525 matches
-
ei mică piroga, care nu fusese prea mult afectată de taifun, si se îndreptară, în ea, spre punctul unde scufundaseră catamaranul, pentru că Vetéa Pitó și cei mai buni scufundatori să extragă una cate una pietrele cu care umpluseră cele două carene. Odată eliberată de greutate, ambarcațiunea se ridică singură la suprafața apei, suficient pentru că oamenii să poată aruncă apoi apă din ea, astfel că, la amiază, Peștele Zburător era gata să pornească în lungă și dificilă călătorie de întoarcere, iar Tapú
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
în urmă: „Marara este un vas foarte rapid, dar în nici un caz nu ar putea rezista ciocnirii cu o navă de război“. În timpul schimbului de prizonieri, băiatul avusese ocazia să analizeze vasul inamic, și trebuia să admită că, într-adevăr, carenele Mararei s-ar sfărâmă că o coaja de ou în fața provelor înalte, ascuțite și puternice, care păreau anume concepute pentru a provoca daune cât mai mari. Ce șanse mai aveau să supraviețuiască în mijlocul oceanului, câtă vreme se aflau la milă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
marinari; cei mai pricepuți care existau pe fata oceanelor, iar doi dintre ei se cățărară cu agilitate pe catarge, care tremurau din cauza tensiunii fantastice a velelor, ca să întindă cele două cabluri cu care acestea erau legate de pupe. Chiar și carenele tremurau, tânguindu-se pentru efortul la care erau supuse, dar rezistau. Peștele Zburător începu, într-adevăr, să zboare. Cu fiecare metru câștiga în viteză, apropiindu-se, ca un pescăruș uriaș, care abia atinge suprafața apei, de cele două nave, ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
ale urmăritorilor, profitând la maximum de vânt, deși se văzu nevoit să reducă simțitor suprafață velelor, fiindcă nici catargele, nici cusăturile navei n-ar fi putut suporta prea mult timp presiunea enormă la care fuseseră supuse la început. De fapt, carena dreapta a vasului îi resimțea deja efectele, doi oameni trebuiau să arunce apă încontinuu, iar pentru îndemânaticul dulgher era imposibil să astupe crăpăturile în timp ce vasul se deplasa. Însă, ceva mai tarziu, când cei de gardă confirmară că nu se zarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
zăpușitoare. La căderea serii se ridică o briză ușoară, care se menținu vreo oră, lăsând apoi oceanul cufundat într-o nemișcare de moarte, în care totul era tăcut; nici macar apă nu mai clipocea, nici nu le mai șoptea vorbe dulci carenelor vasului. Urcară iarăși fantome din adâncuri și, după miezul nopții, Tapú Tetuanúi bagă de seamă că silueta firava a prințesei își părăsise ascunzișul și se îndreptase spre prova de la babord, unde rămase mai mult de trei ore, scrutând întunericul din spatele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
și de liniștită cum este acuma, Niho-Nui fac milioane de pui, care înoată în grup până găsesc o bucată de lemn de care să se prindă. De obicei sunt foarte flămânzi, căci nu le ia mult timp că să perforeze carena. —Rahat! —Tu ai spus-o, întări Navigatorul-Căpitan. Sunt un adevărat rahat și ne pot face probleme mari. —Și ești sigur că ne vor ataca? Celălalt îi arăta o bucată de scândura pe care o legase în afara navei, si pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
În fiecare dimineață, primul lucru pe care îl făcea Miti Matái era să scoată scândura din apă și să evalueze progresul pe care il făcuseră tenacii teredo în avansarea lor neobosita, calculând în acest fel daunele pe care le sufereau carenele Peștelui Zburător. — Chila nu mă-ngrijorează, îi explică elevului sau, în timpul unei asemenea inspecții. E groasă și perfect îmbinata. În schimb, pereții laterali au doar două degete grosime, iar legăturile trebuie să fie deja înmuiate de apă. Schița un zâmbet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
care ar putea trage, iar îngrijorarea NavigatoruluiCăpitan ajunse la asemenea extreme, încât, în momentele de calm absolut, când nici macar sunetul apei, în continuare caldă și nemișcata, nu reușea să frângă liniștea apăsătoare, se întindea cât era de lung pe fundul carenei și își lipea urechea de peretele vasului, încercând să prindă zgomotul aproape imperceptibil produs de viermi. La rândul lui, dulgherul începuse să ascută niște bețișoare subțiri, pe care să le introducă în găuri, pe masura ce ar fi apărut, deși era convins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
