1,594 matches
-
realizarea piramidelor din Egipt, În activitatea marilor șantiere din Asia În epoca feudală, În construirea Templului din Ierusalim etc. b) Managementul ar trebui deosebit de activitățile de conducere rezultate din dreptul conducătorilor politici (faraonii din Egipt), sau al proprietarilor (din cei capitaliști). Conducerea este implicată și În activitățile manageriale, dar reciproca nu-i valabilă (orice conducere ar implica managementul). Adam Smith a analizat procesele de conducere În epoca premanagerială, punând În evidență mecanismele sociale ale acestora. Este vorba de sintagma (devenită celebră
Psihosociologia managerială by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/204_a_187]
-
pierderi generate de reglajul spontan al piețelor. Dacă „mâna invizibilă a piețelor” oferă un reglaj de tipul „fead-back”, cel capabil a fi realizat de manager este „fead-for” (adică anticipativ). Dar managementul profesionist prezintă și o serie de dezavantaje, pericole potențiale. Capitalistul care-și conduce singur afacerea poate greși din necunoaștere sau eroare involuntară. Managerul, fiind pus În situația de a decide „pe banii altuia”, poate lua În mod voit decizii În dezavantajul afacerii, dar În avantajul său. În loc ca afacerea să
Psihosociologia managerială by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/204_a_187]
-
au transformat în dezechilibre. Criza din ultimii doi ani nu a făcut decât să scoată mai bine la iveală aceste slăbiciuni și dezechilibre acumulate în ultimele decenii. Care, acum, nu mai sunt asociate doar cu modelul neoconservator, ci cu cel capitalist. Prin forța lucrurilor, criza modelului neoconservator a afectat și performanța, atractivitatea modelului capitalist ca atare. Peste toate se așază criza generată de războiul din Irak, care a pus într-o lumină diferită politica externă promovată de administrația Bush și chiar
by Paul Dobrescu [Corola-publishinghouse/Science/1096_a_2604]
-
preexistente, în concepte ideologice elaborate în alte contexte istorice, prezintă o slăbiciune de fond. Pentru că evoluția Chinei nu încape pe de-a-ntregul nici în conceptul de capitalism, nici în cel de socialism. China a subsumat totul ideii de dezvoltare. Noțiunile "capitalist" sau "socialist" sunt subsumate obiectivului primordial, ridicarea Chinei. Mai curând am putea vorbi despre un model al dezvoltării. Ceea ce servește dezvoltării va fi menținut și integrat. Ceea ce nu, va fi cu siguranță eliminat. Referindu-se la prefacerile din societatea chineză
by Paul Dobrescu [Corola-publishinghouse/Science/1096_a_2604]
-
apropiat al lui Valentin. În schimb, Gino Iorgulescu a venit lîngă catafalc. Prieten cu fratele Zoei, Nicu, învins net și fatal în meciul cu băutura. Florentin Marinescu a făcut o figură de karate decenței și s-a alăturat cortegiului. Iar capitalistul George Copos, cel care se războia pînă nu demult, din scaunul de vicepremier, cu Codul Fiscal, a îmbrăcat și el haine cernite, probabil în amintirea anilor în care păstorea pe la UTC și mai ieșea la cîte o agapă tovărășească alături de
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]
-
vor fi din București, două din Ploiești și două din Craiova. Ceea ce ar fi însemnat un fiasco demografic, despădurirea de tradiție a unor străvechi leagăne ale fotbalului. Ce înseamnă sigla LPF? Liga PROFESIONISTĂ de Fotbal. O onorabilă adunare compusă din capitaliști care au noțiunea banului, îl investesc în afaceri profitabile și le poziționează geografic acolo unde cred de cuviință. Menirea Ligii nu e nicidecum răspîndirea armonioasă a careurilor de 16 metri în mirificul peisaj al patriei. Dacă Timișoara, Aradul, Clujul, aceste
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]
-
lui. Noi așteptăm noua ordine economică, respectiv, transformarea cluburilor de fotbal în societăți pe acțiuni. Atunci, ne asigură Jean Valvis, va curge lapte și miere. Lapte de la el, bien sûr. Dar miere? Probabil din zîmbetul dulceag al lui George Copos, capitalistul de la UTC ajuns politician și magnat pe foamea lui Bădoi și pe stadionul Căilor Ferate. martie 2006 Există viață după Mondiale? Oare cum vom resimți tranziția de la Zidane la Bănel? Probabil că, după spectacolul de gală de la Mondiale, ne va
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]
-
Frimu“) sau unei stațiuni staliniste de pe litoral (Vasile Roaită). Există cazuri în care stindardul proletariatului poate încăpea pe mîna unui occidental straniu ca Jose Mourinho. Fără să tragă de nici o sirenă, fără să fie întemnițat pentru că dezlega vagoanele de la trenurile capitaliștilor, măsliniul grizonat de pe banca lui Porto poate intra în manualele de istorie alternativă cu aceeași aură ca și șefii de partidă grevistă enumerați mai sus. Cu prețuita calitate de a fi luat de la bogați pentru a petici coatele unor pauperi
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]
-
atâta vreme cât acest spațiu era inabordabil, iar problemele erau mai degrabă de natură teoretică decât practică. Nici una dintre aceste paradigme nu era adecvată unei expansiuni practice, pe scară largă, a lumii occidentale. Dar când s-a prăbușit comunismul, politicienii, intelectualii și capitaliștii occidentali dispuneau numai de aceste două paradigme pentru a se raporta la uriașa oportunitate creată. Așa încât s-au împărțit în tabere ale uneia sau alteia dintre paradigme (Scheffer, 2004), iar succesul politic pe plan intern - adică în interiorul lumii occidentale - al
[Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
rostul ei este mai degrabă conservator, constând în efortul de a prezerva câștigurile obținute în lunga perioadă de tranziție postcomunistă în folosul unor elite sociale ale căror interese le reprezintă. Cea mai importantă dintre acestea este noua clasă socială a capitaliștilor autohtoni, strâns legați de puterea politică și administrativă și alcătuind o categorie pe care adversarii politici și mass-media au denumit-o „baronii locali”. Mulți dintre ei acoperă însă o suprafață de acțiune națională și chiar internațională, așa încât denumirea este inadecvată
[Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
a unor interacțiuni sociale, culturale, politice și, desigur, economice extrem de complicate și care i-au impus trăsături ce nu provin nici din nevoile tehnologice, nici din caracteristicile piețelor, ci din istoria societăților în care s-a dezvoltat. Obiectivul principal al capitaliștilor rămâne profitul - dar dacă profitul poate fi obținut prin redistribuirea de către stat a resurselor societății și nu prin redistribuirea de către piață a acestora, atunci capitalismul va alege, dintre cele două posibilități, pe cea care îi permite cea mai ridicată profitabilitate
[Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
modernizării agriculturii românești. În perioada interbelică, înapoierea tehnologică ce a caracterizat industria dominată de capitalul autohton poate fi parțial explicată prin „foarfecele prețurilor”, dar la fel de bine, poate fi explicată prin protecționismul excesiv al statului român, rezultat al presiunilor politice ale capitaliștilor români de a menține o rată a profitului superioară printr-o relație privilegiată cu statul și prin limitarea concurenței capitalului străin. Ideile lui Nicolae Manoilescu în această privință nu au fost doar simplă activitate academică, ci au stat la baza
[Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
nu este lipsită de sens. Căci în vreme ce, de la politicieni și până la ultimul cetățean, toată lumea susține declarativ acest obiectiv strategic al dezvoltării României, practica politică, economică și socio-culturală a multor grupuri sociale este adesea îndreptată împotriva unei astfel de achiziții. Noii capitaliști români ocupă, probabil, primul loc într-o listă a unor asemenea opoziții, dar nu sunt nici pe departe singurii. Țărănimea română, un grup socio-economic cu importanță politică creată de mărimea sa ca electorat, își vede interesele imediate, ca și pe
[Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
românească. Se poate argumenta că poate să se constituie ca o bază pentru deformarea realităților de tip occidental către care sunt orientate reformele coordonate politic. De exemplu, dezvoltarea clientelismului ca relație de bază între clasa politică și noua clasă a capitaliștilor români a utilizat pentru stabilizarea relațiilor nu forma de tip occidental a contractului modern, ci forma tradițional românească a relațiilor de rudenie. Noul capitalism clientelar românesc a prilejuit recuperarea și dezvoltarea unor relații de rudenie prin alianță - de tipul celor
[Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
optimiste. Câteva dintre tendințele deja afirmate pot fi enumerate în acest sens. În primul rând, un declin rapid al capitalului autohton. Prăbușirea comunismului a declanșat un proces accelerat de formare și afirmare politică și socială a unei noi clase de capitaliști autohtoni. În mai puțin de un deceniu, această nouă clasă socială a preluat, cu relativă fermitate, conducerea economiei, politicii și vieții sociale românești. Pentru aceasta, ea a modificat în propriul folos funcționarea celor mai importante instituții ale noii economii de
[Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
noii economii de piață, ale democrației politice, ale administrației și ale statului român. Modificările sunt semnificative și se opun, prin caracteristicile lor, trăsăturilor care le definesc în cadrul civilizației de tip occidental. În politică, clientelismul românesc definește simbioza dintre politicieni și capitaliști, într-o relație inacceptabilă pentru civilizația capitalistă care separă net politica de afaceri (fără a o separa, desigur, de interesele generale ale economiei). În economie, piața liberă este semnificativ deformată de relațiile dintre capitalul autohton și administrație, traduse mai ales
[Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
ale economiei). În economie, piața liberă este semnificativ deformată de relațiile dintre capitalul autohton și administrație, traduse mai ales prin corupție, și politică, traduse mai ales prin ceea ce se numește state capture, ambele destinate să asigure un avantaj competitiv al capitalistului autohton în concurența neloială pe piață cu orice nou-venit, inclusiv cu capitalul occidental. În viața socială, noul capitalism românesc a reușit să creeze instituția denumită peiorativ „baron local” și care exprimă unitatea dintre poziția socială și politică într-o comunitate
[Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
dintre capitalul occidental și cel autohton în economia românească este pe deplin previzibil - desființarea capitalului autohton și subordonarea economiei românești deciziei luate în marile centre financiare și economice ale Uniunii Europene. Populația României, clasa politică românească și noua clasă a capitaliștilor autohtoni sunt pregătite să accepte un asemenea viitor? Istoria politică, ideologică și socio-economică a anilor de după Helsinki 1999 indică mai degrabă dorința de a încerca să reziste. O altă tendință majoră consacrată de tranziția orientată spre integrarea europeană este crearea
[Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
generația de „liberali” care succede generației de „conservatori” ce a dominat politic în timpul primei părți a domniei lui Carol I, este convinsă că bogăția societății românești în ansamblul ei, precum și prosperitatea populației sunt consecințe directe ale promovării unei clase de capitaliști autohtoni, având ca bază fundamentală industria românească. Teoria politico-economică a protecționismului, elaborată cu atâta rafinament de Nicolae Manoilescu încât a fost preluată și de teoreticienii socialismului autohton din anii ’70, a fost pusă în practică cu mult înainte ca Manoilescu
[Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
pe seama efectelor contrare ale tranziției spontane - dar, indiferent de cauze și de structura explicației, rezultatul este același. Industrializarea din perioada interbelică și crearea unei noi structuri sociale, dominate prin putere, prestigiu și acces la decizia economică de noua clasă a capitaliștilor români, nu a transformat nici societatea românească în ansamblul ei, nici economia națională, și nu a adus după sine prosperitatea scontată - nici la nivel național, nici la nivel individual. Ruralul este ilustrarea vie a acestei lipse de transformare, urmarea lipsei
[Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
românești de după 1800 a fost, din acest punct de vedere, un eșec. Minoritar prin baza sa socială, fără succese ideologice deosebite, dar dominant politic ca urmare a capacităților propagandistice și de intrigă politică a liderilor săi excepționali, partidul politic al capitaliștilor autohtoni (Partidul Național Liberal) a reușit să domine scena politică românească și tranziția pro-occidentală în toată perioada de la sfârșitul secolului al XIX-lea și până la instaurarea regimului comunist. Căci, așa cum declara Ionel Brătianu, „Guvernul îl pot lua alții, dar puterea
[Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
implicate în acest tip de economie - boieri, țărani, arendași, administrația din mediul rural. În al doilea rând, exista sistemul de distribuție organizat după regulile pieței în zonele urbane, care reunea celelalte grupuri sociale din structura fundamentală a societății - meșteșugari, proletari, capitaliști, administrația urbană și serviciile sociale etc. - la fel de importante pentru structura fundamentală a societății, în ciuda faptului că, numeric, erau minoritare. Întreaga viață a societății se desfășura în raport cu aceste grupuri sociale participante la structura fundamentală a societății, totul (de la politică și până la
[Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
deceniu al tranziției, muncitorii industriali nu au jucat nici un rol semnificativ în conturarea direcțiilor tranziției postcomuniste. Eforturile acesteia, coordonate politic și modelate de tranziția spontană a societății și economiei, au fost orientate în schimb către crearea unei clase sociale de capitaliști români. Vom urmări în continuare evoluția acesteia. Ceea ce merită subliniat acum este faptul că, în primul deceniu de tranziție, societatea românească a dispus de un grad de libertate suplimentar, chiar în raport cu alte societăți postcomuniste, rezultat al unei slăbiciuni sau lipse
[Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
rămas mai multă vreme la periferia zonelor de expansiune imediată au beneficiat de o perioadă de tranziție postcomunistă lăsată în mare măsură la discreția acestora. În aceste țări (și mai ales în acestea) s-a format o nouă clasă de capitaliști autohtoni care au preluat controlul economiei și au modelat forma de organizare socială - în principal sistemele de distribuție și redistribuție în societate - în funcție de propriile lor interese. România a fost o astfel de țară în tot primul deceniu al tranziției. Ca
[Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
astfel de țară în tot primul deceniu al tranziției. Ca urmare, principala bază socială a tranziției postcomuniste românești în această perioadă au construit-o nu clasele sociale proaspăt ieșite din comunism, mai ales muncitorii industriali, ci această nouă clasă de capitaliști români, principalii beneficiari atât ai proceselor de privatizare, cât și ai redistribuirii veniturilor statului. Deși puternic influențată politic și ideologic de lumea occidentală, România nu a fost admisă în interiorul acesteia decât după mai bine de un deceniu de tranziție postcomunistă
[Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]