574 matches
-
care s-a întins pe mai multe secole, incepand cu regiunile sudice. <br> Potrivit unora, primul impuls către răspândirea islamului a fost Bătălia de la Talass, din anul 751. În cadrul acesteia, turcii din Hanatul turcesc, unindu - și trupele cu cele ale Califatului Abbasid, au învins forțele armate ale Imperiului Tang din Chină. Câștigarea bătăliei a oprit expansiunea trupelor dinastiei Tang către vest și a permis răspândirea islamului în rândul populației sedentare din Zhetysu și Sârdaria, înspre sfârșitul secolului al X - lea. <br
Islamul în Kazahstan () [Corola-website/Science/330070_a_331399]
-
lungul secolelor, devenind o singură grupare, cea de azi, a ismailiților. Detalii despre viața și cariera lui Muhammad Ibn Ismail nu se cunosc, însă el este inițiatorul perioadei de conciliere ("dawr as-Satr") a ismailismului timpuriu care a durat până la fondarea Califatului Fatimid, când imamii ismailiți au preluat conducerea, sub titlul de califi. După mai bine de un secol de la decesul lui Muhammad, un grup dintre descendenții săi au complotat pentru creerea unei mișcări revoluționare împotriva abbasizilor. Scopul acestei mișcări a fost
Ismailiți () [Corola-website/Science/329022_a_330351]
-
de un secol de la decesul lui Muhammad, un grup dintre descendenții săi au complotat pentru creerea unei mișcări revoluționare împotriva abbasizilor. Scopul acestei mișcări a fost acela de a instala imamatul ismailit al descendenților familiei Profetului Muhammad într-un nou califat care să conducă întreaga comunitate musulmană. Mesajul avea să fie răspândit de către o rețea de misionari ("da'is"), care acționau în secret pentru a scăpa de persecuțiile abbasizilor. 'Abdallăh, primul lider al acestor misionari, și-a organizat propaganda ("da̒
Ismailiți () [Corola-website/Science/329022_a_330351]
-
persoana lui Hamdan Quarmat, țăran irakian. În 890 întemeietorul sectei construiește lângă Kufa, "Dar al-hijra" „refugiul pentru imigranți”, care va deveni sediul noii mișcări. Numărul membrilor crește odată cu prozelitismul în rândul nabateenilor, țăranilor, meșteșugarilor și arabilor, ca o revoltă împotriva Califatului Abbasid. Organizația era o societate secretă cu un sistem comunitar. Comunitatea se susținea singură dintr-un fond creat prin contribuții, reprezentate de impozite. Întemeietorul a ajuns chiar să instituie sistemul comunitar al soțiilor și al proprietății. Inițierea era necesară pentru
Ismailiți () [Corola-website/Science/329022_a_330351]
-
în peste 25 de țări din Asia, Orientul Mijlociu, Africa, Europa și America de Nord. Ramura musta'ilită a ismailiților șiiți a continuat în Egipt până la sfârșitul dinastiei fatimide în 1171, când s-a mutat la Yemen și apoi în India. La sfârșitul califatului fatimid, musta'iliții au afirmat că nepotul imamului Al-Musta'li, Tayyib, a devenit imamul ascuns care se va întoarce la un moment dat în viitor. Din acest punct, ismailiții au devenit cunoscuți și sub numele de "tayyibiți". În privința doctrinei, tayyibiții
Ismailiți () [Corola-website/Science/329022_a_330351]
-
unii cercetători moderni "bolșevici ai islamului", cu tendințele sale comuniste, revoluționare, a devenit un aspect malign al islamului politic. considerau legitimă vărsarea de sânge inamic, chiar dacă era vorba de musulmani, împotriva învățăturilor coranice, reușind între 868 și 883 să zguduie califatul abbasid din temelii prin implicarea în Războiul Zangilor (negrilor) de la Basra. Sub conducerea lui Sa'īd al-Hasan al-Ğannăbi, fost misionar karmațian, au reușit să întemeieze în 899 un stat independent pe malul vestic al Golfului Persic, cu capitala la al-Aḥsă
Karmațienii () [Corola-website/Science/329061_a_330390]
-
