6,257 matches
-
intră în discuție o problemă cu adevărat importantă, privitoare la "paradigma" contemporană a literaturii române, sau, dacă vreți mai exact, la "canonul" contemporan care oglindește altfel întreaga tradiție. Are dreptate Corin Braga să vorbească într-un număr din "Familia" dedicat canonului că, peste ani, cînd lucrurile se vor fi schimbat foarte mult, bătăliile acestea dintre promoții sau generații ar putea părea derizorii. Oricum, lupta dintre nou și vechi nu trebuie să însemne neapărat exterminare. Istoria are, pînă la urmă, un sens
Revizuiri și... revizuiri by Mircea A. Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/15825_a_17150]
-
încă" etc. Dacă în primul caz era vorba despre un anumit tip de discurs provocator, "americănesc", în al doilea caz duritatea se transformă în răutăți mai puțin explicabile. O temă extraordinară adusă în discuție de Virgil Nemoianu a fost problema canonului. Din păcate, a propus prea devreme această dezbatere. Intelectualul român abia începea să se dezmeticească să-și autentifice discursul și Nemoianu punea pe masă una dintre cele mai complexe probleme ale secolului. Așadar, în septembrie 1990, în România literară, apărea
În așteptarea dezbaterilor by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15884_a_17209]
-
în septembrie 1990, în România literară, apărea un articol cu o greutate care nici pînă acum nu a fost apreciată: "Bătălia canonică - de la critica americană la cultura română". Mai întîi, autorul observă că în Apus există o tradiție a contestării canonului - ar fi vorba, de fapt, despre un fenomen care îi ține pe clasici în viață, sînt dezbătuți, recitiți etc. în Est nu există această tradiție. Or, ea trebuie inventată urgent pentru că, deja, nume precum Eminescu, Brâncuși sau Caragiale devin extrem de
În așteptarea dezbaterilor by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15884_a_17209]
-
stereotipe însoțitoare. Intelectualul român se apropie cu circumspecție de numele "mici" din istoria culturii noastre - nu dorește schimbare, pentru că ar periclita o balanță, și așa fragilă, a unei literaturi de numai două sute de ani. Trei mari virtuale ofensive pentru reconstruirea canonului românesc intuiește Nemoianu în acest studiu. Este vorba, mai întîi, despre o reașezare în interiorul culturii. Rediscutarea unui Eminescu este absolut necesară. Este și singurul pas care a fost făcut pînă acum (celebrul număr din Dilema). în rest, continuăm să vorbim
În așteptarea dezbaterilor by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15884_a_17209]
-
autor mare își poate schimba "fața", fără să piardă prea mult. Noi însă continuăm să-l privim ca pe un nea Mitică. Celelalte două "atacuri" canonice vin din cîmp socioistoric. Trebuie descoperită tradiția scriitoarelor. Femeia, genul ignorat, va modifica radical canonul. Așa spera Nemoianu atunci. Astăzi, sîntem încă foarte la început cu acest tip de reformă a canonului. Mișcarea feministă este încă aproape inexistentă. Lucrările de teorie întîrzie să apară. Așa că, încă avem o viziune falocentrată asupra scriitoarelor. Hortensia este un
În așteptarea dezbaterilor by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15884_a_17209]
-
ca pe un nea Mitică. Celelalte două "atacuri" canonice vin din cîmp socioistoric. Trebuie descoperită tradiția scriitoarelor. Femeia, genul ignorat, va modifica radical canonul. Așa spera Nemoianu atunci. Astăzi, sîntem încă foarte la început cu acest tip de reformă a canonului. Mișcarea feministă este încă aproape inexistentă. Lucrările de teorie întîrzie să apară. Așa că, încă avem o viziune falocentrată asupra scriitoarelor. Hortensia este un bărbat care, accidental, a fost... femeie, în viziunea multor critici; în orice caz, așa se predă în
În așteptarea dezbaterilor by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15884_a_17209]
-
