KorAP: Find »[drukola/base=calm & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...18 19 20 ...172 >

4,287 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791

buzunar și întinde mîna spre sticla goală, o ia cu două degete de gît, o bagă sub masă, iar cînd se ridică, ține în mîini cutia de carton. Rupe banda de hîrtie, care sigilează capacul și scoate pe rînd, cu calm, toate cele douăsprezece sticle. O desface pe prima, toarnă vodcă umplînd jumătate din paharul Mariei, apoi, de parcă nimic nu s-ar fi întîmplat pînă acum, vine în fața femeii, oferindu-i paharul, după ce, în prealabil, le ciocnește scurt pe amîndouă: Bine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
în fața femeii, oferindu-i paharul, după ce, în prealabil, le ciocnește scurt pe amîndouă: Bine-ai venit, Maria! șoptește cu drag, ridicînd paharul său la nivelul ochilor, apoi îl coboară, lipindu-l de buze, așteptînd. Maria, fără să-și iasă din calmul său, repetă întocmai gestul lui Mihai, aducînd buza paharului lipită de a sa; privește un timp în ochii tînărului, apoi spre șirul de sticle, iarăși în ochii lui Mihai și, ca și cum altă ieșire nu ar exista, soarbe încet toată vodca

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
oferit protecție: m-a luat de soție! Ba mai mult accentuează Maria, vrînd să amintească de Doina, dar se răzgîndește și completează izbucnirea sa cu un gest evaziv, sfîrșind prin a lua paharul în mînă. Ia loc, Maria spune Mihai calm, convins că mai are ceva de aflat. Mulțumesc! șoptește ea, așezîndu-se. N-aș vrea să crezi că-l disprețuiesc pe Theo. Dimpotrivă! Prețuiesc foarte mult tot cea ce face el, tot ce... Are energie, capacitate... Dar, ca soție, ești rece

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
un sărut lung, de dragoste. N-am să te las să faci asta îi spune Cristina, șoptindu-și vorbele în atingerea buzelor. Asta ai s-o faci cu altele, sau alții cu mine; noi doi, nu. Se ridică încet, cu calm, merge lîngă fereastră, bagă capul sub draperia plușată și privește în afară pînă ce Mihai se îmbracă. Bem un pahar, Cristina? Nu, Mihai face ea un gest de împotrivire, luînd mîna tînărului de pe sticla cu vodcă. O cafea, da: alcool

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-l face să-și venereze obîrșia. Înțelege că nu se poate concentra, gîndurile fiindu-i încă la mansarda blocului Yanis "ce-o mai fi acolo?, că prea e păzită clădirea" -, așa că își hotărăște, măcar, să se uite în jur, cu calm, păstrînd aerul că ascultă cu luare-aminte totul. Consider ca foarte reușită metafora ceaunului, pe care, însă, aș fi dorit s-o regăsesc în actul trei, legată, mai precis-zis, implicată în finalul spectacolului spune unul dintre invitați, despre care Mihai știe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
atît mai mult cu cît am citit și textul piesei lui Mihai Vlădeanu. Salut, bătrîne! saltă Săveanu puțin mîna, întîlnind privirea lui Mihai. Greșeala noastră că ți l-am dat conchide directorul adjunct. Tovarăși, înapoi la ale noastre restabilește președintele calmul discuției. Victor arată el spre Săveanu a avut datoria să-l citească, fiind în consiliul de lectură. La care o să renunțăm murmură Negrea abia șoptit, dar îndeajuns ca să fie sesizat de președinte. Cît voi fi eu președinte, nu! Nu, tovarășe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
înstăriți să nu mai aibă copii, iar dacă-i au, să-i alunge de acasă, pentru ca aceștia să cunoască greul? Care greu? Cel material, sau cel moral?... Doina se oprește; îl privește un timp pe Mihai, apoi adaugă simplu, cu calm: Credeam că măcar tu n-ai să vezi în mine o rentieră a poziției tatălui meu, că, eventual, picînd tata, n-o să-mi întorci spatele. Fii sigură că n-am s-o fac răspunde Mihai, înțelegînd că trebuie să aducă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
mai grozav din sat; mereu se lăuda că nemul Sătenilor e mai ceva ca al vostru, al Vlădenilor. Voia să mă bage în pămînt, cu munca, așa cum a băgat-o pe mama. E, totuși, tatăl matale, nea Toadere spune Mihai calm, sincer. De-aceea îi și trimit bani. Du-te și adu-l mîine seară la petrecere. Hm! Să-mi rîdă în nas?! Ce să vadă? O casă mare, cea mai frumoasă din tîrg? Și-a lui a fost cea mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
dacă te duceai la întîlnire? Un prieten ca ăla e o pacoste. Da-da, pacoste. De aceea l-ați oprit asistent, iar acum e lector? Iertați-mi indecența; plus pantalonii. Sec. Ați cam pierdut, domnule profesor zice Lazăr încet, cu calm, aruncînd pe masă un ful turbat. Știi mata, tăticule, cine-i turnătorul? face el un gest larg, teatral. Cornel Vrabie. Cel ce vă lustruiește pantofii... neam de traistă! Consătean, prieten din copilărie. Vorba vine, că nu prea eram prieteni; era

