8,208 matches
-
sub o streașină, fulgerele luminează priveliștea serii, bubuitul tunetelor răsună până În zănoagă. E vară, soarele dogorește, iar geometrii noștri (acum e cu unul, Dragović) se Întorc pe la amiază, ajunși În fața unei case (strada și numărul) bat la poartă, cer o cană cu apă. Iese o fată, le Întinde un urcior cu apă rece de izvor, ca‑ntr‑un cântec popular. Fata asta nu e alta decât - ați ghicit desigur - aceea care va deveni mama mea. Mi‑ar veni greu să vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
mâncarea, cei mai mulți dintre noi tăiam punga cu o foarfecă sau cu un cuțit. Vârai mâna și scormoneai până dădeai peste pliculețul cu oxid de fier - introdus acolo pentru a absorbi orice urmă de oxigen. Scoteai pliculețul și vărsai înăuntru câteva căni cu apă fierbinte. Aveam un cuptor cu microunde. Aveam furculițe și lunguri de plastic. Farfurii de carton. Și apă curentă. Abia apucai să citești zece pagini dintr-un roman cu vampiri, și cina era gata. În loc de vreascuri și apă fierbinte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
tânărului ferchezuit. În căsuța bătrânului scrie “Perie pete”. În “camera verde”, cum se mai numește sala de așteptare din culise, blonda și spilcuitul stau pe canapeaua veche de piele adusă din vreun studio, și pe măsuța din fața loc zac abandonate căni de cafea rece, deasupra lor două monitoare licărind, fixate sus lângă tavan, în colțurile încăperii. Pe primul vezi transmisiunea postului național, cu știrea despre vasul de croazieră scufundat, apoi se dă legătura corespondentului de la fața locului, și vezi un vapor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
târziu, atâta tot. — Lasă-mă să-ți fac o favoare, îi spune spilcuitul blondei. Ținând încă în mână poza ei de dinainte, o întreabă: Pot să-ți dau un sfat bun? Sigur, răspunde ea, orice. Și, ascultându-l, ia o cană de carton cu cafea rece, pătată pe margine cu urme de ruj roz. Blonda asta cu părul ei prea incandescent e acum o AID personală a spilcuitului. Mai ales, îi spune el, să nu cumva să-l lași pe vreun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
să faci un lucru greșit. Niciodată nu poți spune un lucru greșit. În mintea ta ai mereu dreptate. Fiecare acțiune - ce faci sau spui sau cum alegi să te prezinți - e automat corectă în clipa în care acționezi. Ducându-și cana la buze cu o mână tremurătoare, domnul Whittier spune: — Chiar și dacă ți-ai spune în sine: „Astăzi am să beau cafeaua în mod greșit... dintr-o cizmă murdară“. Și asta ar fi corect, pentru că decizi să bei cafeaua astfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
rotile zdrăngăne, stârnind un nor de praf din covor. Roțile din față ale scaunului se ridică de pe covor la aterizarea dură a bătrânului, care își duce ambele mâini la gât, să-și elibereze grumazul. Se apleacă apoi să-și ia cana de cafea de pe podea. Șuvițele cărunte pe care și le piaptănă de obicei peste cap îi atârnă acum drept în jos, încadrând chelia lui acoperită de pete. Lângă scaunul Sfântului Fără-Mațe, Cora Reynolds mănâncă netulburată cireșele și frișca de pe covorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
și simplu NU merge. Deja Mama Natură plănuiește să-și scoată colierul cu clopoței și să-i dea pe ascuns niște apă. Directoarea Tăgadă plănuiește să plimbe motanul Cora Reynolds prin fața camerei lui și să-i dea pe furiș o cană mare cu apă. Veriga Lipsă se vede umblând în vârful picioarelui până în cabina domnului Whittier și turnându-i pe gât apă cu polonicul până când o să facă bum. Te rog... Tess? spune domnul Whittier. Spune: Mă ajuți să ajung în pat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
erau doar 6701, ceea ce lasă îndeajuns combustibil pentru a detona bagajele, valizele și mulțimea de pungi pe care Jenson le-a încărcat în Florida, unde au aterizat pentru că pilotul începea să se simtă rău. Asta după ce i-au dat o cană de cafea. Trei pastile de Vicodin măcinate și amestecate în cafea ar face pe oricine să fie buimac, să amețească, să-i fie rău. Așa că au aterizat. Au debarcat pilotul. Au îmbarcat pungile. Domnul Jenson purtând în cârcă nitratul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
