1,025 matches
-
ședință. Nu fii manevralgiu, că n-are rost. Să-ți fie lecție! "Să intri iarăși în eternitate, Pe poarta viselor emasculate!" Corect! Jucăm în patru, cu o mână moartă, până se-ntoarce Nae de la zbenguială, întărește Fratele, mixând de zor cartonașele soiose. Sunt o groază de lucruri, infinit mai nasoale, în cer și pe pământ. Noroc! El și cu Poetul, ciocnesc paharele prăzulii, în dușmănie, mai-mai să le ciobească. Taie tu, cărțile, Bossule! îl învită Avocatul. Pacostea aia de Sile, ce
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
să reconstitui scene din Albă-ca-zăpada, Cenușăreasa, Crăiasa zăpezilor, îmbinînd bucățele de carton de forme ciudate. Mă plictiseam repede de ele pentru ,că învățasem să refac dreptunghiurile acelea și pe dos, fără să mai țin seama de desene, doar după formele cartonașelor, îmi mai lua și cartonașe pentru cusut, desenate în culori și găurite. Nu aveai decât să treci acul cu ață prin găurelele alea, ață maro, albastră, verde, galbenă sau roșie. Conturam astfel ciobănașul cu oița sa, tractorul, băiatul și fata
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
Cenușăreasa, Crăiasa zăpezilor, îmbinînd bucățele de carton de forme ciudate. Mă plictiseam repede de ele pentru ,că învățasem să refac dreptunghiurile acelea și pe dos, fără să mai țin seama de desene, doar după formele cartonașelor, îmi mai lua și cartonașe pentru cusut, desenate în culori și găurite. Nu aveai decât să treci acul cu ață prin găurelele alea, ață maro, albastră, verde, galbenă sau roșie. Conturam astfel ciobănașul cu oița sa, tractorul, băiatul și fata ținîndu-se de mână, stilizați frumos
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
babă, că numai de la ea s-au tras toate relele astăzi... Slavă Domnului, nu s-a desprins nicio fotografie, sunt bine lipite. Slavă Domnului ! Se apleacă, ia albumul și îl pune ușurată la loc. Pe covor a rămas doar un cartonaș, puțin mai mare decât o carte de vizită. Un cartonaș alb-gălbui - îngălbenit. Se apleacă iar și îl ridică : CELE MAI SINCERE URĂRI DE NOUL AN 1914 Sophie și... A doua iscălitură neclară... Un scris cu cerneală neagră, litere ascuțite, totuși
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
astăzi... Slavă Domnului, nu s-a desprins nicio fotografie, sunt bine lipite. Slavă Domnului ! Se apleacă, ia albumul și îl pune ușurată la loc. Pe covor a rămas doar un cartonaș, puțin mai mare decât o carte de vizită. Un cartonaș alb-gălbui - îngălbenit. Se apleacă iar și îl ridică : CELE MAI SINCERE URĂRI DE NOUL AN 1914 Sophie și... A doua iscălitură neclară... Un scris cu cerneală neagră, litere ascuțite, totuși un scris bărbătesc : și, în aceeași secundă în care se
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
trântise pe pat, își vârâse degetele în urechi și, multă vreme încă, o mai lăsase pe Muti să o strige. Stă cu spatele la pendulă, ca să nu se panicheze, dar îi numără bătăile automat, strângându-și nervoasă buzele subțiri, mototolind între degete cartonașul. Printre sunetele rotunde, care urmează unul pe altul insuportabil de egal, de negrăbit, se strecoară fâșâitul subțire al respirației sale precipitate. Și, în sfârșit, brusc, liniște. Atât de liniște, încât se aude boazeria casei trosnind și se aude cum neobrăzata
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Dar cel puțin nu va mai răspunde decât pentru vinile lui. Dar cel puțin știe că este liber. Cel puțin călătorește. Cel puțin are ceea ce aici nici după o viață n-ar fi reușit. Dar, cel puțin... Aruncă dintr-odată cartonașul în scrumieră - de-atâta timp îl mototolește ca o caraghioasă în mână. Se întoarce, se uită cu atenție la pendulă. Este aproape sigur că astăzi n-are să mai aibă timp să iasă. Nu că ar fi avut cine știe ce de făcut
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
tentația de a-i scuipa În chipiul pus pe pervazul ferestrei), să nu te miri. Întîlnirea lui Hagi cu Maradona a fost declarată de comentator o remiză istorică, chiar dacă la una din ciocnirile dintre cei doi românul a Încasat un cartonaș galben. Am trăit meciul intens, era să murim de inimă. Niște vremuri ale dracului de istorice... și dacă nu umblăm cu pieptul bombat de mîndrie (de parcă am fi contemporani cu Ștefan cel Mare), nu o facem pentru că sîntem prea preocupați
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
