518 matches
-
și sunt capabili să devină; • relația îi întărește în fața obstacolelor, a problemelor, a nereușitelor, a pierderilor; • partenerii simt dorința sinceră de a se mărturisi, de autodezvăluire; • este o relație de reciprocă și profundă împărtășire. Așa cum pentru întreținerea frumuseții fizice și caracteriale sunt necesare atente îngrijiri, și în cazul frumuseții relațiilor interpersonale sunt necesare: • înțelegerea partenerului; înțelegerea reciprocă; • înțelepciunea potrivit căreia egoismul, orgoliul, mândria (aduse în prim-plan) erodează mai devreme sau mai târziu relația interpersonală; • sentimente pașnice, limpezi, clare; lărgime și
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
Pe scurt, în mod obișnuit și onest, ele pot fi acceptate și, cu atât mai puțin, cultivate în viața și în relațiile noastre. Întrucât suntem cei mai mulți cu nevoi, cu gesturi, cu opinii, cu opțiuni, cu valori, cu aspirații, cu profile caracteriale și ambiții diferite, cu frământări și suspiciuni diverse, suntem mereu expuși relațiilor conflictuale. Prin urmare, că ele apar și că există este adevărat. Suntem puși (sau nevoiți) să le facem față și să le depășim cum știm și cum putem
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
fie curent utilizat încă de la începutul secolului al XVII-lea. J. Boehme va scrie în 1620 o Psychologia vera în care tratează destinele eschatologice ale sufletului uman. Cercetările și interesul științific începe să se orienteze, în această perioadă, asupra investigării caracteriale. Putem afirma că din acest moment începe să se configureze domeniul psihologiei ca știință. Pentru G. Gusdorf „fiecare știință reprezintă un punct de fixare pentru o atenție epistemologică, în contextul global al gândirii la un moment dat”. Aceasta implică o
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
b) modul de debut al bolii (brusc, insidios, ca o consecință a altor afecțiuni etc.); c) primele manifestări ale bolii care au atras atenția bolnavului sau ale anturajului acestuia (tulburări de somn, inactivitate, schimbarea dispoziției afective, tulburări de comportament, schimbări caracteriale, izolare, apelul la alcool sau droguri, idei sau acte de suicid, bizarerii, deplasarea intereselor obișnuite către alte direcții etc.); d) modalitatea „schimbării personalității” bolnavului de la starea de normalitate către o „configurație clinico-psihiatrică” specifică prin apariția unor tulburări clinice net manifestate
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
maladivă în care aceștia se complac, sau, din punct de vedere psihanalitic, o „regresiune”; e) Simulanții sunt persoanele care în scopul obținerii unor avantaje, simulează diferite simptome clinice sau chiar boli. Kahana și Bibring propun o altă clasificare a tipurilor caracteriale de bolnavi, luând drept criteriu de apreciere comportamentul acestora în timpul bolii. Ei notează faptul că „tipul de bolnav” este de fapt expresia „modului de răspuns” al persoanei respective la factorii stresanți reprezentați de suferință. În sensul acesta, autorii citați, disting
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
se dedică. Este riguros, ordonat, didactic, sintetic, își caută cu multă atenție „cazurile de afiș” pe care să le prezinte la curs, adună date de literatură, este la curent cu ultimele descoperiri, caută să atragă discipolii, face „școală și adepți”. Caracterial prezintă note histrionice, fiind în unele situații un „actor la curs” cu efecte pozitive asupra formării profesionale a studenților săi. d) Medicul „afacerist” urmărește profitul material prin exercitarea profesiunii medicale. Este mercantil, interesat de profit și nu de bolnav ca
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
de elevi-discipoli. Aceștia sunt cei pe care L. Daudet, în Devant la douleur, îi numește Mandarinii sau „somități medicale” recunoscuți ca atare și intangibili. Valori incontestabile și creatori de școli medicale, deschizători de drumuri în știință, ei au totuși trăsături caracteriale de tip dominat-demonstrativ-megalomaniac. f) Specialiștii marginalizați, sunt cei care nu au contacte directe cu bolnavi (medicii igieniști, anatomo-patologii, medicii de laborator etc). În raport cu confrații lor din clinici sau de la Facultate, acești specialiști trăiesc un „complex de inferioritate”, un „sentiment de
