765 matches
-
le poți avea, credințele există În tine. Să analizăm sentimentul de pudoare. Acesta este definit de obiceiuri și de epocă. Nu pot să nu citez definiția dată de marele Domínguez În Dicționarul său (1848)1: „Pudoare: gen de atitudine rezervată, castă, rușine timidă și sinceră, asemenea inocenței În stare de alarmă. Modestie jenată, sinceră, neafectată, atitudine rezervată, onestitate, caracteristică, În special feminină, care se află Într-un alunecos declin pe o pantă extrem de periculoasă, ce poate provoca un eșec iremediabil și
[Corola-publishinghouse/Science/2016_a_3341]
-
o listă completă a operelor și traducerilor în franceză, la care se cuvin adăugate operele apărute de atunci: Mein Penatenwinkel, amintiri editate în 1908 la Frankfurt, în beneficiul Vetrei Luminoase, asociație de ajutorare a orbilor înființată de regină, și Iubire castă, dramă în cinci acte jucată în 1908 la Hofbürg-Theater din Viena. * Ernest Legouvé (1807-1903), scriitor francez; citatul este din autobiografia sa, Soixante ans de souvenirs (1886) (n. trad.). * Carmen Sylva, "Rea întâmplare", în Nuvele, traducere de Gion, Editura Librăriei Socec
by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
mai rece/ dar neclintit nu abdic de la-nțelesul minunii/ roua din capelele crinilor nu s-a uscat pentru mine// Mă cunosc și mă judec eu însumi mai aspru cu vremea/ divizat și întreg, păcătos și ascet, înrobit oarbelor patimi/ și cast, ezitant și plin de tărie, rotund și impar;/ versant al vârstei mature prin tine urcușu-l-ncerc/ poartă-mi mâna să-mi sap trepte-n luciosul perete” (Cântec de vârstă, din volumul Vocea interioară, 1987). Din același poem poate fi dedus un
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288922_a_290251]
-
tradiției, monografia Lancea frântă (1995) se ocupă de lirica lui Radu Gyr. Există o demnitate, niciodată trădată, a expresiei poetice la Adrian Popescu, ce presupune eliminarea trivialităților și a stridențelor, metamorfoza miraculoasă a tot ceea ce rănește ochiul și sensibilitatea în caste imagini rezultate din filtrarea stilistică, dar, în ultimă instanță, și o manifestare a unei etici a scrisului artistic ce conotează, ca pe un adevărat crez superior, în ordine morală, și nu numai estetică, eleganța literară a textelor. MARIAN PAPAHAGI SCRIERI
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288922_a_290251]
-
a susține aceste tendințe, reflectă în mod special drama societății omenești sfâșiată de tot felul de contradicții. Spre exemplu, Adam, o ființă minunată se ridică pentru prima dată spre lumi‑ nă; Eva neconcepută încă, pe jumătate ascunsă de figura Creatorului, castă, grațioasă, privește cu ochii limpezi, neștiutori, plini de curiozitate, necunos‑ cutul. Însă sensul fantasticei istorii a dramei omenești se desfășoară în conti‑ nuare: Adam și Eva, ființe frumoase, puternice, fericite, sunt părinții unei rase care se zbate între foc și
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_990]
-
lui Paul de Alep („Cât despre femeile și fetele lor, ele sunt lipsite cu totul de sfială și de cinste ...” 362). Arhidiaconul sirian le prețuiește, însă, pe femeile din țara Românească („Să se știe că femeile și fetele din țara Românească sunt caste, neprihănite și virtuoase”363), reparând cumva imaginea româncei. Oricât am dori să amendăm exagerările (sau ceea ce noi numim „exagerare”) „cantitative” ale vizitatorilor străini, trebuie să convenim că numărul femeilor cu moravuri lejere, al prostituatelor chiar, era, la noi, însemnat. Ele
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
