596 matches
-
privilejuri și scutințe, care le au nu numai preoții romano-catolici, ci și arianii, luteranii și calvinii"”. După încheiere, declarația a fost semnată de mitropolitul Teofil și 12 protopopi. Cu toate că declarația de Unire a devenit publică și trimisă împăratului de la Viena, calvinii își exercitau în continuare jurisdicția asupra Bisericii românești din Transilvania. La 9 aprilie 1697, la două luni după primul sinod de unire, o dispoziție a lui Teofil prin care numea provizoriu pe protopopul Ioan din Hunedoara, în locul lui Nicolae, decedat
Istoria creștinismului în România () [Corola-website/Science/302635_a_303964]
-
care reacționează sunt chiar catolicii, care dau lui Athanasiu instrucțiuni pentru a nu extinde drepturile asupra întregii mase de preoți și a rudeniilor lor, ci numai a câte unul din fiecare parohie. Discuțiile încinse, controversele iscate și, cu deosebire, agitația calvinilor l-au obligat pe împărat să intervină cu încă o diplomă, la 12 decembrie 1699, prin care respinge afirmațiile că românii ar fi constrânși la Unire cu catolicii și arată că au libertatea de a se uni cu una din
Istoria creștinismului în România () [Corola-website/Science/302635_a_303964]
-
unire, solicitând jurisdicția episcopului Camillis de Muncaci. Făcând vizitații canonice, cu deosebire în părțile mai “fierbinți” ale diecezei, episcopul Athanasiu Anghel s-a convins de rezistența unor preoți, cum au fost cei din Țara Hațegului, care se socoteau uniți cu calvinii, sau cei din părțile Brașovului și Făgărașului, mult timp scoși de sub jurisdicția Bălgradului, s-a hotărât să convoace un nou sinod la 4 septembrie 1700, iarăși cu o largă participare, la care au fost prezenți protopopii, fiecare cu “juratul” său
Istoria creștinismului în România () [Corola-website/Science/302635_a_303964]
-
din Transilvania că au dat anatemei pe „mincinosul mitropolit și vânzătorul de credință și noul Iudă, Atanasie”. Politica Vienei în Transilvania și eforturile depuse pentru trecerea la religia catolică au stârnit nemulțumirea celorlalte confesiuni creștine din regiune, mai ales protestanții calvini care vroiau și ei să atragă pe cât mai mulți români la Biserica lor. Răscoala curuților condusă de Francisc Rakoczi al II-lea, izbucnită în 1703, a adunat alături de ungurii protestanți și pe români, ruteni, slovaci și alte naționalitâți. Românii, slovacii
Istoria Bisericii Române Unite () [Corola-website/Science/302697_a_304026]
-
a theologului vicareș”, adică „episcopul era subalternul (locțiitorul) teologului” iezuit. Când în 1707 Francisc Rakoczy ocupă Alba Iulia, iar Atanasie se retrage la Sibiu, la vechea mitropolie este înscăunat un așa-zis mitropolit Iov Țirca (cel care, puternic sprijinit de calvini, candidase in acelasi timp cu Atanasie Anghel pentru mitropolia Ardealului). Ulterior venirea imperialilor îl silește să se retragă în Maramureș, unde va rătăci o vreme ca horepiscop. În 1711 însă, Atanasie Anghel, împreună cu sinodul, repune în discuție, în iulie, punctele
Istoria Bisericii Române Unite () [Corola-website/Science/302697_a_304026]
-
L'Officiel" și "Vogue" (Franța) în 1997, "Elle" (Australia), "Image" (UK), "Madame Figaro", "Numéro France", "Vogue" (Franța), și "Vogue" (US) în 1999. În 1999, Kass a făcut prezentări pentru designeri de top precum Alberta Ferretti, Anna Sui, BCBG, Bill Blass, Calvin Klein, Chanel, Christian Dior, DKNY, Dolce & Gabbana, Gianfranco Ferré, Gianni Versace, Gucci, Jill Stuart, MaxMara, Michael Kors, Moschino, Nicole Miller, Prada, Oscar de la Renta, Ralph Lauren, Tommy Hilfiger, Louis Vuitton, și Valentino. Kass a pozat pentru reclame pentru Calvin Klein
Carmen Kass () [Corola-website/Science/303369_a_304698]
-
