1,124 matches
-
dreptul de a fi246. Maiorescu va publica articolul său întru apărarea lui Caragiale abia în 1885. Slavici e printre primii, puțini, care văd în comedia O noapte furtunoasă "o producție izvorâtă din intuițiunea adevărului". Pentru pocitaniile omenești ce populează lumea caragialiană, Slavici găsește și în 1879, ca în 1912, argumente solide care să le susțină valoare: sunt oameni pe care îi găsim în mahalalele Bucureștilor, sunt lucruri adevărate care se petrec în fiecare zi aproape de noi, este o viață netrebnică, dar
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
subiectul într-o superbă nuvelă de tinerețe 145), confruntarea cu propria moarte transformă clorotica făptură într-o banală țață pusă pe ceartă (nu într-o harpie!). Posibila "dramă" glisează aici înspre comedie, iar scena finală amintește, și prin limbaj, de caragialianul "proces" al clondirului cu mastică. Tot în notă comică (mai exact: parodică) dramatizează Lovinescu, în lipsa altor surse de inspirație, episodul mitologic al răzbunării încornoratului Vulcan (în Homer travestit), episod focalizat așadar pe același pattern al triunghiului conjugal, cu motivul adiacent
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
recreat la modul postmodernist, cu mare discreție însă. Câteva clădiri risipite pe maidane și legate prin drumuri clisoase. Paragină și mizerie de necrezut, în care se complace subumanitatea personajelor. Kitsch-ul interioarelor a fost cu grijă recompus după anume texte caragialiene ("Un artist", de pildă, de unde vine și sugestia extraordinarelor scene finale, circul improvizat cu cîini-roșiori și cocoși). Frizeria, baia publică, bodega și sala de bal epuizează întregul spațiu național, unde se petrece totul: politichie, amoruri cu pandalii, înfiorări patriotarde și
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
nu le-ar fi admis în câmpul literarității (datorită unor convenții riguros-limitative), fie prin punerea în relație a textului cu diferitele contexte (precum cel biografic, istoric sau al eredității culturale, relevând, astfel, apropierea sau distanțarea de, bunăoară, publicistica eminesciană și caragialiană în planurile tematic, retorico-stilistic și pragmatic). În sfârșit, o a treia motivație ține de dorința de a reveni asupra publicisticii argheziene și de a demonstra că poate fi citită și savurată ca literatură autentică nu doar de specialiști, ci îndeosebi
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
el inventează un personaj-tip al cărui nume Ubibene, sugerând cameleonismul și oportunismul demagogilor care se călăuzesc după adagiul latin, reprezintă indiciul prim că dialogul imaginar se poartă exclusiv pe terenul satirei. Aici discursul poetului simulează falsul panegiric, în manieră caragialiană: "Admirația mea fizică e mai ales politică, iubite Ubibene, și dacă mi-am permis să-ți adresez acatistul meu cu cădelniți, m-am gândit de preferință la capacitățile dumitale de ubicuitate. Te văd lângă un guvern care nu avea nevoie
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
în străinătate". Dacă ironia eminesciană traduce, de cele mai multe ori, un râs amar, un tragism nedisimulat, îmbrăcând forma sarcasmului sau a persiflării, adică ironia romantică prin excelență, la Arghezi ironia stârnește râsul, fiind sursa unui comic de esență ludică, învecinat celui caragialian. Realității obiective, supărătoare prin injustețea recurentă, îi este substituită o alta, virtuală, amuzantă, ilară sau absurdă. În textul de față avem de-a face cu o ironie lejeră, un joc al simulării reverențiosului chiar și atunci când ambiguitatea ironiei se disipează
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