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
de modificări: 1) Modificări și variații fiziologice în raport cu pubertatea și adolescența, modificări precatameniale, modificările care apar la femei în cursul sarcinii, post-partum, la menopauză, sau în perioadele presenilă și senilă la ambele sexe; 2) Anomalii de caracter, semnalate ca trăsături caracteriale ale personalității de tip paranoic, gelozie patologică, impulsivitate, exaltări de tip pasional (politic, religios, erotic, reformator etc.); 3) Modificări patologice dobândite de caracter, întâlnite în cursul evoluției clinice a nevrozelor, al unor procese organice cerebrale, în psihoze etc. Agresivitatea și
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
d) raporturi pozitive de adaptare-integrare cu medial ambiant. Aspecte psihopatologice A. Porot, referindu-se la aspectele psihopatologice ale personalității, clasifică tulburările acesteia în următoarele categorii: 1) Tulburări de dezvoltare și continuitate: a) oligofreniile: nedezvoltarea sistemului personalității, b) stările de dezechilibru caracterial de tipul constituțiilor psihopatice, c) stările de arierație afectivă a personalităților nevrotice datorate unor frustrări, complexe, carențe emoționale, traume psihice. 2) Tulburările de unitate ale personalității de tipul: dedublarea personalității, depersonalizare, disociere fragmentară ca în cazul automatismului mintal etc. 3
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
educaționale), - rezonanța psihogenă (respingere, ostilitate, excludere, agresivitate în familie), - carența de autoritate (absența modelului, incapacitatea de a putea dobândi un rol), - mediul social de supraviețuire, - episoadele spectaculare și accidentale ale vieții, cu valoare reactivă, care vor conduce la anumite „fixații caracteriale” patogene. Sindroamele afective Sindroamele psihopatologice afective, cuprind o gamă importantă și largă de manifestări psihice anormale în care intră: sindromul maniacal, sindromul depresiv, instabilitatea psiho-afectivă la copii și tineri, sindromul anxios. Le vom prezenta pe rând în continuare. 1) Sindromul
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
o manieră puerilă; recurg la frecvente fugi și manifestă tendință la vagabondaj. b) Debilii instabili. Aceștia au o ereditate încărcată din punct de vedere psihopatologic, notându-se în antecedentele lor episoade meningitice, convulsii, epilepsie, suicid, familii de origine dezorganizate, tulburări caracteriale, copii abandonați sau naturali. Din punct de vedere clinic se notează o stare de retard intelectual; sunt neatenți, apatici, foarte lenți în privința efortului intelectual, dar în rest agitați psiho-emoțional și turbulenți, sugestibili, încăpățânați, impulsivi. c) Instabilii emotivi. La aceste cazuri
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
intelectuală normală sau chiar peste medie; indiferență afectivă cu tendință la închidere în sine. Sunt ipocriți și ironici, încăpățânați, mânioși, indisciplinați, mitomani și profitori. Se notează furturi frecvente. f) Perverșii instabili. Au o ereditate foarte încărcată, în special pe linie caracterială. Părinții sunt adesea tarați. Somnul este agitat. Turbulenți și zgomotoși, sparg, rup, strică. Au un limbaj vulgar, trivial, injurios. Sunt mitomani, obraznici și calomniatori, răzbunători cu tendință la dominare. Viața sexuală apare precoce. Sunt leneși și inactivi cu performanțe școlare
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
poate fi înțeles ca o conduită, în sensul de „atitudine a unui subiect cu privire la obligațiile sale morale”. Aspectele psihopatologice ale comportamentului au denumiri diferite, din care se poate deduce polimorfismul acestui grup de tulburări: „tulburări de comportament”, „copilărie neregulată”, „copii caracteriali”, copii dificili”, „copii inadaptați” etc. În toate situațiile apar și tulburările de caracter asociate. M. Tramer remarcă faptul că în toate situațiile caracterul se înfățișează ca un ansamblu de tendințe emoțional-afective, ereditare sau dobândite, care reglează raporturile individului cu condițiile