Blass, Calvin Klein, Chanel, Christian Dior, DKNY, Dolce & Gabbana, Gianfranco Ferré, Gianni Versace, Gucci, Jill Stuart, MaxMara, Michael Kors, Moschino, Nicole Miller, Prada, Oscar de la Renta, Ralph Lauren, Tommy Hilfiger, Louis Vuitton, și Valentino. Kass a pozat pentru reclame pentru Calvin Klein, Chanel, Donna Karan, General Motors Corporation, Guy Laroche, Krizia, și Versace. Ea este de asemenea recunoscută pentru apariția într-o campanie publicitară a retailer-ului de haine The Gap. Kass este purtătoare de cuvânt pentru Sephora, unul dintre retailerii de
Carmen Kass () [Corola-website/Science/303369_a_304698]
-
acesta fiind reforma protestantă. A susținut că religia este una dintre originile diferențelor culturale dintre Occident și Orient. S-a concentrat asupra religiei calvine, găsind în doctrina predestinării unul dintre ingredientele fundamentale ale schimbărilor de mentalitate asociate apariției capitalismului. Pentru calvini, semnele succesului (adică bogăția și lipsa viciilor) semnificau atingerea stării de grație. Eșecul, precum sărăcia și bolile, semnifică damnarea. A studiat legătura dintre religie și comportamentul economic. A susținut că etica protestantă a influențat apariția capitalismului. Influența protestantismului asupra economiei
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
și publicate în Controversa quinquarticulară ca un răspuns punctual la cele cinci puncte ale remonstranților arminieni. Prin urmare, ele au doar funcția de a rezuma diferențele dintre calvinism și arminianism și nu ar fi un bun rezumat al scrierior lui Calvin sau a teologiei Bisericilor Reformate în general. Într-adevăr, Calvin nu a discutat niciodată pe larg în scrierile sale doctrine cum ar fi ispășirea limitată, ci doar a implicat o asemenea opinie. Afirmația centrală a acestor canoane este că Dumnezeu
Cele cinci puncte ale calvinismului () [Corola-website/Science/303674_a_305003]
-
cele cinci puncte ale remonstranților arminieni. Prin urmare, ele au doar funcția de a rezuma diferențele dintre calvinism și arminianism și nu ar fi un bun rezumat al scrierior lui Calvin sau a teologiei Bisericilor Reformate în general. Într-adevăr, Calvin nu a discutat niciodată pe larg în scrierile sale doctrine cum ar fi ispășirea limitată, ci doar a implicat o asemenea opinie. Afirmația centrală a acestor canoane este că Dumnezeu îi poate mântui pe fiecare din cei de care are
Cele cinci puncte ale calvinismului () [Corola-website/Science/303674_a_305003]
-
dorea să dobândească faimă ca învingător al ereziei prin publicarea unui număr de scrieri polemice. Mai serioase au fost alte două controverse în care a fost implicat Beza la acea vreme. Prima se leagă de doctrina predestinării și controversa lui Calvin cu Jerome Hermes Bolsec. A doua se referă la arderea pe rug a lui Michael Servetus la Geneva pe 27 octombrie 1553. În apărarea lui Calvin și a magistraților genevezi, Beza a publicat în 1554 lucrarea "De haereticis a civili
Theodorus Beza () [Corola-website/Science/303677_a_305006]
-
implicat Beza la acea vreme. Prima se leagă de doctrina predestinării și controversa lui Calvin cu Jerome Hermes Bolsec. A doua se referă la arderea pe rug a lui Michael Servetus la Geneva pe 27 octombrie 1553. În apărarea lui Calvin și a magistraților genevezi, Beza a publicat în 1554 lucrarea "De haereticis a civili magistratu puniendis", tradusă apoi în franceză în 1560. În 1557, Beza s-a interesat în mod special de valdenzii Piemontului, persecutați de guvernul francez, și în favoarea
Theodorus Beza () [Corola-website/Science/303677_a_305006]
-
