497 matches
-
dovedi a fi, la o cercetare mai atentă, un pat-canapea învelit în cuverturi pseudoturcești zdrențuite, dar era destul de comod. Bucătărioara lui Findlay era chiar lângă salon, așa că am putut continua conversația în timp ce el își făcea de lucru cu ibricul și ceainicul. — E un apartament minunat, am spus. Stați de mult aici? M-am mutat în el pe la începutul anilor ’60 - aproape imediat după ruptura cu familia Winshaw. Parțial ca să scap de supravegherea poliției, după cum am spus: dar am avut și motive
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
am văzut cum se întunecă brusc la față, dezamăgit. — O, făcu el. — V-am spus. Însemnarea lui Lawrence conținea doar trei cuvinte, scrise cu majuscule. Ele erau biscuit, brânză și țelină. Ibricul începu să fluiere. Findlay opri gazul și umplu ceainicul, apoi se aplecă din nou asupra mesei. Privi atent mesajul aproape un minut: îl întoarse, îl răsuci, îl ținu în lumină, îl mirosi, se scărpină pe cap și îl mai citi de câteva ori. — Asta-i tot? rosti el în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
exact, ai ochii tatălui tău. Și atunci m-am ridicat și am ieșit, dar știi cât de apropiate sunt mesele la Mandarinul și eu eram furios și mă grăbeam. M-am ciocnit de masa unei perechi și le-am răsturnat ceainicul și nu m-am oprit. Am ieșit direct în stradă și nu m-am uitat dacă mama venea după mine. Am ieșit drept în stradă și nu m-am întors în apartament decât la miezul nopții. Iar mama plecase deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
nici nu le aud, tocmai pentru că nu-s importante. Bărbatul de pe patul de sus se-ntoarse cu fața la perete. Femeia din bucătărie Îi făcu semn doctorului că apa e fierbinte. Tatăl lui Nick intră-n bucătărie și turnă cam jumătate din ceainicul mare Într-un lighean. Apoi puse-n apa rămasă În ceainic câteva lucruri pe care le scoase dintr-o batistă. — Astea trebuie să fiarbă, zise și apoi se spălă pe mâini În apa din lighean cu o bucată de săpun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
patul de sus se-ntoarse cu fața la perete. Femeia din bucătărie Îi făcu semn doctorului că apa e fierbinte. Tatăl lui Nick intră-n bucătărie și turnă cam jumătate din ceainicul mare Într-un lighean. Apoi puse-n apa rămasă În ceainic câteva lucruri pe care le scoase dintr-o batistă. — Astea trebuie să fiarbă, zise și apoi se spălă pe mâini În apa din lighean cu o bucată de săpun adusă din sat. Nick privea cum tatăl său Își freacă mâinile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
cu o tavă pe care erau o cană mare pentru cafea și un pahar pentru coniac. În mâna stângă avea o sticlă de coniac. Le lăsă pe masă și un băiat care-l urmase turnă cafea și lapte din două ceainice strălucitoare cu mâner lung. Manuel Își scoase basca și chelnerul Îi observă coada prinsă pe creștet. Îi făcu cu ochiul băiatului cu cafeaua În timp ce turna coniacul. Băiatul privi curios chipul palid al lui Manuel. — O să lupți aici? Întrebă chelnerul În timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
ușii de la intrare mișcîndu-se Încet, halucinant de Încet, poate nici nu se mișca, era apăsată cu un milimetru pe minut, ne-am ținut respirația privind-o hipnotizați, la un moment dat s-a oprit, am expirat amîndoi fîsÎind ca niște ceainice Înfricoșate, apoi a revenit la fel de lent, cu mare grijă, la poziția inițială. A doua zi am găsit În Herăstrău, la expoziție, un Browning În ediție bibliofilă. L-am luat. Nu puteam risca, doar ne făcusem atîtea planuri (mobilă, reparații prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
moarte. Dar cele două imagini cu care rămîi după ce-nchizi cu un sughiț romanul sînt: prima, tataie lingînd sîngele menstrual al Consuelei (mai erotică decît așa ceva nu-i nici felația pompierului), cu un tampon apărînd virtual a doua zi Între ceainic și felia cu unt; și a doua, omul pădurii („cu sexul te duci Înapoi În pădure”) suferind din cauza pierderii Consuelei și, ca orice bătrîn, masturbîndu-se În fața pianului Înainte sau În timp ce cîntă Beethoven, Bach, Scarlatti, Purcel, și Schubert. A doua situație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
alta, cu aceeași panică în ochi, și inginerul încercă zadarnic să le încurajeze, să le facă să vorbească. Doamna a voit să servească ceaiul, dar s-a răzgândit și a lăsat-o pe Maitreyi sa facă aceasta. Din greșeala nu știu cui, ceainicul s-a vărsat pe tavă și pe pantalonii lui Lucien, și atunci toți s-au repezit să-l ajute, inginerul și-a pierdut calmul și a început să-și certe familia, aspru, în bengali, iar Lucien se scuza în franțuzește
