental calești și caftane ne amintește de trecerea prin metempsihoză a iubitei, desprinsă din adâncul ceștii de email a "Paharului fermecat" al lui D. Anghel: "Calești ce-mi poartă încă-adolescența/ Ca pe un crin de delicată vază/ Lunecă lin prin luminiscența/ Pereților care se subțiază." Ritmica și universul poeziei ne trimite atât la I. Barbu cât și la T. Arghezi: "Și-n miez de noapte, având
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
el, nefăcând paradă de forță, fără nimic din parvenitul versiunilor cehoviene tipice. Spectacolul lui Alexa Visarion e unul nu realist, ci al semnelor teatrale puternic marcate: construcția sonoră a primei scene tropăitul pantofilor, pufăitul trenului, lătratul câinilor, tropotele cailor de caleașcă, zornăitul cheilor Variei, vocea lui Lopahin umplându-se ca de-o otravă de cuvântul "mujic" (dispreț al propriei lui origini, revelatoriu dincolo de povestea umilințelor din copilărie, spusă lui Liubov Andreevna), dulapul-sicriu, anticipare a morții a cărei realitate familia o refuză
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]