471 matches
-
cauzalitățiitc "Dificultățile stabilirii cauzalității" Practica sociologică a scos la iveală faptul că explicația cauzală, atât de simplu de mânuit la prima vedere, ridică în fapt o mulțime de dificultăți. Cele mai importante mi se par a fi următoarele: Problema sensului cauzării. Dacă înregistrăm o covariație empirică a două variabile (fenomene), putem presupune că suntem în fața unei posibile relații cauzale. Pentru a stabili însă sensul cauzării (care dintre cele două fenomene este cauza și care efectul), nu este însă suficientă simpla înregistrare
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
fapt o mulțime de dificultăți. Cele mai importante mi se par a fi următoarele: Problema sensului cauzării. Dacă înregistrăm o covariație empirică a două variabile (fenomene), putem presupune că suntem în fața unei posibile relații cauzale. Pentru a stabili însă sensul cauzării (care dintre cele două fenomene este cauza și care efectul), nu este însă suficientă simpla înregistrare a covariației. Astfel, multe cercetări au înregistrat corelații pozitive semnificative între satisfacția muncii și performanță. Satisfacția muncii este cauza performanței sau, invers, performanța este
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
înregistrat corelații pozitive semnificative între satisfacția muncii și performanță. Satisfacția muncii este cauza performanței sau, invers, performanța este cauza satisfacției? Cercetările empirice din sociologie s-au izbit de la început de această dificultate. Cele mai importante procedee de determinare a sensului cauzării utilizate în practica sociologică sunt următoarele: • Stabilirea succesiunii. Relația cauzală este în mod necesar temporală. Cele două fenomene - cauza și efectul - sunt în decalate în timp: cauza precedă efectul. Această caracteristică decurge logic din însăși definirea relației de cauzalitate ca
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
nu poate detecta nici un fel de decalaj în timp. Presupunerea unui proces de producere. Dacă putem imagina un proces plauzibil de producere a variației unui fenomen de către un altul, acest lucru reprezintă o garanție relativă pentru adoptarea unui sens al cauzării. Să reluăm exemplul relației dintre satisfacția muncii și performanță. Măsurarea empirică nu este capabilă să determine, de regulă, aici o secvență temporară. Orientarea relațiilor umane a avansat un model explicativ plauzibil al procedurii performanțelor de către satisfacție: insatisfacția este un demotivator
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
cu recompense atât economice, cât și social-morale, care, la rândul lor, sunt responsabile de nivelul de satisfacție a muncii. Putem deci presupune în mod rezonabil că performanțele sunt cauza nivelului de satisfacție a muncii. Ambele modele explicative ale procesului de cauzare sunt înalt plauzibile încât, principial, trebuie să acceptăm existența ambelor sensuri de cauzare, într-o relație circulară de determinare reciprocă: satisfacția muncii este o sursă cauzală a performanței, dar totodată și performanța reprezintă o sursă cauzală a satisfacției. Putem însă
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
de nivelul de satisfacție a muncii. Putem deci presupune în mod rezonabil că performanțele sunt cauza nivelului de satisfacție a muncii. Ambele modele explicative ale procesului de cauzare sunt înalt plauzibile încât, principial, trebuie să acceptăm existența ambelor sensuri de cauzare, într-o relație circulară de determinare reciprocă: satisfacția muncii este o sursă cauzală a performanței, dar totodată și performanța reprezintă o sursă cauzală a satisfacției. Putem însă presupune că, în anumite condiții care urmează a fi specificate, un sens este
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
a performanței, dar totodată și performanța reprezintă o sursă cauzală a satisfacției. Putem însă presupune că, în anumite condiții care urmează a fi specificate, un sens este mai puternic decât celălalt. În știință apar, adesea, asemenea răsturnări spectaculoase în ceea ce privește sensul cauzării. În tradiția psihologică și sociologică se postula o relație cauzală între atitudini și comportament. Empiric există o corelație ridicată între aceste două variabile. Sensul cauzării părea evident: atitudinile determină comportamentul. Și aici însă stabilirea empirică a succesiunii este dificilă, dacă
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
