877 matches
-
pe umerii oamenilor gestionarea propriului lor mediu. * Încrederea nelimitată în puterea rațiunii a determinat iluminiștii să o pună la treabă pentru a crea legile istoriei, renunțând total la a le descoperi în faptele vieții. * Filosofia istoriei a creat un sistem categorial pertinent pentru analiza vieții sociale a timpului respectiv (în operele iluminiștilor sunt prezente cu o mare frecvență concepte ca lege, drept natural, egalitate, libertate, contract social, popor, sisteme de guvernare, progres, revoluție), dar care și-a epuizat resursele de devenire
by Dumitru Popovici [Corola-publishinghouse/Science/972_a_2480]
-
A nu domină B și invers, și (b) fie (i) primul nod cu ramificații care domină A domină B, fie (ii) primul nod cu ramificații care domină A este el însuși imediat dominat de un nod A', de același tip categorial ca A, și care domină B]. Anaforicul se caracterizează prin faptul că nu-și poate c-comanda antecedentul. Analiza de tip generativ are meritul de a explica unele dintre cele mai fine legături dintre anaforic și antecedent la nivelul frazei
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
limbi, cu fenomenele sintactice de acord (acordul cu subiectul sau, în cîteva limbi, cu obiectul) și de recțiune (impunerea cazului morfologic și a prepoziției), fenomene care asigură, în cel mai înalt grad, coeziunea propoziției; c) determină, în anumite limite, organizarea categorială a propoziției (structura și forma componentelor) prin relațiile și restricțiile de formă sau de topică pe care le impune componentelor; d) determină organizarea funcțională a propoziției prin funcțiile pe care le atribuie; e) nu permite, în limitele aceleiași propoziții, repetarea
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
dat, ceea ce este vechi în propoziție, tema despre care se comunică ceva prin intermediul remei (predicatul). Dacă în gramaticile de orientare structuralistă și generativistă se susținea teza subordonării subiectului față de verbul predicat, în variantele ameliorate ale gramaticilor de tip relațional ori categorial se admite că poziția de subiect este o categorie universală, care are obligativitatea "acoperirii" în orice limbă, fie concret, prin intermediul unor substantive, pronume etc., fie abstract prin categorii vide (de exemplu, urmele care apar în urma deplasării subiectului). Dacă opoziția dintre
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
1997) au ca supratemă „urgența depășirii uneia dintre polaritățile definitorii ale lumii moderne”: cea dintre secular și sacralitate. N. se situează polemic față de maniheismul contemporan, care opune tranșant, de o parte, raționalitatea științifică orgolioasă, iar de cealaltă, sistemul de referință categorial și discursiv al religiei, așa cum a fost fixat în Scripturi, căutând în ele marile modele metanarative. În tot ce întreprinde, teoreticianul probează un simț versat al urgenței intelectuale - românești, ca și general culturale. În mod firesc, așadar, activitatea sa academică
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288419_a_289748]
-
Din tabelul nr.1 reiese că răspunsurile date de gravide nu au fost întâmplătoare, ci sunt determinate de factorul “urmarea unui program de pregătire pentru naștere”. Pentru analiza statistică s-au folosit, de asemenea, teste neparametrice pentru variabile nominale și categoriale.[1] Testul Mann-Whitney U pentru compararea a două eșantioane independente (Ucalculat ≤ Ucritic pentru p = 0,05) arată că există diferențe semnificative între lotul experimental și lotul de control, pentru răspunsurile date la întrebările 1, 10, 11a, 11b, 11c, 11d. Numărul
ANUAR ŞTIINłIFIC COMPETIłIONAL în domeniul de ştiință - Educație fizică şi Sport by Vasile Marcu, Doriana Ciobanu, Liana Antal () [Corola-publishinghouse/Science/248_a_803]
-
clape, inclusiv (și nu fără farmec) cele amintind de G. Călinescu: „văzduhul e vibrant:/ - planete, astre urse -/ parcă ne vin ciudat/ peste planete curse.// Iubirea de înalturi/ ne arde-n trup, precum/ mari peșteri în bazalturi/ păstrează-al lunii fum”. Categorial, dominanta producției lirice din deceniile al șaselea și al șaptelea este un romantism aproximativ, puțin diferențiat, și mai mult de convenție, un romantism adoptat, s-ar putea spune, adică nu inerent vocației specifice. Pe cale lexicală (neologisme, inclusiv termeni științifici), prin