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
și logodit. Sper că nu ești supărat. Știu că nu era nimic serios între voi doi. O să ne facă plăcere să te revedem deseară, ești o prezență... agreabilă. Pentru prezență, cumpărați-vă un cățel, doamnă, sau... spune Vlad încet, cu calm, lăsînd telefonul în furcă, pentru ca în clipa imediat următoare să dea cu pumnul în hîrtiile din față, împrăștiindu-le, începînd să se plimbe furios, gata în orice moment să explodeze într-o avalanșă de înjurături, dar nu reușește decît să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
așteptarea, nu a plecat la drum, iar dumneata bați în retragere acum, preferi să stai aici, la căldură, deși știi că ai resurse să preiei comanda acțiunii de destroienire!... Știi ce mi-ar fi plăcut, tovarășe Vlad, spune Brîndușa cu calm, după un timp de gîndire să vii la mine, din proprie inițiativă, fără să fi știut că ți-i pietena acolo, și să-mi ceri să te sprijin în acțiunea asta: e vorba de o cursă plină cu oameni! Ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
Săteanu, măcar să-i atrag atenția, ca între prieteni" gîndește Mihai, privind lung receptorul din mîna sa, pe care îl agață la loc, în furcă, hotărînd că-i de ajuns pe ziua de azi, ba chiar prea mult. Iese afară, admiră calmul cerului și absența vîntului, se înfioară la amintirea iernilor copilăriei, ia un pumn de zăpadă pe care o transformă într-un bulgăre îndesat, pășind încet, rar, către blocul din față, o clădire sumbră, cu geamuri mici, multe și dese, amintindu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
Te rog să-mi răspunzi cinstit, ca unui medic: văzîndu-le, îți trezesc interesul? Da, mai mult decît pozele porno, care, dacă ai bun-simț, îți trezesc greața, produc vomă. De ce mă întrebi? Maria începe să se plimbe, povestind rar, încet, cu calm: După ce prietenul mi-a rîs în nas, derutată, am încercat să scap de sarcină. M-am dus la un prietenul lui, doctorul Marcu; ne cunoșteam bine, nevastă-sa era în spital, tocmai îi născuse o fetiță. I-am dat bani

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
doar alintînd cu vîrful buzele mameloanele moi, aproape topite. Și din nou, cînd trupul lui se mișcă, femeia are o reacție mai puternică, obligîndu-l să-și întîlnească privirea. Ochii ei sunt de un clar amețitor, iar obrazul îi radiază un calm desăvîrșit. Doar buzele, pe măsură ce se privesc, au o tresărire, înflorind în colțul stîng un zîmbet, ca un îndemn, însoțit de o strîngere disperată a coapselor, semn sigur că nu vrea să-l scape. Maria, întreabă Mihai cu glasul scăzut, să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776

apărare nu era nici un ostaș și că în fața porții era doar un bătrân măturând strada, Sima Yi a rămas nedumerit. Uitându-se spre turnul porții, l-a văzut acolo pe vechiul său adversar, Zhuge Liang. Acesta, potrivindu-și hainele cu calm, s-a așezat în fața unui guqin (un instrument muzical tradițional chinezesc cu coarde) și a început să cânte. Toți ofițerii și ostașii statului Wei au rămas cu gura căscată, neînțelegând cum poate cânta Zhuge Liang într-un moment atât de

[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307

chestii trebuie asumate, din moment ce până și ceva atât de grav și cumplit cum e trădarea lui Dinamo cu Steaua se poate explica, justifica, scuza, totul e să nu te înspăimânți și să nu dai bir cu fugiții, ci să stai calm și să înfrunți faptele, oricât de mișelești, cu argumente solide, cu puncte și subpuncte, astfel încât vina de a fi pactizat cu diavolul să se șteargă, să fie uitată, să înceteze să te mai mustre sau să te urmărească. Așa că, până

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
de lemn erau ale mele. Și, în afară de „matenule“, nimic nu mă enerva mai tare decât să mi se zică ce se poate face cu lucrurile mele. Măcar dacă avea și el vreo idee nemaiauzită. Dar nu, Florin ăsta, cu un calm incredibil, a început să-mi arate cum se construiește un turn. Asta-mi depășea orice putere de înțelegere. Cum poate să-ți treacă prin căpățână, fie și pentru o secundă, ideea că un băiat care are cuburi de la trei ani