-se în cadrul acestei secte o serie de similitudini cu școlile juridice sunnite. Astăzi, numărul total al zaydiților este estimat la aproximativ 8 milioane de adepți. Punctul de pornire al zaydiților nu este clar, însă sursele confirmă faptul că spre sfârșitul califatului omeiad Zayd plănuia o revoltă împotriva conducătorilor omeiazi în Kufa. În ciuda faptului că el inițial a reușit să primească sprijinul majorității șiite, aceștia s-au retras, iar Zayd s-a văzut nevoit să organizeze revolta cu aproximativ 300 de oameni
Zaidism () [Corola-website/Science/329060_a_330389]
-
ideea că puterea îi aparține imamului 'Alī și soției sale, Fățima, se aseamănă cu șiiți, însă ceea ce îi diferențiează este faptul că ei consideră că au existat o serie de motive politice care au împiedicat numirea lui 'Alī în fruntea califatului. Această teorie pe care au vehiculat-o zaydiții este cunoscută drept "tafḍīl" (arabă: تفضيل), care legitimează numirea celui "mafḍūl" (arabă: مفضول), mai exact legitimează numirea persoanei care nu are foarte multe pretenții, în timp ce "făḍil" (arabă: فاضل), sau persoana cu calități
Zaidism () [Corola-website/Science/329060_a_330389]
-
a-și desfășura rugăciunile. Califul Al-Walid a ordonat demolarea bisericii, în locul acela fiind ridicată, între anii 706 și 715, moscheea actuala. Creștinii au fost despăgubiți pentru pierderea bisericii. Datorită importanței deosebite pe care o dobândise Damascul, cea de capitală a califatului, noua moschee trebuia să fie o construcție grandioasă. La realizarea să au lucrat meșteri egipteni, persani, indieni și bizantini. Arhitectură moscheei a fost inspirată după Moscheea profetului din Medina.Moscheea cuprindea o sală de rugăciune, o curte și anexe pentru
Marea Moschee din Damasc () [Corola-website/Science/329368_a_330697]
-
în caz de abuz de autoritate, acesta trebuie să abdice; caracterul teologic este dat de ideea că „râul nu trebuie să I se atribuie lui Dumnezeu”. În urma acestei ultime interpretări, se disting două tendințe, una moderată, iar cealaltă extremistă. În timpul califatului omeiad s-au pus presiuni asupra adepților școlii qadarite, drept pentru care abbasizii au beneficiat de susținere din partea qadariților. Cel mai vechi document al școlii qadarirte este „Risala” a lui Hasan Al-Basri (a fost scrisă probabil între anii 75/694
Qadari () [Corola-website/Science/328716_a_330045]
-
sale tehnice și politice, de a liberaliza, după exemplul lui, structurile administrative ale Orientului Apropiat. În plus, ambele mișcări s-au manifestat împotriva idei de ruptură totală cu Imperiul Otoman: Ğamăl ad-Dīn Al-Afġănī a continuat să-l perceapă drept sediul califatului, iar partizanii cei mai hotărâți ai ideii arabe, în ciuda criticilor aduse absolutismului sultanilor și hegemoniei turcești, nu luau în calcul posibilitatea secesiunii. Nășīf al-Yăziğī (1800-1871) este considerat urmaș al tradiției umaniste a culturii arabe clasice. El a aparținut unei familii
Renașterea arabă () [Corola-website/Science/328815_a_330144]
-
a se converti la islam, acesta a luptat împotriva armatei musulmanilor, fiind șef de batalion și comandant al cavaleriei în bătălii precum cea de la Uhud. Sub comanda sa militară, Peninsula Arabă a fost unită într-o entitate militară și anume califatul, acesta ieșind victorios în peste o sută de bătălii împotriva Imperiului Bizantin, a Imperiului Sasanid și a unor triburi arabe din zonă. Khalid bin al-Walid a fost decisiv în bătălii precum cele de la Yamama, Firaz, Walaja și Yarmuk, iar realizările
Khalid bin al-Walid () [Corola-website/Science/329361_a_330690]
-