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290221_a_291550]
-
în care se manifestă forța totalizatoare a mitului, aceea "(...) cu care el ordonează toate fenomenele percepute la suprafață într-o rețea de corespondențe, de relații de asemănare și contrast" și care se datorează "unor concepte fundamentale în care este corelat categorial ceea ce înțelegerea modernă a lumii nu mai poate reuni laolaltă"227. În alți termeni, această forță unificatoare a mitului este transmisă mai departe, odată cu modernitatea, ideologiei, și de aceea e nevoie de o critică a sa. Prezența spiritului lui Marx
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
enunțării: - "scena înglobantă" corespunde rubricii din care este extrasă o anumită categorie de produs; pentru un fond de ten va fi, de exemplu, domeniul produselor cosmetice; - "scena generică", după cum tocmai am văzut, corespunde denumirii categoriei de produs; - "scenografia" corespunde denumirii categoriale pe care o revendică marca pentru produsul său. Cele trei opțiuni evocate mai sus, referitoare la categoriile de produs, se regăsesc și în cazul genurilor de produs: opțiunea (1) constă în respectarea constrîngerilor generice; opțiunea (2) implică dezvoltarea unor scenografii
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
reflecție și opera de artă. Și aici se verifică structurile anticipative ale conștiinței hermeneutice. Iluzia epistemologiei carteziene ținea de convingerea legată de posibilitatea realizării unei obiectivități absolute. După revoluția hermeneutică, asimptoticul ia locul exhaustivului, iar tangenta bănuielii excomunică perpendiculara judecății categoriale. Nici un subiect istoric nu-și poate survola în mod real prejudecățile (die Vormeinungen) stivuite în hotarul tradiției (die Überlieferung). În mod firesc, Gadamer nu crede că orice prejudecată este firească. El susține necesitatea interogării originii și legitimității ideilor preconcepute, dar
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
coincide cu dimensiunea aperceptivă a conștiinței 2, oferind printr-o „vagă și subtilă aluzie” ritmul și calitatea comprehensiunii. Dacă Polayni tematizează caracterul nespecificabil al conștiinței, Husserl evocă nedeterminarea orizontului intențional al acesteia 3. Prin urmare, cunoașterea euristică nu este integral categorială. Arhitectonica cunoașterii propusă de Imm. Kant în Critica rațiunii pure nu poate sta în picioare. Polanyi leagă eșecul proiectului fundaționist al modernității, care mizase pe algoritmul deducției până la un terminus ad quem (compus din enunțuri de bază) de modelul experienței
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
majoră de planuri (lume/Viață). Într-un eseu celebru despre cele „Patru principii ale fenomenologiei” (1990), Michel Henry a demontat blocajul ontologic (teza despre „identitatea de esență” dintre apariție și ființă), cel gnoseologic (reductibilitatea fenomenalității la intuiție, fie ea și categorială), cel ontic (fenomenologia ca descripție a „lucrurilor însele”) sau donologic („câtă reducție, atâta donație”). M. Henry crede că formele de manifestare intramundane (pentru care trupul înseamnă doar un suport al calităților sensibile) nu sunt comensurabile cu esența manifestării: viața revelată
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
ea însăși, pentru că nu este niciodată ea însăși. Ipseitatea cărnii, ascunsă în memoria „sinelui”, nu e acoperită de identitatea ego-ului (ulterior divizat de psihanaliză în sfera conștientului și, respectiv, a inconștientului). Viața care atinge trupul înainte de formarea conștiinței și structurarea categorială a acesteia nu are memoria aditivă a temporalității: din perspectiva ei, între punctualitatea unui „ieri” și cea a unui „astăzi” se cască, după expresia lui Meister Eckhart, un abis de mii de ani. Pe de altă parte, Viața nu mai