pare o temă de dezbatere excelentă. Este vorba despre etnia romilor, mult mai mare decît arată ultimul recensămînt. Aceste milioane de oameni nu pot exista într-o comunitate, fără să aibă, mai de vreme sau mai tîrziu, un impact asupra canonului central. în '90 semnele ofensivei erau aproape inexistente - intuiția lui Nemoianu este, de aceea cu atît mai șocantă. Astăzi, o lovitură puternică a fost dată prin intermediul manelelor, la nivelul culturii populare. Bineînțeles, rafinatul intelectual român ignoră fenomenul, nu-i dă
În așteptarea dezbaterilor by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15884_a_17209]
-
e marcată pe sol românesc de operele Hortensiei Papadat-Bengescu, de apariția revistei Sburătorul, de eflorescența avangardei. Tudor Vianu în calitate de cronicar al ideilor, Liviu Rebreanu în cea de cronicar dramatic și Emil Ciomac în cea de cronicar muzical completează tabloul noului canon cultural. E. Lovinescu, în speță, modifică discursul critic autohton, grație istoricizării valorilor estetice, a încercărilor de epistemologie culturală (analiza fenomenului estetic în conexiune cu ceilalți vectori spirituali ai momentului), a deconstrucției istoriei în istorism (reîntoarcerea la trecut, sub pana tradiționaliștilor
O epură a modernismului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15901_a_17226]
-
dialogului dintre d-nii Adrian Marino și Sorin Antohi intitulat Al treilea discurs. Carte incitantă și contestabilă, care merita, pe lîngă laude, obiecții serioase. Cronicarului îi sună încă în urechi afirmații precum acelea că noi ne-am grăbit a vorbi despre canon fără să fi avut unul sau că am devenit postmoderni fără a fi încheiat modernismul. Asemenea aserțiuni nu pot fi luate nici măcar sub beneficiu de inventar! Cum, adică, n-am avut canon? Cum, adică, modernismul nostru nu a fost finalizat
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15927_a_17252]
-
că noi ne-am grăbit a vorbi despre canon fără să fi avut unul sau că am devenit postmoderni fără a fi încheiat modernismul. Asemenea aserțiuni nu pot fi luate nici măcar sub beneficiu de inventar! Cum, adică, n-am avut canon? Cum, adică, modernismul nostru nu a fost finalizat? * Un dramatic editorial publică dl Radu Ciobanu în frumoasa revistă de cultură ARHIPELAG din Deva (nr. 1-2 din 2001) despre greutățile editării de publicații de acest fel în condițiile schimbărilor de echipe
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15927_a_17252]
-
Nicolae Manolescu Am ținut acum doi ani o conferință, pe care ulterior am publicat-o, prescurtată, în ziarul Curentul, intitulată Elegie pentru estetic. Titlul îmi fusese sugerat de Elegia pentru canon care deschide celebra carte a lui Harold Bloom despre Canonul occidental. Descriam în conferința mea, rostită la Cluj în cadrul "Zilelor revistei Echinox", atacurile succesive asupra esteticului cărora generația mea de critici literari, îndrăgostiți de frumos și de formă, din rațiuni
Estetismul, inamicul public numărul unu by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15929_a_17254]
-
Nicolae Manolescu Am ținut acum doi ani o conferință, pe care ulterior am publicat-o, prescurtată, în ziarul Curentul, intitulată Elegie pentru estetic. Titlul îmi fusese sugerat de Elegia pentru canon care deschide celebra carte a lui Harold Bloom despre Canonul occidental. Descriam în conferința mea, rostită la Cluj în cadrul "Zilelor revistei Echinox", atacurile succesive asupra esteticului cărora generația mea de critici literari, îndrăgostiți de frumos și de formă, din rațiuni nu exclusiv politice, a trebuit să le facă față. De
Estetismul, inamicul public numărul unu by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15929_a_17254]
-
să răspundă la întrebarea Poate fi literatura globalizată? Comunicările au analizat noțiunea de globalizare (mondializare) care, pornind de la domeniul economic și al piețelor financiare, s-a extins tot mai mult, incluzînd vaste arii, de la cultura de consum și gastronomie la canoanele literare. Bine sau rău, mondializarea - economică în primul rînd - e un fapt împlinit, noile tehnologii contractă timpul și spațiul, trăim într-o lume nu interdependentă, ci chiar integrată. Căderea comunismului în Europa Centrală și de Est a marcat începutul acestei
