1,092 matches
-
-ți acopăr ochii ăștia tâlhari îmi spui hai să-ți acopăr ochii ăștia tâlhari la drumul mare cu un poem ... Citește mai mult din corpul acesta trecut prin flagelări inutilemă desprind fantomăcu ochi triștiși zâmbet melancolicmă prelingpe trupul tăuumedă și catifelată uneori tresarimă simți dar nu mă vezialteori mă prinzi într-o respirație prelungă...hai să-ți acopăr ochii ăștia tâlhariîmi spuihai să-ți acopăr ochii ăștiatâlhari la drumul marecu un poem... VII. PERIFERIE, de Nuța Istrate Gangan, publicat în Ediția
NUŢA ISTRATE GANGAN [Corola-blog/BlogPost/359683_a_361012]
-
să-i gust sângele și apoi să ies afară și să urlu la lună. Lup bătrân, întinerit și turbat din prima mușcătură. Nu o vreau supusă sub dinții mei ca o căprioară care își trage ultima suflare. Nu vreau ochi catifelați și nevinovați... Vreau ochii ăia care te ard, care te despică în două când trec prin tine. Ca un fulger care nu știi de unde a scânteiat, ca un trăsnet care nu știi de unde a lovit. Te-ai trezit scrum și
NUŢA ISTRATE GANGAN [Corola-blog/BlogPost/359683_a_361012]
-
să-i gust sângele și apoi să ies afară și să urlu la lună. Lup bătrân, întinerit și turbat din prima mușcătură.Nu o vreau supusă sub dinții mei ca o căprioară care își trage ultima suflare.Nu vreau ochi catifelați și nevinovați...Vreau ochii ăia care te ard, care te despică în două când trec prin tine. Ca un fulger care nu știi de unde a scânteiat, ca un trăsnet care nu știi de unde a lovit. Te-ai trezit scrum și
NUŢA ISTRATE GANGAN [Corola-blog/BlogPost/359683_a_361012]
-
și zemoasămărdin care mușcăm pe rândca doi copii pofticioșivezi, totul este simpluatâta vreme cât plouăși sânii mei se alintăînvăluiți în căldura cămășii tale... XXII. FEERIE, de Nuța Istrate Gangan, publicat în Ediția nr. 747 din 16 ianuarie 2013. aripile fluturilor catifelați atât de albastru în tine atât de roșu în inima mea petale picură pe umerii noștri goi trupul tău miroase a duminică uitată în soare pe malul mării în după-amiaza unei furtuni neanunțate ți-au înflorit orhidee pe pântec îmi
NUŢA ISTRATE GANGAN [Corola-blog/BlogPost/359683_a_361012]
-
fantomaticesub umbrele violetepașesc fluid si diafanpeste frunzele galbene si umede... XXIX. (NU ȘTIU DE CE SUNT TRISTĂ, de Nuța Istrate Gangan, publicat în Ediția nr. 640 din 01 octombrie 2012. atunci când se scutură magnoliile) mi-ai atins buzele cu o petală catifelată apoi ai desenat arabescuri pe obrazul meu umed am zâmbit sub mângâiere; primăvara plângea suav cu petale de mătase udă sânul stâng îmi tresărea în așteptare m-ai sărutat mușcat acoperindu-mi țipătul surprins cu o altă petală desprinsă din
NUŢA ISTRATE GANGAN [Corola-blog/BlogPost/359683_a_361012]
-
contur al buzelor cu urme de cuvinte din clipe de iubire nerostite. La stop opresc , e roșu, nu-i nicio grabă... pătrund cu gândul în adâncimile tale ocolind forme transpuse în mine. Poezia aceasta curge din tine din pielea ta catifelată, netedă ca o câmpie întinsă fulgerător la stop zărită, un chip senin și blând ... O lovitură ... din spate am fost lovit ... - O Doamne m-ai ocrotit! - Trăiesc! Ești prima căre-i spun. Referință Bibliografică: Accidentul / Gheorghe Șerbănescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
ACCIDENTUL de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 648 din 09 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359864_a_361193]
-
ajuns dincolo și am privit acel infern, m-am închinat la Dumnezeu și am căzut în neștire pe niște paie, la marginea unui colhoz. De acolo m-am trezit în casă la o rusoaică, îmi mângâia fața cu mâna ei catifelată și repeta: bolnoi, bolnoi...voda ...voda... Moșul se opri din citit și-și pironi privirea în cer. Începu să plângă și mai tare și să cheme păsările cerului să le arunce grăunțe... Mintea lui trecu de la rațional la un fel