mai ales șlefuirea limbajului imagistic în metafore uneori abstruse, cultivarea sinesteziei combinatorii („Un fir de plumb îngheață/ azurul din vocale;/ miroase a pădure de pini/ cu foșnet frig.../ Cântă păuni în lună/ pe marginea sticloasă/ a celui mai albastru/ și cast concert de Grieg”) înclină uneori spre o modalitate manieristă. Volumele Fără de pierdere, ca o iubire (1976) și Reverberata (1978) continuă pe linia subtilității și virtuozității verbale, în cel de-al doilea evidentă fiind magia unei „alchimii a verbului”, dar și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289955_a_291284]
-
puritane de educație -, John a fost, pînă la vîrsta de douăzeci și opt de ani (cît are la timpul povestirii), un prizonier al cercetării, cu prea puține incursiuni în lumea exterioară. Mai mult, el i-a promis severei mame că va rămîne cast pînă la căsătorie, asumîndu-și, ca atare, virginitatea, la vîrsta maturității, atît ca pe o virtute, cît și ca pe o fatalitate. Previzibil, conviețuirea alături de familia lui Maartens implică (și) declanșarea fiorului erotic, îndelung reprimat. Pe de o parte, John se
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
revine în romanul cu succes internațional (1934), A Handful of Dust/ Un pumn de țărînă (aluzie intertextuală la poemul lui Eliot The Waste Land/ Tarîmul pustiu, impusă ca titlu de editori și neagreată complet, se pare, de către Waugh), unde Tony Cast evadează dintr-o căsătorie fără orizont cu Lady Brenda Cast, prin călătoria inițiatică în Brazilia. Boala și suferința îi recuperează, compensator, identitatea pierdută. Nu întîmplător, Brenda îl crede mort și se recăsătorește cu un prieten de familie, Jock. Vechiul Tony
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
Dust/ Un pumn de țărînă (aluzie intertextuală la poemul lui Eliot The Waste Land/ Tarîmul pustiu, impusă ca titlu de editori și neagreată complet, se pare, de către Waugh), unde Tony Cast evadează dintr-o căsătorie fără orizont cu Lady Brenda Cast, prin călătoria inițiatică în Brazilia. Boala și suferința îi recuperează, compensator, identitatea pierdută. Nu întîmplător, Brenda îl crede mort și se recăsătorește cu un prieten de familie, Jock. Vechiul Tony a murit cu adevărat, în schema simbolică a lui Waugh
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
dramaturgic în cauză, supralicitînd, ulterior, proble-ma angoasei creatoare. Mai mult, în 2002, cu aproape doi ani mai înainte, scriitoarea Emma Tennant publicase un roman (destul de bine primit), Felony/Delict, unde interesul narativ principal nu era altul decît ... relația ambiguă, deși castă, dintre James și Constance Fenimore Woolson. Unii comentatori ai "triadei" epice mai degrabă bizare susțin că similitudinile vin din bibliografia comună, consultată de către cei trei autori (a și fost localizată o sursă identică: A Private Life of Henry James/Viața
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
să sufere. O duse la petrecerea de Crăciun a firmei și îi spuse că deștepții erau blestemați să sufere de pe urma proștilor. Dar dansa și cîștiga bine, iar ea îl sărută în lift. Se logodiră curînd și plecară într-o călătorie castă cu trenul de noapte pînă în McCook, Nebraska, în vizită la vîrstnicii lui părinți. Tatăl avea o sclavă cu care era căsătorit" (p. 258). Se subînțelege că, mai tîrziu, în interiorul sistemului domestic al celor doi, comunicarea este minimă și neesențială
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
și aspiră, cum spuneam, la mai mult. În 2004, partidul naționalist hindus a pierdut alegerile, iar țara a devenit o democrație secularizată și multiculturală, ce încearcă să pună capăt vechilor conflicte interetnice și inter-religioase, inclusiv prin acordarea de drepturi sporite castelor inferioare pe scena politică și socială, ceea ce creează un nou mediu social, benefic unei democratizări în profunzime a țării și unei puteri sporite de afirmare internațională. Încă o dată, se poate spune că India seduce lumea. 3.7.1. ASCENSIUNEA UNEI