guvernământ bisericesc calvinist; aceasta a cauzat numeroase dificultăți, iar Beza s-a hotărât că ar fi mai bine să stabilească la Geneva (1558). Aici a ocupat la început postul de profesor de greacă în nou-înființata academie, iar după moartea lui Calvin și acela de teologie; în plus, era obligat să predice. A terminat revizuirea traducerii Noului Testament făcută de Olivetan, începută câțiva ani înainte. În 1559, a întreprins o altă călătorie în interesul hughenoților, de această dată la Heidelberg; cam în
Theodorus Beza () [Corola-website/Science/303677_a_305006]
-
să predice. A terminat revizuirea traducerii Noului Testament făcută de Olivetan, începută câțiva ani înainte. În 1559, a întreprins o altă călătorie în interesul hughenoților, de această dată la Heidelberg; cam în același timp a trebuit să-l apere pe Calvin împotriva lui Joachim Westphal și Tileman Hesshusen în Hamburg. Mai importantă decât această activitate polemică a fost propria confesiune de credință a lui Beza. A fost la origine pregătită pentru tatăl său ca justificare a acțiunilor sale și a fost
Theodorus Beza () [Corola-website/Science/303677_a_305006]
-
de Condé (12 martie 1563) l-a umplut cu oroare pe Beza și întreaga Franță protestantă. Pentru douăzeci și patru de luni, Beza fusese absent din Geneva, și intersele academiei și bisericii de acolo, precum și în special starea de sănătate a lui Calvin, făceau necesară întoarcerea sa, neexistând nimeni altcineva care să ia locul reformatorului, incapabil să mai poarte povara ce îi revenea. Calvin și Beza au convenit să își împartă îndatoririle alternativ în fiecare săptămână, însă moartea lui Calvin a survenit curând
Theodorus Beza () [Corola-website/Science/303677_a_305006]
-
însă moartea lui Calvin a survenit curând după aceea (27 mai 1564), iar Beza a devenit succesorul său. Până în 1580, Beza a fost nu numai "moderateur de la compagnie des pasteurs", dar și sufletul instituției de învățământ din Geneva pe care Calvin o fondase în 1559, constând dintr-un gimnaziu și o academie. Atât cât a trăit, Beza a rămas interesat de educația superioară. În calitate de consilier, se bucura de respectul magistraților și pastorilor. Geneva îi este îndatorată pentru fondarea unei școli de
Theodorus Beza () [Corola-website/Science/303677_a_305006]
-
bucura de respectul magistraților și pastorilor. Geneva îi este îndatorată pentru fondarea unei școli de drept în care au predat pe rând François Hotman, Jules Pacius și Denis Godefroy, cei mai eminenți juriști ai acelui veac. Ca succesor al lui Calvin, Beza s-a bucurat de un succes deplin, nu numai în îndeplinirea muncii sale, ci și în pacificarea Bisericii Geneveze. Magistrații își însușiseră ideile lui Calvin, iar guvernământul în chestiunile spirituale, ale cărui organe erau "predicatorii Cuvântului" și consistoriul, fusese
Theodorus Beza () [Corola-website/Science/303677_a_305006]
-
și Denis Godefroy, cei mai eminenți juriști ai acelui veac. Ca succesor al lui Calvin, Beza s-a bucurat de un succes deplin, nu numai în îndeplinirea muncii sale, ci și în pacificarea Bisericii Geneveze. Magistrații își însușiseră ideile lui Calvin, iar guvernământul în chestiunile spirituale, ale cărui organe erau "predicatorii Cuvântului" și consistoriul, fusese întemeiat pe o bază solidă. Nici o controversată doctrinară nu s-a iscat după 1564. Discuțiile se ocupau de chestiuni de natură practică, socială sau ecleziastică, cum
Theodorus Beza () [Corola-website/Science/303677_a_305006]
-
Italia cum că Beza și Biserica din Geneva se întorseseră în sânul catolicismului; Beza a replicat cu o satiră ce releva faptul că păstra încă înflăcărarea gândirii și vigoarea expresiei. A murit în Geneva. Nu a fost îngropat ca și Calvin în cimitirul general Plain-Palais, ci, la ordinul magistraților, în Mănăstirea St. Pierre, ca nu cumva savoiarzii să-i răpească trupul și să îl ducă la Roma. În activitatea literară a lui Beza, ca și în viața sa, trebuie făcută distincție