PEN-Cluburile Europene - Argumente ale unei Europe Unite by Adriana Bittel () [Corola-journal/Journalistic/15961_a_17286]
-
genul "subliteratură", sau "literatură de consum", "literatură trivială", cele două din urmă fiind solid reabilitate teoretic de școala germană de prin anii 1970. Iar o dată ce aplicăm un criteriu de valoare, declarîndu-l ca fiind propriu literaturii, obținem inevitabil mult hulitul (astăzi) canon, adică o listă de opere considerate importante și valoroase, dar o listă în mod esențial contestabilă, fie prin adițiuni, fie prin omisii. Profesorul Mircea Martin a publicat în "România literară" cu puțin timp în urmă o foarte interesantă analiză a
Autonomia literaturii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/15991_a_17316]
-
opere considerate importante și valoroase, dar o listă în mod esențial contestabilă, fie prin adițiuni, fie prin omisii. Profesorul Mircea Martin a publicat în "România literară" cu puțin timp în urmă o foarte interesantă analiză a studiului lui Harold Bloom, Canonul Occidental. În această analiză, Mircea Martin salută folosirea criteriului estetic (socotit drept justă măsură a valorii literare), dar e revoltat pe drept cuvînt de totala omitere de pe lista lui Bloom a literaturii române, de pildă, și cu siguranță a altor
Autonomia literaturii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/15991_a_17316]
-
cîmpului, îl închide influențelor din exterior și implicit elimină tocmai acei factori contingenți (ideologie, politică etc.). Dar această închidere are dezavantaje importante, printre care faptul că o literatură precum cea română, nefavorizată tocmai de contingențe, e sortită să rămînă în afara canonului. Reamintesc cititorului de un alt articol publicat relativ recent în "România literară", însemnările de jurnal ale lui Ilie Constantin, în care la un moment dat autorul comentează scrisoarea primită de la un editor francez, care îi cerea să scrie un roman
Autonomia literaturii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/15991_a_17316]
-
pagini cu scris mărunt - dar literații, e lucru știut, poartă mai toți ochelari!) oferă "fire" noi în interpretarea unui autor care merită mult mai multă atenție decît i se acordă, în general. Monica Spiridon - Ștefan Bănulescu (monografie), Editura Aula, Colecția �Canon", 2000, 20. 000 lei. Steagul sus! "Partea nevăzută a lucrurilor" nu constituie un pretext literar pentru autoarea cărții despre care vom vorbi în continuare. Maria Frunzetti - Mia, ca personaj al propriilor amintiri - , talentată pianistă și, din 1965, cadru universitar la
"Nevăzutul" Bănulescu by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/16011_a_17336]
-
moduri de a fi uman". în concordanță cu acest deziderat (parte dintr-o tradiție deja a definirilor societății postmoderne), mitul european, cu toate trăsăturile discursului identitar care au făcut obiectul unor numeroase contestări și repoziționări delicate (vezi și dezbaterea în jurul canonului, europocentrist, prezentă aici prin eseul lui Mircea Martin), este privit din afară. Europa este, la origine, o colonie, "the first great colony of the world, at least of the Western world", cu un extraordinar destin, dar și, probabil "some inbuilt
Identificări by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15639_a_16964]
-
într-o recapitulare a temelor de lectură pe care el însuși le-a impus și departe de recitirea neistorică, limpezită care să ni-l poată aduce contemporan. Mircea A. Diaconu - Cezar Baltag. Monografie, antologie comentată, receptare critică, Editura Aula, Colecția "Canon", Brașov, 2000, 96p., 20.000 lei Rafinament stilistic Din direcția transfrontalierilor generaționiști, a celor singulari ca formulă sau evoluție, dar asimilați trendului actual (o dovadă în acest sens fiind chiar editarea unei monografii cu scop didactic), vine Ștefan Agopian. Demonstrația
