707 matches
-
Cel care nu-l regretă nu are inimă." Iar cel care nu poate pătrunde adîncurile acestor cuvinte nu va înțelege niciodată sufletul poporului rus. Un trup de citit Ea își alesese rozul, albastrul a fost însă ultima ei culoare. Albastrul cețos al girofarurilor ce luminau cu flash-uri întreaga scenografie a accidentului; albastrul regulamentar al uniformelor; albastrul me talic al Buick-ului; albastrul de lagună al garniturilor interioare. Al bastrul pal, de un azuriu impetuos, al unei rochii mini, tip Barbie, cu
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
absurdă că ați fi fost colegi de liceu că erați amândoi morți-copți după aceeași puștoaică (dintr-a IX-a B) încet încet ți se face rușine simți cum îți ard obrajii (exact ca în copilărie) Îndrugi încurcat scuze tot mai cețoase mai puerile îi strigi că peste două minute îți pleacă ultimul tren ,,salut bătrâne''mai prinzi din fugă aceste ultime vorbe guturale molfăite între gingiile știrbe apoi trenul se urnește taie acum câmpii aiuritor de albe pe bancheta din fața ta
Poezie by Eugen Bunaru () [Corola-journal/Imaginative/8573_a_9898]
-
săi de o strălucire nepământeană o atitudine diferită: o înțelepciune în același timp sălbatică și glacială, afirmând lumea Voinței"98. Regimul nocturn sugerează deopotrivă lumea către care deschide studiul lui Freud, Interpretarea viselor, o lume fantasmatică în care revin configurate cețos expresii ale angoasei existențiale. Singurele personaje cărora le putem vedea fața par cufundate în somn, un somn care ia un aspect letal. Umanitatea proiectată într-un cosmos închis oricărei explicații pare la rândul ei prizoniera angoasei. Trupurile sunt purtate într-
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
apariții, Maria Magdalena, ori poate sfântul Ioan, pentru că este greu de decelat în ce privește făptura fantomatică care pare să vegheze scena. În mijlocul cerului întunecat se deschide un ochi de lumină, insuficient pentru a lumina scena, amplificând parcă mai mult caracterul ei cețos. În Noua revistă română 240, apar reproduse două fragmente de triptic cu subiect religios, de un simbolism difuz, semnate de Vermont; Iisus care predică, pe măsură ce, în fața lui, sunt aduși bolnavii, generează un efect de siluetă, o imaterialitate pe care pictorul
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
ecou iconografiei simboliste, a aparițiilor și viziunilor precum cea din tabloul lui Alphonse Osbert, Viziunea (1892), înfățișând-o pe Sfânta Geneviève, patroana Parisului. Speranța se află înconjurată de toată această umanitate contorsionată, dar și cu ceva din hieratismul difuz, nimbat, cețos al lui Carrière, dar în altă gamă cromatică. Speranța este însă una din ipostazele acestor femmes fragiles simbolisto-decadente, iar acest fapt, în contextul tabloului său, este în măsură să potențeze forța viziunii care luminează întregul ansamblu. În același timp, această
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
392. Avem figura sensibilă a unei femei al cărui chip exprimă deopotrivă tristețea și visarea, ieșind astfel din convențiile academice ale nudului. Pictorul înregistrează înainte de toate o état d'âme, expresia chipului fiind asociată unei gesticulații patetice cu un fundal cețos care evacuează reperele unui cadru determinat. Corpul acestei femei apare eterat, suspendat cumva într-o trăire care nu evocă nimic material, niciun context de ordin fizic. Dematerializat, corpul devine complementar stării care-i imprimă o postură, gestul unei mâini pe
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
crea viziuni diafane ce se perdeau în atmosfere cenușii, peysage și ființe nebuloase: o altă cale spre care îl împingea temperamentul său de oriental obișnuit cu lumina limpede, cu culoarea caldă, cu viața iar nu cu spectrele ce populează atmosfera cețoasă a țărilor de nord"426. Chiar și așa, pânzele sale nu pierd nimic din atmosfera onirică, misterioasă, iar influența mitologiei greco-latine nu dispare, de unde și nenumăratele teme grecești sau peisajele care includ ruinele unor temple. În mitopoetica lui Loghi, un
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Salomeea apare ca o soră care-și plânge fratele ucis, sau ca o femeie care-și jelește soțul sau iubitul mort. Chipul Salomeei a fost înnobilat prin suferință, s-a spiritualizat prin ecou cu hieratismul pe care-l degajă chipul cețos al sfântului. Surprinde gingășia gestului care nu contrariază, nu generează tensiunea specifică esteticii decadente, ci mai degrabă un sens unional, redempționist, cathartic, al unei reconcilieri în suferință a călăului cu victima. Îmbrățișarea capului are ceva suroral sau chiar marial, apropiată
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
