1,031 matches
-
sau Abu Nawas (Abū Nuwăs; ar: أبو نواس) (mijlocul secolului al VIII-lea - 814) a fost poet arabo-persan, unul dintre cei mai mari autori ai literaturii arabe clasice. A trăit la Bagdad, la curtea califului Harun al-Rașid. Devenit personaj folcloric, apare în multe dintre povestirile celor "O mie și una de nopți". Abu Nuwas, numit în realitate Abu ’Ali al-Hasan ibn Hani’ al-Hakami (poreclit „cel cu buclele de aur”) s-a născut între anii 747-762
Abu Nuwas () [Corola-website/Science/302341_a_303670]
-
buclele de aur”) s-a născut între anii 747-762, la Al-Ahwaz, în regiunea Khuzistan din sud vestul Persiei și a murit în 814 sau 815. Tatăl său, numit Hănī, a fost soldat în armata lui Marwan al II lea, ultimul calif omeyyad, trimisă de la Damasc pentru a potolii tulburările din acea zonă a califatului. După venirea Abbasizilor la putere, s-a căsătorit cu o femeie de origine persană, numită Jullaban și s-a stabilit într-un sat din acea regiune. Tatăl
Abu Nuwas () [Corola-website/Science/302341_a_303670]
-
A fost unul dintre primii poeți care au scris poeyie de dragoste despre băieți. După moartea lui Waliba, devine discipolul lui Khalaf al-Ahmar. Abu Nuwais a trăit în cea mai înfloritoare perioadă din istoria califatului abbasid, fiind contemporan atât cu califul Harun Al-Rashid (786-809) cât și cu fiul acestuia Al-Amin (809-813). În anul 786 s-a mutat la Bagdad pentru a-și încerca norocul. În același an Harun Al-Rashid a fost numit calif. A încercat să obțină protecția califului prin poeme
Abu Nuwas () [Corola-website/Science/302341_a_303670]
-
din istoria califatului abbasid, fiind contemporan atât cu califul Harun Al-Rashid (786-809) cât și cu fiul acestuia Al-Amin (809-813). În anul 786 s-a mutat la Bagdad pentru a-și încerca norocul. În același an Harun Al-Rashid a fost numit calif. A încercat să obțină protecția califului prin poeme de laudă, însă bunăvoința a primit-o din partea Barmakiz-ilor, vizirii lui Harun al-Rashid. În anul 803 aceștia sunt înlăturați, iar Abu Nuwas fuge în Egipt, unde compune versuri pentru prințul Al-Khasib ibn
Abu Nuwas () [Corola-website/Science/302341_a_303670]
-
atât cu califul Harun Al-Rashid (786-809) cât și cu fiul acestuia Al-Amin (809-813). În anul 786 s-a mutat la Bagdad pentru a-și încerca norocul. În același an Harun Al-Rashid a fost numit calif. A încercat să obțină protecția califului prin poeme de laudă, însă bunăvoința a primit-o din partea Barmakiz-ilor, vizirii lui Harun al-Rashid. În anul 803 aceștia sunt înlăturați, iar Abu Nuwas fuge în Egipt, unde compune versuri pentru prințul Al-Khasib ibn Abd al-Hamid. Revine la Bagdad, unde
Abu Nuwas () [Corola-website/Science/302341_a_303670]
-
vizirii lui Harun al-Rashid. În anul 803 aceștia sunt înlăturați, iar Abu Nuwas fuge în Egipt, unde compune versuri pentru prințul Al-Khasib ibn Abd al-Hamid. Revine la Bagdad, unde este acceptat ca poet favorit și partener pentru anumite plăceri de către califul Al-Amin. Singura femeie care a avut un rol important în viața lui Abu Nuwas a fost Janan, o fată sclavă din familia al-Wahhab ibn ’Abd al-Majid al-Thaqafi. Janan era frumoasă, inteligentă și studiase de asemenea științele arabe și poezia. Relația
Abu Nuwas () [Corola-website/Science/302341_a_303670]
-
de oscilarea între atracție și antipatie. Din cauza comportamentului său libertin, Janan nu a avut niciodată încredere în dragostea acestuia. Data și cauza morții poetului sunt incerte. Se presupune că ar fi murit în anul 813, la scurt timp după uciderea califului Al-Amin. Se spune că ar fi murit din cauza unei boli, însă există și o variantă conform căreia ar fi fost otrăvit de familia persană Nawbakht, din cauza unei satire la adresa membrilor familiei. Filologi medievali au declarat ca au existat trei mari
