495 matches
-
a doua pereche de mustăți. Botul este relativ ascuțit. Capul relativ mare. Spinii branhiali sunt scurți, rari. Orificiul anal este mai aproape de înotătoarea anală decât de înotătoarea ventrală. Înotătoarele ventrale sunt inserate sub înotătoarele dorsale sau un puțin înapoi. Înotătoarea caudală este profund bifurcată, cu lobii rotunjiți și egali sau aproape egali (lobul inferior este puțin mai lung). Înotătoarea dorsală scurtă, cu 7-8 radii ramificate, începe puțin înaintea bazei înotătoarei ventrale. Marginea înotătoarei dorsale este ușor excavată. Înotătoarea anală scurtă, cu
Porcușor de vad () [Corola-website/Science/331557_a_332886]
-
mai lung). Înotătoarea dorsală scurtă, cu 7-8 radii ramificate, începe puțin înaintea bazei înotătoarei ventrale. Marginea înotătoarei dorsale este ușor excavată. Înotătoarea anală scurtă, cu 6-7 radii ramificate. Începutul înotătoarei anale mai aproape de începutul înotătoarei ventrale decât de baza înotătoarei caudale. Colorația este brun-cenușie sau brun-roșcată pe spate, cenușiu-verzuie pe flancuri, cu o bandă îngustă albăstruie de-a-lungul liniei laterale. Solzii spatelui au marginile negre. Abdomenul este albicios sau albicios-gălbui. Corpul este presărat cu pete mari, negre și aproape rotunde, dispuse astfel
Porcușor de vad () [Corola-website/Science/331557_a_332886]
-
sau albicios-gălbui. Corpul este presărat cu pete mari, negre și aproape rotunde, dispuse astfel: pe spinare, 2-3 pete negre mari și rotunde; alte 2-3 pete după înotătoarea dorsală; pe flancuri 7-10 pete rotunde sau ușor alungite negre-cafenii. La baza înotătoarei caudale sunt 2 pete rotunde albicioase. Pe înotătoarele dorsală și caudală sunt 2 rânduri de pete negre mărunte. Dimorfismul sexual nu este evident. Hrana constă din mici nevertebrate reofile: insecte acvatice și larvele lor (plecoptere, trihoptere), crustacee copepode și gamaride, moluște
Porcușor de vad () [Corola-website/Science/331557_a_332886]
-
aproape rotunde, dispuse astfel: pe spinare, 2-3 pete negre mari și rotunde; alte 2-3 pete după înotătoarea dorsală; pe flancuri 7-10 pete rotunde sau ușor alungite negre-cafenii. La baza înotătoarei caudale sunt 2 pete rotunde albicioase. Pe înotătoarele dorsală și caudală sunt 2 rânduri de pete negre mărunte. Dimorfismul sexual nu este evident. Hrana constă din mici nevertebrate reofile: insecte acvatice și larvele lor (plecoptere, trihoptere), crustacee copepode și gamaride, moluște, viermi, larvele și icrele altor pești. Consumă și detritus organic
Porcușor de vad () [Corola-website/Science/331557_a_332886]
-
Porcușorul carpatic ("Gobio carpathicus") este un pește dulcicol bentopelagic, cu o lungime de 6-12 cm, din familia ciprinidelor. Are corpul fusiform, acoperit cu solzi mijlocii. Gâtul și pieptul lipsite de solzi până la marginea posterioară a bazei înotătoarelor pectorale. Pedunculul caudal înalt. Capul masiv, botul obtuz și fruntea bombată. Gura inferioară, orizontală, în formă de potcoavă; buza inferioară este întreruptă la mijloc; la colțurile gurii, câte o mustață ce ajunge până sub marginea posterioară a ochiului sau trece puțin de acesta
Porcușor carpatic () [Corola-website/Science/331563_a_332892]
-
cu baza scurtă are 7 radii ramificate, iar marginea ei este ușor excavată. Înotătoarea ventrală ajunge, cu extremitatea ei, până la orificiul anal sau trece puțin de acesta și are marginea dreaptă. Înotătoarele pectorale nu ajung până la baza înotătoarelor ventrale. Înotătoarea caudală destul de mare, bifurcată, cu lobii subegali. Spatele este cenușiu-verzui, laturile cenușii-argintate sau gălbui, abdomenul argintiu. Partea superioară a capului este mai închisă decât restul corpului. De-a lungul flancurilor sunt 6-12 pete întunecate negre-albăstrui, mari cât ochiul sau mai mari
Porcușor carpatic () [Corola-website/Science/331563_a_332892]
-
