2,791 matches
-
din oao"). Cu atât mai mult cu cât transfiguratul Parpangel - încă îmbrăcat cu hainele eroicului Argineanu și însuflețit de spiritul acestuia, după scena de la cele două izvoare, și purtând armele sale, precum Patrocle pe cele ale lui Ahile - își depășește camarazii: "calu-îi alerga, gândeai că zboară/ drept spre șireagurile păgâne". Țiganii devin și ei mai belicoși văzându-l pe unul de-ai lor lansându-se singur contra unei oștiri întregi. Dar turcii recunosc armele Argineanului și "mearsără care-încotro-în răsipă". Metamorfozatul îi
Darul postum al Poetului by Ilie Constantin () [Corola-journal/Memoirs/14009_a_15334]
-
tatăl său, a devenit membru al Partidului Național Țărănesc și a avut ocazia să-l cunoască, la București, în casa de lângă Cișmigiu, pe Iuliu Maniu, atunci când transmitea corespondența. La sfârșitul anului 1947, când împlinise 25 de ani, merge la un camarad la Baia Mare, Victor, să petreacă sărbătorile și să meargă la schi. În chiar seara de 30 decembrie, ziua abdicării forțate a Regelui Mihai, la Victor vin să-l ridice, evident pentru... verificări care nu mai suportau amânare, trei oameni ai
Agenda2005-19-05-1-senzational2 () [Corola-journal/Journalistic/283670_a_284999]
-
trecutului, dar și al prezentului imediat. Pe unul din pereții locuinței se află ca un altar, la care arde veșnic o luminiță, cu portretele lui Iuliu Maniu și prietenul Corneliu Coposu. A păstrat poze din război (chiar și a primului camarad căzut la datorie sau a comandantului Țanțu) și a trimis materiale pentru Muzeul Aviației de la Buzău, atunci când i s-a solicitat. A participat la reîntâlnirile cu foștii colegi parașutiști din 1981, 1991 sau 2001 și mai ține legătura cu ei
Agenda2005-19-05-1-senzational2 () [Corola-journal/Journalistic/283670_a_284999]
-
culmi de civilizație și progres”. Ofițerul pentru care onoarea și cavalerismul sunt trăsăturile cardinale ale militarului va avea, însă, un destin tragic: după arestarea mareșalului Antonescu și celebrul discurs al regelui, primind sarcina de a trece la dezarmarea și arestarea camarazilor germani, alături de care luptase umăr la umăr, colonelul-cavaler Tudor Dealmare refuză executarea ordinului și îi conduce, pe aceștia, până la granită, apoi întorcându-se în cazarmă și punându-se la dispoziția Curții Marțiale. ...Autorul doar atât ne spune, lăsând în suspensie
DOUĂ-TREI ZILE DIN ISTORIA MISTICĂ A UNUI NEAM de PAUL SPIRESCU în ediţia nr. 2206 din 14 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/384812_a_386141]
-
poftă de somn, ce mai! Însetat de cunoaștere, de noutăți, ai?! -Da’tu încotro îndemnai până să dăm nas în nas, cum s-ar zice? -Acu’ de ce te faci habernist? vorbi în dodii Sandu vrând să diminueze cu ceva ascendentul camaradului său. Chiar nici usturoi n-ai mâncat, nici... -Îîî? se holbă interzis celălalt, silabisind într-o parte ha-ber-nist... -Vorbești singur? -Sigur! Vorbesc uneori cu mine însumi! Din când în când am nevoie de sfaturile unui expert. -E-o găselniță adoptată de la
MIRAZA de ANGELA DINA în ediţia nr. 1976 din 29 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/385146_a_386475]
-
Bertoni D Albert Pustiul mă bântuie azi Iar sufletu,-mi umblă nomad Cu privirea ta vie mă arzi Și focul nu vrei să îl scazi Femeie, cu ochii de jad Ești taină în timp încastrată Și eu îți pot fi camarad De n-ai mai sta ferecată În trecutul cel vechi ancorată Femeie, cu ochii de jad Prăpastia-i foarte adâncă Și-n hăul deschis am să cad Mă ia, și departe m-aruncă Zdrobește-mă iute de-o stâncă Femeie
FEMEIE CU OCHII DE JAD de DANIEL BERTONI ALBERT în ediţia nr. 2164 din 03 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382428_a_383757]
-
