607 matches
-
admiri ceea ce te depășește. În principiu, fiecare dintre noi poate, dacă are timp pentru asta și interesul nu îi lipsește, să acceadă la orice domeniu: fizică atomică, astrologie, filozofie sau cultură japoneză. Altminteri, orice domeniu în care nu am investit cazna necesară pentru înțelegerea lui mă depășește și este de preferat ca în privința lui să nu am opinii. Filozofii se învață așa cum se învață matematica și așa cum un matematician nu poate acoperi decât un domeniu anume al matematicii, un profesor de
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
te ai retras deoparte, cam părăsit de muze (I 8). Ranchiuna acestui personaj răuvoitor se trage din propria aspirație zadarnică la gloria literară, umbrită de succesul lesnicios al lui Horațiu care dobândește cu ușurință faima, fără a fi chinuit de caznele travaliului poetic : Ah ! El e de vină/ Că din întunecime nu pot ieși-n lumină/ .../ Și însă ce-i Horațiu ?... Un om fără simțire,/ Iar nu, ca mine, suflet hrănit cu amărâre,/ Nu zbuciumat ca mine de al furorei spasm
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
el spune că își ispășește astfel fărădelegile și cusururile, mândria și dorința de cunoaștere : de multe/ și grelele-mi păcate [...] De trufie, cred, pentru-a fi vrut/ să văd prea mult (I 1). Tiresias, Oedip și tatăl Anei răscumpără prin cazna orbirii accesul la adevăr. Așadar, în piesa sa mitologică, Nicolae Ionel urmează strâns tragedia lui Sofocle, nu fără a deplasa anumite accente ale originalului pentru a accentua o trăsătură a eroului doar sugerată de autorul antic sau pentru a căuta
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
Într-un local insalubru, dar nespus de colorat de pe strada Sant Jeroni, mîndria și sufletul Ravalului. Scurtează, Fermín, pentru Dumnezeu. — Asta și făceam. Fapt este că, o dată ajuns acolo, dîndu-mă bine pe lîngă cîțiva din obișnuiții locului, vechi tovarăși de cazne, am Început cercetările În privința numitului Miquel Moliner, soț al Mata Hari-ei dumitale, Nuria Monfort, și presupus intern În hotelurile penitenciare ale municipiului. — Presupus? — Mai bine zis ca oricînd, fiindcă trebuie să spunem că, În cazul ăsta, Între participiul trecut și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
e chiar mai rău așa? Dumitale îți vine să râzi, ți se pare o neghiobie, dar, având oarecare imaginație, te poate încerca și o asemenea idee. Ia gândește-te ce se întâmplă, de pildă, în cazul torturii: dureri și răni, cazne trupești, deci toate acestea te distrag de la suferința sufletească, încât numai rănile te chinuiesc până mori. Însă, poate, cea mai puternică, cea mai mare durere nu ți-o provoacă rănile, ci faptul că știi sigur că mai întâi peste un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
finalul în care este conținută dezlegarea uneia dintre cele mai mărețe probleme ale vremii de atunci și de acum! Criminalul sfârșește prin a se duce și a se autodenunța clerului și se predă în mâinile guvernului. Să ne întrebăm ce cazne îl așteptau după obiceiul timpului de atunci, ce roți, ce ruguri și focuri? Cine l-a împins să se autodenunțe? De ce nu s-ar fi oprit, pur și simplu, la cifra șaizeci, păstrând secretul până la ultima suflare? De ce să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
unui om care a avut de suportat chinuri groaznice încă înaintea răstignirii, răni, torturi, care a fost bătut de străjeri, bătut de mulțime pe când își ducea crucea în spate și a căzut sub cruce, și, în sfârșit, care a îndurat cazna pe cruce timp de șase ore (cel puțin așa rezultă din calculele mele). Ce-i drept, este chipul unui om de-abia coborât de pe cruce, adică unul care mai păstrează în el multe urme ale vieții, multă căldură; nimic n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
sau să fac lucrul cel mai îngrozitor dintre cele considerate îngrozitoare pe lume? În ce încurcătură s-ar pomeni tribunalul, având în vedere sorocul de două-trei săptămâni care mi-au mai rămas, în condițiile când au fost desființate torturile și caznele? Aș muri confortabil în spitalul lor, înconjurat de căldura tuturor și vegheat de un doctor amabil, poate mai confortabil decât la mine acasă. Nu înțeleg cum de oamenilor aflați în situația mea nu le trece prin cap această idee, cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
