783 matches
-
nările mai alungite. Doctorul a mângâiat-o pe umăr, i-a Întins un șervețel, apoi i-a dat toată cutia. Avea Întotdeauna o cutie de șervețele de rezervă pe birou. Companiile farmaceutice distribuiau cutiile alea de șervețele gratuit. Pe lângă pixuri, carnețele și alte lucruri inscripționate cu numele companiei lor, produceau șervețele pentru pacientele care nu se puteau opri din plâns. — Smochine... Smochide delicioase... Smochine bune și coapte! Era același vânzător sau altul? Oare cum Îi spuneau cumpărătorii...? Smochinar...?! se Întreba Zeliha
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
se apropia, Rose trecuse la un fel de confuzie tipică turiștilor. Vrând să cumpere un cadou special pentru fiecare membru al familiei exclusiv feminine a lui Mustafa, cerceta cu grijă marfa de pe fiecare raft, deși nu avea prea multe opțiuni. Carnețele În formă de cactus, brelocuri În formă de cactus, magneți În formă de cactus, pahare de tequila cu imagini cu cactuși pe ele - o grămadă de mărunțișuri și fleacuri cu imagini, dacă nu de cactuși, fie de șopârle, fie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
puțin, o dată pe zi, dar am băut multă cafea. Cred că toată cofeina asta mi-a dat o stare de surescitare permanentă. Parcă aș fi descoperit o fântână de bucurie În interiorul meu, am foarte multe idei. Deși mi-am făcut carnețel, tot nu țin pasul cu gândurile mele și nu știu nici măcar dacă toate astea se Întâmplă pentru că sunt Îndrăgostită, pentru că ai apărut tu sau din altă cauză. — Sau poate toate trei. — N-am mai lucrat niciodată atât de mult și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
ceva“ care Îl Împinge mereu Înainte. Se uită cu drag la Maggie, care pare că așteaptă ceva de la el, mai mult decît „o să te sun“. E un alt „ceva“ care lui Wakefield i se pare imposibil. Rupe o pagină din carnețelul lui de note și mîzgălește la repezeală numărul de acasă și adresa personală de e-mail și i-l Înmînează lui Maggie, care Îl privește dezamăgită. Ca să fim drepți, Wakefield a Început să facă unele pregătiri pentru a onora, În cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
TÎnărul ministru blond nu are de ales decît să asculte ce planuri fac străluciții viitori arhitecți, care nu numai că s-au constituit imediat Într-un comitet ad-hoc, „Echipa MIT pentru OSUPOR“, dar au și Început să facă schițe În carnețele lor. Se schimbă adrese de e-mail și se elaborează o scrisoare de intenție, semnată de toți cei de față. Această activitate febrilă atrage mulțimea și vorba se duce repede. Apar un fotograf și un reporter de la Architecture Magazine și ministrul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
niciodată, ca toată viața lui de pînă acum a fost un vis, transformat acum În coșmar, punctat de Ciocan. Se hotărăște să opună rezistență, așa că Începe să urzească planuri. Îl studiază pe vecin, Îi observă mișcările și ține, Într-un carnețel, un soi de diagramă a venirilor și plecărilor acestuia. Într-o după-amiază o sună pe Zelda. Ea e jignită de faptul că el nu sunase mai devreme, dar stabilesc să se Întîlnească la cafeneaua din piață, acolo unde mergeau pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
vii la Capitală!“ - „Dom’le, că...“ - „Taci!“... I-am mai dat vreo două peste bot, să-i dea sângele, să-i iau vorbele. Plutonierul major: „Dom’ locotenent, care-i treaba?“ - „E căutat de viol și tentativă de omor“. „Numele dumneavoastră?“ - carnețel, eram locotenent, trebuia să am de alea, numărul matricol... să-i fac raport la șeful de la circa a zecea să-l treacă la primă. „Da, bine. Cătușele... le am pe astea.“ Am scos pe-ale mele, am dat cătușele la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
apropiat de apă, a văzut cam la cincizeci de metri de mal ceva lung, maro închis, acoperit de apa mlaștinii. Au sosit imediat polițiști și detectivi ca să facă cercetări. Patru ore mai târziu și-au dat seama, din scrisorile și carnețelul pe care le-au găsit în buzunarul omului, că era vorba de Endō, din banda lui Hoshino din Tokyo. A fost imediat transportat la spitalul din Yamagata. În preajma mlaștinii erau urme de luptă înverșunată. Endō a avut noroc că a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
