732 matches
-
îl îmboldea, în schimb, mai departe pe Rutilan, reușind să câștige teren și să se apropie tot mai mult de car; acesta își continua cursa nebună, cu coviltirul aproape sfâșiat zbătându-se în aer. Prin învolburarea prafului, zări fluturând părul castaniu al Fredianei, care, în mod cert, încerca să oprească goana cailor. Din fericire, viteza vehiculului începu să scadă, iar când el îl ajunse, se oprise aproape cu totul. întrezări pe capră figura surorii sale și o auzi strigând: — Hooo! Bravo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
sfârșit, Rutger o pălmui cu putere, iar ea, sfârșită, gâfâind, scoase ultimul țipăt de disperare și, renunțând să mai reziste, rămase zăcând sub el. Nu mai striga. Ținea ochii strânși, iar pieptul i se ridica și cobora tumultuos. Părul bogat, castaniu și unduitor, se răsfirase prin iarbă. Rămăsese inertă; trupul îi era scuturat de mâinile brutale ale burgundului, care, respirând greu deasupra ei, îi ridica rochia și se pregătea să o pătrundă. Văzând scena aceea, care sigur nu era nouă pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
culoare cărămizie, cu ornamente delicate din purpură și aur, ea stătea, mândră și dreaptă, cu mâinile strânse pe brațele jilțului și urmărea cu atenție fiecare cuvânt al suveranului său. Uimit, îi observă trăsăturile nobile, privirea inteligentă și hotărâtă, părul unduios, castaniu, pe care vălul, prins cu o diademă simplă, reușea să-l ascundă doar în parte. Mulți demnitari se adunau chiar pe treptele scării, atenți însă să lase loc suveranului lor. în apropierea celor trei femei, Sebastianus zări un bărbat în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
curiozitate pe iliri, iar pe alani cu o ostilitate prost mascată - considerau întregul lor popor prieten al hunilor. Gundovek îl însoți pe Sebastianus înaintea celor două catafalcuri. Dezlegându-și coiful cu pene, romanul își descoperi chipul leonin și cârlionții deși, castanii, prin care nu puține matroane din Roma găseau că e un deliciu să-și plimbe degetele inelate; îi dădu lui Vitalius coiful, își puse o mână pe piept și, contemplând cu o privire lungă trupul marelui războinic - pe care, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
mulțime și un alan care făcuse parte din suita sa; se numea Maliban și fusese, ca și el, capturat la râu, în timpul luptei. Era un tânăr înalt și cu trăsături nobile, bronzat, cu ochii închiși la culoare și cu păr castaniu și ondulat, prins într-un coc la ceafă. De îndată ce îl recunoscu în el pe comandantul său, se apropie ca să fie recunoscut; avea un aer demn, dar manifesta o bucurie autentică și din momentul acela nu se mai dezlipi de lângă el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
un roib minunat, ușor de deosebit și din pricină că avea pe frunte o stea alungită albă. De la o distanță de circa treizeci de pași, Sebastianus îl văzu că scoate coiful. îi apăru chipul unui tânăr cu trăsături frumoase înconjurate de păr castaniu, tăiat uniform în dreptul urechilor. Când, pentru o clipă, putu să-l vadă întorcându-se în direcția sa, tresări: tânărul acela semăna incredibil cu Frediana! Automat, înaintă câțiva pași prin mulțime ca să-l vadă mai bine în vreme ce dădea din cap aprobator
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Mandzuk! Ține-i uniți! Cât despre el, slobozi deja prima săgeată, doborându-l din șa pe cel mai apropiat dintre atacatori. Și atunci, căutându-și următoarea țintă, o recunoscu. înainte de a-i vedea trăsăturile feței, îi recunoscu atitudinea, unduirea părului castaniu. Nu avea scut și nu purta armură, ci doar o bluză și pantaloni bărbătești, și călărea un minunat cal alb. Avea în mână o sabie și o îndreptase chiar pe direcția lui. Nu era timp să mai dea drumul la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Un interesant portret fizic și moral a lui Constantin Prezan a fost realizat de către Eugeniu Arthur Buhman, în lucrarea Patru decenii în serviciul Casei Regale a României.. : ,,Înalt, svelt, vioi, cu un început marcat de chelie și o mică bărbuță castanie, era un om foarte politicos, cu ținută sigură și socotit la vorbă, destoinic sfătuitor totdeauna; părea a fi o fire blajină, în realitate era energic, dârz în hotărârile sale, clarvăzător și foarte milităros’’ Constantin Prezan s-a căsătorit cu Bantaș
Mareșalul Constantin Prezan mereu la datorie by Lucica Vargan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1654_a_3110]
-