ea. Ai auzit? Ți-ai satisfăcut curiozitatea? Ești mulțumită cu asta? Și fugi spre casă. — Nu, domnul meu, de-acum n-o să pleci, îl opri Lizaveta Prokofievna pe prinț. Fii bun și hai la mine acasă ca să ne lămurim... Mare caznă, și-așa n-am dormit toată noaptea... Prințul o urmă. IXtc "IX" Intrând în casa ei, Lizaveta Prokofievna se opri chiar în prima cameră; mai departe nu putu merge și se lăsă pe un pat, obosită de tot, uitând până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
în care acesta depinde de Divinitate. Totul se bălăcește în neant. Iar neantul în el însuși. Ostenit de a scoborî clipă de clipă din Dumnezeu... Și lipsa aceasta de popas, numită "a trăi"... Nu te istovești în muncă, necaz și caznă, ci în căința umbletului prin lume, cu umbra lui Dumnezeu în spate. Nimic nu e mai propriu făpturii ca oboseala. Cum mi se despică duhul și mi se clatină cugetul! Cine să-mi stingă negura senzuală din sânge și vuietul
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
nu-i bine să renunțe spiritul. Astfel, România nu este o țară tragică. De Dumnezeu, n-am stat niciodată prea departe. Există o literatură populară, cu mai multe povești în care El se plimbă mai des ca printre noi? Mâhnirea, cazna și necazul acestui popor au ridicat multe scări între pământ și cer. Bisericile n-au trebuit să provoace înălțimile. Ce fioruri trebuie să fi cunoscut Evul Mediu, oamenii din timpul lui, care făceau cerc cu casele lor în jurul catedralelor? Orgoliul
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
Însemnări”. În această calitate de ,,martor” și participant la ace pun În fața cititorilor mei, folosind un capitol al cărții lui Cezar Zugravu intitulat ,,Metodele de tortură aplicate de torționarii din securitate, din Închisori și din lagărele de exterminare” (p. 270-281), caznele pe care le-a suportat și Tăcu În aceeași perioadă: 1. Înjurăturile cele mai abjecte; 2. Loviturile așa-zise ,,libere”, Încălțat cu cizma; 3. Bătaia la tălpi; 4. Bătaia la palm a din lemn rezistent; 5. Prinderea anchetat special; 6
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
continuare la ea, deoarece consideră acest gen literar un titlu de glorie pentru oratori. Din păcate, nu e capabil nici de epopee, nici de altele. Pledoariile se pare că-i reușesc cel mai bine. Altminteri, toate lucrările lui poartă pecetea caznei la care se supune, chiar și ope ra la care muncește acum, o comparație între tatăl său și Cicero, în care dorește să-i acorde premiul de onoare lui Pollio. Lui Gallus însă îi lipsește talentul tatălui său. Acel talent
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
doar de niște neoane fără intensitate, care nu se sting niciodată, mai conștiincioase ca lumina soarelui, dar la capătul coridorului observăm o luminiță pâlpâind intermitent, un copil complet chel, cu brațe slăbuțe, aprinde și stinge un întrerupător, iar eu văd cazna din ochii lui Udi, care încearcă să se ridice, lasă naibii întrerupătorul ăla, strigă el, nu ai altceva mai bun de făcut, nu văd nimic aici, îmi stric ochii. Ce s-a întâmplat cu tine astăzi, îi șoptesc eu, de ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
care să le rostească în minte, ca o garanție a propriilor resurse creatoare. De fapt, e firesc să începi un an nou cu niște cuvinte noi. Eu propun, ca să nu spună gurile rele că mă sustrag tocmai de la propriile mele cazne jucăușe, velolingvia (capacitatea de a vorbi ca o bicicletă, întorcând pe toate părțile aceleași cuvinte și agățându-ți tivul de la fustă în argou înțepătoră, babotors (când un arab înfiorător exploatează femeile bătrâne cu păr lung și alb și le folosește
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2191_a_3516]
-
tu colea lângă mine. Vasâle se așeză cu grijă. Nu ești mulțumit de mine? - zise Vodă. Nu trăiești tu bine acilea? — Ba trăiesc, bogdaproste - zise feciorul, brusc trezit. — Ți-am greșit eu cu ceva? - continuă Vodâ. Te-am pus la cazne? Ți-am omorât copilașii? Ba nu, ferească sfântu! - tresări Vasâle. Atunci de ce bei atâta? — De bucurie, Măria-Ta - zise repede Vasâle. — Măi, măi! - se miră Vodă. Și mai sunt care beau ca tine? — Toată țara, Măria-Ta! - răspunse Vasâle. Unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
că numai dacă realiza un contrast izbitor și de bun gust se putea salva cât de cât ca aspect, putea să șadă alături de Trofin fără să aibă sentimentul că-i este și lui mamă. Și apoi tortura pe scaunul de cazne, întinderea tenului, aburirea, masarea, atâtea operații neplăcute ce trebuiau suportate... Își aminti de un fost client de-al ei: într-o zi, când o văzuse ieșind de la coafor, îi spusese că ar da un ciubuc bunișor cosmeticienei, ca să fie mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
