1,966 matches
-
au fost, în aceeași seară, Fanny Futterknecht, din Austria și Eszter Salamon din Ungaria/Germania. Purtând măști de păpuși, Fanny Futterknecht și partenerul ei, Raphael Michon, ne-au invitat, în piesa lor I almost love you, într-o lume a candorii, în care au vorbit, au cântat și au dansat, cu multă poezie. În pofida titulaturii lejere, Dance for Nothing, Eszter Salamon a abordat cu toată seriozitatea un experiment deosebit de dificil, acela de a vorbi neîntrerupt și de a dansa continuu, nu
eXplore dance festival 2011 (II) by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/5188_a_6513]
-
și le asume. Din cauză că e...terrrribil de ocupat, monșer! Între a fi și a avea, românul alege cu perseverență avutul. Avutul său e tot ceea ce are el mai de preț. Pe care îl gospodărește și îl chivernisește cu o infinită candoare. Și pe care îl consumă cu legitimitate. Obsedant și temeinic. După grafic. La sfârșitul consumului, românul e întotdeauna satisfăcut. Prin urmare, se văicărește. Fie că avutul a fost prea mic. Fie că el merita mai mult din partea sorții. Fie că
Ultima schimbare la față a românului – o fiziologie cu ambâț – by Florin Toma () [Corola-journal/Journalistic/5382_a_6707]
-
Alex. Ștefănescu Pătrunjelul și leușteanul ca personaje Rar se mai scriu fabule. De ce? Probabil pentru că ne-am pierdut candoarea. Cei care totuși mai încearcă să relanseze genul (altfel decât parodiindu-l) se expun ironiilor. Un fabulist de școală nouă este Costel Pricopie. Autor al unui volum de "fabule prefăcute", Neliniștea florilor de nuc, el (crede că) satirizează moravurile contemporanilor
Tichia de mărgăritar by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/6660_a_7985]
-
Melodiile acompaniate la pian trezesc, de cele mai multe ori, un amalgam complex de sentimente necunoscute auditorilor. Dacă cel care interpretează mai are și candoarea și puritatea adolescenței, atunci emoția nici nu mia poate fi descrisă. Piesa românească „Silence” (un cover după The MOOod), interpretată de Lucia-Maria Popescu exprimă acea eleganță unicat, unde trioul special constituit dintr-0 voce de excepție, sunetele desăvârșite ale pianului
Lucia, o interpretă de nota 10 -Video () [Corola-journal/Journalistic/66996_a_68321]
-
socială, ci pe o națiune". Șunt cuvinte dintr-o notă introductiva a volumului, insă care îi colectează esență. Răul ce și-ar fi recunoscut chipul în atît de neconvenționalele opinii putea fi necruțător. Acest risc asumat, aceasta semiclandestinitate fremătînd de candoare a comunicării celor doi tineri conferă verbului lor o tensiune de document neapărat necesar alcătuirii dosarului de acuzare a "epocii de aur", pe care junii de azi șunt înclinați a o exonera măcar prin uitare. Pe deasupra e vorba de doi
Scrisori, scrisori... by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6735_a_8060]
-
multe imagini care nu intră în repertoriul de semne cu care ne-au familiarizat pictura populară și toată gama iconografică de tip popular, aceste semne sînt asimilabile prin viziune și prin maniera în care sînt tratate. Ele sînt convertite la candoarea ornamentală și la o tipologie abstractă a viziunii populare. Frică de fabulație și purismul plastic O O. A uita înseamnă a selecta și a înnoi? P.Ș. De obicei, se uită lucrurile irelevante.Se uită detaliile, se uită fragmentarul și
Un dialog despre Ilie Boca la Galeria Eleusis by Oana Olariu () [Corola-journal/Journalistic/6743_a_8068]
-
pe care autismul riscă a nu o sesiza. Deoarece conceptul de prostie ia naștere din impactul dintre eul ce dispune de criteriile experienței umane, intuitive și deopotrivă culturale, și umanitatea amorfă, eventual pitorească prin reducția conștiinței autoanalitice. Fundamental deosebită de candoarea ca atare, prostia e o candoare rîncedă, pervertită. Din care pricină în zona sa proliferează răutatea și adjuvantul acesteia, viclenia, unealtă a imposturii ce nu cunoaște limite, insistentă, invadatoare: "Lui Alexandru Paleologu i-a plăcut să rîdă de canalii și
