1,124 matches
-
greu să realizăm faptul că pășind prin spațiul mioritic, pășim, de fapt, în plin eros, ne tîrîm, liliputani și erecți, pe trupul întins orizontal al unei gigantice femei". Dar raiul se dovedește scufundat într-o etern tristă, aproape umană, rapiță caragialiană. Toate argumentele construite în jurul unicității noastre naționale, tocite și deformate în discursuri naționaliste, sînt puse în slujba susținerii candidaturii județului Vaslui în structurile Nord-Atlantice. Generalii N.A.T.O. sînt cazați lingă oraș, la motelul "Hanul Victoriei" de la Podu-înalt, "nu departe de
LECTURI LA ZI () [Corola-journal/Journalistic/15042_a_16367]
-
manelele fiind, în opinia mea, cea mai de jos treaptă a genului de muzică așa-numită lejeră/de consum/de petrecere etc. -, această tendință actuală de a recepta muzica preferată cu sursele sonore date la maximum (adică, vorba unui personaj caragialian, „spărgînd urechile dumnealui”, recte ale vecinului), în disprețul celorlalți. Fenomenul constituie un atentat la sănătatea publică la fel de grav ca fumatul. Cînd este vorba de adolescenți, aproape că înțeleg: fluctuații educaționale, frondă, exces hormonal etc. Dar cînd fenomenul tinde a se
Dreptul de a asculta greierii by Mihai Floarea () [Corola-journal/Journalistic/13522_a_14847]
-
chef monstru. De la De ce trag clopotele, Mitică? (1981) al lui Lucian Pintilie puține filme mai au un filon caragialesc atât de accentuat, atât de pur. În fața camerei, Mănescu inventează un episod revoluționar inexistent, care ne trimite la o esențială provincie caragialiană, Ploieștul republicanei Mița Baston, unde s-a turnat strașnica revoluție cu aportul "boborului" burzuluit. În provincia Caragiale, fie că se cheamă Ploiești, Vaslui sau altcumva, evenimentele își pierd adâncimea, consistența și orice relevanță, împrumutând rezistența mucavalei. Mănescu care se pune
Locul unde nu s-a întâmplat mai nimic by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7253_a_8578]
-
cât ea ascunde o resemnare tragică, momentul de frumusețe se va scurge în noroiul cotidian în care trăiesc îngropați toți locuitorii urbei cu destinele lor manufacturate cu mici diferențe după aceeași rețetă meschină a eșecului sau a succesului carnasier. Filonul caragialian are la capătul lui un nerv tragic, o tragedie corozivă pentru că stâlcește prin grotesc și farsă. În doi timpi și trei mișcări, regizorul întorce foaia, îngheață râsul și scârba deopotrivă și relevă o solemnitate de o tristețe dizolvantă. O altă
Locul unde nu s-a întâmplat mai nimic by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7253_a_8578]
-
spunea că un vis secret al lui ar fi o companie românească Gigi Căciuleanu. Visul s-a împlinit în urmă cu doi, trei ani, compania fiind scoasă la rampă cu spectacolul Oui, Ba da. Dar astăzi, prin spectacolul de inspirație caragialiană, prezentat pe scena Teatrului Național București, „Gigi Căciuleanu Romania Dance Company”, susținută, în principal de JTI (Japan Tobacco International), a devenit o prezență pregnantă în spațiul coregrafic românesc și o companie cu mult mai bună decât compania sa chiliană, care
Un Caragiale excelent marca Gigi Căciuleanu by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/4511_a_5836]
-
Simona Vasilache La sfârșitul lui 1930, Mateiu Caragiale publică, în Gândirea, un prim fragment dintr-o poveste rămasă neterminată, Sub pecetea tainei. Decorul acestei povești e caragialian pe de-a întregul: o berărie, chiar dacă una pricopsită, în care un amic ieșit la pensie din poliție deapănă amintiri. Numele lui ? Rache, întregind o serie. Un Lache mai pedant, mai asprit, om de viață, dar și de lecturi solitare
Celălalt Anghelache by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6213_a_7538]
-