reflectând; totuși respirația îi era agitată. Ochii lui, plimbându-și alene privirile de om lipsit de griji, culeseseră de pe placa din hol informația că profesorul John Robert Rozanov se afla în cameră. Pe ușa camerei lui John Robert atârna un cartonaș oferit de administrație, pe care scria: „Vă rog nu deranjați“. George adresă un zâmbet cartonașului. Apoi se apropie de ușă și ascultă, continuând să zâmbească. Auzi dinăuntru zgomotul pe care-l aștepta: un sforăit agitat. Era ora din după-amiază la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
de griji, culeseseră de pe placa din hol informația că profesorul John Robert Rozanov se afla în cameră. Pe ușa camerei lui John Robert atârna un cartonaș oferit de administrație, pe care scria: „Vă rog nu deranjați“. George adresă un zâmbet cartonașului. Apoi se apropie de ușă și ascultă, continuând să zâmbească. Auzi dinăuntru zgomotul pe care-l aștepta: un sforăit agitat. Era ora din după-amiază la care John Robert obișnuia dă doarmă. O zi de luni. George îl vizitase pe John
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
un tont, Dragoș, ți-am mai spus. Fetele se simt atrase de tine, și tu ce faci? Ție ți-e frică. De ce ți-e frică? În timp ce se îndrepta încet către poartă, prin ninsoare, Dragoș scotea la iveală din plic un cartonaș alb. Anul ce vine să-ți aducă tot ce ai visat mai frumos. Și mai jos, în dreapta, semna: Antonia. Un fulg de zăpadă se așeza efemer pe scrisul albastru mărunt și în locul acela cerneala se întindea și se spălăcea. Și
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
profesor universitar la Cluj! Deci, avem și puțină Sodomă pe "Lume Renașterii". Voiajul începe să devină interesant. 15 noiembrie. Vama Mă duc la recepție să-mi iau de pe panou dreptunghiul de carton cu numărul 100. Fiecare trebuie să-și ridice cartonașul. Astfel se vede cine nu s-a întors. Când coborâm scara metalică pe chei (9,30), e soare. Aerul e mai rece totuși decât la Constanța, deși ne aflăm mai la sud. Mergem (cu autocarele) mai întîi la un mausoleu
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
Sfînta Fecioară apărea și ea În cîteva gravuri, aproape Întotdeauna Înconjurată de nori, cu mîinile Împreunate pentru rugăciune și cu niște degete neînchipuit de lungi cu care ținea strîns un șirag de mătănii. Fiecare copil avea locul rezervat printr-un cartonaș pe care erau scrise numele. Merita să-i fi văzut așezîndu-se la masă și așteptînd să li se aducă micul dejun! Cuminți ca niște Îngeri și pipăindu-și mereu burțile goale, doar-doar s-o petrece vreo transformare, căci sfînta anafură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
ușă. Urcă într-o cameră care se prefăcea că n-a mai fost niciodată locuită, o cameră care promitea să dispară fără urmă în clipa în care Weber avea să iasă pe ușă. Fiecare suprafață din cameră era acoperită de cartonașe cu mesaje. Angajații îi urau personal bun venit. Îi ofereau o gamă completă de bunuri și servicii. Pe o bucată de carton din baie scria că, dacă voia să salveze lumea, ar trebui să lase prosopul pe suport și, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
într-o altă lume, înlocuită la fiecare pas de impostori. Simte nevoia ca ea să fie acolo, de cealaltă parte a sălii de bagaje, deși și-a pierdut orice drept să mai spere în asta. Să fie acolo, cu un cartonaș cu numele lui, tipărit clar, ca să-l poată citi. Bărbatul, așa trebuie să scrie pe cartonaș. Nu, Weber. Ea o să fie cea care-l ține în mână și așa trebuie s-o găsească. Cuprinstc " Cuprins" Partea întâi Sunt nimeni 7
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
acolo, de cealaltă parte a sălii de bagaje, deși și-a pierdut orice drept să mai spere în asta. Să fie acolo, cu un cartonaș cu numele lui, tipărit clar, ca să-l poată citi. Bărbatul, așa trebuie să scrie pe cartonaș. Nu, Weber. Ea o să fie cea care-l ține în mână și așa trebuie s-o găsească. Cuprinstc " Cuprins" Partea întâi Sunt nimeni 7 Partea a doua Dar în noaptea asta, pe North Line Road 125 Partea a treia Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
de pe Întreg pămîntul. Partea din față a acestei construcții grosolane, noi și totuși mizere, fusese Împărțită prin scînduri de brad astfel Încît să alcătuiască ceva ce semăna cu un restaurant și un bar. Înăuntru sînt cîteva mese, iar pe acestea cartonașe pătate de muște pe care este trecut meniul ce nu depășește șase feluri, dar la care nu se uită nimeni, și o tejghea de lemn Împodobită sărăcăcios cu sticle răcoritoare stătute, cîteva pachete de țigări și o cutie de țigări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
