962 matches
-
poate mai puțini creștini, pricepuți la traficul de influență și la necesarele inginerii financiare. Așa se explică modul în care, printr-o secretă alianță între preot și consiliul parohial, apar peste noapte stranii arhitecturi, netocmite zugrăveli, necioplite iconostase sau aiuritoare candelabre, fără ca vreunul dintre membrii parohiei - între care nu puțini artiști pricepuți sau oameni cu pregătire teologică - să fi fost consultat. Excluderea tineretului din deciziile cu relevanță teologică și duhovnicească pentru majoritatea bisericilor locale explică deci apariția organizațiilor și chiar a
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
ar îndreptăți anumite deducții corecte în ce privește adevărata ei formă. Nimic mai inexact! Căci una dintre ciudățeniile acestui leviatan este că scheletul lui dă o foarte vagă idee despre forma sa generală. Dacă scheletul lui Jeremy Bentham, atîrnat în chip de candelabru în biblioteca unuia dintre moștenitorii săi, ne dă o idee corectă, despre un bătrîn utilitarist, cu fruntea masivă și cu celelalte trăsături caracteristice ale lui Jeremy - nimic de acest gen nu poate fi dedus din oasele articulate ale vreunui leviatan
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
ce conservă elementele caracteristice folclorului spaniol, până la arta sculpturii pietrelor de mormânt din Siretul Moldovei în care regăsim simbolurile marilor civilizații antice, de la templele maiestuoase din Europa Centrală - ne gândim la acelea din Buda și Oradea - până la splendida serie de candelabre cu felurite roluri în viața spirituală evreiască din Țările Române. Arta iudaică, aidoma întregii culturi, amintind până și de emblemele imperiale ale Bizanțului, Romanovilor sau Habsburgilor, dovedește o unitate în diversitate pe care poporul evreu a săvârșit-o la nivelul
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
zilelor și a anilor (pe cer apare Soarele) Soarele care să dea Pământului lumină și căldură. Și Luna care să stăpânească Noaptea. (pe cer apare Luna și încep să se aprindă stelele). Priviți copiii cât de frumoase sunt stelele, adevărate candelabre pe care Dumnezeu, în iubirea Lui, le-a aprins ca să vegheze și să ocrotească pământul. Dumnezeu a mai poruncit să apară semnele anotimpurilor. Care sunt? Așa: vara, toamna, iarna, primăvara. Copiii, dar am uitat în a câta zi de creație
Teatrul ca o lecţie de viaţă by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91610_a_92357]
-
Psalmi și Pilde, Ecclesiast, Isaia, Ieremia și Iezechiel, până la Noul Testament. Apoi Îl citeau și pe acela. Având În vedere lungimea slujbelor noastre, nu vedeam altă posibilitate. Cântau, iar biserica se umplea Încetul cu Încetul. În cele din urmă se aprindea candelabrul central și părintele Mike răsărea de după altar ca o păpușă În mărime naturată. Transformarea prin care trecea unchiul meu În fiecare duminică mă uimea Întotdeauna. În biserică părintele Mike apărea și dispărea, nestatornic ca o divinitate. În clipa asta era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Într-o rază ca de cretă. Aerul era deja dens de la tămâie. Mișcându-se Încoace și Încolo, preoții arătau ca niște bărbați la baia turcească. Apoi Începu reprezentația. Un preot apăsă pe Întrerupător. Șirul de lumini din partea inferioară a imensului candelabru se aprinse. De după iconostas apăru părintele Mike. Purta o sutană turcoaz aprins, cu o inimă roșie brodată pe spate. Străbătu soleea și veni printre enoriași. Fumul din cădelniță se ridica și se Încolăcea, Înmiresmat de vechime. ― Kyrie eleison, cântă părintele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
brazda pe care o lăsau În aerul timpului. Tessie se Închină, gândindu-se la Capitolul Unsprezece. Mai Întâi părintele Mike o luă prin partea stângă a bisericii. În valuri albăstrui, tămâia se rostogolea peste capetele adunate, Întunecând luminile circulare ale candelabrului. Agrava starea plămânilor văduvei. Estompa strălucirea de la costumele verilor mei. Când m-a Învăluit și pe mine În pătura ei de gheață uscată, am tras-o În piept și am Început să mă rog și eu. Te rog, Doamne, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
din lemn pe care sprijineați o scân dură, acum îi întreceți în bogăție până și pe greci. În acest moment, Germanicus cere tămâia. Neron și Drusus se reped amândoi, împingându-se unul pe altul, să apuce cățuiul așezat în vârful candelabrului portativ. Nero, avantajat de înălțime, pune primul mâna pe el și i-l întinde victorios tatălui. Rămas în urmă, Drusus se pune pe plâns, urmat aproape instantaneu de chirăiturile lui Puppus. Agasată, Agrippina smulge copilul din brațele doicii și-l