el ceva nedeslușit pentru ei, ceva ce le impunea. Mai chicotiseră un timp ș-apoi uitaseră, dar nu de tot. Dacă ăsta chiar ar vrea s-ajungă în rândul Forțelor Speciale? Mai știi?! Și luară aminte încă o dată la unicitatea camaradului. Fără să-i mai contorizeze și abaterea la zi, Șefu’, în fapt Domnul Căpitan Ghioca, conducătorul departamentului Dispariții, dar și superiorul sublocotenentului Antonel, îi recomandă fără să-l privească: -Ia datele primului solicitant! -Ale cui? s-agită spăimos detectivul de
GRAFFITI (PRIMA PARTE) de ANGELA DINA în ediţia nr. 2081 din 11 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382492_a_383821]
-
ales în orele petrecute de Antonel în fața computerului. Nu-și puteau închipui ce tot scrie acolo și nici de ce din vreme în vreme scoate smartphonul și zăbovește îndelung privindu-l. Ce-o face? se-ntrebau pe rând la intervale scurte camarazii. -Umblă concomitent pe computer și smartphone, preciză unul a cărui privire bătea pan’la supravegheat. -Dezleagă integrame, ce să facă?! se dovedi specialist Nae, despre care știau toți că era împătimit după Încrucișate zicând că-l ajută când are nevricale
GRAFFITI (PRIMA PARTE) de ANGELA DINA în ediţia nr. 2081 din 11 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382492_a_383821]
-
albinuța lui își luase zborul și că el ce se face?! La cine se-ntoarce dup-o băută? Uitase bietul că trăia singur! Sandu și Gabi, nelămuriți, prelungiseră efectul destăinuirii lui Anghel tăcând. Fiecare se dovedise înfricoșat. Uitarea scurtă a camaradului era o amnezie momentană după consum nepotrivit de alcool ori se profila vreo demență, Doamne ferește?! -Ce spui tu? se-arătă vag preocupat de astă dată Gabi. -Băi Anghele, te-ai cam... interveni și Sandu. Ar fi zis că s-a
LA O BĂUTĂ de ANGELA DINA în ediţia nr. 1955 din 08 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/382622_a_383951]
-
de acumulare de la barajul Golești, de pe râul Argeș, pe timpul executării unei misiuni de transport militar. Comandorul Adrian Marinescu a fost unul dintre cei mai buni piloți militari ai Forțelor Aeriene Române, un foarte bun vorbitor al limbii engleze, un adevărat camarad, un om deosebit. Datorită calităților sale deosebite de lider, Comandorul Adrian Marinescu a fost numit șef al unei misiuni externe și anume, Comandantul Aeroportului Internațional din Kabul, în perioada 1 aprilie - 1 august 2006. În urmă cu peste 3000 de
UN SEMN, UN GÂND, UN DRUM FRUMOS de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1393 din 24 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384124_a_385453]
-
demnitate memorabilă, în condițiile în care a fost unul dintre cei mai verticali ofițeri ai organismului militar românesc, după încheierea celui de-Al Doilea Război Mondial. Și afirmația mea nu se bazează pe surse îndoielnice, computerizate, ci pe dialoguri cu camarazi în viață, militari care au învățat de la generalul Tutoveanu capacitatea de a exprima un nuanțat NU față de aberațiile unor trecători decidenți, momentan pe funcții ierarhice teoretic superioare. Și Tutoveanu a trecut la cele veșnice... În dreapta fotografiei, tot pe scaun, se
Apelul de seară, în Armata României, fără politicienii de ieri şi de azi [Corola-blog/BlogPost/92865_a_94157]
-
a vă reaminti și pe următorii aflați pe lista șefilor Statului Major General. Cum este cazul generalului Dumitru Cioflină, care a condus armata țării între 3 mai 1991 și 22 ianuarie 1997. Și care atât pe mine, cât și pe camarazii alături de care mă aflam în Statele Unite, m-a surprins atunci când a aterizat la Fort Polk, cu un elicopter american, purtând, pentru prima oară, ceea ce a devenit azi o normalitate în armata națională, boneta cu însemnul de general. Am avut apoi
Apelul de seară, în Armata României, fără politicienii de ieri şi de azi [Corola-blog/BlogPost/92865_a_94157]
-
