534 matches
-
că e soțul Melaniei Lupu și că n-a cunoscut-o în viața lui pe Florence. * Maiorul Cristescu înghiți două pastile de cyclobarbital și nu mai știu nimic. * La 7 dimineața, după un dejun copios servit de doamna Azimioară, în capot de zanana și cu bigudiurile ascunse sub un tulpan subțire, locotenentul se drese cu trei gogoși în piața Sf. Gheorghe apoi, curmând o scurtă ezitare, luă un cârnăcior fierbinte cu muștar, la dugheana alăturată. Intră în minister împăcat cu sine
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Îl pândea mereu, neștiută, din spatele perdelelor. Se simți brusc singură și începu să plângă. " Trebuie să-mi fac un ceai", hotărî Valerica Scurtu apăsîndu-și palma sub coastă. Durerea mocnea. Peste o jumătate de oră avea să devină insuportabilă. Îmbrăcă oftând capotul și ieși în hol. Trecu indiferentă pe lângă ușile înalte, cu clanțe de bronz. A Melaniei Lupu era cea mai lustruită. De cheile lăsate totdeauna afară atârnau clopoței albaștri, lucrați cu iglița. Preșul lui Grigore Popa fusese asigurat cu sârmă și
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
picioarele într-un pled călduros: ― Sânt sigură că ne vom petrece timpul extrem de plăcut. Am locuit ani de zile împreună, fără să ne cunoaștem. ― Eu, unul, m-am simțit foarte bine, replică în surdină Popa. Valerica Scurtu își îndreptă cutele capotului. Rosti cu dinții încleștați: ― Nu mă mișc nici moartă de-aici! ― St! făcu Panaitescu. Umblă cineva la ușă. Matei își privi ceasul. ― 6, 30. Pe unde i-or fi sticlit ochii amicului Vîlcu? Ușa se deschise încet și apăru un
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Melania Lupu ignora politicoasă tot o înconjura... Țeava spartă nu i se părea un motiv suficient pentru a-i strânge în același perimetru. De obicei, la 6 dimineața se aflau încă în paturile lor, cu excepția Valericăi care, nervoasă, într-un capot șleampăt și cu bigudiuri în păr, se pregătea să plece la birou. Cel puțin Doru și bătrâna nu apăreau niciodată înainte de 11, după aceea începea vânzoleala până noaptea târziu. " Da, ceva s-a întîmplat..." Pleacă pentru trei săptămâni la Iași
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
aceea, voi telefona domnului Van der Hoph. Insomnia nu-i alterase chipul. Același ten proaspăt, ochii limpezi își păstraseră expresia deschisă, aproape naivă, părul alb, frizat natural, se pieptănase de la sine în bucle neglijente, împrumutîndu-i un aer de cochetărie firească. Capotul de lână, ieftin, cădea elegant pe silueta grațioasă. Valerica Scurtu o examină rece, cu colțurile gurii adunate. Nu trebuia să se uite în oglindă ca să știe cum arată. Diminețile, în special, erau monstruoase. Diminețile cu ochi urduroși, când somnul nu
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
greu. Lăsă ușa camerei larg deschisă. Începu să se pudreze grăbită, supraveghind holul. Pe arcadele pleșuve desenă două sprâncene inegale, învioră cu un roșu de cărămidă buzele zgrunțuroase și obrajii surpați. Își strânse lațele într-o panglică neagră apoi schimbă capotul. Reveni prima în hol. Melania Lupu se interesă din pragul bucătăriei: ― Gata, copii? Panaitescu se trezi speriat. Le privi rătăcit și articulă greu, cu limba împleticită: ― Ce-i? Ce vreți? ― Totul e în ordine, zâmbi bătrâna. V-am pregătit ceva
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
astfel de bărbat ar fi putut... Își înghiți saliva: Hotărârea lui, sânt convinsă, nu va surprinde prea mult. Valerica Scurtu își lipi mâinile asudate de zid. ― Am impresia că visez... ― Epistola rămâne neiscălită? se interesă sculptorul. Bătrânica își îndreptă cutele capotului apoi reflex părul. ― M-am gândit și la asta. Se răsuci pe călcîie: Domnule Popa, mi se pare că anul trecut ați primit o carte poștală de la Panaitescu. Era cu soția dumnealui pe litoral. Cred că vă ruga să dați
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
și ieftine, kilometri de broderie apretată. Sub masa televizorului se aflau colecția revistei Magazin și-o grămadă de cărțulii pline de învățăminte: "Mîine avem oaspeți", "Îngrijirea tenului", "Cum să ne pieptănăm singure", " Știți să vă croiți o rochie?". Judecând după capotul șleampăt, cu o garnitură oribilă de ciucuri și cerculețe, maiorul își zise că autoarea nu izbutise grozav în intențiile ei. ― Sînteți în concediu? ― Nu. Am o recuperare. Mă gândeam să deretic ca lumea. Cristescu privi uimit în jur: ― Ce să