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
Shirley. N morții măsii. Am auzit eu expresia că vine-o pizdă pe conductă, dar cu siguranță că asta vine din receptor. Îl văd pe Gillman Într-un colț lîngă chiuvetă cum ridică ceașca mea cu Hearts și gesticulează spre ceainic cu mîna liberă. — Shirley, spun eu concis. Verific dacă mai am Kit-Kat În sertar. Încă mai am cîteva. — Bruce... trebuie să te văd. Trebuie să vorbim. Îi fac lui Dougie un semn Încurajator cu degetul mare de la mînă. — Despre ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
bune? O abordare imparțială. Mărește credibilitatea și În politică și În relații! — Ți-am spus. Am plecat. Pa. — Pa. Pun receptorul jos. Ce-o vrea vaca asta bulangioaică de la mine? Avem și așa destule necazuri de rahat. Mă duc la ceainic, unde Gillman și Ray Lennox stau la discuții. — Gascoigne a avut dreptate, pînă și Best a spus-o. Nu egzistă niciun bărbat adevărat care să nui fi tras o palmă nevestisi. Toate porcăriile alea liberale aiurite. Dacă iea depășește limita
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
făcut câlți ? Iadeș nu voia, dar privi spre Pârnaie, care nu zise nimic, și atunci împinse sacul și-l desfăcu. Din el se revărsară câteva vechituri alese cu grijă, râșnițe de cafea din alamă, fiare de călcat cu jăratec, un ceainic din cupru. — Ceva argintărie n-ai ? se interesă Calu, răscolind cu copita prin gura sacului. Apoi, luminat de-o idee : Da’ ceva verighete prin buzunare... ? Cum era lesne de bănuit, îi răspunse o tăcere încăpățânată. Calu nici nu se aștepta
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
bucătărie? — Nu, de propriile lor bucătării. Fiecare palat își are bucătăria și bucătarii săi. — Te rog să iei un taburet și să vii să-mi ții companie cât mănânc. An-te-hai se supune. Când iau o ceașcă, An-te-hai se întinde după ceainicul aflat în celălalt colț al mesei. Îmi toarnă ceai de crizantemă. Nu-mi ia mult timp să înțeleg că An-te-hai are darul de a-mi anticipa nevoile. Cine e? mă întreb. Ce a făcut ca un băiat dulce și isteț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
să intre. Eunucii patrulează prin palat în schimburi, astfel încât întotdeauna este cineva treaz. An-te-hai doarme adânc pe jos. Eunucul-șef Shim m-a mințit când mi-a spus că mi-a dat oameni care nu sforăie. An-te-hai sforăie ca un ceainic care dă în clocot. Însă lucrurile se vor schimba mai târziu, când, după ani de izolare, agonie și teamă, sforăitul lui An-te-hai va deveni cântecul Cerului pentru mine. Dacă nu-l auzeam, nu puteam să dorm. În timp ce stau trează, gândurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
povestești chestia asta, șopti Jill. După ce plecară toate, mi-am Îndreptat atenția spre englezul beat de pe canapeaua mea. —Cafea sau ceai? Un gin tonic ar fi super, iubire. Mi-ar prinde bine un ultim pahar În momentul ăsta. Am pus ceainicul la fiert și m-am așezat pe scaunul din fața lui, fără să mă pot apropia mai mult, căci duhoarea de alcool era copleșitoare. Emana din porii lui În felul acela unic al tipilor care au băut toată noaptea, Învăluind totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
inutilitatea și absurditatea acțiunilor lor, dar, cu toate acestea, se simt nevoite să efectueze diverse comportamente ritualice. Știu că nu au mîinile murdare sau pline de microbi, știu că nu va lua foc casa dacă nu au scos din priză ceainicul electric. Deoarece își dau seama cît de irațional este acest comportament, multora le este rușine de acțiunile lor și fac tot posibilul să-și ascundă simptomele față de familie, prieteni și, din nefericire, chiar față de medici. Este extrem de important ca terapeutul
Psihoterapia tulburărilor anxioase () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
câte trei copii trebuie să formeze fie un elefant, fie un palmier, prin cooperare imediată. Cu cât se dau instrucțiunile mai repede, cu atât jocul este mai dificil și mai amuzant. Evident, grupul poate inventa alte forme, de exemplu: un ceainic (toarta, forma rotundă, tubulețul prin care curge ceaiul etc.). 7. SCENETĂ CU PĂPUȘI DIN șOSETE 8. TOȚI DE ACEEAȘI PARTE Jocul începe cu poziționarea echipei tale de-o parte a unui fileu de volei. Obiectivul este de a-ți situa
Micii năzdrăvani, conflictul şi jocul by Alina Nicoleta Bursuc () [Corola-publishinghouse/Science/1683_a_3100]
-