Abu Nuwas () [Corola-website/Science/302341_a_303670]
-
statul acestora din urmă nu a fost distrus în 965 de Sviatoslav, principele Rusiei Kievene. Pentru a unifica triburile războinice bulgărești și pentru a câștiga un aliat puternic în lupta cu hazarii, hanul Almas Khan i-a scris o scrisoare califului Bagdadului, în care-i cerea ajutorul pentru trimiterea unor învățați care să cunoască și să predea Coranul, dar și sprijin pentru construirea de moschei. Pe 11 mai 922, hanul l-a întâmpinat pe misionarul Ahmad ibn Fadlan și, patru zile
Bulgaria de pe Volga () [Corola-website/Science/302200_a_303529]
-
decisivă și a recurs la hărțuirea armatei otomane. Atunci, în anul următor, Soliman și-a făcut o intrare grandioasă în Bagdad. Comandantul a predat orașul, confirmându-l astfel pe Soliman ca lider al lumii islamice și succesorul legitim de a califilor Abbasizi. În încercarea de a-l învinge pe șah pentru totdeauna, Soliman a început a doua campanie în 1548 - 1549. Ca și în cadrul campaniei anterioare, Șahul Tahmasp a evitat o confruntare decisivă cu armata otomană și a ales în schimb
Soliman I () [Corola-website/Science/302595_a_303924]
-
atacul împotriva orașului și luarea în 930 a “pietrei negre”, restituită în 950). În secolul al XI-lea se instalează la Mecca o dinastie de guvernatori hașemiți, descendenți în linie directă ai lui Hasan bin Ali, fiul cel mare al califului Ali, ginerele profetului Muhammad care va rămâne la conducerea orașului până la începutul secolului XX. Ei vor funcționa sub suzeranitatea fatimizilor, a selgiucizilor, a ayyubizi, a mamelucilor și, în sfârșit, din 1517, a otomanilor. Ei primesc titlul de "șarif" (ar.: "šarĭf
Mecca () [Corola-website/Science/304506_a_305835]
-
Șarifatul" (demnitatea de "șarif") se termină la puțin timp după domnia lui Husayn bin Ali, care se răzvrătește împotriva otomanilor în 1916 în timpul Revoltei arabe. După înfrângerea Imperiului Otoman în 1918 și prăbușirea sa definitivă în 1923, Husayn se autodeclară calif. Fiii săi, Faysal și Abdullah, sunt declarați regi în nou formatele state, aflate sub control britanic, Irak și Trasiordania. În 1924, în fața atacurilor repetate ale lui Ibn Sa’ud, Husayn abdică în favoarea fiului său, Ali bin Husayn, care devine astfel
Mecca () [Corola-website/Science/304506_a_305835]
-
în arabă înseamnă "cub"), un monument de formă aproape cubică, de 15 m înălțime și aproape 12 m lâțime, având încastrată în colțul dinspre nord-vest "piatra neagră", este situată în centrul marii moschei, "Al-Masğid al-Harăm" (Preasfânta Moschee) construită din ordinul califul Omar (634-644). Tot în incinta marii moschei se află un alt loc important și anume "maqăm Ibrăhīm" (locul lui Abraham), locul pe care s-a urcat (ar.: "qăma" "a se ridica", "a se înâlța", de unde "maqăm" "loc de înălțare") Abraham
Mecca () [Corola-website/Science/304506_a_305835]
-
Nūr ad-Dīn care în 1154 a cucerit Damascul. Unul dintre generalii săi - Șalăḥ ad- Dīn - a fost trimis la Cairo unde a devenit vizir al fatimizilor. În 1172 a dezintegrat califatul fatimid și a preluat conducerea, recunoscând și reinstaurând autoritatea califului abbasid de la Bagdad, numele acestuia fiind reinclus în rugăciunea de vineri. După moartea lui Nūr ad-Dīn a adăugat Siria musulmană, la conducerea căreia se afla fiul acestuia al-Șăliḥ, la teritoriile pe care le controla, pentru ca mai apoi să organizeze un