și pentru a negocia convertirea la islam a importantului trib din Yemen, Banu al-Harithah. După moartea profetului Muhammad, Khalid bin al-Walid a devenit un important conducător al armatei musulmane în timpul războaielor Ridda, care au unit întreaga Peninsulă Arabă sub autoritatea califatului islamic. Khalid și-a dovedit și ulterior calitățile de conducător militar cu o inteligență strategică deosebită, în războaiele împotriva forțelor sasanide din Irak, și a armatelor bizantine din Siria. În 636, Khalid bin al-Walid a obținut cea mai importantă victorie
Khalid bin al-Walid () [Corola-website/Science/329361_a_330690]
-
Muwatta. În unele cercuri, se considera că este cartea cea mai autentică, după Coran. Titlul actual al cărții se referă în mod comun la "Sahih-ul" lui al-Bukhari; în conformitate cu ceea ce susține Ibn al-Salah. Al-Bukhari a călătorit foarte mult de-a lungul Califatul abbasid de la vârsta de 16 ani, astfel el consideră colectarea acestor tradiții demnă de încredere. Se spune ca al-Bukhari colectase peste 300.000 de hadith și a inclus doar 2602 tradiții în Sahih-ul sau. Cartea acoperă aproape toate aspectele vieții
Tahajjud () [Corola-website/Science/329366_a_330695]
-
Profetului. Atunci când Mu‘ăwīyya a contestat succesiunea sa și a început pregătirele de război, Hasan a adunat armata pentru a-și înfrunta inamicul. Din lipsă de resurse, în același an au început negocierile de pace și a renunțat la conducerea califatului în favoarea rivalului său. S-a retras la Medina, unde a trăit în pace până la sfârșitul vieții" (670). În 680, "Mu‘ăwīyya moare și este urmat la tron de fiul său Yazid. Husayn, fiul cel mic al lui Ali, acceptă cererea
Ta٬ziya () [Corola-website/Science/329377_a_330706]
-
a lui Ali și a fiului său Hasan. Modul în care este prezentată moartea profetului este construită în așa fel încât să se plieze pe doctrina șiită, respectiv Muhammad îl desemnează pe Ali ca succesor. Scena următoare are titlul „Preluarea Califatului de către Abu Bakr”. Capitolele 10 - 23 prezintă toate evenimentele care au avut loc până la bătălia de la Karbala, inclusiv nunta dintre fiul lui Hasan, Kasim, și fiica lui Husayn, Fatima, și se încheie cu martiriul lui Husayn. Următoarele șase episoade fac
Ta٬ziya () [Corola-website/Science/329377_a_330706]
-
(formă singular) sau "mawali" (formă plural) este denumirea din limba arabă (موالي) prin care arabii se adresau nearabilor liberi în perioada dinastiei umayyade (Califatul de la Damasc) și abbaside (abbasizi). În perioada dinainte de islam exista un număr mare de sclavi. Aceștia constituiau o clasă socială distinctă, cu trăsături proprii, căreia îi reveneau diverse activități subalterne. O serie de date în legătură cu sclavii se regăsesc în lucrările
Mawālá () [Corola-website/Science/329407_a_330736]
-
georgieni, abisinieni și alții. În timpul domniei lui Abd al-Malik, acesta a adoptat o politică de centralizare a statului. Acest fapt a însemnat mai întâi arabizarea administrației (prin declararea arabei ca limbă oficială, înlăturând astfel greaca, persana și copta din cancelariile califatului și ale diferitelor provincii) apoi baterea unor monede proprii, dinarul de aur și dirhamul de argint. Măsurile de centralizare a statului au fost însoțite și de o revenire la politica celui de-al treilea calif, Usman. Nu a ținut seama
Mawālá () [Corola-website/Science/329407_a_330736]
-
de-al treilea calif, Usman. Nu a ținut seama de preocupările lui Mu`awiya de a nu atinge sensibilitățile ansar-ilor și ale diferitelor triburi arabe, împărțind principalele funcții din stat rudelor sale apropiate. A reușit prin aceasta să refacă economia califatului. Totuși, a provocat nemulțumirea urmașilor colonoștilor arabi din Irak. Răscoala acestora a fost înecată în sânge. În locul vechii confederații de provincii autonome din timpul lui Mu`awiya, a luat ființă un imperiu centralizat, birocratic, bazat pe puterea militară a trupelor