să mănânce bine și numai "bunătățuri", ritualul din timpul mesei le lua nepermis de mult. Luana nu avea vreme să aștepte. Ea înfuleca în timp ce se îmbrăca sau din mers, strigând la bunica dacă, eventual, mai dorea o felie de pâine. Cana ei cu ceai rămânea, mereu, plină pe jumătate. Nu avea timp de pierdut cu lucruri mărunte, lipsite de importanță. Nu reușea să înțeleagă cum puteau să stea verii ei la masă cu șervetele pe genunchi, ținând coatele regulamentar pe lângă corp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
în șir la tot felul de cozi. La una interminabilă, ca să primească și apoi să predea bulina roșie numită fisă fără de care nu puteai intra în posesia tacâmurilor și încă la una, mult mai cumplită, pentru a intra în posesia cănilor de tablă pline, pe jumătate, cu așa-zisa mâncare. Cine găsea un cartof ori un morcov în ciorbă putea să se considere fericitul câștigător al zilei. Felul doi era, invariabil, garnisit cu pește. Nu mai mâncase niciodată piure cu pește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
-l Întrebau de unde vine. Era asemenea lor sau nu? Imaginile acestea nu i-au plăcut prea tare. Cu vremea, l-a lăsat pe Karl să-i citească. Spre sfârșitul du pă-amiezii, Înainte ca bezna să cuprindă insula, se așezau pe cana peaua Îngustă de trestie, iar Karl Îi citea basme culese de prin insulele Indoneziei. Așa a aflat Adam de micul Biwar cel curajos, care a ucis un balaur Înfricoșător, ori de nerecunoscătorul Si Tanggang, care părăsise satul lui de pescari
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
ai noștri să capete informații. Până și intermediarii locali intră În conflict cu armata. Peste tot sunt soldați care caută pricină. Nenorocirea e că n avem câte parale ar trebui ca să-i mituim pe toți. De la canalele de televiziune ameri cane nu ne vin destui bani. CBS m-a lăsat baltă, BBC tace. Singu rul care mă Întreține este ARTC. Cu adevărat habar n-am, Margaret. — Te rog! Mick a oftat. — Măcar de dragul trecutului... — Noi doi n-avem nici un trecut Împreună
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
când se desprinseseră din Îmbrățișare. — Eu n-am avut niciodată parte de așa ceva, i-a șoptit Mick când s-a strecurat pe lângă el În drum spre bucătărie. A deschis o cutie de lapte condensat și a turnat conținutul În trei căni, apoi a adăugat ceaiul. În drumul spre casă Îi ceruse lui Mick să oprească mașina ca să cumpere ceva de-ale gurii pentru Adam, două franzele, câteva conserve diverse de carne, sardele și o pungă cu dulciuri. Bună bucătăreasă nu fusese
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
Își simțea stomacul ca un balon. Cei doi soți, comesenii ei, își mâncaseră și brioșele și plecaseră. Venise o femeie cu părul coafat, cu obrazul încărcat de pudră. Nu e bună? O întrebase alarmată, când o văzuse pe Carmina împingând cana cu ciorbă. Ba da, e bună, dar eu nu mai pot. Mazărea nu-i plăcuse niciodată Carminei, consumă numai cârnatul. Ei, n-am făcut excese, aprecie la sfârșit. O mâncare caldă și la ore fixe înseamnă foarte mult. Sub farfurioara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
ceva care mirosea intens a busuioc, umplea tot biroul cu acel miros, mulți înghițeau în sec. Își bea ceaiul cu înghițituri mici, egale, închidea ochii, inspira profund, dacă strănuta sau tușea își cerea scuze în dreapta și-n stânga, bea toată cana foarte împăcat cu sine, apoi pleca la toaletă să spele ibricul, zăbovea mult, îl înapoia doamnei Olimpia cu mii de plecăciuni și mulțumiri, sclipea vasul metalic, era mult mai curat decât fusese. Rolă de calcul? O întrebă pe Carmina, ridicându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
neputință. Doar ceasul când zbârnâie pe noptieră anunță că începe o nouă zi. Nu te mai duce, îi spuse hotărât mama într-o dimineață la micul dejun. Așezat la locul lui în celălalt capăt al mesei tatăl mesteca zahărul în cana cu ceai. Privea atent lichidul ce se învârtea între pereții de porțelan. Era pentru prima oară când mama spunea ceva, așa, cu glas tare, ca și cum ar fi fost stăpână în casă. De obicei hotărârile ei erau secrete și avea mereu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Cred că da, îi răspunse cu voce înceată, în timp ce-și căuta în buzunarul sacoului cheia. Pe urmă săltă din umeri și, traversând holul, pătrunse în bucătărie, îl auzi cum deschide frigiderul și cum își toarnă din sticlă o cană cu vin alb. Bea, se gândi Sidonia și își descheie bareta la pantofi, bea singur, ca tată-său. Apoi își aminti că mâncaseră la Carmina o varză cu ceafă de porc. În definitiv, concluzionă ea, chestiunea e ca și aranjată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