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
în stări ambigue, plenare. Cuvântul "apolinic" exprimă nevoia unui mod desăvârșit de a fi pentru sine, setea de a deveni un individ "tipic", de tot ceea ce simplifică, singularizează, fortifică. Ilustra echilibru, aprobare de sine într-o frumusețe rece, nobilă și castă; această opoziție dintre dionoisiac și apolinic este una din marile enigme ale modului grec de a fi (Nietzsche). PIERRE CHARRON (1541 -1603) În istoriografia filosofiei reputația sa este execrabilă, cu toate că era un om cultivat, cu o influență considerabilă asupra istoriei
Datoria împlinită by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1391_a_2633]
-
act grav, sincer și serios. Dar ca în fiecare interacțiune codificată, există un coflict interior între aparență și adevăr, între mască și ființă, între rol și sentiment autentic 11. Bunăvoința sufletului trebuie să se manifeste în acest sărut al buzelor caste și închise. Sfîntul Augustin scrie: , El (sărutul de pace) este semnul păcii și ceea ce exprimă buzele trebuie să se împlinească în conștiință, adică, tot astfel cum buzele se apropie de buzele fratelui, tot astfel inima ta nu trebuie să se
Alain Montandon - Sărutul sacru by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11465_a_12790]
-
din Pskov, iar în 1888, la 23 de ani, a absolvit Academia de Teologie din Sankt Petersburg. S-a întors apoi la Seminarul din Pskov, de data asta ca profesor de morală și dogmatică. A dus o viață austeră și castă, iar în 1891, când a împlinit 26 de ani, a depus jurământul de castitate, sărăcie și supunere și a luat numele de Tihon, în onoarea Sfântului Tihon din Zadonsk. Ascensiunea sa pe scara preoțească a fost rapidă. În 1892 a
Agenda2005-18-05-supliment de pasti () [Corola-journal/Journalistic/283647_a_284976]
-
însușiri câte are dragostea. Care nu e doar eros, ci și philia, agapé și sophia. La fel și în ce privește sărutul. Credincioșii contemporani sărută mâna preotului, după ce, în primele veacuri ale creștinătății, ei urmau recomandarea Apostolului Paul de a se săruta cast pe buze (osculum al romanilor), până când rigurosul papă Inocențiu III a interzis, la începutul secolului XIII, orice alt fel de sărut decât acela al inelului pontifical. Trei secole și jumătate mai târziu, Ronsard a reabilitat sărutul roman și, încă, în
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/5088_a_6413]
-
o revistă bună de citit. Menționăm câțiva dintre autorii ale căror articole ne-au atras atenția. Mircea Vasilescu scrie despre „înțelepții cu togă și cetățenii”, Andrei Pipppidi comentează volumul Povestea unei familii din București, Grecenii, Vintilă Mihăilescu exprimă opinii despre „casta vorbitorilor de lingua franca manageriensis”, iar Codrin Liviu Cuțitaru, despre „dreptul autorului”. Atitudinile mic-burgheze, genericul sub care e prezent Cristian Ghinea, cuprinde o pagină intitulată „Istoria viitoarei lovituri de stat parlamentare”. De reținut, Dosarul Dilema, care pune în discuție revizuirea
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4314_a_5639]
-
întoarcere pe dos a firescului cu care erai obișnuită, ca să începi să faci gesturi dezordonate într-un spațiu mort sau chiar ostil." Sau: Reiau monologul meu asupra iubirii. Iată toate antenele sînt frînte, toate tentaculele tăiate. Sînt ascet și redevin cast [...] Și totuși zac în mintea mea numai imagini din dragostea trecută. Forma, șerpuirea, mirosul tuturor ungherelor trupului tău." Aș putea cita totul. l Dl Șt. Borbély se ocupă de un aspect azi aproape uitat al operei de tinerețe a dlui
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14128_a_15453]