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
creștini, care au pledat convingător pentru întoarcerea la rădăcinile apofatice ale teologiei 2. În acest context, opera lui Dionisie Areopagitul joacă un rol fundamental. Autorul Teologiei mistice gândește iubirea divină ca experiență dinamică lipsită de obiectivitatea inertă a obiectelor gândirii categoriale. John Milbank recunoaște importanța teologiei dionisiene, care menține o metafizică a participației sub forma unei „liturghii cosmice” guvernate tearhic. În același timp însă, Milbank arată că interpretarea diferenței ontologice dintre Ființă și ființare ca raport de violență (în care ființările
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
povestitorului) și destinatarului (ascultătorilor) mesajului, pe când comunicarea dintre romancier și cititorii săi se realizează mediat, prin mijlocirea textului scris. Efect al oralității, caracterul formalizat este vădit la toate nivelele, de la cel de suprafață (formulele) până la cel de adâncime (structura). Mărci categoriale, formulele de început (inițiale) și de sfârșit (finale) încadrează narațiunea, delimitează povestea de comunicarea cotidiană, obișnuită, ceea ce face ca b. să fie socotit o „povestire în ramă”. Formulele inițiale avertizează ascultătorul în legătură cu caracterul neobișnuit al întâmplărilor care urmează a fi
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285668_a_286997]
-
echivalare cu ideea de conștiință. Dacă autenticitatea camilpetresciană poate fi explicitată ca aproximare infinitezimală a convergenței, în individualitate monadică, a întregului (ideatic) și părții (contingente), a esenței și imanenței, „fluidul” care antrenează ipostazele sale literare - traversând barierele celulare ale formalismelor categoriale - are natura misterioasă, obscură și aluzivă a unui substrat plasmatic, a unui lichid interstițial care, îmbibând porozitatea constitutivă a scrierii și asigurând „comunicarea neîntreruptă” între straturile romanului-palimpsest, „ignoră”, cu inteligența penetrantă a vitalității, însemnele și limitele de demarcație ale paradigmelor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288780_a_290109]
-
1.4. Gândirea " Prin caracteristicile și mecanismele sale, gândirea se profilează ca o activitate psihică foarte complexă, având la bază un „proces conjunctiv de Însemnătate centrală În reflectarea realului care, prin intermediul abstractizării coordonate În acțiuni mentale, prelucrează informații despre relațiile categoriale și determinative În forma conceptelor, judecăților și raționamentelor” (Popescu-Neveanu, 1978). Gândirea reprezintă un proces psihic fundamental pentru cunoaștere. Ea se bazează pe o serie de operații intelectuale proprii (analiza, sinteza, compararea, abstractizarea, generalizarea, clasificarea, concretizarea etc.), se dezvoltă pe parcursul etapelor
[Corola-publishinghouse/Science/2107_a_3432]
-
avantajele și dezavantajele ivite în timpul decupajului istoriei literare în generații și promoții. Astfel, termenul de generație pune în evidență tiparul estetic comun, ideea de inovație, desemnând conturarea unei alte etape de creație, dar comportă dezavantajele impuse de neputința unor delimitări categoriale clare. Și totuși se evită și integrarea restrictivă a poeților analizați într-o anumită promoție, pentru că această dispunere pe un scurt interval ar putea fi privită ca un simplu apendice al vieții literare din perioada interbelică, ori, și mai rău
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
că nivelul valoric al unui centru artistic nu-l depășește întotdeauna pe acela considerat, dintr-un motiv sau altul, marginal. În acest fel, lucrarea oferă șanse ideii că în pictura românească portretul, autoportretul natura statică sau peisajul nu sunt încărcături categoriale finite, ci reprezintă câmpuri de structuri difuze și plurale care nuanțează, fiecare în felul lor, moduri de gândire despre individualitate și istorie. În aceste condiții, cercetarea se plasează în zone marginale, în locuri elastice în care privirea înțelege și interpretează
Construcţii narative în pictură by Jana Gavriliu () [Corola-publishinghouse/Science/626_a_1333]