sens este mai puternic decât celălalt. În știință apar, adesea, asemenea răsturnări spectaculoase în ceea ce privește sensul cauzării. În tradiția psihologică și sociologică se postula o relație cauzală între atitudini și comportament. Empiric există o corelație ridicată între aceste două variabile. Sensul cauzării părea evident: atitudinile determină comportamentul. Și aici însă stabilirea empirică a succesiunii este dificilă, dacă nu imposibilă, întrucât atitudinile și comportamentele nu sunt evenimente discrete, ci procese care se pierd în trecut, fiind practic imposibil să sestabilească un punct absolut
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
întâi produsele disponibile, le evaluează în raport cu necesitățile și gusturile sale, elaborându-și astfel un set de preferințe. Actul alegerii (cumpărarea) reprezintă un efect al preferințelor deja cristalizate. Cumpărătorul cumpără ceea ce preferă. Teoria disonanței sugerează însă un model explicativ alternativ al cauzării, care ar putea fi formulat astfel: cumpărătorul preferă ceea ce cumpără. Comportamentul precedă și modelează atitudinea (preferințele). Subiectul nu este deci rațional, ci raționalizator. Explicația este următoarea: personalitatea umană are o tendință naturală spre coerența interioară: către realizarea unei consonanțe între
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
justificare a cumpărării, un efect decât o cauză (Secord și Backman, 1964). • Independența teoretică. Atunci când nu putem face presupoziții rezonabile nici asupra succesiunii și nici asupra procesului de producere, putem încerca să recurgem la un test mai primitiv al sensului cauzării: testul independenței. Vom încerca să identificăm, în cuplul de variabile corelate, pe aceea care pare să fie independentă în raport cu cealaltă. În sociologia organizațiilor, diferitele cercetări empirice au pus în evidență o corelație empirică semnificativă între stilul de conducere la nivelurile
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
factori la explicarea statutului social actual al persoanelor este de așteptat să varieze substanțial de la societate la societate. Ea poate să înceteze să mai fie valabilă chiar și pentru societatea americană într-o altă perioadă de timp. Această configurație a cauzării variază, chiar în cadrul societății americane actuale, de la un grup social la altul. Astfel, contribuția caracteristicilor personale (grad de inteligență, motivație a ascensiunii etc.) variază semnificativ în funcție de clasa socială. Ele contribuie major la explicarea reușitei sociale în cazul straturilor sociale inferioare
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
în urmă - construirea respectivului cartier de locuințe pentru familiile tinere. Atribuirea rolului de cauză a creșterii delincvenței juvenile unei asemenea decizii atât de îndepărtate în timp pare stranie. Această senzație dispare de îndată ce aflăm argumentele aduse: modelul explicativ al procesului de cauzare. În noul cartier s-au mutat, cu 25 de ani în urmă, tineri căsătoriți. A urmat, cum era de așteptat, o largă generație de copii. În momentul analizei, situația demografică a cartierului era următoarea: dintre cei 28.000 de locuitori
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
acest domeniu de cercetare. Factorii psihosociologici sunt relevanți în multe modele, ca mediatori între variabilele socioculturale și implicare. Un astfel de factor important e sentimentul eficacității sinelui (self-efficacy), un concept dezvoltat de Bandura (1995), care este într-o relație de cauzare reciprocă cu implicarea actuală și reușită. Perspectiva culturală În ultimele câteva decenii câteva lucrări importante au încercat să identifice specificitățile culturale care conduc la un stil de viață participativ sau îl împiedică. O astfel de lucrare este bine cunoscuta „Cultură
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
opuse. Palmaresul metodologic al culturalismului este însă puțin convingător: a fost acuzat de idealism sau de exces de metafizică (Alexander, Smith, 1993), iar rezultatele empirice au subliniat mai degrabă contradicțiile dintre atitudini și comportamente sau incapacitatea de a stabili ordinea cauzării între acestea (McAdam, McCarthy, Zald, 1988). S-a remarcat adesea că participarea socială - indiferent dacă este politică sau voluntară - e mai puternică printre membri clasei mijlocii. Studii precum cele ale lui McClleland (1976) sau Bourdieu (1984) atribuie clasei mijlocii anumite
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