slilul clasic al sălilor de negocieri: o masă lungă și lată, de lemn, la care încăpeau mai bine de douăzeci de oameni. Toate locurile păreau ocupate, pe fiecare scaun stătea câte un avatar, iar pe masă, în fața lor, se aflau cartonașe cu numele fiecăruia. Unul pentru președintele Americii, altul pentru secretarul general al Națiunilor Unite și alte câteva pentru liderii diverselor părți interesate: eternele state arabe „moderate“, Egiptul și Iordania, Uniunea Europeană, Rusia și altele. Puțin mai departe de masă, așezate în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
mele constituționale, spuse bătrânul, cuprins brusc de furie. — De, nu cre’să țin-așa ceva l’alde d-ăștia. Cată mai bine al’ceva. O mână întunecată se întinse după una dintre legitimații. Hei, ce-nsamnă Colder Age? Bătrânul îi smulse cartonașul din mână și-l așeză înapoi pe picior. — Hârtiuțele astea n-or s’ te-ajute la nimic. Te bagă la zdup cu ele cu tot. Pe toț’ i-aruncă la zdup. — Așa crezi? întrebă bătrânul spre norul de fum. — Păi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
o vâre p’ascuns în buzunar. Ăia de la Woolsworth o să-ncerce pro’abil să mă-nfunde pe viață. Negrul părea destul de resemnat și mai suflă un nor de fum albastru care îl învălui și pe el și pe bătrân cu cartonașele lui cu tot. Apoi, spuse ca pentru sine: — Mă-ntreb cine-a ciordit alunele alea. Pro’abil chiar paznicu’. Un polițist îl chemă pe bătrân la biroul din mijlocul camerei, unde stătea un sergent. Agentul de stradă care îl arestase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
chiar paznicu’. Un polițist îl chemă pe bătrân la biroul din mijlocul camerei, unde stătea un sergent. Agentul de stradă care îl arestase era și el acolo. — Cum te cheamă? îl întrebă sergentul pe bătrân. — Claude Robichaux, răspunse și puse cartonașele pe masă, în fața acestuia. Sergentul le privi și spuse: — Agentul de stradă Mancuso, de colo, susține că te-ai opus la arestare și l-ai făcut comunis’. — N-am vrut să-i spun așa, zise bătrânul trist, observând cu câtă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Vom da startul acțiunii cam pe la opt. Eu stau pe St. Peter Street, o casă placată cu stuc galben, imediat cum ieși din Royal Street. Nu poate să-ți scape. Uite cartea mea de vizită. — Oh, Doamne! mormăi Ignatius, privind cartonașul mic și sobru. Nu se poate să te cheme Dorian Greene! — Ba da. Nu-i nemaipomenit? întrebă leneș Dorian. Dacă ți-aș spune adevăratul meu nume n-ai mai sta de vorbă cu mine niciodată. E atât de banal, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
se revolta împotriva mirosului persistent al vopselei proaspete cu email. Urechile lui se încrâncenau la auzul cântecelor, râsetelor, chicotelilor din spatele obloanelor închise care păreau date cu lac. Dregându-și enervat vocea, privi la cele trei sonerii din bronz și la cartonașele albe de deasupra fiecăreia: Billy Truehard Raoul Frayle — 3A Frida Club Betty Bumper Liz Steele — 2A Dorian Greene —1A Își propti degetul în soneria de jos și așteptă. Frenezia de dincolo de obloane se potoli, dar foarte puțin. O ușă se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
murmurat pe un ton obosit: — Uneori poți fi foarte crudă. În Încăpere s-a așternut o tăcere stranie, acoperită de țipetele copiilor care jucau fotbal afară, În stradă. Din intensitatea lor se părea că unuia dintre ei i se arătase cartonașul roșu și toți băieții din echipa lui erau acum ocupați să se certe cu arbitrul, oricine o fi fost el. — Ai o latură Întunecată atât de pronunțată, Asya, s-a auzit de undeva, din depărtare, vocea Caricaturistului Alcoolic. Și din cauză că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
epifanii. Merseseră cu mașina până unde se putea, apoi continuaseră drumul pe acele cărări obișnuite În Liguria, de-a lungul coastei, pline de flori și inaccesibile, și găsiseră restaurantul. Dar, abia așezați, pe masa vecină cu a lor văzuseră un cartonaș care o rezerva pentru „dr. Agliè“. Ia te uită ce coincidență, trebuie să-și fi spus Belbo. O coincidență neplăcută, spusese Lorenza; nu voia ca Agliè să știe că ea era acolo cu el. De ce nu voia, ce rău era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]