1,795 matches
-
prima oară, cu Mișu, nu... nu ai pierdut sânge? Că doar erai fecioară, nu? Mă înțelegi ce vreau să spun... - Nu, doamnă, vai de mine! Păi ce, eu spun minciuni? Că și el se uita mirat la mine și pe cearșaf, dar nu am știut atuncea de ce... - Mda, cred că înțeleg ceva... Ori el a fost prea beat și... n-a putut să te dezvirgineze, ori tu ai avut himenul puternic sau elastic. A rezistat presiunii, destul de slabe, am priceput din
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 381 din 16 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361968_a_363297]
-
peste el și încercară să-l liniștească. Dar el nu vedea, nu auzea, gol pușcă, spăla întruna. Cineva dădu un telefon. Nu după mult timp, se auzi sirena Salvării. Câțiva inși îl luară, mai mult pe sus, învelit într-un cearșaf și se îndreptară spre ambulanță. Ud, murdar, opărit, cu privirea rătăcită, purtând încă în mâini o cârpă și o bucată de săpun, fu împins în mașina ce demară imediat. Un timp vecinii putură urmări duba ce se îndepărta și pe
NĂPRASNICA FOBIE A LUI POLICARP RESTEU de ION IANCU VALE în ediţia nr. 1892 din 06 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365983_a_367312]
-
problemele păreau să fie simple, la suprafață existau mult mai multe probleme pentru noii muncitori. Cazarea o aveam în barăci de cărămida cu zece paturi într-o cameră, cu pardoseala din cărămidă. Fiecare nou angajat primea o saltea, pături și cearșafuri de la magazie pe inventar și trebuia să ai grijă de aceste obiecte. Lampa de carbid indispensabilă pentru lucrul în mină, o aveam din timpul școlarizării. Dacă nu aveai trebuia să o plătești după ce o primeai de la aceeași magazie. Masa era
1961 DE LA UCENICIE LA MUNCA ÎN SUBTERAN de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 940 din 28 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365148_a_366477]
-
în sertar obedient sufletul meu estropiat îl ai în buzunarul drept mai cinstit am aruncat în closet tocul rupt inima spartă de o piatră din asfaltul lasciv sentimentele se dezbracă la groapa de gunoi comună sufletul îți doarme sedat printre cearșafuri spălate cu balsam pliate cartezian nu mai suna mesajul este prolix la mâna mea brățara handmade are șapte noduri legate gordian Referință Bibliografică: Evanghelizarea (după tine) / Angi Cristea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1328, Anul IV, 20 august 2014
EVANGHELIZAREA (DUPĂ TINE) de ANGI CRISTEA în ediţia nr. 1328 din 20 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/364821_a_366150]
-
într-o sticluță. O pregătise de cu seara. Mai luase la ea cafea și zahăr cubic rezervă, inclusiv un fierbător. Nu avea chef dimineața, când dorea să bea o cafea, să părăsească camera doar pentru atâta. Prefera să lenevească sub cearșaf sau să facă dragoste cu Mircea. Când se gândea la această ultimă oportunitate începea să o furnice tot corpul. Trecuse ceva timp de când nu s-au mai văzut și nu s-a mai simțit ocrotită de brațele sale atât de
CAT DE MULT TE IUBESC..., ROMAN; CAP. IX CALATORIA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1134 din 07 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364831_a_366160]
-
de gânduri când răspunsul întârzie. În așteptare, evadezi aruncându-ți privirea peste fereastra inimii și cauți să regăsești dimineața aceea în care picăturile de iubire vă răcoreau trupurile înfiebântate de îmbrățișări. Când pielea răscolită de dragoste își lăsa parfumul pe cearșafurile albe de mătase, când umezeați visele cu săruturile voastre. Iarăși te simți inspirat să trimiți un nou email persoanei iubite, ca să-i trezești simțurile și... ca să o obligi cumva să se grăbească cu mesajul de răspuns. Consemnezi cu un clic
