KorAP: Find »[drukola/base=cant & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...18 19 20 ...38 >

929 matches

Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687

de drum. Quasimodo le amintea ambilor critici de manieră poeziei italiene înalte al carei reprezentant de seamă fusese, în secolul precedent, Leopardi. Mario Petrucciani a dorit să o demonstreze, identificând ascendente ale poeziei În fața statuii Ilariei din Poezii noi în Canturi. Tot el a constatat că unele imagini ermetice reiau peisaje nocturne romantice, în versuri ce reactualizează muzicalitatea ritmata și tulburătoare a celor leopardiene. Un indiciu suplimentar, oferit de unul dintre cei mai importanți exegeți ai ermetismului, al faptului că legătura

Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
ce reactualizează muzicalitatea ritmata și tulburătoare a celor leopardiene. Un indiciu suplimentar, oferit de unul dintre cei mai importanți exegeți ai ermetismului, al faptului că legătura dintre curentul ermetic și Leopardi poate fi întărită și de ascendentele poeziei quasimodiene în Canturi.187 2.5.3. Declinul Ermetismului Atunci cand curbă ascendentă a ermetismului a atins apogeul și a început să coboare dat fiind faptul că, treptat, deschiderea preconizată a literaturii către public nu mai tolera modurile criptice prezența lui Leopardi a devenit

Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
Poezia să a fost alimentată de energia ce provenea din surse literare ale momentului sau din trecut, iar prezenta acestora în creațiile lui originale constituie premisa fundamentală a cercetării de față, ce în partea următoare va punctă ascendentele lor în Canturile lui Giacomo Leopardi. La începutul anilor treizeci, pe fondul paletei de păreri exprimate cu privire la operă să de debut și datorită numeroaselor deplasări la care îl obligă profesia atât de puțin potrivită firii sale poetice, Quasimodo se află din nou în

Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
altceva, pentru un ideal etic de ordin superior.248 Însă dincolo de aventură biografica, de personalitatea și spiritul omului Quasimodo, în care, sigur, se poate presupune existența unei componente dureroase de sorginte leopardiană, poeziile sunt documentele care vor dezvălui ascendente în Canturi. 2.7. Început de drum Propunându-și să stabilească măsură influenței leopardiene asupra operei lui Quasimodo analiza din paginile următoare se concentrează cu precădere fapt amintit și în partea introductiva asupra volumului Și pe data e seară, ale cărui poezii

Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
quasimodian. Nu întâmplător, Machetti invocă în paginile studiului sau figură poetului filolog Giacomo Leopardi. În cultura italiană el a fost cel dintâi care a formulat conceptul lingvistic de vag, teoretizându-l în paginile culegerii Zibaldone și aplicându-l în propriile Canturi. Poetica cuvântului vag formulată de gânditorul romantic la începutul veacului al XIX-lea se bazează pe conceptul cheie de nedefinit, privit că ideal ce trebuie atins.262 Îl vago, după cum explică însuși scriitorul filolog, inseamna poetic în cel mai înalt

Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
Salvatore Pugliatti, prietenul apropiat al sicilianului, dar și critic al operei sale rezumă, cu alte cuvinte, aceeași idee: poezia constă în profundă rezonanță muzicală ce conferă fiecărui cuvânt și tuturor cuvintelor ce se contopesc în unitatea diafana și transparența a cantului un sens nou întrutotul spiritual, vibrant.268 Impresia de noutate, prospețime și spontaneitate oferită de unele analogii quasimodiene se bazează pe capacitatea de a crea alăturări surprinzătoare de termeni, transferuri neașteptate de sens, de a utiliza expresii îndrăznețe, de a

Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
puternice bazate pe comparații, epitete și metafore originale. Cuvintele funcționează grație capacității lor de disociere și asociere. Una din figurile sintactice care mizează concomitent pe distanță și pe apropierea dintre cuvinte este, fără doar și poate, ingambamentul, recurent atât în Canturile lui Leopardi, cât și în volumele lui Quasimodo. Analiza din rândurile următoare îi este dedicată și este urmată de o privire mai atentă asupra alăturărilor îndrăznețe, frapante, indiferent dacă acestea iau formă metaforei, a epitetului sau a oximoronului. Quasimodo separă

Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
și constant. Începând cu volumul Oboi scufundat recurenta acestei figuri de stil înregistrează o curbă ascendentă, devenind în postbelic unul din procedeele sale predilecte. Scindările grupurilor nominale formate dintr-un adjectiv antepus și un substantiv sunt deosebit de expresive, deopotrivă în Canturi și în scrierile sicilianului. Cunoscutele ritmuri întrerupte ale poeziei Infinitul: nemărginite / spații, imense / tăceri, acea / infinită pace, dar și alte structuri similare, precum străvechi / nori (vv. 62-63), strămoșescul / păcat (vv. 11-12) din Imn patriarhilor, apoi vechea, cumplită / vină (vv. 36-37

Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
adevărat, trad. MB). O undă sonoră străbate frunze și cuvinte deopotrivă, de aceea uneori urlă copaci (Pământului meu). Ambele sunt ușoare, evanescente, precum sunetul sau precum lumină. Ambele sunt obiecte ale dorinței și protagoniste ale visării: vântul apoi aduse frunze (Cantul lui Apòllion).276 Acest mod de a privi versurile lui Quasimodo dezvăluie componentă dinamică a paginii sale contra fixității termenilor separați, izolați. Cititorul este invitat să identifice traseele semantice din culisele textului, bazate pe apropieri sau substituții; pentru a înțelege

Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
cronotopului în sensul îndepărtării de momentul prezent și de spațiul apropiat: vagul, poeticul sunt legate indisolubil de amintire, explică Leopardi (Zibaldone, 4426), poeticitatea, într-un fel sau în altul, ține mereu de depărtare, de ambiguitate, de vag. Cititorul asista în Canturi la minunate întoarceri în vremurile copilăriei, marcate de imagini sonore: Și vine vântul aducându-mi glasul / orei din turn. Mi-era spre mângâiere / nopților mele, mi-amintesc, bătaia (Amintirile, vv. 50 52); Nu-i lucru aici în preajma / să-l văd

Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
în ultimul rând, acesta derivă din poeticitatea spațiilor sau timpurilor îndepărtate. Fiecare dintre aceste puncte ale artei versului quasimodian, după cum s-a văzut, datorează ceva predecesorului din Recanati. 3.2. Ascendente ale poeziei lui Salvatore Quasimodo, cu tematică temporală, în Canturile lui Giacomo Leopardi 3.2.1. Observații preliminare Tehnică leopardiană a cuvântului vag derivă din convingerea că unele cuvinte sunt încărcate de expresivitate datorită ambiguității lor intrinseci, a puterii de sugestie și a capacității de a rezona alături de celelate din

Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
ambiguității lor intrinseci, a puterii de sugestie și a capacității de a rezona alături de celelate din context. În Zibaldone există liste care conțin un numar destul de redus de asemenea termeni, dar care ar putea fi completate prin analiza atentă a Canturilor. Printre aceștia se numără și silenzio-tăcere (Zibaldone 2629), vocabula ce reprezintă punctul de plecare al cercetării din acest capitol. În prima parte a lucrării s-a arătat faptul că în scrierile despre poetica ermetismului, mai cu seamă în cele de

Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
sensul îndepărtării de momentul prezent și de spațiul apropiat. Nu o dată critică a remarcat și analizat conexiunea care se stabilește în versurile lui Leopardi între modul de transpunere a timpului și sonoritate (înțelegându-se prin această totalitatea imaginilor auditive din Canturi inclusiv cele ale tăcerii).282 Oreste Macrì remarcă frecvență cu care este reitarat în versurile scriitorului ermetic acest ultim motiv oglindit de ocurentele termenului silenzio. Tot el observa jocul rafinat practicat de poet la limita tăcerii, ai cărui protagoniști sunt

Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
poeziilor: Nopții, Forme de arbori chinuite, Unde morții stau cu ochii deschiși, Valuri de râuri proaspete în somn, Apăstătută, Vânt la Tìndari, În mine rătăcita fiece formă, Bâtlan mort, Insula lui Ulise, pentru a stabili corespondențe cu imagini similare din canturile: Către Angelo Mai, La nunta surorii Paolina, Imn Patriarhilor, Viața solitara, Renașterea la viață, Amintirile, Dragoste și moarte, Cantul nocturn al unui pastor pribeag din Asia, La portretul unei femei frumoase, Contelui Carlo Pepoli.285 3.2.2. Tăcerea începuturilor

Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
Vânt la Tìndari, În mine rătăcita fiece formă, Bâtlan mort, Insula lui Ulise, pentru a stabili corespondențe cu imagini similare din canturile: Către Angelo Mai, La nunta surorii Paolina, Imn Patriarhilor, Viața solitara, Renașterea la viață, Amintirile, Dragoste și moarte, Cantul nocturn al unui pastor pribeag din Asia, La portretul unei femei frumoase, Contelui Carlo Pepoli.285 3.2.2. Tăcerea începuturilor, tăcerile sfârșitului În opera lui Salvatore Quasimodo dimineață, nașterea lumii, începutul unei unități temporale, fie că este vorba despre

Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
ideilor anunță parcă intensitatea versurilor din Și pe data e seară.289 Nașterea într-o realitate a durerii amintește de versurile leopardiene: Se naște-n chinuri omul / și e primejdie nașterea de moarte. De lacrimi are parte / din prima clipă (Cantul nocturn al unui pastor pribeag din Asia, vv. 39-42). Tăcerea mesagerilor divini retranspune în inima ermetismului muțenia lunii din aceeași poezie leopardiană, acea liniștea oferită drept răspuns la întrebările păstorului rătăcitor: Ce faci tu, luna, în cer? Ce faci, o

Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
și a lunii) nu este tratată în mod similar: ermeticul accentuează modul în care incomunicabilitatea, tăcerea și imobilitatea afectează deopotrivă procesul de creație și înțelegerea mesajelor ascunse în vorbele nerostite ale solilor cerești, atingând o coardă religioasă profund subiectivă. În Cantul unui pastor refuzul universului de a se comunică afectează cunoașterea. Autorul Infinitului consideră că misterul lumii este inaccesibil gândirii umane, așadar, că este cu neputința să primim un răspuns la întrebări fundamentale referitoare la rolul nostru pe pământ. Demnitatea omului

Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
raze / prin stropii calzi de roua, mă trezește/ bătându-mi lin și dulce în fereastră; Și mă ridic, iar norișorii palizi, si răcoarea / zefirului și primul cânt de păsări / binecuvânt și văile zâmbinde (Viața solitara, vv. 1-10).292 În incipitul cantului descrierea peisajului amintește de ficțiunile arcadiene cu notă caracteristică de artificialitate. Împletind două axe temporale (curgerea zilei și mersul vieții umane) poetul operează o trecere de la descrierea pură la interiorizarea treptată a peisajului, de la contemplare la meditație asupra durerii umane

Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
unul dintre cele mai sugestive din versurile lui Leopardi, iar mai tarziu, din cele ale lui Quasimodo.297 Sicilianul utilizează întreaga paletă leopardiană de semnificații și conotații atribuite acestui calificativ, ce numără câte 12 ocurente în poeziile sale și în Canturi. Cu referire la oameni are sensul propriu de necunoscut, anonim (în La Monumentul lui Dante, Brutus cel Tânăr, În mine rătăcita fiece formă, si Mobil al sferelor și al tăcerii). Dacă este asociat unui spațiu, accentuează trăsătură de mister. Alteori

Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
de modalitatea în care Leopardi folosea același epitet pentru a descrie, în tonuri mai puțin reflexive, începutul unui arc temporal, anume viața omului pe pamant: necunoscută / Pace domnea (Imn Patriarhilor, vv. 31-32). În înșiruirea endecasilabilor albi preferați de romantic pentru cantul mai sus menționat, ce are cadențe de imn, se trasează tabloul lumii originare, anterioare plăsmuirii lui Adam, inca neafectate de prezență omului: Când stânci și vai puștii izbea-n putere / Cu vuietul dintâi alpestra undă / În vale zdrumicata și când

Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
aruncat în vârtejul sonor al curgerii clipelor și lăsat pradă durerii. De aici provine dorința poetului de a regăsi starea inițială, pe care o întrevede dincolo de granițele vieții, în lumea de dincolo: dorește liniște (Dragoste și moarte, v. 41). În Canturi se observă cum între momentul inițial și cel final, dominate de absență sunetelor, se derulează curgerea existenței. Viața caracterizată de o agitație haotică, zgomotoasă, incontrolabila este, in esenta, golita de sens: Pe tine, în colbul și sunetul vieții / te mâna

Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
atmosfera între cele două momente și închizând ciclic curbă existenței. Tăcerea caracterizează lumea de dincolo, în opoziție cu vârtejul zgomotos și trepidant al vieții. Stau drept mărturie reprezentările acesteia de pe pământ, precum portretul mut și nemișcat al femeii moarte din cantul cu patru strofe scris de Leopardi în 1833: Așa ai fost: acum pe sub țărâna / Ești pulbere și hoit. Pe lut și oase / Încremenita de prisos în piatră, / muta, privind cum anii trec puzderii, / de pază-i stă durerii / și amintirii

Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
și pământuri, Oboi scufundat, Erato și Apòllion), în spatele cărora se poate observa laboratorul de creație cu toate dificultățile și neliniștile inerente.309 Firește, nici romanticului nu-i fuseseră străine furtunile de-a lungul procesului de creație. După ce a scris primele Canturi Leopardi a trecut printr-o perioadă în care inspirația părea secata, iar chipul poeziei rămânea ascuns (1823-1827), lăsând loc prozei. Cantul cu titlul sugestiv, Renașterea la viață (1828), marchează finalul acestor ani și dezvăluie faptul că și în cazul lui

Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
309 Firește, nici romanticului nu-i fuseseră străine furtunile de-a lungul procesului de creație. După ce a scris primele Canturi Leopardi a trecut printr-o perioadă în care inspirația părea secata, iar chipul poeziei rămânea ascuns (1823-1827), lăsând loc prozei. Cantul cu titlul sugestiv, Renașterea la viață (1828), marchează finalul acestor ani și dezvăluie faptul că și în cazul lui Leopardi, inspirația revenea purtând cu sine chipuri, glasuri, cuvinte din trecut, din amintire. Teamă sicilianului de a rămâne fără chipuri și

Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
tristeții / tăcut pas în întuneric / unde m-ai lăsat, amară pâine să frâng (trad. AEB).317 Trecând de la o dimensiune reflexiva a timpului (acel timp care măsoară dinamică interioară a sufletului) la una de factură istorică, Leopardi a scris în cantul Către Angelo Mai: mereu mai viguroasa, / străbuna voce, muta / veacuri în șir (vv. 7-8). Expresia voce antică este reluată de Salvatore Quasimodo într-un context mai reflexiv, cu referire la istoria sa personală strâns legată de spațiul insular, de Sicilia

Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]