că ar fi și un străin implicat în toată povestea aceasta. Ciudat că-l găsiseră numai pe Endō în mlaștină! Takamori i-a spus ce știa în legătură cu cei doi, adică cu Endō și Gaston, iar polițistul lua notițe într-un carnețel. — Deci susțineți că Endō și cunoștința dumneavoastră au plecat împreună de la hanul de pe Koshō-machi azi-dimineață. — Da. Takamori nu era obișnuit cu acest gen de interogatoriu, așa că îi răspundea polițistului cu oarecare teamă, de parcă el era inculpatul. — E imposibil ca străinul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
lor. Era probabil mai îndemânatic la karate decât la asemenea îndeletniciri. A scos din sac cămăși și lenjerie de corp, toate cârpite, un aparat de ras ruginit, o jachetă, prosoape; apoi o carte de cântece cu coperta ferfeniță și un carnețel vechi. — E scris într-o limbă străină, exclamă descurajat polițistul. Știți să citiți? În tot carnețelul erau numai două rânduri scrise în franceză. Takamori nu se pricepea la limbi străine, dar Tomoe a scos imediat dicționarul francez și s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
și lenjerie de corp, toate cârpite, un aparat de ras ruginit, o jachetă, prosoape; apoi o carte de cântece cu coperta ferfeniță și un carnețel vechi. — E scris într-o limbă străină, exclamă descurajat polițistul. Știți să citiți? În tot carnețelul erau numai două rânduri scrise în franceză. Takamori nu se pricepea la limbi străine, dar Tomoe a scos imediat dicționarul francez și s-a apucat să descifreze rândurile. Era scrisul îngrozitor al lui Gaston, care arăta ca niște viermișori ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
precum Gaston. Își imagina un bărbat puternic, bine făcut, un tânăr curajos, nebun după ea. Takamori era la barul lui favorit din Hibiya, Otafuku, cu sticlele de bere aliniate în față. Căzu pe gânduri câteva clipe, apoi mâzgăli ceva în carnețel. — Ce faci, Higaki? îl întrebă prietenul lui, Iijima, care stătea lângă el. Iijima se strădui să vadă ce scrisese. — Nu fi indiscret, îi strigă Takamori, înroșindu-se tot, în timp ce-și băga în buzunar carnețelul. Nu era în firea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
apoi mâzgăli ceva în carnețel. — Ce faci, Higaki? îl întrebă prietenul lui, Iijima, care stătea lângă el. Iijima se strădui să vadă ce scrisese. — Nu fi indiscret, îi strigă Takamori, înroșindu-se tot, în timp ce-și băga în buzunar carnețelul. Nu era în firea lui să se fâstâcească astfel. — Am impresia că socotiți cât ne datorați, Higaki-san, spuse chelnerița ironic, în timp ce-i punea dinainte farfuria plină cu oden. Takamori zâmbi stânjenit și privi afară, prin fereastra crăpată. Se lăsase noaptea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
persoană făcea plajă. Voia să prindă tot soarele, acolo, pe vapor. Am privit-o cu atenție, era așa de absentă, dar nu mi-aș fi dorit să cred ca doar pentru acest scop s-a îmbarcat. Altcineva scria într-un carnețel. Probabil, era scriitor. L-am urmărit cu mare atenție și interes. După cum era, cu părul alb, lung, cu o pălărie mare, cred că era un om al cărții. Privea dus pe gânduri în depărtare, apoi nota ceva. Unele fraze erau
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
păstrase cu religiozitate vechile jucării și amintiri din copilărie Într-o valiză veche. Toate secretele mele, Îi spusese el Mariei, punîndu-și la păstrare comorile În birou. Se duse acolo. Sub jucării, sub revistele Strange și Pilote, găsi un teanc de carnețele cu spirală. Un jurnal, ținut an de an... Căută cu febrilitate carnetul din 1968, era ultimul din teanc. Aparent, Loïc se oprise aici cu confidențele. Răsfoi iute paginile și simți o Împunsătură În inimă cînd constată că ultimele note datau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Ăă... da. Păi o să am nevoie. Cu siguranță. — Am înțeles că ai studiat cu nu știu ce mare șef bucătar cu nu știu câte stele, Michelin nu știu cum. Se încruntă ușor. Nu știu ce chestii ultrarafinate îți trebuie, dar am să fac tot ce pot. Scoate un carnețel murdar de pământ uscat și un creion. Ce crucifere folosești în mod obișnuit ? Crucifere ? Ce sunt alea ? Or fi vreun soi de legume. Îmi scotocesc mintea frenetic, dar nu reușesc decât să văd imaginea unor mamifere care se uită cruciș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