Spatele este cenușiu-verzui, laturile cenușii-argintate sau gălbui, abdomenul argintiu. Partea superioară a capului este mai închisă decât restul corpului. De-a lungul flancurilor sunt 6-12 pete întunecate negre-albăstrui, mari cât ochiul sau mai mari și, uneori, mai ales în regiunea caudalei, se contopesc mai multe la un loc. Înotătoarele dorsală și caudală sunt cenușii-gălbui, prevăzute cu mai multe rânduri transversale de pete întunecate, dispuse regulat. Celelalte înotătoare sunt gălbui sau gălbui-cenușii, lipsite de obicei de pete. Este răspândit în bazinul Tisei
Porcușor carpatic () [Corola-website/Science/331563_a_332892]
-
a capului este mai închisă decât restul corpului. De-a lungul flancurilor sunt 6-12 pete întunecate negre-albăstrui, mari cât ochiul sau mai mari și, uneori, mai ales în regiunea caudalei, se contopesc mai multe la un loc. Înotătoarele dorsală și caudală sunt cenușii-gălbui, prevăzute cu mai multe rânduri transversale de pete întunecate, dispuse regulat. Celelalte înotătoare sunt gălbui sau gălbui-cenușii, lipsite de obicei de pete. Este răspândit în bazinul Tisei, Someș, Tur, Mureș, Criș; Olt. Specia este întâlnită în următoarele țări
Porcușor carpatic () [Corola-website/Science/331563_a_332892]
-
ascunse sub piele și sub solzi. Orificiul branhial este mic. Înotătoarele nu au raze spinoase. Înotătoarea dorsală începe înainte de ochiul superior și se întinde până la coada. Înotătoarea anală este de asemenea foarte lungă, se întinde de la cap până la coadă. Înotătoarea caudală distinctă, complet separat de înotătoarele dorsală și anală, sau mai mult sau mai puțin unită cu ele. Înotătoarele pectorale mici sau absente, înotătoarele ventrale, de asemenea, mici sunt așezate înaintea celor pectorale; și atât unele cât și celelalte pot să
Soleide () [Corola-website/Science/331597_a_332926]
-
anterior și se găsesc de regulă sub cele pectorale (poziție pectorală) sau mai rar înaintea lor (poziție jugulară); ele au de obicei un spin și cinci sau mai puține raze moi. Înotătoarele pectorale sunt plasate sus, pe laturile corpului. Înotătoarea caudală bifurcată de obicei simetrică, cu lobi egali. Solzii sunt ctenoizi (cu numeroase excepții). Sunt pești superiori din a căror centură scapulară lipsește mezocoracoidul și a căror înotătoare pectorala sunt din cauza aceasta, ridicate pe laturile corpului. Centura pelviană este legată de
Acantopterigieni () [Corola-website/Science/331603_a_332932]
-
și de deal, mai rar în apele limpezi și nepoluate din râurile de câmpie. Pești de dimensiuni mici, având corpul alungit, fusiform și gros, slab comprimat lateral. Spinarea și abdomenul, rotunjite. Carena abdominală înaintea deschiderii anale, fără solzi, lipsește. Pedunculul caudal scurt, comprimat lateral. Capul comprimat lateral, relativ mai mare și mai rotunjit decât la speciile din genurile "Squalius" și "Leuciscus". Ochii situați în jumătatea anterioară a capului, privesc lateral. Oasele preorbitare nu ating marginea anterioară a ochiului. Gura de mărime
Telestes () [Corola-website/Science/331646_a_332975]
-
anală scurte, ultima lor radie simplă, neosificată. 7-10½ radii divizate pe înotătoarea anală și 7-8½ pe înotătoarea dorsală. Înotătoarea dorsală situată deasupra înotătoarei ventrale. Înotătoarea anala se inserează mult în urma înotătoarei dorsale. Marginea înotătoarei anale slab concavă sau dreaptă. Înotătoarea caudală net bifurcată. Solzii cicloizi, de dimensiuni mijlocii sau foarte mici, groși, bine fixați, care nu se suprapun, 46—93 în linia laterală. Linia laterală continuă și completă, puțin curbată ușor în jos, dispusă pe mijlocul pedunculului caudal. Dinții faringieni pe
Telestes () [Corola-website/Science/331646_a_332975]
-