mai mult sau mai puțin greșit, spre a-i putea remarca spiritul adevărat. Nu intuițiile globale și nici ispita monografică sînt de observat în Anti-Caragiale sau la maeștrii autorului ei, Ș. Cioculescu, Al. George, Șt. Cazimir, convinși, cu toții, că diavolul caragialian se ascunde în amănunte. Punctul de plecare a lui Gelu Negrea este acela ca personajele lui Caragiale (nu exclusiv din Scrisoarea pierdută) „scriu și citesc cu aceeași voluptate cu care vorbesc”; aproape toate produc, consumă sau vehiculează texte (scrisori, telegrame
Celălalt Caragiale by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13128_a_14453]
-
de negru. Înfrîngîndu-ne rutina lecturii, vom observa ușor că Gelu Negrea are dreptate. Al. Paleologu spunea cîndva că nu doar parlamentarismul de la 1880 este vizat în Scrisoarea pierdută, ci orice parlamentarism, românesc sau european. După părerea lui Negrea, viciile personajelor caragialiene sînt veniale, țin de viața politică democratică (în regimuri totalitare, altele sînt regulile jocului, prin urmare și viciile, și, în pofida tezei lui Mircea Iorgulescu din Marea trăncăneală, nimic din ce se petrece în Scrisoare nu se potrivește cu deceniile de
Celălalt Caragiale by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13128_a_14453]
-
toate fiind, după a sa opinie, influența recentă a romanelor rusești. Să mai spun, la capătul atîtor citate, că opinia lui Zamfirescu era, și atunci în 1889-1890, și astăzi nedreaptă și neînțelegătoare, nepricepînd, de fapt, mai nimic din întreaga creație caragialiană? Și că și-a supraevaluat, jenant, propria operă care, oricum ar fi interpretată, nu se află deasupra celei a lui Caragiale bătrînul? Dar am reprodus acest schimb de opinii epistolare, pentru a releva cît de fals se poate răsfrînge valoarea
Ediția academică I.L. Caragiale by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15627_a_16952]
-
a apărut în Universul cu titlul La 10 Mai și nu De zece mai. Și mai sînt de consemant astfel de "detalii" care fac deliciul editorului adevărat, dar nu mai am spațiul necesar relatărilor. Recomand cu căldură amatorilor de "scumpeturi" caragialiene să-și procure și să citească (evident și secțiunea "Note și variante") ediția academică a dlor Stancu Ilin, Nicolae Bârna, Constantin Hîrlav. Memorabilă e prefața dlui Eugen Simion, subintitulată "I.L. Caragiale și spiritul românesc". Ceea ce mă duce cu gîndul la
Ediția academică I.L. Caragiale by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15627_a_16952]
-
două licee teoretice, unul de băieți, altul de fete, și două fabrici de mezeluri: una a neamțului Rudolf Schlick, cealaltă a italianului Carlo Marigheto. Prăvălia lui Schlick era instalată într-unul din spațiile comerciale ale pieței «Tăchel Corbu». (Gustați savoarea caragialiană a prenumelui? Ne aflăm pe locul de obîrșie al lui Costăchel, Iordăchel etc.) A lui Marigheto - în spatele scuarului cu statuia lui Kogălniceanu. Confruntați zilnic cu asemenea tentații, locuitorii urbei dispuneau însă și de un binevenit îndemn la cumpătare, aflat în
Orașe și ani by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/12958_a_14283]
-
vocabularul și numele de familie. Impresioniștii au surprins admirabil și în culori plăcute această lume a epocii frumoase, care, de la Paris la București și de la Viena la Budapesta, era perfect sincronizată. Despre ea vorbesc Momentele și, în bună măsură, teatrul caragialian. Mahalagii din Noaptea merg (totuși!) la Grădina Union, unul din locurile cele mai șic ale Capitalei, iar toaletele Ziței și Vetei sînt acomodate cu gustul general. Dacă ar fi scris, la Berlin, Titircă, Sotirescu et. co., un fel de urmare
Caragiale după Caragiale by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15530_a_16855]
-