NEBUNUL DIN VIS de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 660 din 21 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359860_a_361189]
-
POEM Autor: Nuța Istrate Gangan Publicat în: Ediția nr. 1492 din 31 ianuarie 2015 Toate Articolele Autorului din corpul acesta trecut prin flagelări inutile mă desprind fantomă cu ochi triști și zâmbet melancolic mă preling pe trupul tău umedă și catifelată uneori tresari mă simți dar nu mă vezi alteori mă prinzi într-o respirație prelungă... hai să-ți acopăr ochii ăștia tâlhari îmi spui hai să-ți acopăr ochii ăștia tâlhari la drumul mare cu un poem Referință Bibliografică: hai
HAI SĂ-ȚI ACOPĂR OCHII CU UN POEM de NUŢA ISTRATE GANGAN în ediţia nr. 1492 din 31 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/359675_a_361004]
-
să-i gust sângele și apoi să ies afară și să urlu la lună. Lup bătrân, întinerit și turbat din prima mușcătură. Nu o vreau supusă sub dinții mei ca o căprioară care își trage ultima suflare. Nu vreau ochi catifelați și nevinovați... Vreau ochii ăia care te ard, care te despică în două când trec prin tine. Ca un fulger care nu știi de unde a scânteiat, ca un trăsnet care nu știi de unde a lovit. Te-ai trezit scrum și
DELIRIUM de NUŢA ISTRATE GANGAN în ediţia nr. 1478 din 17 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/359673_a_361002]
-
Acasa > Stihuri > Prietenie > FEERIE Autor: Nuța Istrate Gangan Publicat în: Ediția nr. 747 din 16 ianuarie 2013 Toate Articolele Autorului ploaia înfășoară în lumină umedă aripile fluturilor catifelați atât de albastru în tine atât de roșu în inima mea petale picură pe umerii noștri goi trupul tău miroase a duminică uitată în soare pe malul mării în după-amiaza unei furtuni neanunțate ți-au înflorit orhidee pe pântec îmi
FEERIE de NUŢA ISTRATE GANGAN în ediţia nr. 747 din 16 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359243_a_360572]
-
câte o tufă apicală de peri lungi, deși și negri. Pronotul prezintă câte un dinte lateral, puternic, îndreptat în sus, precum și câte un tubercul, mic, situat postmeridian la partea marginală a discului. Elitrele, în general, cu pete și benzi catifelate, negre, sunt de regulă puternic granulate la bază și mai fine pe partea posterioară - Goriup, 2008; Iorgu și colaboratorii, 2015. 6 Perioade critice Perioada critică pentru adulți este perioada de activitate și de reproducere, și anume lunile mai-septembrie. În această
PLAN din 27 martie 2025 () [Corola-llms4eu/Law/296878]
-
CÂNDVA Autor: Carmen Marin Publicat în: Ediția nr. 1873 din 16 februarie 2016 Toate Articolele Autorului Într-o vara am fost copac. Cu frunzele mele împodobeam pământul, Și tot atunci seva îmi picura prin gene, Trezindu-mă dimineața, în zâmbetul catifelat al soarelui. Într-o altă vară am fost stea. Rătăceam pe bolta cerească, Oferind ofranda mea senină, Ochilor întristați de visare. Și apoi, într-o vară târzie, Am fost râu. Un râu ce își poartă cântecul șoptit, Printre maluri stinghere
CÂNDVA de CARMEN MARIN în ediţia nr. 1873 din 16 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340415_a_341744]
-
și a cerut de la Angela sticluța cu mir (ulei sfințit de preot la botez) și a uns-o peste tot: frunte, ochi, pomeți, pe după urechi, pe la încheieturi, călcâie, axile, printre degețele, suflându-i peste tot pentru a avea o piele catifelată și a mirosi frumos. Apoi a strigat-o pe nume: - Daniela-Nela! Fetița a tresărit privindu-și nănuța drept în ochi. Emanuela a luat-o în brațe a pupat-o, neavând voie până atunci, spunându-se că îi ia mirul. Sunt
ÎN MÂNA DESTINULUI...(4) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1499 din 07 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/340379_a_341708]
-