actuală în inițiative comunitare. Ea furnizează un argument în plus la corelația stabilită de alții între activismul curent și apartenența organizațională anterioară. Legătura cauzală dintre apartenența la organizații și leadership-ul și activismul actual nu este stabilită încă. Ambele direcții de cauzare pot fi presupuse. Rezultatele aduc detalii utile pentru înțelegerea modului de acumulare a resurselor pentru acțiune colectivă în România contemporană. Pot fi invocate trei ipoteze pentru a interpreta această relație. Toate explică carierele divergente ale liderilor, ale activiștilor și ale
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
cu roluri de conducători în cadrul comunității se simt obligați să se implice și să preia coordonarea acțiunilor. În același fel, identitatea de om activ îi forțează pe cei care au fost activi în tinerețe să se implice în acțiunea colectivă. Cauzarea inversă trebuie și ea luată în serios mai ales pentru că nu știm cu certitudine ce criterii aplicau organizațiile comuniste pentru a recruta membri și viitori conducători. Bunul-simț și propria memorie îmi spun că promovarea în poziții de conducere și admiterea
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
examineze în mod corespunzător informația notificata de către comandant, în conformitate cu prevederile art. 6; ... b) să asigure că formalitățile legate de utilizarea instalațiilor portuare de preluare sunt simple și rapide, pentru a stimula comandanții să utilizeze aceste instalații și pentru a evita cauzarea unor întârzieri inutile navelor. ... (4) Activitatea de gestionare a deșeurilor generate de nave și a reziduurilor mărfii, după preluarea acestora potrivit prevederilor prezentului ordin, se desfășoară în conformitate cu legislația națională în vigoare care transpune în mod special Directivă 75/439/CEE
EUR-Lex () [Corola-website/Law/175660_a_176989]
-
mediu. ┌──────────────────────────────────────────────────────────┬───────────────────┐ │ Obiectiv relevant a) asigurarea că deșeul este recuperat sau eliminat fără │ │ │periclitarea sănătății umane și fără utilizarea de procese│ │ │sau metode care ar putea afecta mediul și mai ales fără: ● risc pentru apa, aer, sol, plante sau animale; sau ● cauzarea disconfortului prin zgomot și mirosuri; sau Secțiunea 15 Programele de Conformare și Modernizare 13.5. Habitate speciale * Font 8* Răspuns Ați identificat Situri de Interes Comunitar (Natură 2000), Dacă nu, treceți la Secțiunea │ │arii naturale protejate, zone speciale de conservare
EUR-Lex () [Corola-website/Law/248006_a_249335]
-
mediu. ┌──────────────────────────────────────────────────────────┬───────────────────┐ │ Obiectiv relevant a) asigurarea că deșeul este recuperat sau eliminat fără │ │ │periclitarea sănătății umane și fără utilizarea de procese│ │ │sau metode care ar putea afecta mediul și mai ales fără: ● risc pentru apa, aer, sol, plante sau animale; sau ● cauzarea disconfortului prin zgomot și mirosuri; sau Secțiunea 15 Programele de Conformare și Modernizare 13.5. Habitate speciale * Font 8* Răspuns Ați identificat Situri de Interes Comunitar (Natură 2000), Dacă nu, treceți la Secțiunea │ │arii naturale protejate, zone speciale de conservare
EUR-Lex () [Corola-website/Law/248007_a_249336]
-
corespunzător informația notificată de către comandanții navelor, în conformitate cu prevederile art. 6; ... b) să se asigure că formalitățile legate de utilizarea instalațiilor portuare de preluare sunt simple și rapide, pentru a stimula comandanții navelor să utilizeze aceste instalații și pentru a evita cauzarea unor întârzieri inutile navelor. ... (4) ANR trebuie să verifice și să analizeze reclamațiile comandantului navei cu privire la deficiențele instalațiilor portuare de preluare prevăzute la art. 4 alin. (4) și să transmită Comisiei Europene un raport privind concluzia analizei efectuate. ... (5) Activitatea
EUR-Lex () [Corola-website/Law/244528_a_245857]
-
corespunzător informația notificată de către comandanții navelor, în conformitate cu prevederile art. 6; ... b) să se asigure că formalitățile legate de utilizarea instalațiilor portuare de preluare sunt simple și rapide, pentru a stimula comandanții navelor să utilizeze aceste instalații și pentru a evita cauzarea unor întârzieri inutile navelor. ... (4) ANR trebuie să verifice și să analizeze reclamațiile comandantului navei cu privire la deficiențele instalațiilor portuare de preluare prevăzute la art. 4 alin. (4) și să transmită Comisiei Europene un raport privind concluzia analizei efectuate. ... (5) Activitatea
EUR-Lex () [Corola-website/Law/252946_a_254275]