578 matches
-
s-a remarcat, printre altele, prin faptul că a fost un calif războinic, purtând în mod constant războaie, atât împotriva Imperiului Bizantin, cât și împotriva diverselor grupări rebele din interiorul Califatului Abbasid. Cea mai notabilă realizare a sa pe plan intern a fost înăbușirea revoltei khurramite. , fiul lui Harun al-Rashid și al unei sclave turkmene pe nume Marida, s-a născut în jurul anului 795. În timpul domniei fratelui său, al-Mamun, a participat
Al-Mu'tasim () [Corola-website/Science/331224_a_332553]
-
din Asia Mică. Fiind unul dintre cei mai tineri fii ai lui Harun al-Rahid, al-Mu'tasim nu a intrat în planul de succesiune la tron, elaborat de către tatăl său. Acesta avea doar 15 ani când a izbucnit războiul civil în Califatul Abbasid, rămânând la Bagdad și ajungând să-l susțină pe Ibrahim bin al-Mahdi în disputa împotriva lui al-Ma'mun și a lui Banu Sahl. Începând cu anii 814-815, al-Mu'tasim a început să cumpere sclavi din Bagdad cu scopul
Al-Mu'tasim () [Corola-website/Science/331224_a_332553]
-
disciplinați și extrem de bine pregătiți. Având la dispoziție această armata, al-Mu'tasim s-a impus în interiorul dinastiei abbaside, iar al-Mamun a început să apeleze din ce in ce mai mult la ajutorul acestuia. Al-Mu'tasim a devenit unul dintre cei mai importanți oameni din califat, după ce a fost numit guvernator al Egiptului și al Siriei, în 828. Acesta a fost și motivul pentru care al-Ma'mun s-a hotărât să renunțe la ideea de a-l numi pe fiul său, al-Abbas ca succesor, numindu
Al-Mu'tasim () [Corola-website/Science/331224_a_332553]
-
calif al Imperiului Abbasid. Istoricii au pus adesea accentul pe lipsa de cultură a califului al-Mu'tasim, în comparație cu fratele său, al-Ma'mun, însă acesta s-a remarcat prin calitățile sale de comandant militar și de suveran, sub conducerea căruia, Califatul Abbasid a continuat să fie o entitate politică și militară solidă.
Al-Mu'tasim () [Corola-website/Science/331224_a_332553]
-
folosindu-se de sprijinul bolșevicilor prin Uniunea Societăților Revoluționare Islamice. Mișcarea Națională Turcă nu a cedat tentației bolșevice, în schimb a făcut pace cu Aliații. Enver Pașa a fost ucis în luptele cu Armata Roșie. Reformele lui Atatürk au abolit Califatul. Mișcare Khilafat nu l-a salvat pe califul otoman, dar a devenit în schimb o mișcare naționalistă care a îmbunătățit relațiile hindo-musulmane. Aliații nu au așteptat semnarea unui tratat de pace pentru a ridica pretenții asupra teritoriului otoman. La doar
Ocuparea Istanbulului () [Corola-website/Science/320702_a_322031]
-
a Istanbulului. Parlamentul a conceput „Pactul Național”. Acesta cuprindea șase principii, pretinzând dreptul la autodeterminare, securitatea Constantinopolului, libertatea de circulație prin strâmtorile Mării Egee și abolirea capitulațiilor Imperiului Otoman. Mișcarea Khilafat din India a încercat să influențeze guvernul britanic să protejeze califatul Imperiului Otoman. Deși Mișcarea Khilafat era o mișcare religioasă musulmană, lupta ei se integra tot mai profund în Mișcarea de Independență a Indiei. Ambele mișcări (Misak-ı Milli și Khilafat) împărtășeau la nivel ideologic numeroase noțiuni, asupra cărora Aliații au încercat
Ocuparea Istanbulului () [Corola-website/Science/320702_a_322031]
-
comunitatea islamică l-a ales mai întâi pe Abu-Bakr, apoi pe Omar în 634. După asasinarea celui de-al treilea calif , Osman , în 656, a devenit al patrulea calif, și și-a stabilit capitala la Kufa (Irak). Imediat după preluarea califatului, este contestat de o parte a supușilor săi pentru că nu a aplicat Legea Talionului asasinilor lui Uthman. În fruntea acestora se afla Aișa, văduva profetului Muhammad aliată cu doi pretendenți la conducerea califatului, Talha bin Ubayd-Allăh și Abd-Allăh bin al-Zubayr