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
Tulburările de comportament implică un dezechilibru constituțional, pierderea contactului cu realitatea, slăbirea judecății și a autocriticii. Manifestările tulburărilor de comportament sunt multiple și ele variază în raport cu vârsta: a) La copil ele sunt legate de întârzierea dezvoltării intelectuale, arierațiile afective, tulburările caracteriale, perversități instinctuale (turbulență, răutate, inafectivitate, opoziție, agresivitate). b) La adolescenți, tulburările de comportament traduc o stare de dezechilibru constituțional care poate fi semnul unui debut al disociației schizofrenice (variații ale dispoziției afective, lene, tendință la izolare etc.). c) La adulți
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
de educabilitate și din punct de vedere medico-legal. c) tulburări de comportament după tipul de reacție organizată pe fondul structurii familiale a individului. J. L Lang, plecând de la criteriul de educabilitate distinge următoarele forme de tulburări de comportament: a) tulburări caracteriale reacționale în cursul cărora dezechilibrul și inadaptabilitatea rezultă din situația în care se află subiectul, tulburările având, în acest caz, un rol definitiv; b) tulburările caracteriale și structurale se manifestă ca mecanisme patologice de adaptare la realitate (reacții deviante, aberante
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
plecând de la criteriul de educabilitate distinge următoarele forme de tulburări de comportament: a) tulburări caracteriale reacționale în cursul cărora dezechilibrul și inadaptabilitatea rezultă din situația în care se află subiectul, tulburările având, în acest caz, un rol definitiv; b) tulburările caracteriale și structurale se manifestă ca mecanisme patologice de adaptare la realitate (reacții deviante, aberante, ineficace sau exagerate etc.); c) structura caracterială poate fi patologică, în cursul cărora tulburările de comportament sunt expresia unor tulburări afective profunde. Studiind manifestările psihopatologice care
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
inadaptabilitatea rezultă din situația în care se află subiectul, tulburările având, în acest caz, un rol definitiv; b) tulburările caracteriale și structurale se manifestă ca mecanisme patologice de adaptare la realitate (reacții deviante, aberante, ineficace sau exagerate etc.); c) structura caracterială poate fi patologică, în cursul cărora tulburările de comportament sunt expresia unor tulburări afective profunde. Studiind manifestările psihopatologice care apar în cursul tulburărilor de comportament, R.L. Jenkins distinge următoarele aspecte: - reacții hiperkinetice, - o reacție de repliere, izolare și detașare; - o
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
asocial sau antisocial, prin comportamente care au repercusiuni în special asupra relațiilor interumane. b) Dificultățile de adaptare-integrare, de comunicare cu lumea, îi fac pe acești indivizi să sufere, producând prin aceasta și suferința persoanelor din anturajul lor. c) Sunt structuri caracteriale și temperamentale de un tip constituțional particular, înrudite cu sociopatia, anetopatia sau oligotimia. d) Prin cele anterior expuse, acești indivizi nu trebuie etichetați drept „bolnavi psihici”, ci „caracteriopați”, ei reprezentând personalități anormal constituite psihic, de tip constituțional. În sensul acesta
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
pentru ei, ci și pentru alții sunt o povară” greu de suportat. Alți autori pun accentul pe dificultățile de „adaptare-integrare” socială, familială, școlară sau profesională, pe incapacitatea de a se auto-conduce și în special pe imaturitatea afectivă și tulburările lor caracteriale (Kahn, Homburger, Gruhle, Rothacker, Strumpfel). Dificultatea de a defini psihopatiile derivă și din natura psihopatologica a acestora, profund diferită de alte forme de manifestare ale anormalității psihice. Astfel, în evaluarea anormalității psihice, Binder aduce în discuție două aspecte: dispoziția de