de foc, și când sânt palide sânt ca flacăra ce se stinge, dar amorul lui pentru Mira e contrariul amorului lui Maio, angelic, curat ceresc. Are un mare fond de forță în sufletul lui care-i lipsește lui Maio (Păr castaniu, ochii caprii). {EminescuOpVIII 150} ACTUL I SCENA I ARBORE, MAIO MAIO Cum vă spuneam, portare... din ce în ce mai trist, mai bolnav... Aiurează și mereu aiurează. ARB[ORE] Aiurează... MAIO Veghez asupra lui... voi să-i surprind o cugetare care să-mi esplice
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Cu multă plecăciune rămân al domniilor voastre Anghelache Sitariu, vătaf în ograda boierească {EminescuOpVIII 365} Iar despre cuconaș, ca să-l cunoașteți bine, așa l-au făcut Dumnezeu: este de 23 de de ani, cam mărișor și subțirel la trup, are păr castaniu, poartă barba-n furculiță, ochii negri și roșu la față. VULT[UREANU] Bine mă, aista-s eu... INTENT [ATIONEM ] Da' cine să fie altul? VULT[UREANU] Eu să fiu un lucru rău? INTENT [ATIONEM ] Daca poftești. Daca nu...? VULT[UREANU
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
și grădina, erau încărcate de o atmosferă foarte personală de vară târzie. Dungi de lumină se strecurau prin storurile pe jumătate trase, lângă poarta grădinii se înălța un păr, pe un zid de piatră înfloreau micsandrele și o lumină vag castanie umplea sufrageria pe pereții căreia atârnau portretele în ulei ale celor doi străbuni din Cöln. Aceștia priveau cu fețele lor foarte demne prin ușa glisantă înspre salon, unde cei mari își beau cafeaua, rezemându-se de pernele otomanelor, iar deasupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
sufletele unor copii chinuiți. Îmi venea să-i zic: Alo, Pământul către mama! Dacă dai un ban, îți spun eu cum îi cheamă pe copiii ăia chinuiți. Karin luă de la Weber fotografia cu o soție de fermier drăguță, cu părul castaniu, și o cercetă, sugându-și obrajii. Dar datorită ei am supraviețuit în anii inițiativelor de afaceri ale tatei. Secretară dactilografă gradul III, aici, la colegiu. Cum se înțelegea Mark cu ea? —O venera pe femeia aia. De fapt, îi venera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
eu lucram peste vară într-un magazin, iar Maria deja se pregătea să devină una dintre cele mai tinere cumpărătoare de haine la modă. Chiar o prindea rolul, cu fustele ei cloș și bluzele strânse pe talie care, împreună cu părul castaniu cu bucle mici și tenul alb, o făceau să arate ca o sirenă de la Hollywood din anii ’50, stil pe care nu l-a abandonat nici când a devenit mai sofisticată în felul de a se îmbrăca. Pentru mine va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
o discuție politicoasă cu mine. Era extrem de frumoasă; înaltă și slabă, foarte slabă, cu pielea măslinie și cu o pereche de ochi fascinanți, migdalați, de un gri deschis. Avea pomeții pronunțați, iar sub ei se făceau niște găuri abisale. Părul, castaniu și tuns scurt, era ușor îndepărtat de față. Era îngrijită cu un maxim de simplitate: puțin machiaj, unghii naturale, singura bijuterie fiind o pereche de cercei de aur. Purta un superb costum Yves Saint Laurent, bleumarin cu pantaloni în dungi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
tare, strângând din pumnișorii ei mici și căutând cu disperare căldura mamei. Moașa a privit cu plăcere chipul cu pielea albă ca zăpada, cu o guriță frumos arcuită și roșie, cu ochii negri ca două steluțe și cu mult păr castaniu. Degețelele le ținea tot strânse în pumnisori peste sânul mare, încărcat de lapte. Sugea cu poftă. - Unde-mi sunt țigările? întrebă tatăl emoționat și cu mâinile tremurând. Mi-am dorit tare mult un băiat, dar fetița asta asa de frumoasă
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93396]
-
Se îndepărtează puțin ca să-l poată privi lung, cercetător. Te simți bine? Adică, într-adevăr bine? Da, sunt doar un pic obosit. Din spatele unei uși întredeschise, apare Sofia Hagiaturian. Înaltă, bine făcută, încă frumoasă, cu un cap cochet de bucle castanii, arată vârsta nedefinită a femeilor obișnuite să viziteze de timpuriu saloanele cosmetice. Linia severă a costumului taior bleumarin completează perfect privirea albastră în spatele căreia se ghicește inteligența rece, lucidă, care o ajutase să supraviețuiască în mlaștina perfidă și necruțătoare a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
în jurul capului ca un turban. Murmură refrenul unui foxtrot la modă. În urma ei, pe covorul bej, se văd urmele ude ale picioarelor. Se așează în fața măsuței de toaletă. Aruncă prosopul pe pat și ridică brațele deasupra capului răsfirându-și părul castaniu. Își zărește în oglindă sânii frumoși, ascuțiți spre sfârcurile roz și gândindu-se la momentele divine când se înfioraseră sub mângâierile tandre ale lui Marius, chipul capătă o expresie plină de voluptate. Se piaptănă îndelung, aplică puțină pudră pe nas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