La rândul lui, dulgherul începuse să ascută niște bețișoare subțiri, pe care să le introducă în găuri, pe masura ce ar fi apărut, deși era convins că un asemenea remediu n-ar mai fi fost de nici un folos din momentul în care carenele s-ar fi transformat în adevărate strecurători, incapabile să reziste loviturilor mării. Două zile mai târziu începu să plouă, de parcă cerurilor li s-ar fi părut că nivelul oceanului ar fi scăzut. Cantitatea de apă era atât de mare, încât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
Te-Onó n-ar bănui niciodată că într-un loc atât de mic se ascunde o navă atât de mare. Și cum vrei s-o ascunzi? — Demontându-o, punctă Miti Matái. Ei caută un catamaran mare, însă noi o s-ascundem o carena într-o parte și una în altă parte. Se puseră pe treabă, grăbindu-se mai mult ca niciodată. Traseră catamaranul pe plajă insuliței, unde dulgherul și ajutoarele lui separară cele două carene de puntea comună care le unea. Între timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
un catamaran mare, însă noi o s-ascundem o carena într-o parte și una în altă parte. Se puseră pe treabă, grăbindu-se mai mult ca niciodată. Traseră catamaranul pe plajă insuliței, unde dulgherul și ajutoarele lui separară cele două carene de puntea comună care le unea. Între timp, ceilalți oameni săpaseră două tranșee mari, lațe de patru metri și adânci de doi, astfel că, atunci când așezară carenele în ele, abia dacă mai rămâneau cam un metru și jumătate deasupra nisipului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
Traseră catamaranul pe plajă insuliței, unde dulgherul și ajutoarele lui separară cele două carene de puntea comună care le unea. Între timp, ceilalți oameni săpaseră două tranșee mari, lațe de patru metri și adânci de doi, astfel că, atunci când așezară carenele în ele, abia dacă mai rămâneau cam un metru și jumătate deasupra nisipului. Apoi săpară o altă groapă și mai mare, pe care o acoperiră cu platformă punții, si camuflară totul cu nisip, frunze și plante, iar atunci când terminară, s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
și ceva de ocupanți ai lui dispăruseră, ca prin minune, de pe suprafața pământului. Doar dacă cineva ar fi traversat înot largă laguna și ar fi pătruns în insulița ar fi putut descoperi - în caz că s-ar fi lovit de vreuna dintre carene - că acolo era ascuns un vas. Totodată, echipajul avu ocazia să evalueze daunele produse de temuții teredos, care încă nu erau majore, dar care ar fi devenit dacă ar mai fi rămas încă vreo câteva săptămâni în larg. Respingătorii viermi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
se arătau atât de dornice să o elibereze de oaspeți, încât nici nu-i băgau în seamă pe recunoscătorii proprietari. Cât despre dulgher, acesta astupa galeriile cu dopurile de lemn pe care și le pregătise, după care ajutoarele lui acoperiră carenele cu un amestec de rășina de pandanús și de venin al spinoșilor Nohú, pe care femeile îi pescuiau în laguna. Acest strat protector avea să împiedice timp de aproape o lună că alte larve de Teredo navalis să se fixeze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
cei care nu căzuseră sau nu fuseseră mâncați de păsări muriseră în galeriile lor. Cu toate acestea, dulgherul era de părere că ar trebui să mai aștepte încă patruzeci și opt de ore pentru că stratul de rășina cu care acoperise carenele să se usuce. Fiecare oră petrecută pe insula reprezintă un pericol în plus, protesta Roonuí-Roonuí. Și ar fi absurd să încercăm să ținem piept la o sută de războinici. Și mai absurd ar fi sa suferim din nou atacul Marelui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
întunericul n-a fost atât de profund - nici atât de iubit - și niciodată n-a fost mai bine folosit. Se strecurară cu toții, fără să pronunțe un cuvant și fără să facă nici măcar un singur gest inutil, până în locul unde se găsea carena dreapta a Mararei și, după ce dădură la o parte, în liniște, camuflajul, începură să o târască centimetru cu centimetru către țărmul dinspre ocean, cel opus lagunei și recifului de corali. O oră mai tarziu, când aceasta se găsea cu jumătate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