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
întinde victorios tatălui. Rămas în urmă, Drusus se pune pe plâns, urmat aproape instantaneu de chirăiturile lui Puppus. Agasată, Agrippina smulge copilul din brațele doicii și-l molcomește cu șoapte liniștitoare. Cu cealaltă mână liberă, scormonește în cutia din vârful candelabrului de argint după o fărâmă de tămâie, pe care i-o dă lui Dru sus, să tacă din gură. Lângă Herodes Agrippa, Antonia bombăne nemulțumită: — Tămâia și mirul nu se cade să fie date drept jucării copiilor. Sunt aduse tocmai
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Era iute de picior, Își făcea bine treaba și-și iubea surorile, pe care le găsea frumoase și sofisticate. Îi plăcea Madridul, un oraș Încă incredibil În ochii săi, și Îi plăcea munca lui care, desfășurată sub lumina strălucitoare a candelabrelor, printre fețe de masă imaculate și haine de seară și mâncarea Îmbelșugată din bucătărie, Îi părea frumoasă Într-un mod romanțios. În pensiune locuiau și mâncau Între opt și douăsprezece persoane, dar singurii care existau cu adevărat pentru Paco, cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
hățișuri. În afara satelor erau podgorii. Câmpurile erau maronii, iar butucii de viță - deși și neîngrijiți. Casele erau foarte albe și bărbații, Îmbrăcați de duminică, jucau popice pe uliță. Rezemați de unele din zidurile caselor creșteau perii, cu crengile ca niște candelabre profilate pe albul pereților. Perii fuseseră stropiți cu piatră-vânătă și pereții caselor erau mânjiți cu pete metalice, de un albastru-verzui. În jurul satelor cu podgorii erau mici poieni și apoi Începeau iar pădurile. Într-un sat, la vreo douăzeci de kilometri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
ostenită, Aprinsă în culoarea merelor aurii? Te caut cu privirea, de lacrimi răscolită, În frunza ce coboară, e semn c-ai să revii. Oprește-ți alergarea, rămâi măcar o clipă, Să îți ating hlamida din foc mistuitor, Când mii de candelabre stelare se-nfiripă Pe arabescul nopții, te cheamă al meu dor. De aș cuprinde-n palme misterul ce te-ndeamnă, Să vii învolburată pe dealuri și câmpii, Aș aduna tot harul din timpul tău ce-nseamnă Adâncă mulțumire în nopțile
Arabesc de toamn? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83227_a_84552]
-
într-un Timp sacru. Găsim un simbolism temporal analog integrat în simbolismul cosmologic al Templului de la Ierusalim. După Flavius Josephus (Ant. Jud., III, VII, 7), cele douăsprezece pâini care se aflau pe masă reprezentau cele douăsprezece luni ale Anului, iar candelabrul cu șaptezeci de brațe reprezenta decanii (adică împărțirea zodiacală a celor șapte planete în câte zece părți). Templul era o imago mundi: găsindu-se în "Centrul Lumii", la Ierusalim, el sanctifica nu numai întreg Cosmosul, ci și "viața" cosmică, adică
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
auzea zgomotul ascuțit al vaselor sparte. Alții, venind din villa, erau încărcați cu pradă: cu mersul îngreunat de sacii de merinde plini cu argintărie, de țesături pe care le târau prin praf, de covoarele făcute sul în grabă și de candelabre, scăunele de fier și alte obiecte, la fel de nepotrivite cu mâinile lor, se mișcau caraghios, trăgând fiecare cu ochiul la prada celuilalt și făcând deja schimburi cu cele ce le luaseră. Iar alții, ajunși în piațetă cu mâinile goale, priveau în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
înfiptă într-un suport din fier, văzu chipuri încordate spinări robuste, brațe viguroase ce împingeau cu putere. Pentru câteva momente, privirea sa se opri și asupra oamenilor adunați în încăpere: zeci de bărbați și femei, pe care lumina a două candelabre de perete îi lumina cu greu, cu crude și neliniștitoare efecte de clar-obscur. Cu copiii lor și legăturile cu cele câteva lucruri strânse în cea mai mare grabă, se strângeau unii într-alții dintr-un instinct animalic și fiecare bufnitură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
masă nepretențioasă, neagră, ornată sumar cu picturi simple geometrice, în spatele căreia fusese așezat un jilț de lemn cu o pernă pe el. Deși afară era deja zi, singura fereastră stătea încă închisă, iar camera era luminată numai de lumânările unui candelabru cu două brațe. în lumina aceea gălbuie, trăsăturile sculptate ale episcopului apăreau și mai pronunțate. Anianus era de statură medie, slab și puțin încovoiat de vârstă. Purta o tunică din lână, simplă și lungă, cu mâneci largi și fără centură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