ce țin de contextul istoric, de formația intelectuală și culturală a autorilor, de înțelegerea diferită a funcției actului publicistic etc. De aceea credem că putem adânci perspectiva contiguității discursiv-polemice, situând gazetăria argheziană în proximitatea spirituală și chiar afectivă a celei caragialiene, pentru a releva palierul cel mai spectaculos al întâlnirii celor două condeie: comicul. Asupra acestei problematici, viziunea eminesciană dobândește un sens paradigmatic, de aceea o reamintim: "Nu sunt oamenii la locul lor, nu sunt ceea ce reprezintă. Compararea între ceea ce sunt
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
o filosofie"240. Ar fi încă multe de spus despre spiritul ironic, despre legătura intimă dintre polemică și ironie sau despre cum funcționează ironia, însă credem că e potrivit să continuăm aventura interpretării pe firul vizibil și invizibil al textelor caragialian și arghezian. Revenind la paralela propusă, observăm mai întâi că Arghezi dezvoltă, în raport cu autorul moftului și al derivatelor sale, o afinitate intelectulă, exprimată în termenii unei prețuiri totale față de cel al cărui nume a devenit emblema unei mentalități, blazonul unei
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
convins că pe deplin n-are să le poată birui niciodată"245. Ambele viziuni devin exponențiale pentru autorii lor, însă acest lucru e departe de a semnifica poziții ireconciliabile. Din contră, în spiritul ei comic, publicistica argheziană pare racordată la universul caragialian prin fire invizibile și, mai mult, pare a-i prelungi inconfundabil substanța. Sensul dat de Arghezi caragialismului derivă dintr-un mod comun de a se instala în lumea valorilor răsturnate. Mundus inversus e, și pentru autorul Spinilor de hârtie, scena
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
mai ales în cazul primului, manifest, când vorbim de al doilea. Să privim însă structura epitelială a textelor, cu sentimentul și convingerea lui Valéry că ceea ce are omul mai profund e epiderma. O observație de ansamblu se impune: publicistica pamfletară caragialiană și cea argheziană, deși exploatează cele mai importante categorii ale comicului, recurg la paradigme diferite, care joacă rolul de modalități comice dominante: parodia, pastișa, improvizația la Caragiale; ironia, grotescul și umorul (frust, burlesc, negru etc.) la Arghezi. Creatorul "lumii ca
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
sintagme cu aer elitist, în latină sau franceză (un comic al extravaganțelor lingvistice, cum l-a numit Cornel Munteanu 251). ntre toate acestea, figurile dialogice (mai ales subiecția și comunicația) imprimă discursului accentele unui patetism căutat. De fapt, întregul text caragialian (în substanța sa antiretoric și antiproclamativ) face haz, prin ironie antifrastică, de situația deplorabilă a vieții intelectuale și artistice românești. Comicul expunerii anunță, în unele pasaje, surâsul zeflemitor al denunțului public arghezian: "Societatea noastră a progresat! Astăzi românul este născut
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
aibă un înțeles înainte de 1916. A scri b...a = ba, b...e = be, b...i = bi este a scri, evident, dar a scri așa, sau a râncheza, sau a umbla pe bicicletă e cam acelaș lucru"252. În textul publicistic caragialian, spre deosebire de cel arghezian, comicul exclude agresivitatea. Nu o suprimă, nici nu i se substituie, ci, pur și simplu se instituie autonom. De aceea, pe palierul comic, critica caragialiană este amicală. Enunțarea ironică transmite un soi de cordialitate fraternă, care deconspiră
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
a umbla pe bicicletă e cam acelaș lucru"252. În textul publicistic caragialian, spre deosebire de cel arghezian, comicul exclude agresivitatea. Nu o suprimă, nici nu i se substituie, ci, pur și simplu se instituie autonom. De aceea, pe palierul comic, critica caragialiană este amicală. Enunțarea ironică transmite un soi de cordialitate fraternă, care deconspiră inofensiv vulnerabilitatea obiectului. E uneori dificil, dacă nu imposibil, de reconstituit atitudinea reală a autorului, în raport cu obiectul ironiei sale, dar sentimentul pregnant pe care ironia, odată dezambiguizată, îl