Predecesori și autiști by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6621_a_7946]
-
o sesiza. Deoarece conceptul de prostie ia naștere din impactul dintre eul ce dispune de criteriile experienței umane, intuitive și deopotrivă culturale, și umanitatea amorfă, eventual pitorească prin reducția conștiinței autoanalitice. Fundamental deosebită de candoarea ca atare, prostia e o candoare rîncedă, pervertită. Din care pricină în zona sa proliferează răutatea și adjuvantul acesteia, viclenia, unealtă a imposturii ce nu cunoaște limite, insistentă, invadatoare: "Lui Alexandru Paleologu i-a plăcut să rîdă de canalii și să le biciuiască pretenția de a
Predecesori și autiști by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6621_a_7946]
-
rog nu te mai bălăci în băltoacele alea sentimentale. / mai lasă din basmele alea care prisosesc pînă și copiilor - în însoțirea căderii tu faci lucruri specifice acesteia și nu mai este nimeni sub frunze" (poate că aparții altui sfîrșit). În raport cu candoarea avîntată, cu dezarmantele frăgezimi ale congenerului d-sale Vasile Muste, Echim Vancea ilustrează polul opus al unei elaborări circumspecte, pigmentate de ironie. n Vasile Muste: Constelația copilăriei, Ed. Grinta, 2009, 68 pag. Vasile Muste: Proprietarul de distilerii, Ed. Galaxia Gutenberg
Poeți maramureșeni by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6643_a_7968]
-
spre evocarea elogioasă. Nu are malițiozități sau uri manifeste, de unde și tonul de blîndețe ceremonioasă cu care face portretul intelectualilor pe care i-a întîlnit. E curtenitor fără tresăriri beligerante, trăsătură care îi împrumută aerul unei reverențe memorialistice. E o candoare stranie în tonul lui Zeletin, un fel de sentimentalism gingaș fără pete licențioase, triviale sau necuvenite. De aceea, cartea savantului are ceva mătăsos și cald, de blîndă curgere lexicală, fără tensiuni mari și, în consecință, fără zguduiri din partea cititorului. Autorul
Picături savante by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6513_a_7838]
-
Tokyo, unde, alături de alți dansatori profesioniști, face cursuri, workshop-uri și spectacole. Montat în maniera clasică, Spărgătorul de nuci de la Sibiu se particularizează prin mici intervenții, care toate fac deplin accesibilă copiilor înțelegerea poveștilor din spectacol și aduc un plus de candoare întregii montări: Pomul de Crăciun crește sub magia unchiului Drosselmeyer (interpretat chiar de Valentin Barteș) și astfel le este ușor micuților spectatori să înțeleagă cum poate crește și minuscula jucărie, Spărgătorul de nuci, la dimensiunile unui om. Apoi copilașii-interpreți, care
Teatrul de Balet Sibiu by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/6532_a_7857]
-
doamna, absolventa, presupun, a unei facultăți, ca o bibliotecă are nevoie de lumină, cât de cât? {i că nici macar depozitele de cărți nu se simt bine într-un subsol neamenajat? Contactat telefonic, rectorul Universității, profesorul Ioan Pânzaru, e întrebat cu candoare: vorbim de Facultatea de Litere de pe Edgar Quinet, sau de aceea de la Universitate? Facultatea de Litere din Universitate își are sediul pe Edgar Quinet, vine răspunsul, cunoscut, cred, celor mai mulți dintre telespectatori. Crainica insistă, alunecând mai rău în penibil: parcă mai
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/6556_a_7881]
-
îi înmuguriseră colți aspri de lup / în loc de inimă" (iarna plecase). Caracteristică e indistincția morală, o confuzie între bine și rău, între suferință și jubilație, între înfrîngere și victorie, ca expresie a unei primordialități iterative, deschizînd o salutară perspectivă. Deșeurile insinuează candoarea unui nou început: „chiar viața noastră / un maidan nenorocit unde printre gunoaie / și cutii de conserve s-au amestecat / urmele învingătorilor ale învinșilor / penele uliilor cu penele porumbeilor / cleiul se întinde dă pe dinafară / paralizează circulația/ «osătreacășiasta» mai apuc să