a propriilor înclinații artistice. Pictorul face acordul secret între divinitatea tutelară a casei și deviza care înscrie ermetic în blazon întregul ansamblu. Spre deosebire de salonul macedonskian care întreține o atmosferă orientală cu aromate, moliciuni de stofe grele și luminescențe misterioase, atmosferă cețoasă de fumerie de opiu, interiorul vilei Khnopff are o severitate de templu grec, severitate pe care se articulează convenabil elemente decorative ale artei nipone și un mod de a delimita spațiul "à la japonaise". O descriere elocventă a acestui spațiu
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
-i oglindă. Europa este la fel de dificil de perceput dintr-un anumit punct al Europei, și anume Franța. Concepția noastră riscă să fie viciată de acel orgoliu cultural care face din Franța țara Luminilor și a Rațiunii, opusă prea empiricei și cețoasei Anglii, prea metafizicei și nebuloasei Germanii, precum și excesului de misticism slav, subtilității retorice italiene sau sumbrei pasiuni hispanice. Concepția noastră este de asemenea viciată de infiltrarea perfidă a naționalismului în neo-europenismul francez, care, silit să cedeze Germaniei prim-planul economic
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
nu poate fi invocat decât ca o curiozitate fiindcă În decursul mileniilor subrasele rasei albe s-au amestecat. Homo eurupens (nordicii), homo mediteranuslui. Ceilalți factori fizici au contribuit Însă la formarea sufletului românesc. Dacă cei care trăiesc Într-un cadru cețos sunt firi reflexive, Închiși, interiorizați, concentrând totul În adâncurile lor lăuntrice, ceilalți proiectează totul În afară, sunt deschiși la impresiile clare și au o imaginație intensă. Frigul va adăuga forțe noi corpului, Îi vor da o mai mare energie fizică
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
din fildeș. Și firul pe care-l toarce pare a fi foarte fin. Cît e ziua de lungă lucrează fără răgaz în spatele acelor perdele. Nu se oprește din lucru decît la căderea nopții. Iar noaptea vine repede în acest anotimp cețos și pe stradă aceasta atît de îngustă. La ora cinci Clarimonde pleacă de la fereastră. Nu am văzut niciodată lumină în camera ei. Cum arată? Nu știu exact. Părul său este negru și ondulat și este palidă la față. Nasul e
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
sale interpretative și le face explicite variază și el. Să comparăm, de exemplu, următoarele descrieri de locuri: c) Dincolo de formele rotunde sau țepoase din adîncimea care ne înconjoară, plantații nesfîrșite de cocotieri se întind pînă departe în zarea albastră și cețoasă, unde șirurile de munți se înalță ca niște fantasme. Lîngă mine, o coastă de munte gri-violetă, crestată și crenelată, se întinde în sus sub forma unui dinte de fierăstrău, pieptănînd norii albi, ale căror umbre întunecate se întind la întîmplare
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
Modul în care cititorului îi sînt sugerate aceste interpretări diferite depinde de mediu, dar principiul producerii sensului este același atît în artele vizuale, cît și în cele ale cuvîntului. În Doamna Bovary, culoarea ochilor eroinei variază, ei sînt pe rînd cețoși, negri, albaștri și căprui, în funcție de focalizatorul prin care cititorul o privește. Cuvintele cu care sînt redate aceste descrieri incompatibile nu dezvăluie diferența între focalizatori. Poate că Flaubert a fost pur și simplu indiferent sau neglijent. Dar pentru a înțelege opera
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
ajutase să debutăm, spunea despre el că "are geniu" și făcea din mână în aer elipse largi însoțite de înjurături de admirație, adică unul ca el nu mai există și se îneca de entuziasm spunând aceste cuvinte... Povestirile lui erau cețoase, viziuni de vis, adesea de coșmar, cu roboți care prind viață și ucid pe creatorii lor... Frankensteini văzuți la cinema, sau oameni invizibili care terorizau pe dușmanii lor... Țineam la el, avea un umor pe care îl exprima și prin
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
prea prietenos. Când a auzit că vreau să debutez, că adică sunt scriitor, i-a sărit țandăra. - Ce e asta, toți vreți să ajungeți scriitori, de ce nu vă apucați să învățați o meserie? Umblați toată ziua prin cârciumi, scrieți lucruri cețoase cu care umpleți revistele și nu munciți, să vi se dea, altceva nu știți... Eram în biroul lui și era singur, însemna că era mare șef... La intrare zărisem o sală imensă, cu zeci de funcționari, toți la un loc
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