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
are "convingeri moderne", folosește cuvinte străine, este, într-un cuvânt, un snob cu pretenții nobiliare: Distincțiunea este și a fost suprema mea preocupare"; este, de asemenea, tipul parvenitului cosmopolit care, întors din Occidentul civilizator, se lamentează patetic în maniera personajelor caragialiene: "Ce oameni! Ce țară! Și ce femei! Și la noi ce tragedie!". De un comic grotesc este contrastul dintre aparență și esență, care face din personaj un monstru travestit a cărui urâțenie autorecunoscută, dar ignorată, este camuflată la exterior de
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
eminesciană (Al. Oprea, D. Vatamaniuc, Monica Spiridon ș.a.) sau argheziană (Mariana Ionescu, Ștefan Melancu ș.a.). 212 Ne gândim inclusiv la volumul Ruxandrei Cesereanu Imaginarul violent al românilor (Editura Humanitas, București, 2003), care, interogând publicistica eminesciană (însă doar cea de la Timpul!), caragialiană și argheziană, fixează, ca numitor comun al celor trei publiciști, violența limbajului, în sintagma autoarei "fratricidul lingvistic". Din unghiul cercetării mentalului colectiv, demersul său se dorește a fi o aventură a deconspirării "imaginarului violent", o "scanare" a unor stereotipii psiho-etnice
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
trei scriitori le exhibă. Reținem cu deosebit interes punctul de vedere al autoarei, însă credem că perspectiva retorico-literară va nuanța mai ales traiectoria și semnificația distinctă a publicisticii eminesciene și argheziene, iar mai departe aceeași perspectivă va decela natura contiguității caragialiene și argheziene. Evident, dată fiind natura diferită a cercetărilor, prospectarea de suprafață și de adâncime a textului publicistic va oferi, sperăm, o nouă apertură, consonantă cu cea a Monicăi Spiridon și complementară celei inițiate de Ruxandra Cesereanu. 213 E vorba
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
II. COMICUL O ENIGMĂ? / 29 2.1. Scurt istoric al contribuțiilor teoretice / 29 2.2. Genul proxim și diferența specifică / 33 2.3. Invariant și variante (Tipologia comicului) / 37 2.4. Simțul comicului ca instinct fundamental / 41 Capitolul III. COMICUL CARAGIALIAN ȘI POSTCARAGIALIAN / 51 3.1. Modul satiric / 52 3.2. "A fi sau a nu fi" satiric / 53 3.3. La vremuri noi, măști comice noi / 61 3.4. Modul parodic / 68 3.5. Parodia la Caragiale / 71 3.5
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
umoristic / 107 3.13. Caragiale și umorul / 111 3.14. Umorul în literatura postcaragialiană / 116 Capitolul IV. UN VEAC DE ... CARAGIALISM / 125 4.1. Universul tipologic la Caragiale / 126 4.2. "Toate vechi și nouă toate" / 136 4.3. Teme caragialiene și variațiuni postcaragialiene / 153 4.4. "În stilul și cu sintaxa" caragialiană / 163 4.4.1 Oralismul / 178 4.4.2. Concizia / 180 4.4.3. Transparența textuală / 182 4.4.5. "Temă și variațiuni / 184 4.4.6. Lista
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
literatura postcaragialiană / 116 Capitolul IV. UN VEAC DE ... CARAGIALISM / 125 4.1. Universul tipologic la Caragiale / 126 4.2. "Toate vechi și nouă toate" / 136 4.3. Teme caragialiene și variațiuni postcaragialiene / 153 4.4. "În stilul și cu sintaxa" caragialiană / 163 4.4.1 Oralismul / 178 4.4.2. Concizia / 180 4.4.3. Transparența textuală / 182 4.4.5. "Temă și variațiuni / 184 4.4.6. Lista / 187 Capitolul V. ABSURDUL / 189 5.1. Scurtă incursiune pe tărâmul absurdului
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