din pavaj și cu pietrișul de susținere. Ținându-și calul la pas, urmărea unul din puținele care ce le mai avea mingan-ul. îl conducea Vlaszo iar Go-Bindan era acolo, sus, cocoțată cum apucase pe cufere și saci de provizii, printre candelabre de argint și vase de bronz. Pierdută în gânduri, mânca un măr și ținea privirea fixă înaintea sa. Balamber îi contempla pe furiș chica rebelă, boticul obraznic și silueta subțire, în care deja se putea ghici grațioasa tânără ce stătea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
i-o conferea, probabil, și barba sa de culoare arămie, cât și ochii teșiți, aduși spre tâmple, ca să nu mai vorbim de vocea sa cu adevărat ieșită din comun, ale cărei reverberații făceau să trepideze nu numai geamurile, ci și candelabrul și icoanele, stingând dintr-o răsuflare toate lumânările din jur. În ciuda Înfățișării sale sobre, tatăl Mașei era un om cu inima deschisă, pus mereu pe șotii, care, printre altele, avea obiceiul s-o năcăjească mereu pe mama ei, făcându-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
ursuleț de pluș, pe care Îi culca sub perna ei. Ziua se juca „de-a slujba“ cu Gligori, improvizând În spatele casei un altar. Străchini vechi și oale ruginite le serveau drept clopote, iar crengile Înflorite de mălin, drept sfeșnice și candelabre. Biserica era o salcie pletoasă, icoanele - frunzele de brusture, iar lumânările - clopoțeii și narcisele culese din cimitir. Gligori era preot, iar Mașa, când dascăl, când pălimar. Înarmați cu cădelnițe confecționate din cutii de conserve goale găsite lângă graniță, umblau tămâind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
acum e praf și pulbere. Praf și pulbere sunt și Fevronia și Nicanor și babulea Tatiana, ce mai bântuie din când În când prin curte, numărând orătăniile. Pentru micuța Mașa, lumânările erau țurțurii, iar crengile Încărcate de chiciură - sfeșnice și candelabre. Pentru ea, dar și pentru toate aceste viețuitoare, unele pașnice, altele pornite pe gălăgioase, lucerna cosită și cartofii Înfloriți În brazdă semănau cu propozițiile și frazele pe care Mașa le văzuse În cărțile de citire, dar și În alte cărți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
cu pești, poduri japoneze, aranjamente florale în culori asortate, un chioșc și spații cu gazon. Terasa placată cu ceramică era decorată cu mobilier tapițat, care trebuia să fie pus la adăpost când afară ploua. Întregul ansamblu era iluminat cu un candelabru de cristal. Numai partea de pietrărie costase probabil zeci de mii de dolari, iar lui Mike nimic nu i se părea mai fără rost decât să cheltuiești bani pe pământul de sub picioare. El prefera țărâna sau iarba moale, dacă era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
Liviu Miron Prima zi de școală Intrasem în sala de bal cu ochii strânși, încercând să mă ascund de acea strălucire artificială creată de lumina reflectată de candelabre și globuri de discotecă, de eleganța ținutelor celor dinăuntru și mai ales de privirile insistente care păreau că vor să afle cine sunt și ce caut acolo. Mă simțeam jenat alături de ea fiindcă o țineam strâns de mână și pentru că
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
Regele rostise Mesajul Tronului potrivit uzanței din vremile de pace. Eram în casa din adolescență, veniră rude, nerude în sufrageria încăpătoare, dar nici pe departe strălucirea din fosta casă a domnului Terturian, a fiicei acestuia, Beatrice, ori a salonului cu candelabre imense al doamnei și domnului Lunacearschi, amândouă după primul război mondial, uitate în orășelul din extremitatea sud-estică a fostei țări, acolo unde... Nimic din acestea; doar o lustră cu cinci brațe de fier forjat executate serial, fără eleganță, susținând cinci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
Își imagină soarele pătrunzând adânc în urechea unei flori. Băgă în gură o piatră albastră, apoi o scoase și o rostogoli, răcoroasă și rotundă, în sus și în jos pe brațe. În nas își prinse un cercel decorat ca un candelabru, cu picături sticloase și sclipitoare. Se întrebă dacă se putea considera frumos. Încăperea era destul de întunecată, din moment ce închisese și ușa și fereastra, ca să poată explora netulburat. Pentru a se vedea în toată splendoarea sa, aprinse o lumânare lângă oglindă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
de podea, ca și cum, plutind într-o stare fără substrat, era lipsit de greutatea capului, a stomacului și a tuturor celor ce se găseau înăuntrul său. „Mâine va fi prea târziu“, cânta el, iar picături îi atârnau din nas ca un candelabru. Se clătină înspre fântână și sări drept în jetul acesteia, stropind marile doamne care o luară la fugă țipând consternate. „Hai să ne-ntâlnim sub platan“, scoase un tril, „și nu vom mai avea nici un fel de dureri de inimă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]