-
detașează Johann Gorgias, întreprinzător onest, educat în cultul sacrificiului față de comunitate - pe care, deși o vede „jalnică”, în rapoartele trimise Împăratului - o slujește în vremuri de ciumă și de holeră, cu riscul de a-și periclita familia, soț model, logodit cast timp de opt ani și decis asupra gândului de a nu părăsi o localitate modestă (după standardele Imperiului), care îl cultivă, din interes, bârfindu-l, în același timp, din invidie, poltronerie specifică zonei sau din motive erotice. Figura lui nu
Case, constructuri și, în special, subterane by Gabriel Coșoveanu () [Corola-journal/Journalistic/4382_a_5707]
-
Contrastul între serafic și grotesc, inspirația din folclor și din basme medievale se transpun în dans prin apariția unor personaje supranaturale, silfide, elfi, iele (Sânzienele din folclorul românesc), simboluri ale unei spiritualități nu totdeauna benefice, întruchipate printr-un dans aerian, cast, pudic. Sunt personaje urcate pentru prima dată pe poante, sugerând zborul și îmbrăcate în tutu-uri lungi din muselină albă, ca în La Sylphide, prin care se inaugurează seria, așa numită, a baletelor albe. Un iubitor al istoriei baletului are
„La Sylphide“ Cap de serie al baletelor romantice by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/2942_a_4267]
-
istoriile personale ale protagoniștilor. Aproape că nu e personaj lipsit de secrete, fiecare ființă părând că găzduiește undeva, prin tenebrele sufletului, un soi de fațetă întunecată, un Mr. Hyde personal care își face apariția în momente de cumpănă. Cele mai caste soții primesc pe furiș răvașe de amor de la foști iubiți, cei mai cuviincioși bărbați nutresc pasiuni ascunse pentru prostituate, cei mai faimoși scriitori ai vremii sunt dispuși la compromisuri care aduc a pact faustic. E o lume dură, în care
Două traduceri by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/4426_a_5751]
-
la Dumnezeu. Lévinas scrie pagini uluitoare despre iubire, despre femeie, despre felul în care Eva a fost creată nu dintr-o parte a lui Adam, ci mai curînd pentru a-i împlini toate visele și dorințele, în sensul cel mai cast cu putință. Pentru că Eul nu poate exista fără de Celălalt, care îl tulbură și îl mîngîie, totodată, bărbatul nu poate exista fără femeie, spune doctrina iudaica, căci astfel ar diminua imaginea lui Dumnezeu, un Dumnezeu al iubirii și împerecherii, insă iarăși
O filozofie a tandretii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17561_a_18886]
-
Pentru că Eul nu poate exista fără de Celălalt, care îl tulbură și îl mîngîie, totodată, bărbatul nu poate exista fără femeie, spune doctrina iudaica, căci astfel ar diminua imaginea lui Dumnezeu, un Dumnezeu al iubirii și împerecherii, insă iarăși în sens cast, nu neapărat erotic. În Totalitate și infinit există un capitol care poate părea oarecum ciudat, în contextul unei filozofii a inclinării în fața alterității, a întimpinării Celuilalt că făptura căreia Sinele îi e dator și de care e deopotrivă atras. Mă
O filozofie a tandretii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17561_a_18886]
-
doar oi uita de groază dorul care mă omoară (Scrisoarea cătră Zulnia). În poemul lui Collardeau, care i-a stîrnit lui Conachi interesul pentru Heloisa și Abélard, iubirea dintre maestru și discipolă luase la început forma afinității intelectuale, a prieteniei caste; doar ulterior acest „amoriu din prieteșug” s-a transformat în pasiunea mistuitoare ce avea să-i piardă pe amîndoi. Iubirea lui Conachi pentru Zulnia reface peste veacuri, în mintea poetului, o schemă celebră. Traducîndu-l pe Collardeau, Conachi se afla deja
Părintele (re)găsit al poeziei românești Costache Conachi by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5270_a_6595]