579 matches
-
În urma dezintegrării teritoriilor după moartea acestuia în 877, regiunea intră sub stăpânirea lui Boson. Acesta se încoronează Rege de Burgundia în 879, fiind încoronat pe 15 octombrie la Lyon. Boson devine astfel primul non-franc ales rege pe teritoriile fostului Imperiu Carolingian. Ambițiile acestuia de a devenii Împărat au ca efect formarea unei alianțe a regilor carolingieni. Astfel începând cu 880, Ludovic al III-lea al Franței și fratele său Carloman al II-lea se aliează cu vărul lor Carol al III
Regatul Burgundiei () [Corola-website/Science/315042_a_316371]
-
se încoronează Rege de Burgundia în 879, fiind încoronat pe 15 octombrie la Lyon. Boson devine astfel primul non-franc ales rege pe teritoriile fostului Imperiu Carolingian. Ambițiile acestuia de a devenii Împărat au ca efect formarea unei alianțe a regilor carolingieni. Astfel începând cu 880, Ludovic al III-lea al Franței și fratele său Carloman al II-lea se aliează cu vărul lor Carol al III-lea și îl fac pe Boson să se retragă în Provence. Pentru fidelitatea arătată în
Regatul Burgundiei () [Corola-website/Science/315042_a_316371]
-
În 534, Francii l-au învins pe Godomar, ultimul rege burgund, și au inclus acest teritoriu în imperiul lor aflat în expansiune. Burgundia a avut o existență mai mult sau mai puțin autonomă în cadrul regatelor francilor, dar în perioada Imperiului Carolingian, termenul a ajuns să desemneze doar o regiune geografică. Existența modernă a Burgundiei își are rădăcinile în dezagregarea Imperiului francilor odată cu semnarea Tratatului de la Verdun din 843. Teritoriul Burgundiei este împărțit între Francia Occidentală și Francia de Mijloc, aproxmiativ de-
Comitatul Burgundia () [Corola-website/Science/315044_a_316373]
-
Dauphiné existau următoarele regiuni distincte: În Bas Dauphiné existau următoarele regiuni distincte: Până în 1713 următoarele regiuni actualmente în Italia aparțineau de Dauphiné: Teritoriul Dauphiné a fost ocupat în Antichitate de triburile galilor "Allobroges", "Ségovellaunes", "Voconces" și "Tricastins". La destrămarea Imperiului Carolingian teritoriul revine efemerei Francii de Mijloc apoi a regatelor de Provence și apoi Burgundiei. În urma destrămării acestuia, teritoriul este incorporat în Sfântul Imperiu Roman iar puterea teritorială revine diverșilor seniori feudali din regiune. Originile Comitatului Dauphiné sunt în domeniile contelui
Dauphiné () [Corola-website/Science/315121_a_316450]
-
astfel de comunitate femeile puteau ajunge la o funcție importantă și să exercite o autoritate care nu li se permitea în afară. Cu toate acestea tot trebuiau să se supună unui cler masculin superior în rang. În sec. IX monarhii carolingieni s-au subordonat clerului și au început să consolideze monogamia. Acest fapt era și în avantajul dar și în dezavantajul femeilor. Soțiile câștigau o demnitate mai mare și securitate legală sporită dar greutățile vieții casnice le apăsau mai greu. La
Femeile în Evul Mediu () [Corola-website/Science/318727_a_320056]
-
Leontie (secolul al VII-lea). Numele stelelor pe care le utilizăm vin, în majoritate, din poemul lui Arătos: Ptolemeu le-a păstrat în lucrarea să "Almageste", iar tradiția arabă le-a transmis până la noi. Manuscrisul "Aratea din Leyda", un codex carolingian conținând capitolele de astronomie din „Phainomena”, compus prin anul 825 în Lotharingia, este astăzi unul dintre cele mai vechi manuscrise ale acestei opere. Sfanțul Apostol Pavel reia un citat din Arătos, ca și el originar din Cilicia. Potrivit autorului cărții