EMAIL-UL de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 436 din 11 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366329_a_367658]
-
baltă să fie, că broaște se găsesc”. Aceasta, în definitiv, nu conta. Era o experiență nouă, cu un nou partener. Parcă mai ținuse cont pe câți i-a avut ca parteneri să-i „încălzească” patul și au contribuit la șifonat cearșafurile? Acum era mai neplăcut. La țară nu este ca la oraș. Nu poți face un pas greșit, că știe toată comuna. De aceea evitase orice combinație locală, însă tinerețea și mai ales temperamentul său vulcanic își cereau drepturile și nu
BANCHETUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1256 din 09 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365466_a_366795]
-
să simțiți cum bate inima/ acestui bolnav de cântec/ n-o să vă vină a crede că-s eu.” Metaforele ventilate, inovative și deloc la îndemâna oricui, rezistă trecerii în materializarea și receptarea poemelor sale: „Doar ochii sunt orbi. Restul e lumină./ Cearșafuri de patimi întinse la uscat./ Dintr-o întâmplare,/ inima mea bună/ într-o fântână de lacrimi/ s-a înecat./ Du-te!” Fiecare nouă lectură înseamnă o altă descifrare a semnificațiilor conținute. Practic, autorul ne deschide un univers al oglinzilor prin
PRIN LABIRINTUL POEZIEI de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 201 din 20 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/365553_a_366882]
-
a părăsit nici după ce a dat drumul celor câtorva găini din cotețul din spatele casei și mâncare celor doi șoldani aduși în ogradă în urmă cu două săptămâni. Nu-i spusese nimic Mariei de presimțirile lui, se trezise din nou cu fața la cearșaf și îl ocărâse din nu știu ce motiv, își văzu în tăcere, așa cum făcea întotdeauna, de treburile gospodărești, cât mai departe de bucătăria unde ea trebăluia. Citește mai mult SCRISOAREA CAPITOLUL 1Stătea, cu o mână rezemându-se de stâlpul de beton al
HELENE PFLITSCH [Corola-blog/BlogPost/365932_a_367261]
-
a părăsit nici după ce a dat drumul celor câtorva găini din cotețul din spatele casei și mâncare celor doi șoldani aduși în ogradă în urmă cu două săptămâni.Nu-i spusese nimic Mariei de presimțirile lui, se trezise din nou cu fața la cearșaf și îl ocărâse din nu știu ce motiv, își văzu în tăcere, așa cum făcea întotdeauna, de treburile gospodărești, cât mai departe de bucătăria unde ea trebăluia.... XXIII. AYURVEDA SAU MÂNÂNCĂ DOAR ATUNCI CÂND ÎȚI ESTE FOAME!, de Helene Pflitsch , publicat în Ediția nr.
HELENE PFLITSCH [Corola-blog/BlogPost/365932_a_367261]
-
de câteva zile în Sri Lanka și îmi petreceam timpul mai mult plimbându-mă și vârându-mi nasul peste tot. Valurile înspumate mă atrăgeau doar atât cât să îmi răcoresc trupul înfierbântat și sunt mult prea „neliniștită” să stau întinsă pe cearșaf sau șezlong încercând să-mi schimb culoarea albă a pielii. Oricum razele de soare mă găsesc și în mișcare și nu aveam intenția să particip la un concurs „Cea mai bronzată femeie de pe plajă”. Într-una din plimbări, transformată în
HELENE PFLITSCH [Corola-blog/BlogPost/365932_a_367261]
-
de câteva zile în Sri Lanka și îmi petreceam timpul mai mult plimbându-mă și vârându-mi nasul peste tot. Valurile înspumate mă atrăgeau doar atât cât să îmi răcoresc trupul înfierbântat și sunt mult prea „neliniștită” să stau întinsă pe cearșaf sau șezlong încercând să-mi schimb culoarea albă a pielii. Oricum razele de soare mă găsesc și în mișcare și nu aveam intenția să particip la un concurs „Cea mai bronzată femeie de pe plajă”. Într-una din plimbări, transformată în