cum? Vreau să vă povestesc! Bunicul meu-un veteran/ Fost prizonier la Comaron/ Mă voi mândri cu el soldat/ Mă voi mândri cu el, ca om/ Eram copil/ Și-mi povestea/ Prin câte chinuri a trecut/ Cum au murit/ Mulți camarazi/ Și glasu-i parcă se stingea/ Iar eu îl întrebam mereu/ Dar unde-s cei ce au murit?/ -Cine groapa le-a săpat?/ -În Munții Tatra i-am lăsat/ Zicea:Căci noi luptam./ Pe cei răniți îi ajutam./ Iar alții erau
SĂRBĂTORIREA ZILEI NAȚIONALE A ROMÂNIEI 1 DECEMBRIE 2016 LA ZVOLEN ÎN SLOVENIA [Corola-blog/BlogPost/92941_a_94233]
-
asupra lor. După zeci și sute de accidente, catastrofe, victime și sinistrați, amitirile te apasă, întâmplările te obosesc, nefericirile te marchează. Și în locul unei eventuale consilieri și asistențe psihologice, așa cum recomandă manualele de specialitate, se limitează la o discuție cu camarazii de tură, care ține loc de analiză retrospectivă. Sau, pot avea ocazia unei retrospective anchetate de parchet sau alte instanțe, care ține loc de consiliere psihologică. Doamne ferește de o asemenea consiliere! Căci societatea contemporană este tot mai atentă la tot
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93345_a_94637]
-
toate aspectele ei. Din îndepărtata Canadă, Dl Dumitru Puiu Popescu trimite prietenior lui un e-mail invitându-i simplu să vizioneze o emisiune despre un om, http://www.tvrplus.ro/emisiune-investiti-in-romania-320, 5/5, (inventator, tată, soț, prieten, om de afaceri, șef, camarad, un ins cu figură atletică ce se detașează clar dintre ceilalți neputând să treacă neobservat, un tip plin de solicitudine), despre munca lui de o viață, o dăruire dintr-un preaplin al unui suflet nobil și generos. De aceea Dumnezeu
Din viața unui om oarecare – pagini de jurnal [Corola-blog/BlogPost/93315_a_94607]
-
nevinovată, viciată de experiența de viață a celor maturi. Crezând că a găsit un soldat mort, Rambo îl obligă pe Nino să armeze o mină și să o așeze sub soldatul căzut, astfel încât ea să se detoneze când familia sau camarazii soldatului îl vor găsi. Alarmat de zgomote, Ciki iese din ascunzătoarea lui și trage în cei doi sârbi. Rambo cade răpus, dar Nino este cruțat. Urmează un impresionant schimbde replici, în care fiecare dintre ei încearcă să numească vinovatul pentru
„NO MAN’S LAND” – TNB / MIHAI CĂLIN: „PERSONAJUL SUNT EU, ÎNTR-O SITUAȚIE IMAGINARĂ” [Corola-blog/BlogPost/93412_a_94704]
-
Calciu Dumitreasa - cela care a făcut parte „din generația destinată nu doar temniței, dar și sinistrei reeducări de la Pitești, puse pe cale și dirijate de tot ceea ce comunismul avea mai abject. Una era să petreci ani grei de închisoare laolaltă cu camarazii aceleiași suferințe, și chiar luni de tăcută recluziune într-o celulă izolată, și alta să treci prin convulsiile fizice și morale provocate de propriii tăi camarazi deveniți diavoli și, până la urmă, istovit, să te pomenești asemenea lor. Sunt traume sufletești
In memoriam: zece ani de la săvârşirea din această viaţă, pământească, a Părintelui Gheorghe Calciu Dumitreasa [Corola-blog/BlogPost/93415_a_94707]
-
comunismul avea mai abject. Una era să petreci ani grei de închisoare laolaltă cu camarazii aceleiași suferințe, și chiar luni de tăcută recluziune într-o celulă izolată, și alta să treci prin convulsiile fizice și morale provocate de propriii tăi camarazi deveniți diavoli și, până la urmă, istovit, să te pomenești asemenea lor. Sunt traume sufletești pe care numai un erou le poate depăși, dar care îi rămân pe viață în cârcă, asemenea unei jivine cu ghearele înfipte în grumaz. Părintele Calciu
In memoriam: zece ani de la săvârşirea din această viaţă, pământească, a Părintelui Gheorghe Calciu Dumitreasa [Corola-blog/BlogPost/93415_a_94707]
-
