877 matches
-
raportul care le-a generat, categoriile gramaticale se actualizează în planul vorbirii, în structura textului, printr-unul din termenii corelativi, iar acest termen dezvoltă sensul gramatical categorial. În organizarea textului, morfemul, unitate lingvistică biplană, este concomitent purtător al sensului gramatical categorial, prin opoziția în care intră în plan semantic, și marcă a acestui sens gramatical, prin opoziția pe care o manifestă în planul expresiei. Categoria gramaticală a numărului, de exemplu, este organizată în doi termeni corelativi: singular și plural. În enunțul
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
dezinențele intră în mod frecvent în flexiunea internă a acestora, fiind cel mai adesea urmate de particula deictică -a, dar și de alte elemente lingvistice: acel-ui-a/acel-ei-a/acel-or-a. Intră între morfemele conjuncte și articolul definit, morfem al sensului categorial de determinare maximă sau definită: studentu-l, student-a, studenți-i. studente-le și, prin aceasta, marcă distinctivă a sensului lexico-gramatical de gradul I - ‘substantivitate’: bătrânu-l, bolnavi-i, frumosu-l etc. Morfemul articol prezintă forme diferite după gen și număr și variază
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
structura fonetică a morfemului-rădăcină: cas-e, în opoziție cu cas-ă, țăr-i, în opoziție cu țar-ă (-ă, singular/-e, -i, plural). Cu deosebire numeroase sunt alomorfele morfemelor-rădăcină, ceea ce face din alternanțele fonetice în care se concretizează un mijloc de subliniere a opozițiilor categoriale; sensurile de persoana I și persoana a II-a, la prezent indicativ sau conjunctiv, se exprimă prin dezinențe specifice: -Ø/-i, dar opoziția dintre ele este în mod frecvent accentuată de variațiile fonetice ale rădăcinii: cânt-Ø/cânț-i, aud-Ø/auz-i
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
structură morfematică în dezvoltarea mai multor sensuri ale aceleiași categorii gramaticale. Morfemele corespunzând acestor sensuri gramaticale dezvoltă între ele relații de omonimie. Morfemele omonime care corespund unor categorii gramaticale distincte își fixează identitatea specifică în legătură cu termenii corelativi ai diferitelor opoziții categoriale: dezinența -i exprimă persoana a II-a singular, în flexiunea verbală, în opoziție cu -ă sau -e de la pers. a III-a (cânt-ă, merge/cânți, mergi) și pluralul, în flexiunea nominală, în opoziție cu -Ø, -e, -ă, -u, de la singular
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
-a (cânt-ă, merge/cânți, mergi) și pluralul, în flexiunea nominală, în opoziție cu -Ø, -e, -ă, -u, de la singular: student/studenți, codru/codri, țară/țări, carte/cărți. Morfemele omonime care intervin în organizarea aceleiași categorii gramaticale generează neutralizarea unor opoziții categoriale: dezinența -e, de exemplu, în structura substantivelor feminine formate cu sufixul -toare, din câmpul semantic al umanului, caracterizează deopotrivă și singularul și pluralul acestora: învățătoare, directoare, ceea ce duce la neutralizarea opoziției de număr. Opoziția se restabilește prin introducerea altor morfeme
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
și morfeme derivate, care pot fi variabile sau invariabile, simple sau complexe, continue sau discontinue. Morfemele stabile sunt elemente lingvistice care, lipsite de conținut lexical autonom, au în sistemul limbii exclusiv această identitate funcțională: exprimă sensuri lexico-gramaticale sau sensuri gramaticale categoriale. Prin aceasta, morfemele stabile intră în componența sistemului de semne gramaticale. Au identitate stabilă de morfem „articolul”, unele verbe, unele clase de „adverbe”, unele „prepoziții” și „conjuncții”. Articolul este morfem al determinării, prin formele articolului nehotărât și ale articolului adjectival-demonstrativ
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