sau dreaptă. Înotătoarea caudală net bifurcată. Solzii cicloizi, de dimensiuni mijlocii sau foarte mici, groși, bine fixați, care nu se suprapun, 46—93 în linia laterală. Linia laterală continuă și completă, puțin curbată ușor în jos, dispusă pe mijlocul pedunculului caudal. Dinții faringieni pe două rânduri, de tip răpitor, îndoiți la vârf ca niște cârlige, nezimțați sau foarte ușor zimțați. Numărul dinților faringieni este variabil, mai frecvent 2.5—5.2, 2.4—5.2 sau 2.4—4.2. Spinii
Telestes () [Corola-website/Science/331646_a_332975]
-
Silurus glanis"), este răspândită și în România și Republica Moldova. Peștii din această familie se caracterizează prin corpul alungit, lipsa înotătoarelor adipoase, printr-o înotătoare dorsală mică și prin lipsa solzilor de pe corp. Înotătoarea anală este foarte lungă, ajungând până la înotătoarea caudală. Familia siluridelor cuprinde specii de dimensiuni variabile de la pești mici până la foarte mari. Specia europeană - somnul ("Silurus glanis")- ajunge la 5 m lungime și o greutate de 400 kg. Corpul este alungit, gros în partea anterioară, comprimat lateral în cea
Siluride () [Corola-website/Science/331660_a_332989]
-
mult de cele posterioare. Înotătoarea dorsală rudimentară, mică și scurtă sau lipsește, de obicei cu mai puțin de 7 radii moi, fără radie țepoasă (= țep) anterioară. Înotătoarea adipoasă lipsește. Înotătoarea anală, foarte lungă (cu 41—110 radii), ajungând până la înotătoarea caudală sau contopindu-se cu aceasta. Înotătoarea caudală rotunjită sau trunchiată, mai rar scobită. Înotătoarele ventralele mici, uneori absente. Fălcile, prevomerul și uneori palatinul, sunt prevăzute cu dinți. Maxilarele rudimentare. Ectopterigoidul lipsește. Mezopterigoidele sunt mici, unind metapterigoidele cu prevomerul. Posttemporalele absente
Siluride () [Corola-website/Science/331660_a_332989]
-
mică și scurtă sau lipsește, de obicei cu mai puțin de 7 radii moi, fără radie țepoasă (= țep) anterioară. Înotătoarea adipoasă lipsește. Înotătoarea anală, foarte lungă (cu 41—110 radii), ajungând până la înotătoarea caudală sau contopindu-se cu aceasta. Înotătoarea caudală rotunjită sau trunchiată, mai rar scobită. Înotătoarele ventralele mici, uneori absente. Fălcile, prevomerul și uneori palatinul, sunt prevăzute cu dinți. Maxilarele rudimentare. Ectopterigoidul lipsește. Mezopterigoidele sunt mici, unind metapterigoidele cu prevomerul. Posttemporalele absente. Subopercularul lipsește. A cincea vertebră reunită printr-
Siluride () [Corola-website/Science/331660_a_332989]
-
quadriceps femoris") pe tuberozitatea tibiei. Traumatismele (poziția prelungită în genunchi, contracții violente ale cvadricepsului în timpul săriturilor etc.) au fost încriminate în declanșarea afecțiunii. Boala constă în fragmentarea tuberozității anterioare, lărgirea spațiului dintre acestea și metafiză cu osteoporoză adiacentă, dezlipirea extremității caudale (unde poate să apară un centru de osificare accesoriu), realizând aspectul de "buză de tapir" și, tardiv, hipertrofia tuberozității. Osteonecroza aseptică a tuberozității anterioare este însoțită de un edem și o vasodilatație a țesuturilor adiacente, în special a tendonului rotulian
Boala Osgood-Schlatter () [Corola-website/Science/331808_a_333137]
-
cu solzi. Coloritul lui este frumos, verde pe spate, cu pete albastre pe cap, trunchi și înotătoare. Pe abdomen se distinge un desen reticulat brun, în formă de rețea, iar marginea înotătoarei dorsale este roșie, pe când a înotătoarelor anale și caudale, albastră. Depune icre bentonice pe la sfârșitul primăverii. Se hrănește cu crustacee, moluște și pești. Se poate folosi în acvarii mari, publice. Lungimea maximă este de 60 cm. Obișnuit atinge 15-35 cm și o greutate de până la 1,7 kg. În
Buzat () [Corola-website/Science/335685_a_337014]
-