însă, n-avea steag,/ teșit fiind la cap de-o gintă/ ce-a dus tablaua cu plăcintă/ în creștet, prin Arhipelag." O lume lunecoasă, dînd seama de temele clanului, într-o întreprindere al cărei model ar putea fi, de ce nu, Caragialiana lui Cioculescu, reconstituie Șerban Foarță pe pagini "verzui și mari", ca ochii unei domnișoare din articolul 214. O lume în care - ce nenorocire poate să se-ntîmple? - toate conflictele se încheie cu "băiete, o halbă!". Și în care, suprem deliciu, poți
Şcoala Iancului by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9895_a_11220]
-
zicea ca strămoșii noștri, oratorii romani,...ejusdem farinae. Chestia cu făina, de care pomeneam adineauri. în legătură cu coca jurnaliștilor răsuciți, bătuți pe-o parte și alta, forma să iasă corect, ori împletiți în franzele de lux puse numaidecât la cuptior. Vedere caragialiană. Fiindcă veni vorba... De fapt cei mai buni publiciști români din ultimele două secole, și amintesc doar doi, câte unul de-un secol, au fost mari scriitori ca G. Călinescu și I. L. Caragiale... Să-l lăsăm pe Călinescu la o
Caragiale publicist by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11886_a_13211]
-
Primarul Capitalei, Sorin Oprescu, a inaugurat în fața Teatrului Național București ansamblul monumental „Caragialiana - Căruța cu Paiațe”, prilej cu care edilul șef a apreciat că este actual diagnosticul corect pus societății românești de marele dramaturg Ion Luca Caragiale. „Maestrul Ion Luca Caragiale, în genialitatea lui, ne-a făcut o analiză fină și ne-a
Oprescu, la inaugurarea ansamblului monumental Caragialiana - Căruţa cu Paiaţe: Maestre, nici nu ştii cât de mult ne lipseşti! () [Corola-journal/Journalistic/27435_a_28760]
-
dezvelirea ansamblului realizat de sculptorul Ioan Bolborea au mai participat primarul Ankarei, Melih Gokcek, aflat într-o vizită la București, fostul director al Teatrului Național, Dinu Săraru, epigramistul Ștefan Cazimir, precum și academicianul Răzvan Theodorescu, cel care a dat numele de Caragialiana monumentului.
Oprescu, la inaugurarea ansamblului monumental Caragialiana - Căruţa cu Paiaţe: Maestre, nici nu ştii cât de mult ne lipseşti! () [Corola-journal/Journalistic/27435_a_28760]
-
la Teatrul Național Dona Maria II de la Lisabona (Sala Garrett). Turneul de la Lisabona este organizat de Institutul Cultural Român din capitala Portugaliei, cu sprijinul coproducătorilor spectacolului. Creația coregrafică D’ale noastre/Ta Ra Ta Tam, construită pe tipologii de inspirație caragialiană de cunoscutul dansator, coregraf și profesor Gigi Căciuleanu, este una din primele producții de excepție, prin care Teatrul Național București a celebrat Anul Caragiale 2012, sub semnăturile unor artiști prestigioși ai scenei. „Intenționez să-l scot pe Caragiale din specificul
Spectacolul „D'ale noastre“ de Gigi Căciuleanu, la Chișinău și Lisabona by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/70655_a_71980]
-
de carte nu putea să lipsească spiritul tutelar al autorului, I.L. Caragiale. Pe lîngă eseurile care se ocupă în mod direct de viața și opera sa, spiritul clasicului este deseori invocat atunci cînd autorul comentează diversele aspecte ale atît de caragialianei noastre tranziții. Ceea ce leagă tot acest conținut eterogen al cărții este o anumită predispoziție a autorului de a găsi semnificații surprinzătoare în aspectele aparent minore, adesea ignorate ale vieții. Mereu lucid și atent la tot ceea ce îl înconjoară Ștefan Cazimir
Hazul vremii noastre by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13566_a_14891]
-
-urile în cinci LP-uri: LP 1 - Cotidiana, LP 2 - Balcanice, LP 3 - Vârste și vremi, LP 4 Zoon Politikon, LP 5 - Pozne. Denumirea grupajului sugerează miza tematică a prozelor care îl compun. Astfel, secțiunea Cotidiana - de departe cea mai caragialiană a volumului - conține instantanee de tranziție, discuții banale sau relevante despre lumea de azi. Dacă acum 100 de ani berăria era un loc mitic, mustind de viață, replici savorase și bună dispoziție, astăzi peisajul este dezolant. Comunicarea a devenit monosilabică