Aratos () [Corola-website/Science/316136_a_317465]
-
spre sfârșitul secolului al VII-lea sistemul era practicat în muzică religioasă bizantina. Cantul gregorian a fost organizat în moduri (în sensul de grupuri de 8) în secolele VIII-IX, aproape cert că o imitație a sistemului bizantin de care reformatorii carolingieni. Este important de diferențiat între organizarea cantului bizantin și gregorian în grupuri de 8 și alegerea modurilor propriu-zise. Nu este clar când modurile propriu-zise au fost stabilite deoarece notația neumatica înainte de secolul al XII-lea nu era exactă în înălțime
Mod (muzică) () [Corola-website/Science/315453_a_316782]
-
nouă "stabilizare" (așa sunt numite adesea devalorizările) va veni de la Carol cel Mare: solidus-ul nu va mai fi, de acum încolo, a șaptezeci și doua parte dintr-o livră romană de aur, ci a douăzecea parte dintr-o livră "carolingiană" de argint. Solidus-ul va fi împărțit în 12 "denari", care, fără rarele excepții (de exemplu "gros"-ul Sfântului Ludovic), vor fi, practic, singurele care vor circula. Dar moneda "sistemului de cont" « £sd » (1 livră = 20 sous de 12 deniers
Sou () [Corola-website/Science/321854_a_323183]
-
Unit, până în 1971. Prin evoluție fonetică, termenul de "solidus" va deveni "soldus", apoi "solt" (în secolul al XI-lea), "sol", din secolul al XII-lea până în secolul al XVIII-lea, apoi "sou". La o mie de ani după reforma monetară carolingiană, în 1795, când livra tournois cedează locul francului, "sol"-ii și "denier"-ii dispar din buzunare, dar termenul de "sou" este atât de ancorat în obișnuințele francezilor, încât aceștia vor continua să desemneze astfel "a douăzecea parte dintr-un franc
Sou () [Corola-website/Science/321854_a_323183]
-
saxonă din cauza originii din Saxonia a familiei, cunoscută și cu denumirea Liudolfingi, după numele primului membru cunoscut din această familie, Liudolf. Dinastia ottoniană a fost în același timp prima dinastie imperială din Sfântul Imperiu Roman, ca succesoare a dinastiei dinastiei carolingiene a francilor și care este recunoscută în general ca fondatoare a imperiului medieval romano-german, oficial cunoscut ca Sfântul Imperiu Roman. Deși nu a fost niciodată uns împărat, Henric I "Păsărarul" (Heinrich), duce de Saxonia, este considerat fondatorul dinastiei imperiale germane
Dinastia Ottoniană () [Corola-website/Science/325338_a_326667]
-
Cu toate că el nu a utilizat niciodată titlul de "rex Teutonicorum" și nici pe cel de "rex Romanorum", el a fost primul rege al Franciei răsăritene care să fie ales de către conducătorii ducatelor germane, ca succesor al ultimului rege din Dinastia Carolingiană, Ludovic Copilul. Conrad "cel Tânăr" era fiul ducelui Conrad de Thuringia cu soția sa Glismut, probabil rudă cu Ota, soția împăratului Arnulf de Carintia și mama regelui francilor răsăriteni, Ludovic Copilul. Conradinii, conți regiunea franconă Lahngau, fuseseră susținători loiali ai
Conrad I al Germaniei () [Corola-website/Science/325403_a_326732]
-
Ludovic Copilul. Conrad "cel Tânăr" era fiul ducelui Conrad de Thuringia cu soția sa Glismut, probabil rudă cu Ota, soția împăratului Arnulf de Carintia și mama regelui francilor răsăriteni, Ludovic Copilul. Conradinii, conți regiunea franconă Lahngau, fuseseră susținători loiali ai Carolingienilor; ei au luptat cu îndârjire pentru predominanță în Franconia cu fiii ducelui Henric de Franconia din dinastia Babenberg la castelul Bamberg. În 906, cele două tabere s-au confruntat în apropiere de Fritzlar. Conrad cel Bătrân a fost ucis, ca