Ali () [Corola-website/Science/313958_a_315287]
-
capitala la Kufa (Irak). Imediat după preluarea califatului, este contestat de o parte a supușilor săi pentru că nu a aplicat Legea Talionului asasinilor lui Uthman. În fruntea acestora se afla Aișa, văduva profetului Muhammad aliată cu doi pretendenți la conducerea califatului, Talha bin Ubayd-Allăh și Abd-Allăh bin al-Zubayr, pe care i-a învins în apropiere de Basra (în Irakul de astăzi) în celebra Bătălie a Cămilei (656). În 657, în bătălia de la Siffin, l-a înfruntat pe guvernatorul Damascului, Mu‘ăwīya
Ali () [Corola-website/Science/313958_a_315287]
-
familiei califului ‘Uthman. Fiind în avantaj, a acceptat ca sorții bătăliei să fie deciși printr-un arbitraj care, însă, a fost în defavoarea sa. Unii dintre adepții săi i-au reproșat că a acceptat un arbitraj uman pentru a decide soarta califatului și l-au părăsit, așa numiții kharigiți (cei care au ieșit). Mai târziu, ei se vor revolta împotriva lui ‘Alī care îi înfrânge în bătălia de la Nahrawan (658). Kharigiții se răzbună, asasinându-l în ianuarie 661, în plină rugăciune în
Ali () [Corola-website/Science/313958_a_315287]
-
îi înfrânge în bătălia de la Nahrawan (658). Kharigiții se răzbună, asasinându-l în ianuarie 661, în plină rugăciune în mihrabul moscheii din Kufa, prin Abdul Rahman bin Mulğam. Se estimează că ‘Alī avea 62 sau 63 de ani. La conducerea califatului vine Mu‘ăwīya care întemeiază dinastia omaiadă, cu capitala la Damasc. ‘Alī este considerat părintele retoricii arabe, prin cartea sa " Nahğ al-Balăġa" („Calea vorbirii alese”). Textele din această carte au fost reunite de către Al-Šarīf Al-Radī, Abū l-Hasan Muhammad bin Husayn
Ali () [Corola-website/Science/313958_a_315287]
-
ulterior ocupat de mai multe puteri majore, precum Imperiul Asirian, Egiptul Antic și Imperiul Persan, după care a fost capturat în anul 333 î.e.n. de către Alexandru cel Mare. Ulterior a fost sub ocupație a Egiptului Ptolemaic, Imperiului Roman și Bizantin, califatele arabe (pentru o perioadă scurtă), dinastia franceză Lusignan și Veneției, după care a fost sub ocupație otomană timp de peste trei secole între 1571 și 1878 (de jure până în 1914). Ciprul a fost plasat sub administrație britanică în 1878 și anexat
Cipru () [Corola-website/Science/297160_a_298489]
-
Profetului. Atunci când Mu‘ăwīyya a contestat succesiunea sa și a început pregătirele de război, Hasan a adunat armata pentru a-și înfrunta inamicul. Din lipsă de resurse, în același an au început negocierile de pace și a renunțat la conducerea califatului în favoarea rivalului său. S-a retras la Medina, unde a trăit în pace până la sfârșitul vieții" (670). În 680, "Mu‘ăwīyya moare și este urmat la tron de fiul său Yazid. Husayn, fiul cel mic al lui Ali, acceptă cererea
Ta٬ziya () [Corola-website/Science/329377_a_330706]
-
a lui Ali și a fiului său Hasan. Modul în care este prezentată moartea profetului este construită în așa fel încât să se plieze pe doctrina șiită, respectiv Muhammad îl desemnează pe Ali ca succesor. Scena următoare are titlul „Preluarea Califatului de către Abu Bakr”. Capitolele 10 - 23 prezintă toate evenimentele care au avut loc până la bătălia de la Karbala, inclusiv nunta dintre fiul lui Hasan, Kasim, și fiica lui Husayn, Fatima, și se încheie cu martiriul lui Husayn. Următoarele șase episoade fac