Momente din tranziție by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8011_a_9336]
-
ridică evenimentul la dimensiunea aproape extatică a unei beatificări sau cel puțin a unei transfigurări. "Plaiul", spațiul mioritic vuiește surd de sunete care vin parcă din adâncul pământului, sunete chinuitoare care îndreptățesc pentru eroina tragediei în curs de desfășurare sintagma caragialiană "simt enorm și văd monstruos". Katalin Varga (Hilda Péter) a fost victima unui viol în urmă cu 10 ani, soldat cu nașterea unui copil. Soțul află adevărul în urma unei confesiuni imprudente făcută la 10 ani de la incident și își alungă
Pe-un picior de plai... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7139_a_8464]
-
a părut premonitoriu, iar lumea cea cumsecade a lui Caragiale s-a dovedit una generatoare de coșmaruri. De-abia acum putem înțelege la exacta ei valoare speranța lui Lovinescu, nu neapărat din punctul de vedere al liberalului vexat de conservatorismul caragialian, că lumea pieselor lui Caragiale își va pierde actualitatea. Nu cumva această speranță ascundea o temere față de posibila evoluție în lumea reală a lumii de hîrtie a lui Caragiale? Să fi știut ceva Caragiale cînd îl punea pe Pristanda, polițistul
De la un an Caragiale la altul by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15599_a_16924]
-
să le scrie/ într-un poem care transcrie,/ în șiruri paralele, ploaia,/ sau cum se așeza să ningă/ și fulgii ezitau în aer/ mai înainte să ne-atingă”. În volumul Caragialeta (2002), Șerban Foarță recompune, prin pastișe și parodii, lumea caragialiană în întregul manifestărilor ei senzoriale, într-un impuls hedonic și empatic clar, ilustrat de poemul La Dobrogeanu Gherea: „Cu ce rămîi din pulpa de vițel / pe care ai tranșat-o în folosul / clienților, și-ai aruncat și osul / la câinii
Livrescul în stare pură by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/4349_a_5674]
-
stradă nu-i un Styx. O calfă trece peste șine, / privind la domnul fotograf, / în timp ce timpul umblă-n sine /ca,-n gol, un disc de fonograf. // (...)”. Iluzoriu, inconsistent, nediferențiat, manierist și fascinant prin chiar mecanica internă a textului, universul poetic caragialian e reconstituit, în registru parodic și ludic într-un poem intitulat sugestiv Mica publicitate: „Pierdut cățel geam tren răspunde nume/ Bùbico zahăr place (pedigri)./ Uitat hotel Mizil servietă gri./ Domn bine caut scoate seara lume.// Odăi 3 închiriez + antreluță./ Pierdut
Livrescul în stare pură by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/4349_a_5674]
-
este nu numai savuros, dar și, mai ales, reprezentativ pentru acele timpuri, istorice acum, în care a fost scris. Privite din perspectivă sincronică și cu un ochi critic, comediile de moravuri ale lui Valjan se dovedesc dintru început tributare moștenirii caragialiene și unui anumit esprit de l'époque ușor de regăsit și la G. Ciprian, Al. Kirițescu, Tudor Mușatescu, G. M. Zamfirescu sau Mihail Sebastian. Cu tot entuziasmul arătat de un E. Lovinescu sau G. Călinescu, piesele nu sunt nici geniale
Comediile lui I. Valjan by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/16874_a_18199]
-
Rodica Zafiu Datorită romanului lui Mateiu Caragiale, sintagma crai de Curtea Veche a fost adeseori comentată, mai ales de critici și istorici literari: de la G. Călinescu (în Istoria literaturii române de la origini până în prezent) la Șerban Cioculescu (în Caragialiana), N. Manolescu (în Arca lui Noe), Ovidiu Cotruș (Opera lui Mateiu I. Caragiale) ș.a. Semnificațiile estetice ale formulei, ambiguitatea ei, conotațiile simbolice pot fi desigur interpretate în fel și chip, din punctul de vedere al operei literare. Sintagma e însă
Craii la cremenal by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13903_a_15228]