femeilor. În acele zile mai aveam o bucurie: primeam 25 de lei (cu care îmi cumpăram creioane de colorat) pentru că tata încasa din pomelnice și avea bani să își ia unul sau două salarii. Îmi amintesc mirosul banilor de hârtie catifelată, pe care ne lăsa să-i numărăm și noi, înainte de a-i pune pe raftul de sus din șifonier. Dispăreau de acolo curând, pe măsură ce tata își plătea datoriile. Trăiam într-o sărăcie demnă. Bufnesc și acum în râs ironic, când
Povestea ca viață. Oameni și catedrale () [Corola-blog/BlogPost/338397_a_339726]
-
grajdului, așeză cu grijă ciuveiele pe un tamburel, apoi privi scurt spre țarcul vițelului. Portița tremura zgomotos impinsă cu putere de Trotinel. Florica, cu gâtul spânzurat peste gardul ce-i despărțea, îl spăla plimbându-și limba aspră peste blănița lui catifelată. - Of ...Ninel, Ninel ... ai să mă bagi în pământ! bolborosea bătrânul îndreptându-se spre țarc. Foamea-i dădea curaj și vlagă încât ar fi putut muta din loc o căruță plină cu bostani. De nu te fereai din calea lui
Calea lactee () [Corola-blog/BlogPost/339946_a_341275]
-
de la Adrian Hădean, gândită special pentru sortimentele de brânză maturate la Praid: cu brisket de la Gurmand Apetit și pâine aromată de la Pain Plaisir. Chef Adrian Hădean vă propune un buchet de arome, în care vor domina gustul robust și notele catifelate ale brânzei maturate în „seiful” de la Salina Praid (sursa foto: Facebook chef Adrian Hădean). În fine, câteva cuvinte despre o tendință care începe să prindă și în România: brânza ca desert. Se ține cont de câteva reguli de bază. Astfel
Brânză cu pâine?! Românii încep să învețe regulile consumatorilor „profesioniști” de brânzeturi fine () [Corola-blog/BlogPost/340054_a_341383]
-
Dezvoltarea imaginii este fie enumerativa, fie tehnic alegorizanta. Construcția morfologica este fie diptică, fie triptică. Poetul se lasă dominat de materia poetica ori o supune unei - deopotrivă - tragice reflecții. Omul din poezia lui George Peagu e un poet tragic. Iluminările catifelate sunt de natură să sporească fiorul autenticității. Eliminându-și jelaniile voit brutale și cu iz autobiografic glodos periferic, descotorositul eu empiric dobândește calitatea și forța unui eu poetic ce ne obligă la instaurarea creației lui George Peagu în așteptatul cerc
Z3 (AL TREILEA ZÂMBET) (POEME) de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 581 din 03 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/340885_a_342214]
-
anticipase. Mâinile lui i-au cuprins ceafa ... sărutul era un asalt pasional. Buzele bărbatului apăsau persuasive gura Almei, blocând orice reacție a femeii. M.Joseph era un lord ... dar săruta ca un sălbatic. Se insinua adânc în dulceața gurii ei catifelate. Brațul lui îi cuprindea strâns talia în timp ce mâna îi susținea capul. Își înfipsese degetele în părul des, îi plăcea senzația de mătase a pielii ei. Intensitatea sărutului creștea sau scădea, Alma s-ar fi prăbușit dacă el o elibera din
MY LORD ( 5 ) de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 2103 din 03 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/341199_a_342528]
-
hălăduiască pe cărări necunoscute, încercând să inspire prospețime și frumusețe, căutând “cu ochiul minții, / poteci de floare peste munți”.... Încărcat de semnificații, asemenea unui pom care dă în rod, cuvântul, purtând amprenta misterului, uneori, răspândește în jur o lumină diafană, catifelată. Și iată cum: Se așterne bătrâna noapte, / Ca o cortină peste sat,/ Iar micile boabe de lumină,/ Apar pe cer în pas de dans. ( Noaptea). Versuri suave, îmbrăcate în aura seninului , aură ce protejează și păstrează copilăroasa fire. Cuvintele curg
NOTE DE LECTOR .VOLUMUL VIPERA , AUTOR FLORINA DINU de VALENTINA BECART în ediţia nr. 763 din 01 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341367_a_342696]
-
