1,192 matches
-
Gatsby. Iar Randall- care se întindea atletic, astfel încât tricoul de polo i s-a ridicat, dezvăluind o bucățică de abdomen tare ca piatra - era perfect integrat în decorul ăsta. — Am scos un timp excelent, a remarcat el mângâind, cu afecțiune, capota mașinii. Când am intrat în holul enorm, placat cu marmură, am auzit un hohot puternic, de bas, amestecându-se cu chicotul ciripit al unei soprane. Randall m-a luat de mână și m-a tras către sursa râsetelor și al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
e voinic, trupurile lui Al bătrânul și Al tânărul semănau cu ale noastre, dar pe dos: fiul era slab și tatăl era gras. După ce a examinat motorul timp de câteva minute fără să găsească nici o problemă, Al junior a trântit capota la loc. — O să trebuiască s-o desfac, a spus el. — Atât e de grav? i-am replicat. — Nu zic că-i grav. Da’ nici bine nu e. Nu, nu-i bine deloc. — Și cât durează s-o reparați? — Depinde. Poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
îmi prezintă nota de plată pentru servicii, iar eu le scriu pe loc un cec. Apoi, când să zic că afacerea e încheiată, Al junior aruncă prima bombă a zilei. — Poanta e, domnu’ Glass, spune el bătând prietenește automobilul pe capotă, că e mai bine că mizeria aia v-a înfundat rezervorul. — Cum adică? întreb, neștind cum să interpretez această afirmație neobișnuită. — Ieri-dimineață, după ce-am vorbit, credeam că termin în vreo două ceasuri. De-aia am zis că o să putem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
În dimineața plecării mă trezesc, în curtea din spate unde-și parchează Ilie microbuzul, cu un individ blond și lungan, cu ochelari de soare, față osoasă imobilă de rusnac din filmele cu kaghebiști... Ca să nu mă piardă, stă lipit de capota mașinii și fumează. - Zina?... O cunoașteți? șoptește de la distanță, după ce m-a măsurat câteva secunde. - Ce-i cu ea? - Vrem s-o luăm cu noi, să facă teatru, dans, cântări... Ea zice că-i cu dumneavoastră... Domnu’ Tudor, nu? - Exact
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
aș ascunde în iadul ăsta, mormăi cu glas tare. Aici el poate merge mai repede și poate înainta și noaptea, pe când noi am pierde și ultima piuliță pe drum. Se încheie la șliț, luă țigara pe care o lăsase pe capota jeepului și trase un fum lung. — Dacă am ști măcar încotro merge... Poate se întoarce acasă, zise Ali. Dar e în direcție opusă, spre sud-est. — Acasă! exclamă ironic. Când ai mai pomenit ca unul din blestemații de „Fii ai Vântului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
nu mai facem nimic, spuse. Instalați campamentul și pregătiți cina. Să fie un om de gardă tot timpul; dacă adoarme vreunul în post, îl împușc pe loc. E clar? Nu așteptă răspunsul. Scoase o hartă din torpedo, o întinse pe capotă și începu s-o studieze pe îndelete. Știa că nu se poate bizui pe ea. Dunele își schimbau locul permanent, drumurile dispăreau sub nisip, puțurile secătuiau și mai știa, din proprie experiență, că cei care desenau acele hărți nu intrau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
ăla lânced, îmbâcsit de fum, de dincolo de gardul din plăci de beton, înălțat cu o fâșie de sârmă ghimpată: halele garajelor, cimentul cu pete și bălți de ulei ars și câinii murdari umblând printre basculante ridicate pe cricuri și cu capotele căscate, arătându-și viscerele motoarelor, și ea așteptând și amânând de pe o zi pe alta, Mirelo, oare ce o ținea în loc de nu se mișca odată să se rezolve? Velicu nu se zgârcise, plătise de se uscase pentru cine mai știe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
legat la spate cu o fâșie de catifea, ca cele purtate de școlărițe. Altă blondă. Tare aș fi vrut să știu cum să-mi afișez disprețul. — Ne-am gândit că ar fi perfecte pentru weekenduri la țară. Știți, vara, cu capota mașinii lăsată. Vor arăta splendid pe scaunul din spate. Fliss ridică din umeri și le numără restul. Tânărul Îndesă poșeta-pudrieră Într-una din valize, apoi le luă În câte o mână și se clătină ușor. Femeia Își puse mâna pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
fii fericit? Dar nu-mi pierdeam speranța de a-i risipi reticențele. Când cabrioleta Închiriată la țărmul Mării Caspice m-a lăsat la Zarganda, În fața porții mele Încuiate, acolo se găsea deja un automobil, un Jewel-40 care arbora chiar la mijlocul capotei un steag cu dungi și stele. Șoferul a coborât și mi-a verificat identitatea. am avut impresia stupidă că mă aștepta Încă de la plecare. Mă liniști, nu se afla acolo decât de dimineață. — Stăpânul mi-a spus să rămân aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