Nostalgia concretului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6376_a_7701]
-
clasă e „bernismul" - numele de cod al generației lui Horia Bernea - și profesionismul hrănit cu origalitate, competență și talent. Trăim un moment de triumf al neroziei. Oameni care nu mai reușesc să se maturizeze - dar care n-au pic de candoare - plesnesc de ambiția de a-și lăsa amprenta pe ecranul lumii culturale. Dacă și-au propus doar acest lucru - și nu e vorba doar de domeniul artelor plastice - probabil că și-au atins scopul. Numai că spectrul magnetic lăsat de
Triumful neroziei by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6385_a_7710]
-
murind de timpuriu de cancer), tînărul Lewis nu dă semne de precocitate religioasă și în nici un caz de apetență pentru mitul creștin. Dimpotrivă, e atras de literatura fantasy și arată o feblețe aparte pentru universul elfilor, piticilor și zînelor. Dar candoarea copilăriei îi este tulburată de trei experiențe pe care, judecîndu-le sub unghiul evoluției de mai tîrziu, le consideră inițiatice și deopotrivă premonitorii: e vorba de trei stări marcate de o bucurie căreia nu-i poate găsi o cauză anume, un
Săgeata bucuriei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6077_a_7402]
-
Primul Război Mondial, studenția la Oxford, apoi înclinația spre ocultism și ezoterism (Steiner), pasiunea pentru muzica lui Wagner, apoi snobismul unui tînăr care disprețuia sufletul în numele gîndirii superioare de tip speculativ), un ocol așadar la capătul căruia autorul va recăpăta candoarea ceasului pueril. Nu întîmpălător autorul își consideră copilăria ca singurul răstimp în care a trăit sub protecție divină, în vreme ce adolescența înseamnă căderea, adică perioada pierderii în lume, cînd Lewis intră în pielea unui filfizon spilcuit, preocupat de plăceri și de
Săgeata bucuriei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6077_a_7402]
-
albastru, asta iubesc! Pentru asta n-ai nevoie nici de minte, nici de logică, trebuie să iubești din adâncul ființei tale, cu tot sufletul tău, cu primele tale forțe fragede de copil, să iubești ”. Iată una dintre sursele posibile ale candorii, decriptate de omul superior care este Ivan Karamazov și îngânate de fratele lui angelic, grăbit să-i confirme schilleriana năzuință: „Tu vrei să iubești din profunzime, din interior, ai spus-o minunat și mă bucur că ai atâta dragoste de
Tăcerea care ne umple de dangătul tuturor clopotelor by Aura Christi () [Corola-journal/Journalistic/4731_a_6056]
-
de viață”. Ca și prințul Mîșkin, Ivan, care altminteri ascunde, reprimându-l adesea, eul candid, are norocul - cel puțin aici, în prezența lui Alioșa, în cârciumă - de a-și regăsi, de a-și reinventa ființa, echilibrând-o astfel... în albia candorii. Treptele iubirii sunt nuanțate în lumina apolinicului. Până când își vădește prezența primul semn al dionisiacului obscur, crescut din drojdia subteranei, din întrebările grave, ultime, puse de către Ivan cel întunecat, cel închis, ca misterul: oare trebuie să iubești viața așa cum este
Tăcerea care ne umple de dangătul tuturor clopotelor by Aura Christi () [Corola-journal/Journalistic/4731_a_6056]
-
ora de libertate (tocmai se despărțise de Katerina Ivanovna), Ivan, nihilistul contradictoriu, anarahic, cinicul demonic, își dezvelește tot mai mult, ca la spovedanie, cel puțin în prima parte a prânzului luat cu fratele cel mic, fața alte dăți ascunsă, așa încât candoarea lui, crescând, în câteva minute, precum feții frumoși din basme, se învolbură și umple spațiul cârciumei. Anarhicul Ivan pune degetul pe rană, și afirmă că în ajun, pe când era acasă, cu bătrânul Karamazov - dezmățatul monstruos ce și-a făcut, susține