Ta٬ziya () [Corola-website/Science/329377_a_330706]
-
Panislamismul erau competitori puternici ai naționalismului arab. Parlamentarii arabi au sprijinit Contralovitura de stat din 1909, care a avut ca scop renunțarea la monarhia constituțională și restaurarea monarhiei lui Abdul Hamid al II-lea. Sultanul detronat a încercat să restaureze Califatul și să pună capăt politicilor seculare ale Junilor Turci. În schimb, el a fost exilat în Selanik și a fost înlocuit pe tron de fratele lui Mehmed al V-lea Reșad. În 1913, intelectualii și politicienii din Mashreq-ul arab s-
Revolta arabă () [Corola-website/Science/321391_a_322720]
-
Kuvâ-i İnzibâtiyye (în limba turcă: قوا انضباطيّه, „Forța de Ordine”; cunoscută și ca "Hilafet Ordusu", „Armata Califatului”) a fost o unitate armată fondată pe 18 aprilie 1920 de către guvernul Imperiului Otomanh având ca scop declarat lupta împotriva naționaliștilor turci, apărută după înfrângerea imperiului în timpul Primului Război Mondial. Această armată a fost comandată de Süleyman Șefik Pașa. Ministrul de război
Kuva-yi Inzibatiye () [Corola-website/Science/327055_a_328384]
-
campaniei de propagandă în favoarea războiului cu naționaliștii, sprijinit fiind de britanici. Chemările sale, repetate de clerici în fața credincioșilor, îi îndemna pe turci să ia armele în mâini oamenilor generalului Kemal, care erau caracterizați drept inamici ai lui Alah. Între Armata Califatului și trupele revoluționarilor turci au izbucnit lupte și ambele tabere s-au dedat la violențe împotriva civililor bănuiți că i-ar sprijini pe adversari. Kuvâ-i İnzibâtiyye a înregistrat progrese rapide, până acolo încât să amenințe Ankara, unde se afla sediul
Kuva-yi Inzibatiye () [Corola-website/Science/327055_a_328384]
-
pe adversari. Kuvâ-i İnzibâtiyye a înregistrat progrese rapide, până acolo încât să amenințe Ankara, unde se afla sediul Marii Adunări Naționale, organul legislativ al revoluționarilor turci. Un număr mare de soldați naționaliști a dezertat în această campanie, alăturându-se Armatei Califatului, iar generalului Kazım Karabekir a început să îi fie tot mai greu să își țină sub control trupele. Poziția generalului Mustafa Kemal și a susținătorilor săi s-a schimbat radical după ce guvernul sultanului a semnat tratatul de la Sèvres, care oficializa
Kuva-yi Inzibatiye () [Corola-website/Science/327055_a_328384]
-
tratatul de la Sèvres, care oficializa împărțirea Imperiului Otoman între puterile învingătoare. Mustafa Kemal și guvernul lui au trimis generalilor instrucțiuni pentru organizarea apărării patriei, iar influența de care se bucurase sultanul în rândurile turcilor de rând a dispărut rapid. Armata Califatului s-a dezintegrat rapid, iar soldații ei au trecut de partea naționaliștilor. După numai o săptămână, mai exista doar o unitate activă a Kuvâ-i İnzibâtiyye, și anume cea care asigura protecția garnizoanei britanice din Izmit. Înfrângerea Armatei Califatului, care poate
Kuva-yi Inzibatiye () [Corola-website/Science/327055_a_328384]
-
rapid. Armata Califatului s-a dezintegrat rapid, iar soldații ei au trecut de partea naționaliștilor. După numai o săptămână, mai exista doar o unitate activă a Kuvâ-i İnzibâtiyye, și anume cea care asigura protecția garnizoanei britanice din Izmit. Înfrângerea Armatei Califatului, care poate fi interpretat ca un semn al sfârșitului influenței spirituale și politice a sultanului asupra supușilor săi, a pus căpăt unui război fraticid și a fost semnalul delanșării războiului pentru restabilirea independenței Turciei.