sus să se spargă,/ Să cadă nimicul cu noaptea lui largă.” (Ibidem, p. 38) Variabil în funcție de număr, gen și caz, articolul se constituie în morfem al acestor categorii gramaticale; articolul - a) asigură flexiunea unităților lexicale care nu pot realiza opoziții categoriale specifice la nivelul structurii morfematice, b) anulează omonimii morfologice sau c) exprimă redundant diferite sensuri gramaticale. a. Articolul definit asigură flexiunea substantivelor invariabile la nivel dezinențial: exprimă genitiv-dativul singular al acestor categorii de substantive: cartea lui Mihai (Carmen), Dau lui
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
o studentă inteligentă/unei studente inteligente, niște studente inteligente. Dintre „adverbe”, au întotdeauna funcție morfologică morfemul superlativului: foarte, morfemele complexe cel mai, mai puțin, foarte puțin (morfeme constituite din două sau mai multe elemente lingvistice, aflate eventual într-un raport categorial; mai puțin, de exemplu, poate fi considerat gradul intensității superioare a adverbului puțin), morfemul locuțional destul de, exprimând intensitatea relativă și morfemele aspectuale: mai, tot: „A mai venit de-atuncea să v-asculte,/ Voi plopi adânci, cu voci și șoapte multe
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
specifică în sistemul vocabularului sau în structura sintactică a limbii dar care, printr-o serie de mutații în sfera lor semantică sau/și în structura lor morfologică, își pierd identitatea semantico-sintactică și dezvoltă o identitate funcțională în desfășurarea unor opoziții categoriale. Se înscriu aici: verbele auxiliare: • a avea; în dezvoltarea sensului de ‘perfect’ sau ‘viitor’ indicativ: am cântat, am să cânt; • a fi; realizează sintagmele analitice ale diatezei pasive în întregime: sunt lăudat, am fost lăudat etc., ale viitorului anterior: voi
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
numelui și cu care are în comun, sub aspect morfologic, categoriile de gen, număr și caz. Prin opozițiile din interiorul acestei categorii, substantivul este actualizat din perspectiva protagoniștilor comunicării lingvistice. Substantivul este singura unitate lexico-gramaticală care intră într-o paradigmă categorială completă de tipul: bicicletă (Andrei își dorea de multă vreme bicicletă.) - determinare Ø o bicicletă (Ne-am uitat la o bicicletă.) - determ. indefinită bicicleta (Nu i-am mai putut cumpăra bicicleta.) - determ. definită prin care obiectul denumit de substantiv și
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
feminine și neutre: studente-le, poezii-le, popoare-le, sigilii-le etc. Sensul de determinare poate avea origine lexicală (e cazul substantivelor proprii), sintactică (prin intermediul unei relații sintactice de determinare) sau categorial-morfologică (în interiorul paradigmei determinării). Între determinarea lexicală și cea categorială raportul e de incompatibilitate; substantivele proprii nu se înscriu în paradigma determinării morfologice. Între determinarea sintactică și cea morfologică raporturile sunt de complementaritate sau de redundanță. Determinarea prin cuantificatori poate realiza opoziția categorială prin articolul cel, cei: trei plopi - cei
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
paradigmei determinării). Între determinarea lexicală și cea categorială raportul e de incompatibilitate; substantivele proprii nu se înscriu în paradigma determinării morfologice. Între determinarea sintactică și cea morfologică raporturile sunt de complementaritate sau de redundanță. Determinarea prin cuantificatori poate realiza opoziția categorială prin articolul cel, cei: trei plopi - cei trei plopi. Observații: Primesc totdeauna morfemul determinării definite substantivele determinate de cuantificatori colectivi, definiți: amândoi, tustrei sau nedefiniți: toți: amândoi studenții, tustrei studenții, toți studenții. Fac excepție sintagmele cu pronumele cuantificator ambii: ambii
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
un prieten.”, „Am plecat cu prietenul tău.”, „Am plecat la un prieten (de-al meu/de-al tău/de-al lui).”, „Am plecat la prietenul meu.”, „Copiii s-au ascuns în spatele blocului/unui bloc.” ș.a.m.d. Sensul de determinare categorială se supune sensului general al sintagmei în care substantivul este determinat sintactic prin pronume adjectivale nehotărâte, relative, negative; pronumele adjectivale fiecare, oricare, vreun lasă substantivul nearticulat, iar toți cere articularea lui cu articol hotărât: ”... Fiecare literă era un an, fiecare