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
în jur ca și cum impresia ar fi răsărit de acolo, din odaia bătrânei, ar fi generat-o un obiect, o mobilă sau altceva. Melania Lupu continua să zâmbească. Vorbea frumos, o voce care-și păstrase tinerețea, ținea mâinile delicate în cutele capotului. ― ... inutil, bineînțeles. Nici eu nu sânt de acord, mi-e greu să-i înțeleg pe oamenii care se bagă cu forța în viața lor, povestesc, nu-i așa, amănunte penibile, cu o lipsă de pudoare jenantă. Cu familia Panaitescu însă
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
apoi consulta rezultatul. ― Măcar dacă am avea un radiator... ― Or să se mire al naibii cei de la Miliție când vor vedea că n-am reparat instalația, completă sculptorul. ― Ce?! se sperie Valerica Scurtu. Vin iar? Era vânătă de frig. Peste capot pusese un palton vechi. Lațele rare se confundau cu gulerul de blană gălbuie. Matei îi aruncă o privire întîmplătoare. "Dumnezeule! E hidoasă. Parcă ar fi un păianjen." Sprâncenele desenate inegal dispăruseră, lăsând un chip pleșuv cu fardul scorojit, ca o
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
plecat, de fapt fugit, e sugestia dumneavoastră, apropo de dispariția în noapte fără să anunțe pe nimeni, fără să lase o vorbă... ― Sugestie? Cel mult o opinie... ― Să zicem. Deci mi-e greu să-mi închipui că a fugit în capot și în palton. N-a uitat să-și ia carnetul cec ― sânt convins că avea unul ― dar a uitat în schimb să-și pună o rochie. Mi-amintesc că m-a primit într-un capot alb. În dulap nu-l
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
închipui că a fugit în capot și în palton. N-a uitat să-și ia carnetul cec ― sânt convins că avea unul ― dar a uitat în schimb să-și pună o rochie. Mi-amintesc că m-a primit într-un capot alb. În dulap nu-l văd, nu-i nici în baie și nici aici pe cuierul din spatele dulapului, unde sânt convins că-l ținea ca să-l aibă la îndemînă. Sper că am fost destul de limpede. "A doua greșeală", gândi Melania
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
faldurile perdelelor. Un mac roșu se aprinse scurt, desenând o pată de sânge. Sculptorul își ridică fața slăbită: ― N-a înghițit nimic. Cum vine asta? ― Nici ceilalți n-au înghițit nimic, domnule Matei. Bătrânica își strecură mâinile înghețate sub reverele capotului. Șopti: Numai de nu mi-aș pierde capul... ― Cum vine asta? repetă buimac tânărul. ― Vom înțelege totul la timpul cuvenit. Sânt sigură. Acum trebuie să ne gândim la altceva. Sculptorul o măsură un timp: ― Altceva? Ce altceva?! ― S-ar putea
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Am nevoie de rezultatul autopsiilor imediat! Melania Lupu îl aștepta zâmbind. Îl mustră dulce: ― Ați ieșit fără palton. Nu sînteți prudent. Continuă fără tranziție, frîngîndu-și neputincioasă degetele: Măcar de mi-aș putea explica toate lucrurile acestea... Scoase batista din buzunarul capotului ștergîndu-și delicat ochii. Aveai impresia că-și menajează rimelul, deși nu era fardată. Cristescu făcuse sul declarația sculptorului și se bătea cu ea peste palmă. ― Când ați remarcat primele simptome? ― Din nefericire, destul de târziu. Ciudățenii care în mod normal sar
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
și, trebuie să recunosc, chiar eu am mici... manii. ― Și totuși evoluția sculptorului mi se pare nefirească, afirmă pe gânduri maiorul. Îl vedeam altfel... Se uită la bătrână căutând parcă răspunsul în ochii albaștri, puțin decolorați. Femeia își îndreptă cutele capotului cu un gest plin de eleganță. ― Nu sânt o desăvârșită cunoscătoare a naturii umane, domnule maior, și cred că nimeni nu ar putea face această afirmație fără să fie ridicol. Nici o clipă nu mi-a trecut prin minte că Doru
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
sloboade pară. Frunză verde de la vie, Așa mi se cade mie Dacă m-am potrivit ție. 147 Hai, Marie -n deal la Șmil Să-ți fac roche de mușlin; Hai, Marie-n deal la pod Să-ți fac roche și capot; Hai, Marie -n deal la vie Să-ți fac roche de cutnie; Hai, Marie -n deal la coastă Să-ți fac roche de mătasă; Hai, Marie -n deal la iaz Să-ți fac roche de atlaz; Hai, Marie -n cafenea
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Marie -n deal la vie Să-ți fac roche de cutnie; Hai, Marie -n deal la coastă Să-ți fac roche de mătasă; Hai, Marie -n deal la iaz Să-ți fac roche de atlaz; Hai, Marie -n cafenea Cu capot de catifea. 148 Lună, lună, stea frumoasă și plăcută tuturor, Mai ales acelor cari zac și ard în foc de dor, Ai văzut tu vreodată, unde este draga mea, Unde s-a oprit în cale, unde locuește ea? 191 {EminescuOpVI