Mawālá () [Corola-website/Science/329407_a_330736]
-
Realitatea a fost alta. Numai puțini convertiți au reușit să obțină dreptul de a plăti în locul haraciului doar a zecea parte din recolta obținută de pe un anumit teren (adică dijma - ‘ușr). Scutirea în totalitate ar fi avut urmări catastrofale pentru califatul arab. Totodată, noii convertiți nu au beneficiat nici de statutul social al cuceritorilor arabi. Totuși, "mawali" nu au fost trecuți de către Umar (al doilea calif arab) pe listele celor îndreptățiți la pensii. Acest fapt a provocat nemulțumirea noilor convertiți. În timpul
Mawālá () [Corola-website/Science/329407_a_330736]
-
Rayy era în perioada adolescenței lui Hasan un centru important pentru activitățile misionarilor ismailiți din centrul Persiei (regiunea Jibal). Mișcarea ismailită era una emergentă în Persia la jumătatea secolului XI, fiind o emanație dirijată de califul-imam Al-Mustansir din Cairo, capitala califatului fatimid. Se presupune că succesul misionarismului ismailit în Persia, s-a datorat în mare parte agresivității turcilor selgiukizi, care de altfel dominau întreaga regiune prin interpuși, majoritatea neagreați de populația locală de origine arabă sau persană. Misiunea religioasă ismailită era
Hasan Ibn Sabbah () [Corola-website/Science/330943_a_332272]
-
lider Hasan Sabbah, plănuiesc o răzbunare cumplită. Hasan aveau un set complex de motive pentru care nu putea tolera ocupația selgiukidă. Ca șiit ismailit nu putea tolera fervoarea religioasă sunnită, ostilitatea turcilor față de șiiți precum și țelul acestora de a distruge califatul fatimid. Revolta lui Hasan avea ca motiv și prezența unor resentimente la adresa cuceririi selgiukide, ocupație văzută de arabi dar în mare parte de persani, ca fiind una străină de cultura lor. Toate acestea, suprapuse necesității de reafirmare a culturii și
Hasan Ibn Sabbah () [Corola-website/Science/330943_a_332272]
-
ismailit. Hasan Sabbah, care devenise liderul incontestabil al ismailiților persani și care deja adoptase o politică independentă, l-a sprijinit pe Nizar, cel mai în vârstă fiul al lui Al-Mustansir desemnat ca succesor. În acest fel Sabbah rupe legăturile cu califatul șiit fatimid precum și cu administrația misionarilor ismailiți din Cairo, fondând astfel un stat nizarit independent în Persia. Din afară, doctrina lui Hasan Sabbah și a ismailiților săi persani nizariți, părea a fi o nouă învățătură în contradicție cu vechea învățătură
Hasan Ibn Sabbah () [Corola-website/Science/330943_a_332272]
-
Irak și Siria, abreviat: IS, SI, ISIL și ISIS, în arabă: الدولة الاسلامية في العراق والشام / ad-Dawlat al-Islămiyya fī’l-‘Iraq wa’sh-Shăm) este o grupare sunită insurgenta afiliata la al-Qaida, activă în Irak și Siria și un stat (proclamat califat) islamic nerecunoscut cu capitala la Raka (Siria). Din 2010, SIIL este condus de Abu Bakr al-Bagdadi. Această activează în zone din Siria, Irak, Turcia, Liban, Libia, Nigeria, iar mai nou, si in Arabia Saudita. În aprilie 2013, Abu Bakr al-Bagdadi anunță
Statul Islamic () [Corola-website/Science/330946_a_332275]
-
generale față de conducerea lui Nuri Al-Maliki, una din primele decizii ale lui Al-Abadi a fost încetarea urmăririlor judiciare contra ziariștilor, inițiate de guvernul precedent . Principala preocupare a guvernului Al-Abadi este,în continuare, războiul civil împotriva forțelor „Statului Islamic” (ISIS sau "Califatul Levantului si al Irakului"). Forțele guvernamentale și milițiile kurde peshmerga și unitățile șiite Hashd al Shaabi au avut oarecare succese, ca de pilda Bătălia de la Tikrit dar fără vreun avantaj hotărâtor. 2 milioane de persoane s-au refugiat din locurile
Haider Al-Abadi () [Corola-website/Science/334920_a_336249]