adăpost vremelnic? Dar corespondența? încercase vreodată să își caute vreo locuință în cartierul Pripp? Dar la țară?... Lista întrebărilor era lungă. Riva răspundea, uneori vag, deseori ezitând. După o oră, era la curent cu întreaga ei viață. Prima copilărie era cețoasă. Își amintea cum părinții ei erau întotdeauna pe drumuri, căutând locuri din ce în ce mai îndepărtate de oraș în încercarea disperată de a scăpa. Și mereu îi ajungea din urmă birocrația secretarilor Marelui Judecător. Statutul de grup era invariabil refuzat comunității din care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
DE AEROTAXIURI. EL ȘI MARIN SE CUNOȘTEAU FOARTE BINE, TOTUȘI MARIN TREBUI SĂ SPUNĂ PAROLA PENTRU ZIUA RESPECTIVĂ ȘI MOTIVUL VIZITEI. GRAV, OFIȚERUL SUNĂ CONTROLUL AERIAN DE LA CURTE PENTRU A VERIFICA INFORMAȚIILE. ABIA ATUNCI DECOLARĂ. 11 Aerotaxiul înainta prin universul cețos și fumegând al uzinelor și mahalalelor care alcătuiau cartierul Pripp. La un moment dat, o navă de control, strălucind de albeață și cu linii suple și aerodinamice, se apropie de ei. Radioul hurui: "Identificați-vă". Ei se executară și aerotaxiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
de intuiție, aș evacua întregul oraș. Asupra grupului se lăsă o tăcere de mormânt. 41 Podrage întrerupse primul tăcerea și pentru prima dată de la începutul acestei crize prelungite părea irascibil. ― E doar o impresie, David? Marin șovăi. Își simțea mintea cețoasă, aproape lichefiată, îi fu greu și să se concentreze asupra întrebării puse. Privi în jurul lui, uluit de cât de neclar și îndepărtat părea totul. Oamenii erau ireali, sala întunecoasă. Podrage se aplecă înspre el: ― Nu îmi pot imagina ce ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
lor. Știu foarte bine, știți și dumneavoastră. V-ați fi convins, de altfel, că mă pricep... n-ați fi rezistat, v-ar fi tulburat, sunt convins, ca pe orice artist, modul cum am receptat adevărul pe care îl promiteți. Încă cețos și aparent haotic. Arta e fundamental ambiguă, cred că știți. Adevărul ? Cuvânt mare, umflat. Adevărul artei dumneavoastră nu sare în ochi. — Simțiți, totuși, că înțeleg, nu-i așa ? O artistă. Prietenă a lui Hariga. Luc îi spuneți, nu ? Două elemente
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
ani, nebună. Exactă și himerică, rupând masca pe care o întreține cu atâta ferocitate. Am privit-o cu oroare și umilință și n-am putut s-o iubesc !“ Strigăt nu întru totul credibil, plin de patetica nemulțumire care răvășea sufletul cețos și fragil al fetei. Fusul trupului tânăr și abrupt trasa, în fumul dimineții, lungi dâre albăstrui. Fraza s-a dovedit, totuși, rezistentă, păstrând nu numai lamentația, apelul de-o inimitabilă fervoare al seducătoarei mele interlocutoare, ci și o șansă spre
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
ceasul amurgului, o gogoașă uriașă și grea, pântecul unei dihănii diforme, întinsă peste lume, cuprinzându-i și stingându-i nervii, nerăbdarea, neliniștile. Aburii transpirației s-au tot strâns și s-au amestecat. Trupuri rostogolite, înghesuite. Calmul după-amiezii, oboseala, somnul, lene cețoasă. Tânărul rătăcitor printre semeni, dăruindu-le suava sa indolență, nu se poate fixa. Interesul egal pe care îl arată întâmplării, neprevăzutului este al unei plictiseli fără leac. Nimic nu-l atrage destul pentru a-l angaja, își dă ființa oricui
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
Iureșul îl reprimește. Chipuri grăbite. Se lasă dus, în vârtejul viu al orei. Bucuros că se află între ceilalți, că există. Străzi jilave și reci. Destul un pas neatent și gata, ai alunecat... Talpa se afundă, mocirloasă. Cerul pe umeri, cețos. Bătaia aripilor fumurii, gata să se atârne în norul alburiu al zilei. Spre care se și ridică, neatent. „Hei, domnu’... v-au căzut foile !“, strigă cineva. Pasul lunecă, mâinile foarfecă ceața. Trupul se sucește brambura, piruetă de clovn. Din buzunarul
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
între solitar și solidar, alta în care unui ins prins de sălbatici i se umplea gura cu sare... Ultima și cea mai lungă povestire se numea "Căderea". Se petrecea la Amsterdam și evoca obsesiv canalele semicirculare și porumbeii acestui oraș cețos, care peste ani avea să-mi devină atât de familiar. Știu ziua și ora, poate și clipa când s-a petrecut faptul astral al vieții mele, la fel de important ca și concepția, ca și nașterea mea. Eram adâncit în "Căderea" lui
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
pentru cuvintele pe care mi le-a spus nu foarte demult, dar și ca pe un tandru omagiu. Cum am devenit poet înainte să-mi pun această întrebare, pentru care de altfel nu o să mă apuc să plonjez în zona cețoasă a primei copilării, unde se spune că se află rădăcinile complexu-ale ale spiritului creator, și nici să pornesc într-un anabasis prin zona tulbure a visului (prefer să încerc lucrurile astea în literatura propriu-zisă), mă văd silit să-mi pun
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]