Kuva-yi Inzibatiye () [Corola-website/Science/327055_a_328384]
-
Dacă primul tezaur conținea monede bizantine (38 bronz și una de argint), de valoare modestă, celelalte două erau constituite din dirhemi arabi de argint. Alte monede arabe, izolate, s-au mai găsit în Moldova, așezată pe drumul comercial ce lega Califatul de nordul Europei. Pe fundalul evenimentelor economice (scăderea monedei bizantine), religioase (reforma iconoclastă), politice (limitarea puterii bizantine și înființarea Primului Țarat Bulgar) din Imperiu, moneda arabă o substituie temporar pe cea bizantină, în anumite regiuni (în Moldova, în perioada anilor
Evoluţii etno-demografice şi culturale în Bazinul Bârladului (secolele VI-XI) by George Dan HÂNCEANU () [Corola-publishinghouse/Science/100954_a_102246]
-
la nivel spiritual. După ce Mahomed 9 întemeiază religia islamică între aceasta și celelalte religii se creează o stare de conflict. Islamul evoluează, nu atât prin convertiri, ci mai ales prin cuceriri succesive de teritorii și populații. Într-o continuă expansiune califatul umaiad Al-Walid I își continuă cuceririle poruncind ca în 711 să se treacă Gibraltarul. După lupte succesive este distrus regatul vizigot, creștin, și vor continua cucerirea peninsulei Iberice înspre Pirinei. Ei sunt opriți la Toulouse de francii conduși de Odo
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
lor despre țărmurile peninsulei arabice: Hecateu, Herodot, Eudoxiu, Ptolemeu, precum și generalul roman Aelius Gallus, în urma unicei expediții romane (eșuate) în Arabia Felix. După apariția Islamului în secolul al VII-lea și începerea marii expansiuni arabe, au luat naștere formațiuni statale (califate, emirate, șeicate), care au organizat într-o formulă primară spațiul arab. Cunoașterea arabității în această etapă de glorioasă plenitudine, dar de relativă izolare față de lumea europeană,s-a dezvoltat odată cu luarea în stăpânire a noilor spații, grație scrierilor cărturarilor arabi
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3055]
-
asiatic constituie principala țintă comercială, cu o pondere de 41,5%, deși ele înseamnă doar 5% din volumul comerțului regiunii Asia - Pacific. După apariția Islamului în secolul al VII-lea și începerea marii expansiuni arabe, au luat naștere formațiuni statale (califate, emirate, șeicate), care au organizat într-o formulă primară spațiul arab. Cunoașterea arabității în această etapă de glorioasă plenitudine, dar de relativă izolare față de lumea europeană,s-a dezvoltat odată cu luarea în stăpânire a noilor spații, grație scrierilor cărturarilor arabi
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3055]
-
că unele imperii au avut o existență milenară (e.g. Egiptul antic, Asiria, Babylonul, Japonia, China, Imperiul Roman, Imperiul Bizantin, Sfîntul Imperiu Roman de Națiune Germană), seculară (Imperiul Hittit, Imperiul Mittani, Imperiul Ethiopian, Imperiul Macedonean, Imperiul Part, Imperiul Persan, Țaratul Bulgar, Califatul Arab, Imperiul Mongol, Imperiul Moghul, Imperiul Maratha, Imperiul Incaș, Imperiul Aztec, Imperiul Austriac, Imperiul Rus, Imperiul Otoman, Imperiul Britanic), altele au durat cîțiva zeci de ani (e.g. le Second Empire sub Napoleon III și împărăteasa Eugénie, cel de-al Doilea
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
societatea autohtonilor, organizată și ca forță militară, impunea, prin această forță, o doză de respect migratorilor, care nu știau decât de frică. Să ne amintim că neamul rhos, varegii nordici, în expedițiile lor prădalnice până la Marea Caspică, în teritoriile supuse Califatului de Bagdad, apelau la schimburile comerciale numai atunci când bunurile la care râvneau nu puteau fi luate ca pradă, fiind apărate cu armele . Pecenegii care au lăsat urme în toponimie, ba, chiar cronicarii medievali le acordau un rol politic însemnat din moment ce
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]