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
drum de fier,/ Toate cântecele pier.” (M. Eminescu, I, p. 182) Observații: În sintagma nominală în care adjectivul calificativ precede substantivul, morfemul de determinare intră în flectivul adjectivului, reliefând, prin planul semantic al acestuia, perspectiva din care se realizează determinarea categorială: „Pe-ntinsele ape/ Să am un cer senin.” (M. Eminescu, I, p. 216) În exprimarea determinării definite, morfemul -l(a) poate fi dublat de morfemul cel, variabil după gen, număr și caz, sau poate fi substituit de morfemul al, variabil
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
sens lexical este incompatibil cu sensul gramatical de ‘plural’. Pluralul bunătăți este un substantiv concret exprimând o realitate de natură gastronomică. Alte substantive rămân defective de număr dar pot trece, concomitent cu o mutație semantic-lexicală, în clasa substantivelor dezvoltând sens categorial opus. Astfel, substantivul aer, denumind materia în stare gazoasă, care alcătuiește atmosfera terestră, este un singularia tantum: „Argint e pe ape și aur în aer.” (M. Eminescu, I, p. 37). În locuțiuni precum a-și da (niște) aere sau a
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
în general, unor substantive feminine, iar dezinențele -Ø sau -u, unor substantive masculine sau neutre, dar aceste dezinențe caracterizează totdeauna unități lexicale distincte: prună/prun, italiancă/italian, eroină/erou, nu variante gramaticale ale aceleiași unități lexicale, ca în desfășurarea sensului categorial de număr, de exemplu: prună vs prune, eroină vs eroine, erou vs eroi etc. Categoriile de număr și caz au la substantiv natură semantică și caracter biplan: unei opoziții semantice îi corespunde o opoziție în planul expresiei: (un) italian + -Ø
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
din care este caracterizat un obiect (al proprietăților, al originii, al alcătuirii etc.), dar aceste diferențieri rămân fără consecințe asupra morfologiei sau sintaxei lor. Prezintă unele diferențieri la nivel gramatical înscrierea adjectivelor în două mari clase semantice: • adjective calificative • adjective categoriale Adjectivele calificative exprimă însușiri care reprezintă grade de manifestare a unor proprietăți: mare-mic, tânăr-bătrân, ușor-greu etc. sau însușiri cantitative: dublu, înzecit etc. Adjectivele categoriale exprimă caracteristici definitorii pentru apartenența la o anumită clasă a obiectelor denumite de substantive: cultură citadină
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Prezintă unele diferențieri la nivel gramatical înscrierea adjectivelor în două mari clase semantice: • adjective calificative • adjective categoriale Adjectivele calificative exprimă însușiri care reprezintă grade de manifestare a unor proprietăți: mare-mic, tânăr-bătrân, ușor-greu etc. sau însușiri cantitative: dublu, înzecit etc. Adjectivele categoriale exprimă caracteristici definitorii pentru apartenența la o anumită clasă a obiectelor denumite de substantive: cultură citadină, cultură rurală (populară), literatură națională, literatură universală, viață studențească, viață păstorească, studentă elvețiană, păstor sicilian, triunghi dreptunghic, trapez isoscel etc. sau exprimă apartenența, sens
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
cu care intră, de altfel, în sinonimie: opera eminesciană (= opera lui Eminescu), concepția maioresciană (=concepția lui Titu Maiorescu) etc.; aceste adjective exprimă, în alte contexte, sensul de specificitate: Aceasta este o idee eminesciană. (= o idee specifică gândirii lui Eminescu) Adjectivele categoriale nu cunosc categoria gramaticală a intensității. Clase morfologice de adjectivetc "Clase morfologice de adjective" Din punctul de vedere al structurii planului expresiei, adjectivele se organizează în trei clase: a. adjective simple: alb, albastru, obosit, ipocrit etc. b. adjective compuse: formate