Theodorus Beza () [Corola-website/Science/303677_a_305006]
-
a revizuit "Poemata", din care a eliminat excentricitățile tinereții. Dintre lucrările sale istoriografice, dincolo de "Icones" (1580), care are numai o valoare iconografică, pot fi menționate faimoasa sa "Histoire ecclesiastique des Eglises reformes au Royaume de France" (1580) și biografia lui Calvin, așa cum poate fi numită ediția sa de "Epistolae et responsa" (1575) ale lui Calvin. Toate aceste studii umaniste și istorice sunt însă întrecute de scrierile sale teologice, conținute în "Tractationes theologicae". Concepția sa despre viață este deterministă și baza gândirii
Theodorus Beza () [Corola-website/Science/303677_a_305006]
-
Icones" (1580), care are numai o valoare iconografică, pot fi menționate faimoasa sa "Histoire ecclesiastique des Eglises reformes au Royaume de France" (1580) și biografia lui Calvin, așa cum poate fi numită ediția sa de "Epistolae et responsa" (1575) ale lui Calvin. Toate aceste studii umaniste și istorice sunt însă întrecute de scrierile sale teologice, conținute în "Tractationes theologicae". Concepția sa despre viață este deterministă și baza gândirii sale religioase este recunoașterea predestinariană a necesității în existența temporală ca efect al unei
Theodorus Beza () [Corola-website/Science/303677_a_305006]
-
colocvial folosit în acea vreme pentru orașul Dordrecht. La sinod se face referire și ca Sinodul din Dordt sau Sinodul din Dordrecht. După moartea lui Iacob Arminius, adepții săi au adus obiecții la Confesiunea belgică și la învățătura lui Ioan Calvin, Teodor Beza și a adepților lor. Aceste obiecții au fost publicate într-un document numit "Remonstranța din 1610", iar proponenții săi au fost cunoscuți ca "remonstranți". Calviniștii ce li se opuneau, conduși de profesorul Franciscus Gomarus de la Universitatea din Leida
Sinodul din Dort () [Corola-website/Science/303746_a_305075]
-
nord, a fost absorbită de cantonul Fribourg. Pe măsură ce puterea Savoiei intra în declin la începutul secolului al XV-lea, ținutul a fost ocupat de trupele berneze. Până în 1536 regiunea era complet anexată. Reforma a fost inițiată de colaboratorii lui Jean Calvin, cum ar fi Pierre Viret, incluzând aici o faimoasă dezbatere la catedrala din Lausanne; însă a fost implementată decisiv atunci când Berna și-a folosit întreaga forță în acest scop. Ocupanții bernezi nu erau bine văzuți de populație, și de aceea
Cantonul Vaud () [Corola-website/Science/303802_a_305131]
-
Odd Hassel 1968 Lars Onsager 1967 Manfred Eigen, Ronald G.W. Norrish, George Porter 1966 Robert S. Mulliken 1965 Robert Burns Woodward 1964 Dorothy Crowfoot Hodgkin 1963 Karl Ziegler, Giulio Natta 1962 Max F. Perutz, John C. Kendrew 1961 Melvin Calvin 1960 Willard F. Libby 1959 Jaroslav Heyrovský 1958 Frederick Sânger 1957 Șir Alexander Todd 1956 Șir Cyril Hinshelwood, Nicolai Semionov 1955 Vincent du Vigneaud 1954 Linus Pauling 1953 Hermann Staudinger 1952 Archer John Porter Martin, Richard Laurence Millington Synge 1951
Lista laureaților Premiului Nobel () [Corola-website/Science/304182_a_305511]
-
de a scrie copios la alte domenii, de la non-ficțiune istorică cercetat cu atenție la softcore pornografie. În 1963 avea deja 50 de romane publicate și mai multe nuvele. A folosit mai multe pseudonime, exploatând filonul unei literaturi mediocre și rapide: Calvin Knox, David Osborne, Gordon Aghill, Robert Randall (ultimul fiind cel mai cunoscut pseudonim al său). În anii 1960 lasă science fiction-ul deoparte și scrie mai multe cărți de popularizare a științei: "First American into Space" ("Primul american în spațiu", 1961
Robert Silverberg () [Corola-website/Science/304267_a_305596]