Identificări by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15639_a_16964]
-
îl face greu încadrabil în "școlile" literare contemporane autorului din punct de vedere istoric". în mod paradoxal, el aparține totuși unui curent (mai curînd, o orientare generală a prozei), cel antirealist. Istoria acestei marginalități promovate spre zonele de putere ale canonului nu atrage încă neobositele cercetări didactice. Cu alte cuvinte, marginea rămîne, și în acest discurs despre un (fost) exponent al ei, în continuare margine. Se definește față de centrul realist și obsedant al deceniilor comuniste: "față de o parte a prozei românești
Identificări by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15639_a_16964]
-
fapte și diluări: "pentru Ștefan Agopian cauza primă și ultimă a lucrurilor este cartea, însă, după cum spunem, o carte pe care alunecă suprafața deformatore a multor cărți - oglindă". Ruxandra Ivăncescu - Ștefan Agopian. Monografie, antologie comentată, receptare critică, Editura Aula, Colecția "Canon", Brașov, 2001, 80p., 25.000 lei
Identificări by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15639_a_16964]
-
ea forme diverse și se sprijină pe ideologii și pe filosofii în plină mișcare. Este, oare, această dinamică semnul unei slăbiciuni sau argumentul unei vitalități? Un artist care se plimbă prin paradigme ca pe aleile unui parc și care schimbă canoanele cu nonșalanța unui top model, poate fi el suspectat de incoerență interioară și de inconsecvență exterioară? Dacă ar fi să luăm drept exemplu pictura română din ultimii șaizeci de ani, răspunsul este, categoric, nu! Asemenea unei planete care antrenează în
Mișcările unei generații (II) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15661_a_16986]
-
contextul restrîns al artei românești ele au un rol fundamental. Pe aceste urme timide sub raportul curajului estetic, dar de o mare importanță sub raportul atitudinii morale, sosesc valuri succesive de artiști tineri care părăsesc, uneori destul de spectaculos, și aceste canoane ale profesionalismului solid și neturbulent. Încet, dar ireversibil, se redeșteaptă și memoria constitutivă, aceea în care intră atît nostalgia nonfigurativismului, a iconoclastiei tardive de factură orientală, cît și voința sincronizării cu experiențele directe și cu mișcarea de idei din Europa
Mișcările unei generații by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15682_a_17007]
-
între Tîrgu Mureș și Piatra Neamț", alături de un narator omniscient, replică parodică a celui consacrat ca atare de către ,,doxa". De altfel, autoarea pendulează între critica marilor narațiuni totalizatoare și complicitatea cu acestea, romanul fiind o construcție unitară, în buna tradiție a canonului pe care îl prezintă și îl ironizează în același timp. Juxtapunerea celor două tipuri de reprezentări ale unui discurs totalizator subminează tocmai ideea de narațiune totalizatoare, rămînîndu-i în același timp complice. Astfel, în finalul primului capitol se face aluzie la
La umbra multiculturalismului în floare by Simona Brînzaru () [Corola-journal/Journalistic/15718_a_17043]
-
anvergură ,,culturală". Tot ceea ce, în intenție, vrea să fie comunicare neprotocolară, dezinhibare, gîndire liberă și relație directă constituie un lanț de mitocănii, o pletoră de injurii, o succesiune de vulgarități. Indiferent care ar fi scenariul acestui concurs și în ce canon încearcă el să se înscrie, Andrei Gheorghe transformă totul în subcultură, în aroganță bine zidită pe un schelet serios de complexe, în lovituri sub centură la adăpostul umilitor al unei imunități pe care o structură ierarhică a emisiunii i-o
Actualitatea by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15769_a_17094]