Saladin () [Corola-website/Science/304130_a_305459]
-
un fragment din crucea lui Isus- a fost disputat de cei doi corsari.Saladin a fost numit în funcția de vizir la vârsta de 31 de ani, în 1169. Și- a început activitatea prin aducerea membrilor propriei familii -cu acordul califului de la Bagdad- la Cairo și atragerea de partea sa a funcționarilor experimentați din administrația precedentă pentru a- și realiza un cabinet în care putea să se încreadă. În vara lui 1169 Mutamin, mai-marele eunucilor palatului, a complotat cu francii pentru
Saladin () [Corola-website/Science/304130_a_305459]
-
această confruntare. În 1171, profitând de decesul iminent al sultanului fatimid al-Adid aflat pe moarte(în vârstă de douăzeci de ani), Saladin a inițiat răsturnarea dinastiei fatimide, în vinerea de 10 septembrie a acestui an fiind rostit la rugăciune numele califului de la Bagdad. Nur ad-Din a decedat la data de 15 mai 1174, lăsând în urmă un fiu, al-Șăliḥ, în vârstă de 11 ani. Saladin a fost și el preocupat de asigurarea unei continuități pe linie masculină a familiei sale, la
Saladin () [Corola-website/Science/304130_a_305459]
-
Malek Chebel în contextul emancipării sclavilor din imperiul arabo- islamic, respectiv din califatul abbasid, sclavi militari proveniți în urma conflictelor din zonele limitrofe ale imperiului al căror statut s-a modificat radical odată cu înrolarea lor în armatele lui Saladin sau ale califului. Dinastia mamelucă a fost constituită dintr-o aristocrație războinică ce provenea din sclavii militari care își pierduseră distincția inițială. Saladin mai este amintit ca fiind cumpărătorul unei sclave vândute de un negustor musulman in 1187, sclavă pentru care nu a
Saladin () [Corola-website/Science/304130_a_305459]
-
Persia devine parte a Imperiului part până în 224 AD. În perioada 224-651, Dinastia Sasanidă conduce imperiul persan și Zoroastrismul devine religie oficială dominantă. În anul 651, statul sasanizilor a fost cucerit de arabi. În 637, Persia este cucerită de armatele califului Umar după câteva mari bătălii. Ultimul conducător sassanid, Yazdegerd al III-lea, a fugit dintr-o provincie în alta până când este ucis la Merv în 651. În 674, musulmanii cuceresc Marele Khorasan (care cuprindea părți ale provinciei moderne iraniene Khorasan
Istoria Iranului () [Corola-website/Science/304399_a_305728]
-
1220, Iranul condus de dinastia Khwarezmian este invadată de forțele mongole conduse de Ginghis Han. După moartea acestuia, Iranul este condus de câțiva conducători mongoli. Hulagu Han fondează în 1256 Ilhanatul și în 1258 cucerește Bagdadul și ucide pe ultimul calif abbasid. Expansiunea în vest a lui Hulagu Han este oprită de mameluci în bătălia de la Ain Jalut din Palestina în 1260. În mijlocul secolului al XIV-lea, ciuma neagră ucide cca. 30% din populația Persiei. Iranul va rămâne divizat până la apariția
Istoria Iranului () [Corola-website/Science/304399_a_305728]
-
patriarhul Ierusalimului, Carol devenind protectorul locurilor sfinte, iar el i-a trimis cheile Sfântului Mormânt. Regele franc a reluat relațiile cu arabii. În 797, a trimis o ambadada formată din evreul Issac și missi Lanfrid și Sigismond la Bagdad, la califul Harun al-Rashid, restabilind raporturile diplomatice inițiate din timpul lui Pepin cel Scurt. În 801-802, califul a răspuns și i-a trimis daruri, inclusiv un elefant alb. În 794, a concovat conciliul de la Frankfurt în care adoptionismul era condamnat că erezie