Tăcerea care ne umple de dangătul tuturor clopotelor by Aura Christi () [Corola-journal/Journalistic/4731_a_6056]
-
unui spirit care asumă tradiția în mod superior, ca un model cu o postură duală, etică și poetică, un model ce se află în consonanță cu obsesiile și cu propriile ritmuri interioare, așezate de cele mai multe ori sub semnul tutelar al candorii și al purității, precum în poemul Tandrețea iluziei. Viziunea lirică este animată de bucuria/ nostalgia de a trăi într-un „paradis vegetal”, prin „invulnerabilitatea pe care o asigură întotdeauna candoarea” (Alex. Ștefănescu). De altfel, toposul paradisiac e perceput și de
Melancolii în palimpsest by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/4747_a_6072]
-
ritmuri interioare, așezate de cele mai multe ori sub semnul tutelar al candorii și al purității, precum în poemul Tandrețea iluziei. Viziunea lirică este animată de bucuria/ nostalgia de a trăi într-un „paradis vegetal”, prin „invulnerabilitatea pe care o asigură întotdeauna candoarea” (Alex. Ștefănescu). De altfel, toposul paradisiac e perceput și de Al. Cistelecan ca marcă specifică a acestor poeme: „Pe această topică a paradisului, când pierdut, când regăsit, temele privilegiate vor fi, firește, cele ale copilăriei și ale «eternei reîntoarceri». Copilăria
Melancolii în palimpsest by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/4747_a_6072]
-
o prietenie cu Adolescența, cu tinerețea și cu puritatea acestei vârste, în care găsea un refugiu sufletesc, atunci când îl copleșea cenușiul și mizeria cotidiană. Repet, nu este nimic scandalos în aceste pagini: dimpotrivă, ele ne ajută să înțelegem mai bine candoarea din poezia lui Aurel Dumitrașcu și puritatea neoromantică pe care o întâlnim în volumele sale antume. La fel de bine a procedat editorul și cu pasajele chinurilor fiziologice ale poetului (mai întâi la Piatra Neamț, apoi pe patul de moarte, la Spitalul Fundeni
Jurnalul risipitorului de iubire (II) by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4804_a_6129]
-
în cea proximă, nici în corpul său, despre care declară că l-ar face uitat undeva, „așa cum uiți pe o bancă un ziar citit” (La sfîrșitul zilei). E cu certitudine un inadaptabil, dar nu unul rebel ci resignat, tangent la candoare. Inadaptabil printr-un soi de rezistență, de torpoare a datelor inițiale ale ființei, dureros surprinse de un absurd elementar propriu drumului existențial, întrucît „nu înțelegem încotro mergem, nici ce ne așteaptă” (Exercițiu de mîntuire. Ridicare la cer). Nu emite imprecații
Aventura inadaptării by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4971_a_6296]
-
tăiere, ea putea fi, la fel de bine, și cu rezultate încă mai dezastruoase, adăugare. Primul meu volum (volumul unui debutant și încă al unuia cu antecedente dramatice, deci fără nicio posibilitate de a se apăra) se deschidea cu o poezie intitulată Candoarea. A fost considerată nepublicabilă și acceptasem ideea de a renunța la ea. Mare mi-a fost însă uimirea și revolta când am descoperit că volumul apărut se deschidea cu o poezie (aceeași), purtând titlul Partidului. Mi s-a explicat că
De la cenzura ca formă de libertate la libertatea ca formă de cenzură1 by Ana Blandiana () [Corola-journal/Journalistic/4986_a_6311]
-
într- o noapte în acel loc ca să înțeleg de unde vin. Dar trebuia să fiu prudentă. De altfel, riscam să găsesc porțile închise. Schimbare de proprietar. Localurile astea n-aveau un viitor prea sigur. - Studentă la ce? Mă lua din scurt. Candoarea privirii ei mi-a dat curaj. Categoric nu-și putea închipui că mint. - Limbi orientale. Părea impresionată. Ca urmare, nu mi-a cerut niciodată detalii privind studiile mele de limbi orientale, nici orarul cursurilor, nici unde este școala. Ar fi
PATRICK MODIANO - În cafeneaua tinereții pierdute () [Corola-journal/Journalistic/4425_a_5750]