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
încă o dată și încă o dată, dar ușa nu se deschise. Întindea mâna pentru a face o nouă tentativă, când văzu deschizându-se o fereastră de la parter și apărând capul împodobit cu bigudiuri al unei femei în vârstă, îmbrăcată cu un capot de casă, Pe cine căutați, întrebă ea, O caut pe doamna care locuiește la primul etaj pe dreapta, răspunse comisarul, Nu-i acasă, întâmplător chiar am văzut-o plecând, Știți când se întoarce, N-am idee, dacă vreți să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
telefonul nu mergea. Poate că francezii făcuseră cumva ca telefoanele celulare din State să nu funcționeze acolo, așa cum au făcut cu toate celelalte lucruri de proveniență americană. „Ei, asta e“, m-am gândit, „o să-i trimit un email“. Îmbrăcată În capot, m-am așezat la biroul pe care Milton Îl instalase pentru Hunter În bibliotecă și am tastat: Dragul și iubitul meu soț, Soția ta Îți duce dorul nespus de mult. A fost cooptată inopinat la organizarea unei teribile petreceri pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
Sylvie de săptămâni Întregi... Nu poate aștepta până la următoarea mea deplasare? Înțeleg. Mda. OK. Te sun eu Înapoi, spuse el și Închise. Sophia Încerca deja să-l facă pe Hunter să se Întoarcă la Paris? Simțeam cum mi se lipește capotul de pielea care-mi devenise brusc rece și lipicioasă. Uitând cu totul de sfaturile primite de la Lauren și Tinsley, am lăsat să-mi scape: —Iubitule, de ce nu mi-ai spus că ai angajat-o pe Sophia? Încercam din răsputeri să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
neputând deloc să adorm, m-am hotărât până l-a urmă să mă scol pentru o vreme, să mă ocup de niște email-uri - chiar nu avea rost să mai stau așa În pat. Mi-am pus pe mine un capot de cașmir și am mers agale În camera de lucru. M-am așezat la biroul lui Hunter și am aprins lampa. Îmi lăsasem laptopul la serviciu, așa că am deschis calculatorul lui Hunter, pe care Îl foloseam ocazional atunci când eram acasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
care l-a și informat cu precizie de locul unde-l va găsi în mod sigur pe tovarășul căpitan. Era vorba de un restaurant din apropierea gării. Ghinion. Căpitanul nu era singur. Era și soția lângă el. Îmbrăcată sumar, numai în capot și papuci de casă: tânără, înaltă, durdulie, cu sânii rebeli, fluturând provocator, făcându-i să înghită în sec pe colegii lui de pahar, căpităneasa tocmai îl ajuta să se ridice de la masă. Picioarele și bara de direcție nu-l mai
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
învecinate puneau din puținul lor avut la dispoziția puzderiei de călători și a locuitorilor din zonă produse agricole, acum nu mai există. Grație succesului televiziunii, a pătrunderii micului ecran în sufrageria, dormitorul, bucătăria, în geanta chiar și în buzunarul de la capotul de baie a multor gospodine, "faimosul" și "ultramodernul" cinematograf panoramic, cu fatidicul nume "Progresul", care completa peisajul urbanistic al zonei și cu care se mândrea generația septua și octogenarilor, a falimentat și nimeni nu-l regretă, doar cei care plimbau
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
vreo 80 de ani, slabă și fâșneață ca un măturoi de lux ce nu-și găsea astâmpărul decât în mâna unui stăpân harnic care ar pune-o la treabă, mătușa mirelui, precum și mama miresei, cu o rochiță lungă ca un capot cu nasturi și decolteu în față, pensionară I.O.V.R., încă frumoasă, ce putea oricând să facă fericit un bărbat chiar și mai tânăr ca ea. Bătaia cu zăpadă a fost punctul forte al întregului program... "[...] 14 oct. 1964 [...] s-
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
dărâmă toată casa. Acolo, pe noptiera de lângă fereasta pe care puteai privi și acuma, peste câteva rânduri de acoperișuri, turnurile cetății săsești dominând cerul, acolo erau imortalizate amintirile mele. În poza de pe aparat era chiar Karin-tante îmbrăcată în pitorescul ei capot, cu mine de mână undeva, în curte, la intrarea din stradă, imediat după gangul ce se deschidea noului venit după ce închidea portița în zid, imensă, dotată cu clopoțel, lângă un rond de flori în formă de inimioară, cultivat cu multă
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]