Bertoni D Albert Pustiul mă bântuie azi Iar sufletu,-mi umblă nomad Cu privirea ta vie mă arzi Și focul nu vrei să îl scazi Femeie, cu ochii de jad Ești taină în timp încastrată Și eu îți pot fi camarad De n-ai mai sta ferecată În trecutul cel vechi ancorată Femeie, cu ochii de jad Prăpastia-i foarte adâncă Și-n hăul deschis am să cad Mă ia, și departe m-aruncă Zdrobește-mă iute de-o stâncă Femeie
DANIEL BERTONI ALBERT [Corola-blog/BlogPost/383046_a_384375]
-
urmări pe unii bieți oameni, care mai răbufneau din cauza necazurilor de multe feluri. Dar maistrului Mihai LEONTE nu-i plăcea de fel asemenea îndeletnicire în viață, nedemnă de un om integru. Dumnealui prefera să fie cinstit cu meseria sa, cu camarazii de muncă, cu familia, motiv pentru care își ducea cu mare responsabilitate îndatoririle de miner, fie ca simplu ucenic, sau miner, fie ca maistru miner, sau ca, ultima treaptă a devenirii profesionale, maistru principal. În această calitate, toți ortacii îl
AURUL DIN SCRIERILE LUI MIHAI LEONTE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1086 din 21 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/383252_a_384581]
-
fumate. Vodca infectă. Urmele logosului lor neîntrerupt. Dispar o vreme, apoi te caută. Probabil pentru disponibilitatea ta de-a asculta. Habar nu au că te gândești în altă parte. Se fac, dar știu. Nu vă reproșați nimic, rareori ai întâlnit camarazi mai buni. Un mod rezonabil de a suporta eternul război dintre bărbat și femeie. Cu păcile lui, cu armistițiile lui, toate iluzorii. Cu ororile lui. Nici un conflict armat nu a consumat atâta imaginație. Arta spionajului total. Vorbe, gesturi, intenții, neintenții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
ucenici, amețit de vin și de orgoliu, a vorbit mai mult decât se cuvenea În fața unui nobil atenian, pe a cărui fiică o curta cu asiduitate. Tatăl fetei era unul dintre membrii Centrum-ului din capitala Atticei și și-a Încunoștințat camarazii despre lucrarea pe care Aristotel și ciracii săi o pregăteau În taină. Ucenicul nechibzuit a fost șantajat și obligat astfel să se pună la dispoziția Centrum-ului, care a aflat tot ce dorea să știe. Au urmat dezbateri la capătul cărora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
Destul de repede, regele s-a amețit. De la o vreme, devenise bun tovarăș cu Bacchus, fluidul dulce-otrăvit al alcoolului Împingându-l câteodată la gesturi necugetate: la o petrecere stropită din belșug cu vin tare, dintr-o vorbă aruncată de bunul său camarad Kleitos cel Negru, sângele i s-a urcat În cap și și-a străpuns prietenul cu lancea. Alexandru a poruncit să fie adus mesagerul și, spre mirarea celor aflați de față, a băut o cupă de vin În cinstea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
către singura concluzie care stătea În picioare, ea Îmi părea atât de Îngrozitor-prăpăstioasă, Încât toată ființa mea o respingea oripilată. Nu, nici chiar așa ! Primul suspect de a-mi fi subtilizat arma oferită de Eveline fusese, bineînțeles, Zoran. El sau camaradul lui, Bergman și nu mai știu cum. Raționamentul era simplu: cadavrul japonezului se afla În depozitul-arhivă al Centrului, unde numai cei doi aveau acces. Așadar, unul dintre ei Îmi furase pistolul cu care Îi făcuse de petrecanie lui Fujimori, fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
admirație. — Despre ce sfeșnice vorbiți? - întrebă grecul. — Ei, am zis sfeșnice c-așa mi-a venit - răspunse turcul - dar puteam zice la fel de bine mahmudele, drahme, galbeni, cocoșei, icoane, cercei, inele, cruciulițe... — N-am - zise grecul. — Nimic, nimic? - făcu turcul. — Un camarad de-al dumneavoastră m-a oprit mai în susul râului și... - suspină grecul - tot ce-am agonisit... — înțeleg - spuse turcul. Unii din noi sunt mai răi decât câinii. N-ar lăsa nimic altora. Episodul 226 ECHINOCȚIU DE PRIMĂVARĂ E duminică. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]