adulmec. Am găsit-o pe femeia aceea într-unul din grajduri, avea un șorț mare, alb în față, mi s-a părut dintr-odată inofensivă și bună, mi-a dat să beau lapte abia muls, cald încă, înspumat, într-o cană cu smalțul albastru, bea drăguță, mi-a zis, bea cu încredere, vaca-i curată, o știu eu. Am băut cu ochii la fața ei, credeam că laptele se va răspândi dintr-odată în tot organismul meu, va năvăli și în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
uite că scrie. Gura mi-e rotundă cu un spațiu de cerc de parcă pe acolo acum aș avea un fel de ureche. Informații de nu știu ce gen îmi intră prin cercul gurii, probabil negru văzut și mai mic desigur decât cercul cănii cu, câinele Ham e cuminte și se joacă singur cu un ziar potolit, fără să mai scoată sunete de monstru marin. Obrazul mi l-am lipit de cadranul unui ceas desenat care s-a șters la mare și acum e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
polițe ticsite cu cărți, care pe alocuri păreau înclinate spre interior - asta din pricina pereților neregulați, care făceau casă să arate că o locuință rupestra destul de civilizată. Pe rafturi fuseseră lăsate ici-colo spații libere, în care erau expuse mai multe vaze, căni și vase de ceramică ce semănau unele cu altele. Obiecte asemănătoare mai apăreau și pe cele câteva măsuțe din odaie. Pe rafturi era așezată și o combină hi-fi costisitoare, care la această oră nu funcționa, cum, de altfel, nu funcționa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
a mai Întâmplat, domnule Húsvágó, se tânguia domnul Moduna, Înfipt ca un par În stratul cu țelină. Pe onoarea mea! Am spălat butoiul cu grijă din totdeauna, vă rog să mă credeți. Eu... De emoție, mâna dreaptă În care ținea cana cu vin Începu să-i tremure, așa Încât se văzu nevoit să o așeze pe lada de lemn În care dormea Soldat. Costeliv, deși mânca enorm, cu un cap ca de iepure, Soldat prindea șoareci și lătra fără rost, căci pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
În cealaltă cuțitul cu lamă lungă și bine ascuțită pe care Îl ascundea În tureacul Înalt al cizmei de iuft. Pe la șapte și un sfert, porcul zăcea sub câteva furci de paie. Doamna Moduna aducea oala cu vin fiert și cănile de tablă smălțuită. Privind vâlvătaia, domnul Húsvágó Își fuma prima țigară, din pachetul de „Snagov” pe care domnul Moduna i-l oferea În fiecare an. Țigările sale preferate erau Însă „Carpați”de Sfântu Gheorghe. Accepta Snagovul din politețe, mulțumind cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
alte lipsuri. Seara se arăta calmă, cina bogată și rezerva de „Triferment” liniștitoare. Domnul Moduna culese o măslină de pe salata de boeuf cu speranța că doamna Moduna va Înțelege semnalul și se va așeza și ea la masă, În fața unei căni de ceai, cum obișnuia de multă vreme Nimic nu l-ar fi oprit pe domnul Moduna să atace movila de cârnați afumați din mijlocul mesei, Înălțată chiar de el pe un capac de lemn cu diametrul unei roți de „Pegas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
veche pe care ar fi trebui să o arate unui dentist și Își spuse: cel din Întuneric sunt eu, Petru Șendrean, am frisoane și, după toate probabilitățile, halucinații. Scoase sticla cu lapte din frigider, Își turnă câteva picături Într-o cană smălțuită, cât să Înghită o aspirină, și se apropie de fereastră. Nu doar gustul aspirinei era cel cunoscut, ci și inventarul sumar al lucrurilor pe care memoria le restituia Într-o ordine Întâmplătoare: mărul care se usca lângă cișmea, pereții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
chelner În persoană. Era Într-adevăr un revelion select! Lui Gheretă Îi plăceau sarmalele! Îl făceau mai bun parcă, mai blând, mai Îngăduitor. Parcă aș lua napoton, Își zicea el În aceste momente fericite de Împăcare cu lumea sau o cană de ceai cu bromură cum doar În armată a avut norocul să deguste În fiecare seară. Altfel s-ar fi Împușcat Între ei, soldați, gradați și ofițeri, deopotrivă, ca la Revoluție. De nervi! Când mănânci sarmale te gândești doar la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]