ca niște oameni „de dreapta“ veritabili, serioși și preocupați de scăderea indicelui Dow Jones la bursa new-yorkeză, să dea din palme. „Stângiștii“ lui Mircea Geoană au completat tabloul, prin folosirea eficientă a coardelor vocale, cu scandări gen „pe-se-de! pe-se-de“. Iar cazna șefilor de partide a fost lovită, sec, de filmul difuzat, în acel moment, pe Pro TV. Celularul, thriller SUA-Germania, cu Kim Basinger răpită de niște nenoriciți și, evident, salvată într-un final apoteotic, a surclasat în audiențe emisiunile despre alegeri
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2189_a_3514]
-
viață, vocația. Am făcut o școală tehnică electroenergetică. Am și lucrat câțiva ani. La înaltă tensiune. De fapt, la cea mai “Înaltă Tensiune”, căci nu-mi plăcea deloc ceea ce făceam, iar munca era, pentru mine, nu o plăcere, ci o caznă, opt ore de amară captivitate zilnic. Doream să scap de această ocupație, doream să mă reprofilez. Și-am făcut-o” “Ciudat, însă, cum se-mpacă, la tine, poezia cu abstractul matematic” “Să nu uităm că și matematica are poezia ei
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
sclipeau; să fie cu adevărat întocmai cum vede? Dacă nimic deosebit nu se întâmplase, totuși se petrecuse ceva. Nu mai putea fi ca înainte. A mai avut încă o dată noroc și a mai scăpat de o încercare. Atâta chin și caznă cine-ndură... De unde știe vorbele astea, cum de-i răsună în minte? Nu mai are mult și o să împlinească 76. Câți ajung la vârsta asta? Sau câți ajunși la vârsta asta mai au norocul să scape, ca ea? De aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
căreia i se adresau, un val de vorbe care construiau drumuri, forme, destine, evenimente, răscruci de vieți, vorbe adunate și adunându-se, înmulțindu-se, chemându-se unele pe altele, făurind o lume de vorbe, umplând-o cu mirosuri, tremur, răsuflu, cazne, iubire, ură, bătrâna doamnă îl privea și asculta dând din cap și dintr-odată el, Andrei Vlădescu, înțelegând că din vorbele lui nu răsar decât himere ce se vor prăbuși la un simplu suflu, luând-o de la capăt cu alte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
bucuria de a împărtăși soarta omului drag și de a-și uni destinul cu al lui printr-o dublă sinucidere. Tomoe este fantoma femeii ce dorește cu disperare să-și încheie viața alături de Yoshinaka, dar care sfârșește prin a îndura caznele unei morți solitare, pedeapsă a unei nemăsurate iubiri. Generalizând, putem afirma că, dincolo de acest exemplu emblematic, întoarcerea fantomei e întotdeauna o mărturie a imposibilei, inacceptabilei separări de ființa iubită, dar și de lume, de viață. Forța mereu prezentă a dragostei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
ridicau potirul cu ambele mîini. Tare se mai Înfierbîntau cînd cineva Îi Încontra ori le nesocotea Învățătura, și vai de acela care s-ar fi Îndoit de viața veșnică sau grădina raiului. Atunci, cu vorbe Însuflețite și amenințătoare, Îi Înfățișau caznele ispășirii veșnice. „Să vă fi ferit zeii“, avea să consemneze un păgîn, „de limba lor ascuțită și de blestemele lor“. Tare se mai pricepeau să-i amăgească pe neîncrezători cu vorbe mieroase, cu făgăduieli ori Înfricoșări; de cum și-au răsfirat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
Împreunîndu-și sinistru cioturile mîinilor a rugă, care se terminau la coate Într-o piele smochinită, cîrpitura jumătății de braț schilod. Oare tot coșmar era mîntuirea asta a lui? Poate era coșmarul purgatoriului, unde trupul trebuia să se abată, drept supremă caznă și suprem avertisment dat trupului păcătos, căci doar În grozăvia acelui loc sufletul, Înaintea izbăvirii sale, poate să-și amintească de iad. O fi fost un coșmar, golgota trupului și a sufletului său, dacă n-o fi fost chiar iadul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
Antichrist cucerind Sfînta Rusie, de aceea va ordona ca În toate cele trei sute șaizeci și opt de biserici moscovite să se citească la liturghii și unele pasaje din acea scriere. Astfel Încît, preceptelor aspre ale Bibliei, care provăduiau dreptate și cazne, li se vor alătura și cele din misterioasa Conspirație. În care, măcar la prima vedere, găseai tot ce aveau cărțile sfinte: precepte și cazne pentru acei care le-ar fi Încălcat. Apariția sa fiind am tot atît de misterioasă ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]