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
A INTENSITĂȚIITC "CATEGORIA GRAMATICAL| A INTENSIT|}II" Intensitatea 4 este singura categorie gramaticală autentică din flexiunea adjectivului, cu conținut propriu și mijloace specifice de exprimare. Conținutul categoriei are natură dublă, semantică și deictică, ceea ce duce la dezvoltarea a două variante categoriale: A. intensitatea obiectivă (comparativă) B. intensitatea subiectivă (apreciativă) A. Conținutul categorial al intensității obiective rezultă din interpretarea lingvistică a raportului dintre două sau mai multe obiecte din punctul de vedere al manifestării unei însușiri comune sau din interpretarea unui obiect
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
categorie gramaticală autentică din flexiunea adjectivului, cu conținut propriu și mijloace specifice de exprimare. Conținutul categoriei are natură dublă, semantică și deictică, ceea ce duce la dezvoltarea a două variante categoriale: A. intensitatea obiectivă (comparativă) B. intensitatea subiectivă (apreciativă) A. Conținutul categorial al intensității obiective rezultă din interpretarea lingvistică a raportului dintre două sau mai multe obiecte din punctul de vedere al manifestării unei însușiri comune sau din interpretarea unui obiect din perspectiva aceleiași însușiri, situată între coordonate temporale și spațiale diferite
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
uita, iar la dânsa ba.” (I. Creangă, p. 244) ș.a.m.d. Adjective incompatibiletc "Adjective incompatibile" cu categoria gramaticală a intensitățiitc "cu categoria gramatical\ a intensit\]ii" Sunt invariabile în funcție de categoria gramaticală a intensității, datorită planului lor semantic: a. adjectivele categoriale: dreptunghic, hexagonal, românesc, daco-getic, alpin, montan etc. b. unele adjective calificative, incompatibile cu gradualizarea însușirii pe care o exprimă: etern, veșnic, mort, perfect, esențial, principal, desăvârșit etc. c. adjective care se caracterizează prin absolutizarea unui sens categorial în planul lor
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
semantic: a. adjectivele categoriale: dreptunghic, hexagonal, românesc, daco-getic, alpin, montan etc. b. unele adjective calificative, incompatibile cu gradualizarea însușirii pe care o exprimă: etern, veșnic, mort, perfect, esențial, principal, desăvârșit etc. c. adjective care se caracterizează prin absolutizarea unui sens categorial în planul lor semantic; sunt termeni neologici, ocupând în limba latină, de unde provin, o anumită poziție (comparativ = gradul de intensitate superioară sau inferioară sau superlativ) în paradigma comparației (= intensității) adjectivului latinesc: anterior, posterior, exterior, interior, inferior, superior, major, minor, maxim
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
înseamnă $Eu spun că$$ tu cânți; • persoana a III-a; subiectul vorbitor constată că obiectul comunicării lingvistice nu este nici unul din protagoniștii actului lingvistic: „El cântă” înseamnă $Eu spun că$$ El/ea $adică nici eu, nici tu$$ cântă. Conținutul semantic categorial se suprapune cu conținutul semantic lexical, ceea ce face din persoană o categorie semantică și gramaticală totodată; fiecărui sens categorial îi corespunde un anumit pronume, caracterizat printr-un anumit sens lexical: eu este pronume care desemnează locutorul și termen semnificând ‘persoana
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
nici unul din protagoniștii actului lingvistic: „El cântă” înseamnă $Eu spun că$$ El/ea $adică nici eu, nici tu$$ cântă. Conținutul semantic categorial se suprapune cu conținutul semantic lexical, ceea ce face din persoană o categorie semantică și gramaticală totodată; fiecărui sens categorial îi corespunde un anumit pronume, caracterizat printr-un anumit sens lexical: eu este pronume care desemnează locutorul și termen semnificând ‘persoana I’; tu desemnează interlocutorul și semnifică ‘persoana a II-a’; el desemnează un „obiect” care nu este nici locutorul
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]