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
normal acel om la care dizarmoniile personalității și reacțiile sale se mențin între anumite limite, iar trăsăturile individuale ale personalității acestuia nu înregistrează deviații semnificative în raport cu media” (N. Petrifowitsch). În cazul psihopaților este vorba de formațiuni congenitale degenerate ale structurii caracteriale, pe când la nevrotici este vorba, exclusiv, despre dezvoltări reactive în raport cu situațiile externe ale lumii și ale vieții. Aceste aspecte dovedesc că psihopatiile sunt legate de o anumită structură internă a personalității, de o anumită „dispoziție” patologică congenitală de tip constituțional
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
psihopatiilor este absolut obligatoriu de a avea în vedere „factorii psihologici diferențiali”, specifici unei culturi și de care depinde atât „structura personalității”, cât și „modelele de comportament” ale indivizilor respectivi. Prima încercare cunoscută în istoria culturii, de clasificare a „tipurilor caracteriale umane” aparține lui Theophrast, care descrie cu un uimitor spirit de fină observație psihologică 30 de tipuri morale de caracter. Tema este reluată de La Bruyère în același spirit de clasificare morală a caracterelor umane considerate ca „moravuri ale epocii”. Scoaterea
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
și memorie slabă. Ei sunt foarte atenți la corpul lor descoperind adesea suferințe imaginare, de factură ipohondriacă. Acuză insomnii, migrene, tulburări cardiace, respiratorii, digestive sau menstruale. Clasificarea psihopatiilor propusă de K. Schneider este dominată de o notă psihologică privind „anomaliile caracteriale” ale personalității, iar pe de altă parte de consecințele morale și sociale ale acestor anomalii, atât pentru persoanele în cauză, cât și pentru cele din anturajul, imediat sau mai îndepărtat al acestora. C. Rodière-Hein și J.D. Guelfi propun o clasificare
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
caracterizează prin diferite tulburări somatice, tranzitorii sau de durată, fără un substrat organic cerebral sau somatic; tulburări cunoscute sub numele de „simptome de conversiune”. La acestea se mai adaugă tulburări psihice de un mare polimorfism și de un anumit profil caracterial specific, cunoscut sub denumirea de „structura mintală a istericilor” (P. Janet). P. Janet a insistat în mod deosebit asupra „structurii mintale a istericilor”, configurând chiar, în sensul acesta, un veritabil profil de personalitate psihopatologică specifică. Aceasta se caracterizează, după autorul
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
latente”, H. Claude despre „schizoze”, H. Ey de „schizo-nevroze”, Zilborg de „schizofrenii ambulatorii”, Hoch și Palatin despre „schizofrenii pseudo-nevrotice”, iar alți autori despre „pre-psihoze”, „pre-schizofreniî”, „bufee delirante” sau „accese de depersonalizare”. b) Psihanaliza consideră diversele stări de aparență nevrotică sau caracterială ca mascând „psihoze latente” prin simptomatologia lor. c) Stările-limită formează o categorie psihopatologică specială care nu aparține nici nevrozelor, nici psihozelor. Este vorba de o amenajare particulară a sistemului personalității umane care se definește prin mecanismele de apărare proprii amintind
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
este capabil de a-și utiliza capacitățile sale reduse într-un anumit cadru socio-profesional. b) Debilul disarmonic, care adaugă la deficiența sa intelectuală și tulburări de comportament. Plecând de la fragilitatea și infantilismul copilului debil mintal, R. Fan explică anumite trăsături caracteriale ale acestora, cum ar fi: credulitatea, confuzia între dorință și experiență, minciuna (tendința la mitomanie), teama în fața evenimentelor neobișnuite ale vieții, atitudini defensive, compensări inadaptate. R. Perron notează la această categorie de indivizi, diferite tipuri de reacții, cum ar fi
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]