de praz preferi ? Albinstar sau Bleu de Solaise ? Mă uit la el și simt că mă furnică fața. Habar n-am la ce se referă. — Păi... îhm... prima, zic într-un final. Are multe calități... gustative. Nathaniel își lasă jos carnețelul și mă măsoară din priviri. Apoi atenția i se îndreaptă din nou asupra paharului meu de vin. Nu sunt sigură că-mi place expresia lui. — Tocmai voiam să pun vinul ăsta în mâncare, spun iute. Cu nonșalanță, iau o cratiță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
-i transmit mesajul. Te rog. Am nevoie de asta. — Bine, spune într-un final. Hai să te-nvăț să gătești. Ia dintr-un bufet un cântar de gătit și eu profit de ocazie ca să bag mâna în geantă, după un carnețel și un stilou. Când se întoarce și mă vede, Iris pare de-a dreptul amuzată. — Ce faci cu astea? Arată din cap spre carnețel. — Ca să-mi iau notițe, îi explic. Scriu data și dedesubt „Lecția de gătit nr. 1”, subliniez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
un cântar de gătit și eu profit de ocazie ca să bag mâna în geantă, după un carnețel și un stilou. Când se întoarce și mă vede, Iris pare de-a dreptul amuzată. — Ce faci cu astea? Arată din cap spre carnețel. — Ca să-mi iau notițe, îi explic. Scriu data și dedesubt „Lecția de gătit nr. 1”, subliniez, apoi mă uit la ea. Iris clatină ușor din cap. — Samantha, n-o să-ți iei nici o notiță, spune. Gătitul n-are nici o legătură cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
rămăseseră, se întâlneau de obicei duminica la slujba de la biserica „Sfinții Constantin și Elena“. Părintele Ioachim le ținea și el evidența, cine a venit, cine e plecat, cine lângă cine a stat. Își făcuse părintele Ioachim chiar un fel de carnețel de prezență, în care îi bifa pe cei care veneau duminica sau în alte sărbători la biserică. Goncea insistase să țină o astfel de evidență, ei trecându-i cu vederea părintelui unele derogări, cu de la sine putere, de la conduita oficială
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
Silvia și dădeam să intru în blocul meu, la camera 433. Dar nu era așa simplu. Se întâmpla uneori să dau peste Fetița, Bobiță, și puii lor, Burtosu, Flu și Fujiyama. Le-am notat numele imediat ce le-am aflat, în carnețelul cu coperți de piele, pentru că erau ciudate. Făceau toți parte din aceeași familie, a cățeilor alburii cu ochi albaștri, și probabil că vreun strămoș li se încurcase cu un Husky, de la care au moștenit ochii ăia umani, de hipnotizatori pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
care își dădu seama că-i luasem partea, îmi aruncă un zâmbet prietenos. M-a vrăjit fără să vreau. Dar de ce trebuie să-mi iei iar măsurile, Sophie? întrebă ea. — Întotdeauna verific de două ori, zise Sophie, scriind ceva în carnețelul ei, de când am descoperit, pe pielea mea, cât de optimiști sunt oamenii în legătură cu mărimea șoldurilor lor. —Noroc că nu lucrezi la Fisc - gândește-te ce s-ar întâmpla dacă ai verifica fiecare estimare a veniturilor, remarcai eu. Toți cei din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
Au dus-o la spital, nu? Sper că-i fac toate analizele, adăugai eu. Apa aia era incredibil de dezgustătoare și s-a scufundat cu totul în ea când a picat. Probabil că are deja ciumă bubonică. Polițista își închise carnețelul. —Bun, domnișoară Jones. Doamnă 1, zisei eu pe un ton ferm. Doamnă Jones, asta e tot, pentru moment. Vă mulțumesc foarte mult. Puteți să treceți mâine pe la secție să dați o declarație oficială? N-o să dureze mult. Să zicem mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
s-ar putea să fi fost altceva, chiar și o bucată de metal, așa că pune-i să aducă la suprafață orice ar fi putut provoca o rană ca aia. Unelte, orice. — Da, domnule, zise Vianello, Încercând să scrie acestea În carnețel din mers. — Doctorul Rizzardi o să ne dea după-amiază o oră a morții. De-ndată ce-o avem, vreau să-l văd pe Bonsuan. — Pentru maree, domnule? Întrebă Vianello, Înțelegând imediat. — Da. Și poți să Începi să suni la hoteluri. Vezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
și-i făcu semn barmanului să-i mai aducă una. Fără să fie Întrebat, Vianello dădu din cap Într-o negare iute. Nu știu. E posibil. Așa că hai să verificăm asta mai Întâi. Vianello aprobă din cap și scrise În carnețel. Termină, Îl vârî În buzunarul de la piept și dădu să-și scoată portofelul. Nu, nu, insistă Brunetti. Fac eu cinste. Întoarce-te la barcă și sună după scafandri. Și pune-ți oamenii să instaleze bariere. Blochează intrările spre canal cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]