Imperiul Carolingian () [Corola-website/Science/297921_a_299250]
-
Regele franc a reluat relațiile cu arabii. În 797, a trimis o ambadada formată din evreul Issac și missi Lanfrid și Sigismond la Bagdad, la califul Harun al-Rashid, restabilind raporturile diplomatice inițiate din timpul lui Pepin cel Scurt. În 801-802, califul a răspuns și i-a trimis daruri, inclusiv un elefant alb. În 794, a concovat conciliul de la Frankfurt în care adoptionismul era condamnat că erezie. Episcopii i se adresau cu "rex et sacerdos", ca un adevărat reprezentant al lui Christos
Imperiul Carolingian () [Corola-website/Science/297921_a_299250]
-
la opt kilometri de Córdoba, aparținând pe atunci de Al-Andalus (teritoriu deținut de musulmani în Peninsula Iberică). Era membru al tribului Ansar, care se stabilise în Peninsulă. Și-a petrecut cea mai mare a vieții în El-Zahra, în perioada domniei califilor umayyazi Abd ar-Rahman III. și Al-Hakam II. Aici a studiat, a predat și a practicat medicina. Numele său este menționat pentru prima dată de filozoful medieval Ibn Hazm (993 - 1064) care îl considera drept unul din marii medici ai Spaniei
Al-Zahrawi () [Corola-website/Science/312236_a_313565]
-
-lea și unul dintre primii savanți care au elaborat cercetări aprofundate ale istoriei comparate a religiilor. Acesta a întocmit prima lucrare enciclopedică despre medicina. A trăit peste 70 de ani și a interacționat cu figuri importante ale perioadei respective, precum califi musulmani, guvernatori și savanți eminenți. Din cauza istoricului religios al familiei sale, precum și a lucrărilor pe care le-a elaborat pe teme religioase, al-Tabarī a fost unul dintre cei mai controversați savanți. Celebritatea sa nu a fost eclipsată decât de discipolul
Ali ibn Sahl Rabban al-Tabari () [Corola-website/Science/312256_a_313585]
-
Acesta s-bazat pe corpusul lui Hipocrate și pe scrierile lui Hippocrate, Galen, Dioscorides, Pitagora, Democritus, Aristotel, Theophratus și Ptolemy. Acesta face și referiri la descoperirile excepționale făcute de colegii săi contemporani Yuhanna b. Masawayh (d. 857), medicului personal al califului, și Hunayn b. Ishaq (d. 873). In plus, At-Tabarī, a subliniat legăturile puternice dintre psihologie, medicină și psihoterapie și a îndemnat medicii să fie deștepți, isteți și capabili să inspire și să încurajeze bolnavii să se simtă mai bine. Din
Ali ibn Sahl Rabban al-Tabari () [Corola-website/Science/312256_a_313585]
-
a adus contribuții, putem enumera: filozofia, teologia, matematica, fizica, astronomia, optica, anatomia, oftalmologia și multe altele (știința în general). S-a născut în Basra și a fost educat la Bagdad. Își începe cariera științifică în orașul natal. Este convocat de califul Al-Hakim, pentru a reliza un proiect de regularizare a Nilului, care inunda Egiptul an de an. Misiunea lui nu a dat niciun rezultat și, deoarece califul era furios datorită eșecului, Alhazen se preface că este bolnav psihic. Este nevoit să
Alhazen () [Corola-website/Science/312260_a_313589]
-
fost educat la Bagdad. Își începe cariera științifică în orașul natal. Este convocat de califul Al-Hakim, pentru a reliza un proiect de regularizare a Nilului, care inunda Egiptul an de an. Misiunea lui nu a dat niciun rezultat și, deoarece califul era furios datorită eșecului, Alhazen se preface că este bolnav psihic. Este nevoit să rămână intr-un fel de arest (de fapt califul îi acorda "îngrijire") o bună perioadă de timp, până în 1021, când moare Al-Hakim. În această perioadă, Alhazen
Alhazen () [Corola-website/Science/312260_a_313589]