operația în aceeași liniște; până și un străin care s-ar fi aflat la mai puțin de două sute de metri cu greu și-ar fi putut da seama ca pe plaja din apropiere se petrece ceva. Atunci când, în sfârșit, ambele carene se odihneau în paralel la marginea apei, eliberară puntea de stratul de nisip și crengi care o acoperea și o purtară pe sus, până la carene, pentru că dulgherul să o fixeze atât cât se putea, provizoriu, folosindu-se pentru această de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
putut da seama ca pe plaja din apropiere se petrece ceva. Atunci când, în sfârșit, ambele carene se odihneau în paralel la marginea apei, eliberară puntea de stratul de nisip și crengi care o acoperea și o purtară pe sus, până la carene, pentru că dulgherul să o fixeze atât cât se putea, provizoriu, folosindu-se pentru această de lumină slabă a primelor stele care începuseră să strălucească pe cer. Nu se putea face mai mult pentru moment, căci o lună uriașă era pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
la loc, așa încât continuară să vâslească, deși aveau impresia că navele devin tot mai grele. În curând doi, apoi trei și în cele din urmă patru oameni se ocupau numai de aruncatul apei, care totuși inundă cu o viteză uimitoare carenele catamaranelor, ajungând până la picioarele vâslașilor, apoi până la glezne și, în cele din urmă, până la gambe, moment în care își dădură seama că, oricât s-ar fi străduit, navele lor, care odinioară se supuneau imediat comenzilor, pierdeau tot mai mult din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
Deja nu-și mai împingeau înainte ambarcațiunile, ci se chinuiau zadarnic să târască după ei tone de apă, căci războinicii lui RoonuíRoonuí își făcuseră bine treaba, iar acum se vedeau rezultatele. Octar sări pe punte, se apropie de una dintre carene și înțelese că picase într-o capcană diabolica. Le ordona dulgherilor lui să sară în apă ca să evalueze, din exterior, gravitatea daunelor, iar în clipa când primul dintre ei reveni la suprafață, diagnosticul lui fu concis și crud: Ne scufundăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
ajutor. Coasta insulei era o linie care abia se mai zarea la orizont. Marara se oprise la rândul ei, iar regele Te-Onó o văzu, cu uimire cum se intoarce încet și începe să se apropie. În timp ce apă pătrundea nestingherita în carenele catamaranelor care străbătuseră fără probleme toate marile, regele Octar, neînvins până atunci, se întreba cum e posibil să se întâmple așa ceva. Unde greșise? Când avuseseră ocazia să-i saboteze navele niște dușmani care s-au aflat tot timpul în fața lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
ești cam pripită și cam necugetată în privința mării, știi asta? Nu eu sunt cea care o privește mereu de după degete. — Tocmai, am zis. Asta și spun. E înfricoșător. Clio se uită la mine. — Partea aia când capul se ivește din carenă? Cu ochii scurși pe față? Clio se uită la mine. — Spre sfârșit... Șefu’ Brodie, Richard Dreyfuss și pescarul ăla nebun, toți pe barca aia șubredă? Nu pot să urmăresc asta și să stau locului. Trebuie să mă ridic și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
de apă. Rămășițe de rechin și de barcă cădeau într-un ropot în jos, abia întrevăzute în ceață, o ploaie de meteoriți a umbrelor. Cu ochii larg deschiși și gâfâind, m-am băgat sub apă când o bucată uriașă de carenă frântă se ivi rotindu-se din albul dimprejur și ateriză cu zgomot în ocean, în spatele meu. Ieșind repede la suprafață, tușind și scuipând, am înotat prin valuri și printre hălci de carne spre grămada năruită a navei Orpheus, m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
s-o găsesc. Se întâmpla ceva de necuprins. Ceva atât, atât de important... O trâmbă de bule erupse la câțiva pași de bucata mea din Orpheus și am încercat să mă ridic cu totul din apă pe peretele frânt de carenă. Scout, cu masca de scafandru pe față, ieși la suprafața apei și făcu din mână, scoțând din gură tubul de oxigen. — Hei, făcu ea, rânjind. — Iisuse. Am îndesat imaginea în buzunarul de la spate, râzând și lăsându-mă să alunec de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
Scout, cu masca de scafandru pe față, ieși la suprafața apei și făcu din mână, scoțând din gură tubul de oxigen. — Hei, făcu ea, rânjind. — Iisuse. Am îndesat imaginea în buzunarul de la spate, râzând și lăsându-mă să alunec de pe carenă în apă, spre ea. Scout râse și ea, dându-și jos masca de scafandru și înotând spre mine. Am prins-o și ea mă prinse pe mine și ne-am tras unul pe celălalt prin apă, ne-am cuprins în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]