își îndeplinească misiunile încredințate. Ofițeri în uniforme kaki studiază atent hărțile prinse în pioneze direct pe perete sau dau ordine grăbite, notate rapid de către telefoniști pentru a fi comunicate către subunități. Un tânăr sublocotenent de transmisiuni, slab și cu părul castaniu tuns scurt, aplecat deasupra unei stații de emisie-recepție își îndreaptă silueta înaltă și pornește în întâmpinarea lui Marius și a căpitanului Apostol. Pe chipul marcat de oboseală nu se citește nimic. Domnilor, vă rog urmați-mă. Domnul colonel vă așteaptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
în timp. Dovadă dosarul făcut de germani. Îl văzuse atunci când lichidaseră un post de jandarmi. Sub mențiunea "Terorist extrem de periculos. Capturare imediată", cuprindea date precise despre el. Vârsta: 30 de ani. Înălțimea: 1, 80 m. Fața: ovală. Ochii: căprui. Păr: castaniu. Semne particulare: Cicatrice orizontală la încheietura mânii stângi. Se întrebase atunci de unde o aflaseră și pe asta. El aproape că uitase incidentul din liceu când căpătase rana urâtă în urma căruia se căptușise cu cicatricea. Atunci nici prin cap nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
să audă în urechi zvâcnetul ritmic al propriei inimi. Ridică din zăpadă capul și privirea lui întâlnește ochii căprui, reci și imobili ca însăși moartea, ai unui neamț căzut lângă el. E fără cască, cu picături de sânge în părul castaniu. Din colțul gurii un firicel roșu se desenează pe albul pielii, către barbă. De la distanță, un strigăt neliniștit taie văzduhul din ce în ce mai distinct și mai aproape, crestându-i timpanele cu forță. Al cui este? Simțurile zguduite încep să funcționeze și recunoaște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
regăsi nepoatele. Acum, dă-mi voi să mă sprijin pe brațul tău și să mergem. Cu cea mai mare plăcere. Când doamna Hagiaturian intră în camera de primire, își îndreaptă imediat privirea spre cele două fetițe numai pistrui și zulufi castanii care-i aduc aminte de tinerețea și chipul Smarandei. Așezate pe canapea, așteaptă cuminți, cu mâinile în poala rochițelor bufante, la fel de albastre ca și ochii ce privesc cu interes la tot ce se află în jur. Ochii tatălui lor. Lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
din ceruri, de unde veghează asupra voastră. Da? Adică ei ne văd acum? Sigur că da. Și se bucură împreună cu noi. Dar de unde știi asta? Poți să vorbești cu ei? -Oh, nu draga mea Emilia, răspunde doamna Hagiaturian, mângâindu-i zulufii castanii. Poate, adică sigur într-o zi voi putea discuta cu ei, dar până atunci mai este. Și de unde știi atunci că ei ne-au iubit așa mult? Un moment, doamna Hagiaturian privește tristă peste capetele celor două fețițe. Pentru că în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Bart stătea la birou răsfoind o agendă, iar femeia înaintă spre el încet, parcă cu mișcări potrivite cu încetinitorul, cu ochii iluminați și cu un surâs abia perceptibil pe fața-i îmbujorată. Când ajunse lângă el, femeia îi atinse părul castaniu și lung, lăsat să crească în voie, care îi dădea un aer de adolescent întârziat. Ce faci?!... tresări Bart, întorcându-și ochii verzi și mirați spre ea. Arm nu-i răspunse, ci îl cuprinse încet și ocrotitor cu brațele, lipindu
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
să curgă prin canalele create de crâmpoțirea continuă ca în așteptarea unui sărut, în timp ce un minuscul puf auriu se răspândi de sub buza inferioară spre bărbie și de acolo spre maxilarul ce se crea tot acum. Urechile se născură odată cu părul castaniu, care le acoperi imediat și nu lăsă vederii decât niște pavilioane albe gata străpunse pentru purtarea cerceilor - și figura primei neveste aleatoare fu gata. Admirarea conceperii corpului aduse și mai multă plăcere. Samuel încerca un fior nou, pe care nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
nimic; avea praf depus pe lentile. După ce l-am șters, am remarcat în piațetă două fete care corespundeau descrierii. Una înaltă, blondă și subțire, însoțită de un Rottweiller, citea o revistă. Alta, ceva mai scundă, cu forme rotunjoare și păr castaniu, vorbea la celular. Primul meu gând a fost să strig. Distanța nu era așa mare, cam două sute de metri. În ziua aceea de sâmbătă, fără mașini și oameni, m-ar fi auzit ușor. Ce nume puteam striga, însă? Nu-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]