Conrad I al Germaniei () [Corola-website/Science/325403_a_326732]
-
ducele Gebhard de Lorena. După moartea lui Ludovic Copilul, Conrad a fost ales rege al Franciei de răsărit în 10 noiembrie 911 la Forchheim, de către conducătorii ducatelor de Saxonia, Suabia (Alemania) și Bavaria. Ducii au opus rezistență față de succesiunea rudei carolingiene din Francia occidentală a lui Ludovic, Carol al III-lea cel Simplu și au ales un membru al familiei Conradinilor, care era cel puțin pe linie maternă în legătură cu regele decedat. Doar ducele Reginar de Lorena, rival declarat al lui Conrad
Conrad I al Germaniei () [Corola-website/Science/325403_a_326732]
-
Ludovic (supranumit "Copilul") (n. septembrie sau octombrie 893, Altötting - d. 20 sau 24 septembrie 911), uneori numit Ludovic al IV-lea sau Ludovic al III-lea, a fost ultimul membru al Dinastiei Carolingiene care a condus Francia Răsăriteană, începând din anul 900. Ludovic unicul fiu legitim al împăratului Arnulf de Carintia, avut cu soția sa, Ota, membră a dinastiei Conradinilor. El s-a născut în Altötting, Bavaria, succedând tatălui său ca rege atunci când
Ludovic Copilul () [Corola-website/Science/325402_a_326731]
-
pe Main, în septembrie 911, la vârsta de numai 18 ani. El a fost înmormântat în mănăstirea abației Sf. Emmeram din Regensburg, acolo unde se afla îngropat și tatăl său. Moartea sa a condus la sfârșitul ramurii răsăritene a dinastiei Carolingiene. Vidul de putere creat în Francia răsăriteană a fost până la urmă umplut de către familia lui Henric "Păsărarul", văr al lui Ludovic și întemeietor al dinastiei Ottoniene. Înainte de Henric însă, ducii din Francia de est s-au întrunit pentru a-l
Ludovic Copilul () [Corola-website/Science/325402_a_326731]
-
a reprezentat o marcă de frontieră a Imperiului Carolingian, constituită în anul 889. Înainte de a deveni o marcă, a fost un principat sau ducat guvernat de principi slavi inițial independenți, iar apoi a trecut sub Bavaria și ulterior sub suzeranitea francilor. Regiunea a fost divizată în comitate care, după
Marca de Carintia () [Corola-website/Science/325426_a_326755]
-
împreună cu soțul ei, i-a acordat adăpost în Arles papei Ioan al VIII-lea, care se refugiase din fața sarazinilor. După lovitura de stat a soțului spu din octombrie 879, ea a ajutat la apărarea orașelor sale în fața atacurilor rudelor sale Carolingiene. În 880, ea a apărat cu succes chiar capitala Vienne însăși, în fața forțelor reunite ale lui Carol cel Gras și ale co-regilor din Francia apuseană, Ludovic al III-lea și Carloman. În august 881, nou încoronatul rege Carol cel Gras
Ermengarda de Provence () [Corola-website/Science/325422_a_326751]
-
romano-german. Berengar făcea parte din dinastia burgundă a Anscarizilor. El era fiul markgrafului Adalbert I de Ivrea cu soția sa, Gisela de Friuli, fiică a regelui Berengar I de Italia din neamul Unruochingiilor. Astfelm Berengar era descendent direct din împăratul Carolingian Ludovic cel Pios, pe linie maternă. El a succedat tatălui său ca markgraf de Ivrea în jurul anului 923 și s-a căsătorit cu Willa de Toscana, fiică a markgrafului Boso de Toscana din dinastia Bosonizilor și nepoată a regelui Ugo
Berengar al II-lea de Italia () [Corola-website/Science/325419_a_326748]
-
Regatul Italiei (în limba latină: "Regnum Italiæ" sau "Regnum Italicum") a fost o entitate politică aflată sub controlul dinastiei Carolingiene din statul francilor, după prăbușirea Regatului longobard în 774, după asediul Paviei. Formațiunea statală a fost în cele din urmă încorporată Sfântului Imperiu Roman în 962. Regatul constituit de către longobarzi s-a dovedit a fi mai stabil decât cel al