în cea mai dulce visare, fiindcă „piciorușul” coniții îl atingea în mod plăcut, o auzi ca prin vis. Punându-i o mână pe umăr și, lăsându-și un sân să iese amenințător din cupa sutienului, îi zise cu un glas catifelat și nespus de dulce. - Vrei să știi de la mine ce hram poartă conașu Pandelică?... clipă în care simți cum obrajii începură să-i ia foc, iar cuvintele-i rămaseră pe buze, fără să reușească a scoate măcar o vorbuliță din
PARTEA A X-A PARIUL BLESTEMAT de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 769 din 07 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341400_a_342729]
-
și-n tainice tăceri Se-ntorc visele albe din alte primăveri... MAI RĂSFOIESC O FILĂ... Mai răsfoiesc o filă din timpul cel de ieri Și-atâtea amintiri în minte-mi năvălesc, Tablouri nerostite ușor mă copleșesc Fragmente de visare-n catifelate seri Coboară lin pe fila de calendar de ieri. Pe prag de vremi pictate-n culori abia șoptite Îmbracă-n armonie momente inedite E-o stranie chemare de doruri prăfuite Rămase la răscrucea de vremuri, neclintite, Trăiri sublime-ascunse în unduiri
PRIMĂVARA AMINTIRILOR (POEME) de PAULA DIANA HANDRA în ediţia nr. 896 din 14 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342179_a_343508]
-
de Tatiana, pe care scriitoarea o descrie ca având perfecțiunea statuilor din Elada antică. “Mama era frumoasă chiar în clipele ei de răzvrătire. Avea o ușurință și o noblețe în mișcări. Brunetă cu ochi negri de abanos, pielea albă și catifelată, fața cu trăsături bine conturate, clasice ale unei zeițe...” S-a vorbit până acum despre căsătorie, despre moarte, dar se vorbește în „Cartea mamei” si despre naștere. Cele trei componente majore ale existenței sunt zugrăvite cu respectul și venerația cuvenite
UN CANTEC DESPRE MAMA INTRUPAT INTR-UN ROMAN-ESEU de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 167 din 16 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341730_a_343059]
-
Ștefan ridicându-și capul, părăsi fântânița Daliei plină de dorințe, retrăgându-se dintre pulpele aflate într-o mișcare continuă, reluându-și joaca cu arătătorul în aceeași zonă, mângâindu-i mugurelul neastâmpărat, iar cu buzele sărutându-i fiecare porțiune a pielii catifelate. Urcă spre sâni, apoi îi acoperi ochii cu sărutări, sau gâdilându-i lobii urechilor cu vârful limbii. Se ridică până ce acoperi în întregime trupul fragil și armonios al fetei, cu masivitatea corpului său, susținându-și-l în mâinile-i puternice
ROMAN PREMIAT DE LIGA SCRIITORILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1191 din 05 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341866_a_343195]
-
inchiși, prin Viată... Cînd vom fi poate aproape de "scopul" după care am alergat mereu, atunci nu ne va mai ajunge...timpul pentru a ne bucura de cele realizate. Cine nu se oprește să admire frumusețea unui trandafir, sä-i mîngâie petalele catifelate, acela nu știe sä träiascä. Cine nu urmărește cu privirea un fluture cu aripile sale dantelate, cum se oprește pe florile minunate "särutându-le" sfios, acela nu știe ce-i Viața! Observ oameni, care nu văd decît...ceasul de la mînä și
DRUMUL SPRE...FERICIRE de DOINA THEISS în ediţia nr. 803 din 13 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342259_a_343588]
-
încă-l răscolește căutându-mă nerăbdător unde ești mă tot întreabă șuierându-mi pe la urechi subțire unde sunt mă mir observându-mi în sfârșit prezența ascunsă de soare sub frunza lată de brustur și în absența oricărui răspuns cu susuru-i catifelat mă învăluie tăcerea totuși urechea încă se ciulește în așteptarea foșnetului cu care negreșit o să reîncolțească începutul. Referință Bibliografică: TIMPUL / Tania Nicolescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 748, Anul III, 17 ianuarie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Tania
TIMPUL de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 748 din 17 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342381_a_343710]