-
îndeplinească o anume condiție definițională necesară pentru orice narațiune, tind într-un mod mai mult sau mai puțin evident să îndeplinească totuși condițiile definiționale. Cu alte cuvinte, narativitatea unui text nu este pur și simplu echivalentă cu narativitatea sa cantitativă/categorială, adică narrativehood și narativitatea sa calitativă/caracterială/distinctivă adică narrativeness însumate, ci ea depinde de orice face ca un text să fie identificabil ca fiind o narațiune. Aceste sublinieri despre narativitate din Narrativehood, Narrativeness, Narrativity, Narratability ar putea fi transferate
Construcţii narative în pictură by Jana Gavriliu () [Corola-publishinghouse/Science/626_a_1333]
-
prin descrierea existențelor picturale posibile din discursul narativizant presupune, într-un fel, intrarea într-o lume imaginală adică în câmpul a ceea ce Henry Corbin numește mundus imaginalis. Altfel spus, narațiunea picturală se plasează undeva între percepția picturii și înțelegerea ei categorială, într-un spațiu mijlocitor în care funcționează Imaginația Activă, lăsată poate nu numai poeților, așa cum spune Corbin, ci și pictorilor și celor care, prin spunere, transformă pictura în narațiune. Personajele, obiectele sau peisajele posibile din spatele picturii, imposibil de cunoscut, sunt
Construcţii narative în pictură by Jana Gavriliu () [Corola-publishinghouse/Science/626_a_1333]
-
Aceste deplinătăți, atașate picturii prin spunere și prin descrierea existențelor picturale posibile din discursul narativizant, presupun intrarea în câmpul a ceea ce Henry Corbin numește mundus imaginalis. În acest fel, narațiunea picturală se plasează undeva între percepția picturii și înțelegerea ei categorială, într-un spațiu mijlocitor în care funcționează imaginația activă, lăsată nu numai poeților, așa cum spune Corbin, ci și celor care transformă pictura prin spunere. Lucrarea continuă construcția realității multiple din structura dialogică lansată de Rudrum și Ryan. Lucrarea adaugă setului
Construcţii narative în pictură by Jana Gavriliu () [Corola-publishinghouse/Science/626_a_1333]
-
privit un monument istoric, ca bun material, cultural și național, autorul arată că evaluarea unui monument din patrimoniul cultural național poate fi realizată cu ajutorul formulei: E=Ic×(cEc+dEd)×Cv×Sx×Ss×Ct×NE , În care: E = evaluare; Ic = indice categorial, care exprimă media a cinci valori și care caracterizează monumentul prin izolarea sau apartenența lui la un ansamblu, treapta lui istorică, originea, starea; Ec = evaluarea constructivă; Ed = evaluarea decorativă; c,d = sunt coeficienți de pondere; cEc, dEd = valoarea nominală tehnică
Turism în Carpaţii Meridionali: cunoaştere, dezvoltare şi valoroficare economică by Ion Talabă, Elena Monica Talabă, Raluca-Maria Apetrei () [Corola-publishinghouse/Science/91770_a_92400]
-
prilejui eroului cunoașterea propriei libertăți. E o cunoaștere pe care nici Corbul (ajuns epitrop din întâmplare, dar rămas tot Corb), nici Struțocamila (care nu-și cunoaște până la sfârșit numele), nu ajung, rămânând, și unul și celălalt, la vechea lor natură "categorială" dată prin naștere"15. Monocheroleopardalul este singurul personaj din Istoria ieroglifică apt să se contruiască pe sine, să se elibereze din chingile propriei firi și să-și clădească un destin. După acest moment-cheie, tot ceea ce se petrece, întregul șir de
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
nevoie de informații culturale de esență spre a crește legitimitatea datelor de care dispunem. Validitatea conceptuală se obține în modul cel mai sigur, evident, atunci când observatorul și observatul folosesc aceeași terminologie de bază (echivalență semantică) aplicată acelorași referenți empirici (echivalență categorială). Totuși, trebuie să fim foarte precauți atunci când există o echivalență semantică fără o echivalență categorială; este necesar să dispunem de o înțelegere culturală atentă pentru a evita o traducere incorectă și pentru a putea construi comparații corecte. Prin contrast, traducerea
[Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]