se înroșea de fiecare dată pe o singură parte și numai pe un obraz, de unde rezulta o combinație de tot hazul. Tata a pus sticlele la răcit în apă și s-a întors la mașină, ca să dispară până la brâu sub capotă. Era în stare să petreacă așa ceasuri întregi, descoperind alte și alte nereguli și probleme, pe care trebuia să le rezolve fără întârziere. Din cauza asta, se înroșea mereu doar pe spate. În albia râului, apa scăzuse. Erau totuși în mijlocul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
întindeam mâna încercând să prind firicelele de lumină, dar degetele mele nu se loveau de nimic. * Citeam și citesc mult, dar nu literatură variată. Îmi place să recitesc cărțile favorite. Printre autorii pe care-i iubeam atunci se numărau Truman Capote, John Updike, Scott Fitzgerald, Raymond Chandler, dar n-am mai văzut pe nimeni la facultate sau la cămin citind asemenea c\rți. Altora le plăceau Kazumi Takahashi, Kenzaburo Oe, Yukio Mishima sau scriitori francezi contemporani. Acesta a fost un alt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
și cu părul lucios. Nu mi se părea că-i așa de rău pe cît voia să pară. Cred că era destul de nervos. După ce au ieșit, au dat s-o ia la dreapta, și atunci am văzut o mașină cu capota trasă cum traversează piața și se-ndreaptă spre ei. Imediat s-a spart vitrina și glonțul a trecut prin rîndul de sticle expuse pe peretele din dreapta. Auzeam Împușcăturile și poc, poc, poc - sticlele care se spărgeau de-a lungul peretelui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
într-un trunchi de con cu diametrul bazei de 1,2 m. Pe palier, la etajul unu, mă șfichiuiește cu privirea madam Istrate. Zestrea fiică-sii a mai scăzut cu câteva sute de molii. La capătul străzii arunc sacul pe capota unui Nissan argintiu. Norul de molii se ține după mine ca după un felinar. Până să ajung în parc mi-au halit toate hainele. Mă întind pe bancă, mi-e frig. Înainte de a adormi vreau să-mi șterg nasul cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
că oamenilor ăstora li se usucă limbile și ceru'gurii, pân' la omușor! Mișcă din copane, umblă și tu după lichidități și după culinare, prin frigider și prin congelator... Dă-ne să-mbucăm! Ca să nu-ți umblu eu ție pe sub capotă, pupăză marxistă ce ești! Vacă proastă și tâmpită..., mai mormăie el stins, după dispariția ei. În mijlocul mesei, zăceau: O sticlă golită de tequila, expunându-și propria inocuitate, printre coji de alune smălțuite cu sare grunjoasă și feliuțe străvezii de lămâie
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
cu o scorbură zidită cu ciment și un piron ruginit înfipt oblic în scoarța plină de furnici. Pe el puneam piciorul Sandu, Luci și cu mine ca să ne suim în copac, unde ne simțeam în largul nostru, asemenea bătrânicilor lui Capote din Harfa de iarbă. Era acolo sus, în locul unde se desfac crengile, încă o scorbură, în care stăteam cu picioarele. Chiar la începutul verii găsiserăm scorbura asta plină de ascuțitori de plastic, chinezești, de-o bogăție de culori pastelate care
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
printre straturile de legume și ajungeam la camion. De când știu eu casa și curtea lui tanti Aura, camionul acela vopsit în albastru, fără roți, zăcea acolo, în mijlocul micii grădini de zarzavaturi, scorojit ca vai de el, cu tabla îndoită. Pe capota cabinei dormea de obicei, încolăcită, Gigi, ultima reprezentantă a unei dinastii de pisici numite cu numele ăsta. Nu știu cum de suporta fierbințeala tablei, căci noi nici nu puteam pune mâna pe ea. Deschideam portiera și ne suiam în cabină, unde căldura
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
în picioare se întindea brusc, cu ochii încă lipiți de somn, îndoindu-și spinarea ca un arc și căscând o gură roză, atât de mare, încît ne tăvăleam de râs. Începea să se spele, apoi se trântea la loc pe capota încinsă. Doar seara se ducea după porumbei. După ce-l mai chinuiam puțin pe Chombe, după ce deschideam capacul motorului ca să vedem cuibul de viespi lipit acolo, printre țevile și elicea unsuroasă dinăuntru, ne suiam în cireșul amar care se înălța drept