0-6,5 ori. Nările sunt mai apropiate de ochi decât de vârful botului. Botul este lung și ascuțit. Lungimea botului este cuprinsă de 2,2-2,7 ori în cea a capului și de 0,94-1,20 ori în înălțimea trunchiului caudal și reprezintă 37-43,5% din cea a capului și 83-107% din înălțimea minimă a corpului. Gura este este relativ mare, terminală, moderat protractilă. Buzele sunt bine dezvoltate, cărnoase și groase. Fălcile și oasele faringiene inferioare, care sunt concrescute între ele
Buzat () [Corola-website/Science/335685_a_337014]
-
are 10-11 radii moi, iar subspecia "Labrus viridis prasostictes" din Marea Neagră, are 9-10 radii moi. Formula înotătoarei anală la "Labrus viridis prasostictes" este A III 9-10. Înotătoarea anală are aproximativ aceeași lungime ca și partea moale a înotătoarei dorsale. Înotătoarea caudală este rotunjită și are 14 radii, din care 12 ramificate. Înotătoarele pectorale și ventrale sunt rotunjite și scurte, vârful lor rămâne la mare distanță de anus. Înotătoarele ventrale rotunjite, cu poziție pectorală, se inserează puțin în urma înotătoarelor pectoralelor și au
Buzat () [Corola-website/Science/335685_a_337014]
-
la puiet este de multe ori ușor zimțuită). Linia laterală completă, continuă și neîntreruptă, anterior se află în partea superioară a corpului, apoi se curbează ușor în jos sub capătul posterior al înotătoarei dorsale și se continue prin mijlocul pedunculului caudal. Pe linia laterală se află 41-49 solzi dispuși în linie longitudinală. Numărul de solzi deasupra liniei laterale (numărați vertical până la începutul înotătoarei dorsale) este de 4-6. Numărul de solzi sub linia laterală (numărați vertical până la începutul înotătoarei ventrale) este de
Buzat () [Corola-website/Science/335685_a_337014]
-
radii spinoase. Nu există țepi izolați înaintea înotătoarei dorsale. Înotătoarele ventrale obișnuit lipsesc; când există, ele sunt așezate pe abdomen, în urma înotătoarelor pectorale și constau din 3-7 radii. Radiile înotătoarelor dorsale, anale și pectorale sunt nedivizate (neramificate); cele ale înotătoarelor caudale și ventrale parțial divizate (ramificate). La grupele specializate solzii sunt absenți, fiind înlocuiți cu plăci osoase (scuturi osoase), care la marea majoritate acoperă în întregime corpul; plăcile osoase de la același nivel formează câte un inel osos complet. Grupele primitive (subordinul
Singnatiforme () [Corola-website/Science/335727_a_337056]
-
le (Thysanura sau Zygentoma) (din greacă "thysanos" = moț de păr; "oura" = coadă) este un ordin de insecte primitive apterigote (fără aripi), de dimensiuni până la 2 cm lungime, cu corpul acoperit cu șolzi și cu trei apendice caudale filiforme la capătul abdomenului: 2 cerci lungi și cu un apendice caudal median. Trăiesc pe stânci și copaci, pe sub pietre, sub frunzar, iar unele specii se găsesc și în locuințe. Printre apterigote, tizanurele sunt forme relativ mari, au de obicei
Tizanure () [Corola-website/Science/332564_a_333893]
-
de păr; "oura" = coadă) este un ordin de insecte primitive apterigote (fără aripi), de dimensiuni până la 2 cm lungime, cu corpul acoperit cu șolzi și cu trei apendice caudale filiforme la capătul abdomenului: 2 cerci lungi și cu un apendice caudal median. Trăiesc pe stânci și copaci, pe sub pietre, sub frunzar, iar unele specii se găsesc și în locuințe. Printre apterigote, tizanurele sunt forme relativ mari, au de obicei 10-20 mm lungime, dar pot fi specii de 1 mm sau de
Tizanure () [Corola-website/Science/332564_a_333893]
-
bucale externe includ mandibulele care se articulează cu capul prin două puncte. Antenele sunt lungi, setiforme sau filiforme. Ochii compuși sunt mici sau absenți. La partea posterioară a abdomenului poartă, pe lângă cei doi cerci lungi și puternici, caracteristici, un apendice caudal median între ei, cel putin tot atât de lung cât cercii. Acest apendice caudal median se numește paracerc sau filamentul terminal ("filum terminale"). Cei doi cerci și paracercul servesc la sărit, ca și la colembolele, dar bineînțeles în alt mod. Abdomenul are
Tizanure () [Corola-website/Science/332564_a_333893]