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310

se uită la domnul Rennit, așteptîndu-se să vadă pe fața lui măcar o umbră de mirare - la urma urmei, povestea pe care i-o spusese era neobișnuită chiar Într-o lume bizară - dar domnul Rennit rosti, cît se poate de calm: — Firește, se pot găsi zeci de explicații. S-ar putea, de pildă, adăugă el vîrÎndu-și degetele În buzunarul vestei, să fie vorba de un abuz de Încredere. SÎnt foarte ingenioși tipii ăștia. Individul ți-a oferit, cumva, o sumă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
te uită, au chiar o bucătărie adevărată, cu sobă de gătit și cu tot dichisul! CÎnd locuiești Într-un astfel de apartament, urmă el Întorcîndu-se În salonaș, poți uita că nu ești la tine-acasă... Rowe Își pierduse, Însă, nepăsarea și calmul de acum cîteva minute. — Ai observat ceva? Îl Întrebă ea. — Ce anume? Un fost ziarist ar trebui să aibă mai mult spirit de observație. — De unde știi c-am fost ziarist? — Fratele meu a luat toate informațiile. — Toate? — Da... Așadar, n-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
Rowe. Întunericul Îi despărțea acum. Undeva, departe, Începuseră să bubuie tunurile. — Vor aștepta să sune sirenele, spuse ea. Cred că n-au să facă nimic pînă nu coboară toată lumea În adăpost. — Ai auzit?! exclamă Rowe, simțind cum Îi piere tot calmul. — Ce? — Mi se pare c-a Încercat cineva clanța. — Îi simt din ce În ce mai aproape. — Dar n-o să ne dăm bătuți atît de ușor! rosti el. Ajută-mă, te rog, să mut divanul. Împinseră amîndoi divanul spre ușa dinspre bucătărie și-l

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
cîteva. Tocmai pentru asemenea cazuri a amenajat doctorul, Într-o aripă izolată a clădirii, pavilionul special. E deservit de un personal aparte, alcătuit din oameni cu nervii tari... Ai Înțeles, cred, că și pentru noi este esențial să ne păstrăm calmul. — SÎnteți cu toții, fără Îndoială, foarte calmi. Cred că doctorul te va supune la un moment dat unui tratament psihanalitic, dar ar fi mult mai bine să-ți recapeți memoria, treptat, În chip firesc. Memoria e ca un film Într-o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
și cu o gheretă de scînduri pierdută printre cîmpurile negre - Rowe Îl zări pe Johns. Pesemne că intrase În odaia lui și, găsind-o goală, pornise cu mașina pe urmele lui. Johns Îl văzu numaidecît și se apropie, cu un calm afectat, de ușa compartimentului. În spatele lui se agita controlorul. — Salut, bătrîne! Îl Întîmpină Johns, care părea cam nervos. Hai, coboară. Am venit cu mașina, și Într-o clipă sîntem acasă. Nu vin cu dumneata! — Doctorul e tare mîhnit. A avut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
Întoarse privirea spre ușă, În clipa cînd Davis intra cu o dezinvoltură silită. — Desigur, domnule, urmă el. Cred că umerii au să se așeze după ce-o să purtați puțin costumul... Complicatul plan al domnului Prentice părea să eșueze În fașa calmului imperturbabil al domnului Ford. — Domnul Travers! exclamă Davis, uluit. — Ați spus ceva, domnule? Întrebă domnul Ford, avînd grijă să acopere cu palma pîlnia receptorului. — Ești domnul Travers, nu-i așa? rosti cu șovăială În glas Davis, Înfruntînd privirea senină a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
Încet, cu pași grei, măsurați, profesionali. Rowe se ridică repede și porni după el, simțind că trebuia să facă ceva, pentru ca planul să nu se ducă de rîpă. — Cost! strigă el. Cost! Abia În clipa aceea i se părură ciudate calmul și Încetineala omului cu foarfeci, a cărui privire Îi pipăise parcă fața: — Prentice! mai strigă el, alarmat, În timp ce croitorul dispăruse Într-o cabină. Dintr-o altă cabină, situată În celălalt capăt al coridorului, ieși valvîrtej domnul Prentice numai În cămașă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353

sticlă mată de pe obraji. Deja actele sale de violență deveniseră atât de aleatorii, încât eu nu mai eram decât un spectator captiv. Și totuși, în dimineața următoare, pe acoperișul parcării aeroportului unde-am abandonat mașina, Vaughan mi-a arătat cu calm adânciturile mari din capotă și din acoperiș. Se uita cu ochi mari la un avion de pasageri plină cu turiști cum se ridica spre cer la vest, cu fața-i pământie schimonosită ca a unui copil visător. Adânciturile lungi și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]