Regatul Italiei medievale () [Corola-website/Science/324870_a_326199]
-
sub pretextul apărării papalității, francii conduși de Carol cel Mare au cucerit regatul longobard. Francii au menținut teritoriul italo-longobard separat de al lor propriu, însă acesta a participat la toate separările, divizările, războaiele civile și crizele de succesiune din Imperiul Carolingian, din care a făcut parte, până când, din secolul al IX-lea, Regatul Italiei a fost un stat independent, deși extrem de descentralizat. În anul 951, tronul Italiei a fost revendicat de către regele Otto I "cel Mare" al Germaniei. Uniunea personală a
Regatul Italiei medievale () [Corola-website/Science/324870_a_326199]
-
autonomie s-a menținut. Moartea împăratului Lothar I din 855 a făcut ca stăpânirea sa din Francia de Mijloc să fie împărțită între cei trei fii ai săi. Cel mai vârstnic dintre ei, Ludovic al II-lea, a moștenit teritoriile carolingiene din Italia, care pentru prima dată (cu excepția scurtei stăpâniri a fiului lui Carol cel Mare, Pepin din primul deceniu al secolului al IX-lea), erau guvernate ca o unitate distinctă. Regatul includea toată Italia, ajungând în sud până la Roma și
Regatul Italiei medievale () [Corola-website/Science/324870_a_326199]
-
de la sud de acestea aflându-se sub autoritatea Principatului de Benevento sau a Bizanțului. După moartea lui Ludovic al II-lea, în lipsa moștenitorilor direcți ai acestuia au urmat câteva decenii de confuzie. Coroana imperială a fost inițial disputată între conducătorii carolingieni din Francia Occidentală (viitoarea Franță) și Francia Răsăriteană (care va deveni Germania), cu primul rege occidental (Carol cel Pleșuv) și apoi răsăritean (Carol cel Gras) devenind primii doi împărați. Ca urmare a depunerii celui din urmă, nobilii locali — ducii Guy
Regatul Italiei medievale () [Corola-website/Science/324870_a_326199]
-
origine francă, proeminentă în secolul al IX-lea. Familia Guideștilor descindea din Guy de Nantes, provenind din Austrasia. Este vorba de o familie cu tendințe agresive, care și-a extins baza de putere în detrimentul Statului papal, fiind mereu loiali Imperiului Carolingian și niciodată Papalității. Familia era înrudită cu carolingienii pe linie feminină. Primul membru al familiei care s-a făcut remarcat a fost fiul Lambert, Guy I, care, ca și tatăl său, a devenit duce de Spoleto sub numele de Vito
Familia Guideschi () [Corola-website/Science/324880_a_326209]
-
Familia Guideștilor descindea din Guy de Nantes, provenind din Austrasia. Este vorba de o familie cu tendințe agresive, care și-a extins baza de putere în detrimentul Statului papal, fiind mereu loiali Imperiului Carolingian și niciodată Papalității. Familia era înrudită cu carolingienii pe linie feminină. Primul membru al familiei care s-a făcut remarcat a fost fiul Lambert, Guy I, care, ca și tatăl său, a devenit duce de Spoleto sub numele de Vito di Spoleto, fiind numit de către împăratul Lothar I
Familia Guideschi () [Corola-website/Science/324880_a_326209]
-
a fost la origine o marcă situată la frontiera Imperiului Carolingian, cuprinzând Peninsula Istria și teritoriul înconjurător, cucerite în anul 789 de către Pepin de Italia, unul dintre fiii regelui francilor Carol cel Mare. După 1364, a constituit denumirea atribuită provinciei din Istria a stăpânirilor habsburgice, a Imperiului Austriac și a Austro-Ungariei
Marca de Istria () [Corola-website/Science/324925_a_326254]