pildă, că biografia ar fi fost redactată la oarecare răstimp de la moartea personajului, ceea ce permite și reproducerea unor convorbiri din virtualul an 2025. Capitolul cel mai interesant înfățișează „operele minore” ale „salvatorului”, schițe asemănătoare acelora care vor fi reunite în Ceainicul de argint (1983), între acestea remarcându-se Spălătoreasa și labirintul, o parabolă despre absurdul unei existențe monotone, surprinsă detaliat, cu încetinitorul, până ce contururile banalului par a se deforma după legile oniricului. Nuvelele și schițele din Ceainicul de argint demonstrează că
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290098_a_291427]
-
vor fi reunite în Ceainicul de argint (1983), între acestea remarcându-se Spălătoreasa și labirintul, o parabolă despre absurdul unei existențe monotone, surprinsă detaliat, cu încetinitorul, până ce contururile banalului par a se deforma după legile oniricului. Nuvelele și schițele din Ceainicul de argint demonstrează că lui T. îi reușește cu adevărat formula prozei scurte. Culegerea este structurată în trei secțiuni, Fizica, Metafizica și Alte formule. Cea dintâi include texte aflate la granița dintre reportaj și parabolă, în care sunt radiografiate cazuri
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290098_a_291427]
-
că lui T. îi reușește cu adevărat formula prozei scurte. Culegerea este structurată în trei secțiuni, Fizica, Metafizica și Alte formule. Cea dintâi include texte aflate la granița dintre reportaj și parabolă, în care sunt radiografiate cazuri bizare. Astfel, schița Ceainicul de argint este o parabolă despre onestitate, creată pe scenariul unei întâmplări normale și bizare în același timp, iar Chiriță și costumul tratează în același registru un caz de monomanie vestimentară. Privirea prozatorului pare a se afla la mare distanță
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290098_a_291427]
-
memorie), iar sub genericul Tragicomedii din viața de zi cu zi sunt puse în evidență câteva situații grotești, născute din obediența față de imperativele politicii oficiale, cum se întâmplă în Vin râmele. SCRIERI: Ceața și obișnuința, București, 1975; Salvatorul, București, 1979; Ceainicul de argint, București, 1983; Vin râmele, București, 1993; Români simpatici, București, 2003. Antologii: Revoluția română în direct, București, 1990. Repere bibliografice: Mihai Dinu Gheorghiu, „Ceața și obișnuința”, CL, 1976, 2; Al. Piru, „Ceața și obișnuința”, LCF, 1976, 18; Valentin Tașcu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290098_a_291427]
-
Valentin Tașcu, Ficțiunea ca negare a ficțiunii, ST, 1977, 3; Ulici, Prima verba, II, 22-24; Tudor Dumitru Savu, „Salvatorul”, TR, 1979, 51; Artur Silvestri, Un roman „modern”, LCF, 1980, 15; Mihai Dragolea, Renunțarea la culise, ECH, 1980, 8-10; Iulian Constandache, „Ceainicul de argint”, „Scânteia tineretului”, 1983, 37; Ștefania Melancu, „Ceainicul de argint”, TR, 1983, 47; Popa, Ist. lit., II, 895; Dicț. scriit. rom., IV, 506-507. O. S.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290098_a_291427]
-
3; Ulici, Prima verba, II, 22-24; Tudor Dumitru Savu, „Salvatorul”, TR, 1979, 51; Artur Silvestri, Un roman „modern”, LCF, 1980, 15; Mihai Dragolea, Renunțarea la culise, ECH, 1980, 8-10; Iulian Constandache, „Ceainicul de argint”, „Scânteia tineretului”, 1983, 37; Ștefania Melancu, „Ceainicul de argint”, TR, 1983, 47; Popa, Ist. lit., II, 895; Dicț. scriit. rom., IV, 506-507. O. S.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290098_a_291427]
-
boțit, pătat. N-a locuit, ca alții, în camere proaste, friguroase (decît în Primul Război Mondial), sordide. Nivelul său material a fost cam tot timpul acela de burghez; unul obișnuit cu confortul (îi plăceau căldura, covoarele moi, halatele de mătase, ceainicele de porțelan) și care, din cînd în cînd, dă dovezi de rafinament, sesizînd, de pildă, parfumul specific unor mobile vechi. Faptul că trage cu ochiul la lux n-a fost relevat încă. în versurile și în proza sa, din toate
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
cu bob bălos ce ochiu-și cască/ Aluaturi tapisate crescând grele/ Într-o dobitocie îngerească,/ Moi miezuri de ficați în butoiașe/ De ou de melc, înlăcrămate dulce,/ Mujdeiuri ireale, șunci gingașe/ Când sufletu-n muștar vrea să se culce,/ Și-n ceainice vădindu-și eminența/ prin fast de irizări și toarte fine/ Ceaiuri scăzute până la esența/ Trandafirie-a lucrului în sine!". Descripția estet-rafinată a unor astfel de elemente ale universului casnic, ușor dilatate sau chiar hipertrofiate candid de fapt, revalorizate de un
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]