6. Lista / 187 Capitolul V. ABSURDUL / 189 5.1. Scurtă incursiune pe tărâmul absurdului / 189 5.2. Comic prin absurd și absurd prin comic / 193 5.3. Absurdul și comicul absurdului la Caragiale / 195 5.4. Ipostaze absurde ale personajului caragialian / 198 5.5. Dezarticularea limbajului / 201 5.6. De la absurd, la comic / 207 5.7. În lipsa comicului / 213 5.8. Absurdul în literatura românească postcaragialiană / 215 Capitolul VI. CARAGIALE PRECURSOR AL PRECURSORILOR / 233 6.1. Urmuz și Caragiale / 233 6
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
veac de caragialism este un studiu original de literatură comparată. Cu minuția unui giuvaergiu, Loredana Ilie recreează conexiunile existente între plasma ficțională a creației lui Caragiale și universul imaginar din proza și dramaturgia generațiilor ulterioare. Consecutivitatea feluritelor aspecte ale operei caragialiene în creațiile ficționale postcaragialiene era reperabilă în viziunea lui Paul Zarifopol prin prezența peremptorie a unui "semn" special, "semnul lui Caragiale", recognoscibil în reiterarea elementelor constitutiv-indisociabile: limbaj, tipologie, registre narative, interferența genurilor ș.a. Exceptând comsemnarea unor aspecte parțiale, diseminaea "semnului
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
în creațiile ficționale postcaragialiene era reperabilă în viziunea lui Paul Zarifopol prin prezența peremptorie a unui "semn" special, "semnul lui Caragiale", recognoscibil în reiterarea elementelor constitutiv-indisociabile: limbaj, tipologie, registre narative, interferența genurilor ș.a. Exceptând comsemnarea unor aspecte parțiale, diseminaea "semnului" caragialian în literatura autohtonă nu a fost analizată exhaustiv până la apariția acestui volum. Fără a înlătura prezența "semnului", Loredana Ilie îi diminuează imprecizia semantică, integrându-l în conceptul operațional de "caragialism" "o relație sintetizatoare"-, menită să imprime noțiunii trăsăturile constitutive și
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
semnului", Loredana Ilie îi diminuează imprecizia semantică, integrându-l în conceptul operațional de "caragialism" "o relație sintetizatoare"-, menită să imprime noțiunii trăsăturile constitutive și maleabilitatea unui precept tehnic. În consecință, atribuie "caragialismului" o dublă definiție globală. Sub aspect sincronic, imaginarul caragialian are structura unui mănunchi de constituienți textuali, dizolvați în substanța reprezentării scenice și narative, la confluența ariei tematice cu originalitatea tipologiei și expresia artistică, în texte inconfundabil personalizate. Pe dimensiunile diacroniei, "caragialismul" definește descendența "atitudinală și estetică a spiritului tutelar
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
are structura unui mănunchi de constituienți textuali, dizolvați în substanța reprezentării scenice și narative, la confluența ariei tematice cu originalitatea tipologiei și expresia artistică, în texte inconfundabil personalizate. Pe dimensiunile diacroniei, "caragialismul" definește descendența "atitudinală și estetică a spiritului tutelar caragialian". Reconstituirea descendenței a impus, în prealabil, decodarea "cărții de identitate" a comicului, concept operațional proteic și glisant. Sintetica introducere în studiile teoretice, tradiționale și contemporane, conturează atât deschiderea nelimitată a sferei noționale, cât și restrângerea conceptuală excesivă. Excursul exploratoriu îi
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
despre comic. În acest context, Loredana Ilie avansează un nou concept operațional. Gândul formulat de Paul Zarifopol: Caragiale deține "vocația râsului ca artă și simțul comicului ca instinct fundamental" este transformat într-o edificatoare constantă a creației și a personalității caragialiene. Simțului comic îi este alăturat absurdul existențial. Incursiunea în apele specioase ale noțiunii are o "lacună". Absurdul nu se corelează exclusiv cu "o vădită criză a lumii și a culturii occidentale". O discuție despre Criza culturii și Criza omului a
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]