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
nas. Mă simțeam foarte tristă, încă de când sosisem ieri aici, nu știu ce-aveam: casa de cărămidă, curtea bine îngrijită, cu straturi de arpagic, cu spaliere de roșii, camionul albastru care se prăjea la soare cu veșnica ,Gigi căscând pe capotă, totul mi se părea luminat de un soare negru, visceral, dureros ca un lucru pe care simți că nu-l vei mai avea niciodată. Priveam cireșul amar, ridicîndu-se peste toți ceilalți pomi plini de clei din curte, și mă săgeta
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
de vară. Nu mi-am revenit până pe înserat. Față de simplitatea și puterea acelei lumi, unde aproape că fusesem, formele lumii de-aici (frunzele întunecat-transparente ale cireșului amar, fructele lui grena, cu carnea moale și udă, camionul cu vopseaua albastră de pe capota jupuită, zmeele levitînd peste câmp, ocolite în zbor de turturele, fiecare cărămida împăienjenită din fațada casei, fiecare fir de păr cărunt din blana cu scaieți a lui Chombe, botul și nasul lui ca de cauciuc umed, fața Esterei, căreia încă
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
Ne-am dus spre locul tras la sorți de Puia. Între timp ne făcuserăm unghii multicolore din petale de flori lipite cu salivă. Ne fluturam noile gheruțe prin aer așa de fioros, că Gigi, care-și dormea veșnicul somn pe capota camionului, în soarele tropical, se zbârli toată și începu să tremure. Ne-am suit în remorcă, am tras-o cu chiu, cu vai și pe Balena și ne-am așezat pe marginile scorojite ale tăbliilor laterale. Priveam cerul în care
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
După vreun minut de urlet insuportabil, pe la geamuri și balcoane începură să apară cetățeni în pijamale care-i strigau cu toții câte ceva arhitectului, dar din cauza claxonului nu se putură înțelege cu el. Tânărul ar fi vrut să intre în pământ. Deschise capota Daciei și începu să hâțâne la întîmplare firele galbene, negre și roșii, izolate în plastic gros, care formau câte o buclă din loc în loc. Duhoarea de benzină și zgomotul făceau să-i plesnească țeasta. Nu știa care sânt conexiunile claxonului
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
plesnească țeasta. Nu știa care sânt conexiunile claxonului și de la o clipă la alta devenea mai nervos, se simțea mai penibil. Elena coborâse și ea, doar în capot, și mișunau amândoi, năuci, pe lângă monstrul care mugea încontinuu. Un cartofior lovi capota Daciei și ricoșa într-o parte.Îl aruncase cineva de la balcon, căci tot blocul se trezise și bărbați nebărbieriți, femei nefardate și copii nespălați strigau la nefericiții proprietari ai Daciei. Până la urmă, colonelul Boteanu, în maieu și pantaloni de pijama
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
am rămas doar trei la tunuri. Cristian a reușit cumva să se adăpostească În birourile comandamentului central, se pare că are șanse să ajungă furierul (sau curierul?) unității. Frate-său, Ovidiu, e calificat pentru parcul auto, unde Învîrte șuruburi sub capotele camioanelor militare. Gabriel știe cum funcționează radarul, pentru că asta a făcut la unitatea de la care a fost transferat aici, așa că s-a adăpostit Într-una din mașinile acoperite cu plase de camuflaj de la capătul bateriei și apasă butoane. Toți acești
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
canalului clocotind, bolborosind și învârtejindu-se, de parcă însuși diavolul ieșea la suprafață din ele, ca o balenă neagră. În centrul vârtejului licărea o suprafață pală, lucioasă, și lui George îi luă ceva vreme până să-și dea seama că era capota mașinii lui. Se porni să execute un fel de dans la marginea cheiului, ca și cum ar fi fost gata să pășească de-a dreptul prin văzduh; începu apoi să alerge de-a lungul malului până nimeri peste niște trepte alunecoase, înverzite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
pe punctul de a-și pierde cunoștința. Nu putea desluși forma automobilului și nu știa ce ar fi trebuit să facă. Nu-și putea da seama cât de mult se înălțase apa în interiorul mașinii. Se ținea, cu deznădejde, de marginea capotei. Dar chiar în clipa în care atinse mașina, o simți că se scufundă, înghițită încet de mâl. Se lovise de ceva cu genunchiul. Una dintre portiere era deschisă. Își amintea acum cu câtă încetineală oarbă bâjbâia prin interiorul mașinii, ținându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]