HELENE PFLITSCH [Corola-blog/BlogPost/365932_a_367261]
-
Publicat în: Ediția nr. 2019 din 11 iulie 2016 Toate Articolele Autorului Ea nu e cea cu care întinzi mătasea zilelor peste trupul bronzat de vise. Și orele se răsucesc continuu în fuiorul trecerii. Cu ea nu te tăvălești în cearșaful cuvintelor. Cu ea îți poți bea cafeaua discretă de gânduri. În surâsul dimineții, în zâmbetul amiezii, în mângâierea nopții, departe sau aproape de rosturi, rămâne o simplă femeie, odihnă pentru oboseala vremii. Cu ea îți poți bea aleanul tăcut. Într-o
TOARCEREA VREMII de IULIA DRAGOMIR în ediţia nr. 2019 din 11 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350626_a_351955]
-
Acasa > Poeme > Dorinte > PE UNDUIRI DE SARABANDĂ Autor: Gheorghe Șerbănescu Publicat în: Ediția nr. 688 din 18 noiembrie 2012 Toate Articolele Autorului Pe unduiri de sarabandă Cuvinte în poezie pe formă în vers pe cearșafuri în alb pe hârtie în prima înflorire a liliacului pe gleznă de alabastru în jurământ pe unduiri de sarabandă în sufletul pulsant pe al minții versant în timp râu de stele pe lacrimi vărsate în clepsidra de argint pe forme
PE UNDUIRI DE SARABANDĂ de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 688 din 18 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351315_a_352644]
-
țepușă devenind Celălalt. Și mereu Celălalt cu fiecare poem Celălalt până când poți deveni o mie de Ceilalți care-au primit fulgerarea. Iar pe voi, necititorii mei, vă și văd murind rând pe rând în paturile voastre scumpe acoperite cu dantelate cearșafuri în amorțire și fără de nimb și fără de pecetea angoasei primordiale despre care adesea în Manualul Bunului Singuratic vorbeam. Voi, cei care nu mă citiți care de litera Evangheliei mele nu vă veți atinge și nu veți apropia de sinapsele voastre
DANIEL CORBU de LUMINIŢA CRISTINA PETCU în ediţia nr. 338 din 04 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351374_a_352703]
-
s-au ținut de cuvânt, exact ca în cazul lui Vlad Georgescu care a dat pe post "Orizonturile Roșii", carte care a dezvăluit occidentului adevărata față a dictatorului roman. Pentru a demonstra că nu sunt primitivi, i-au vârât un cearșaf în gura, sau i-au pus o perna pe fata, "astupându-i orificiile respiratorii", după cum reiese din raportul întocmit de IML. Cea mai autorizata părere asupra morții lui Marin Preda rămâne insa cea a medicului Șerban Milcoveanu, care, bazându-se
„BĂIETE, ĂŞTIA VOR SĂ MĂ OMOARE!” INTERVIU DESPRE MARIN PREDA CU PROF. ION IONESCU-BUCOVU de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 557 din 10 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351429_a_352758]
-
ȘI EU Sunt și eu un punct pribeag, Ca multe alte câte sunt, Purtând același steag, Al vieții pe pământ. Când mă ascund sub cer, Îmi trag plapumă de stele, Cu Căi Lactee în eter, Pierzându-mă prin ele. Acest cearșaf foarte incert, Cum îl vedem în aparență, Noi nu-l percepem concret, În necuprinsa lui esență. Cerul nesfârșit îmi e acoperiș, Încărcat de stele sau de nori, Iarba verde îmi ține înveliș, Asta, chiar de foarte multe ori. Îmi caut
SUNT ŞI EU de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 405 din 09 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351623_a_352952]
-
Iubirii, se întinse lângă ea, răgaz în care încerca parcă să-și armonizeze pulsul cu al femeii dorite, ce fremăta lângă el. După câteva zeci de secunde, ea s-a ridicat, a desfăcut patul și s-a ghemuit jucăușă sub cearșaf, așteptând. A intrat și el, la fel. Adăpostiți de pânza albă, au continuat joaca, prilej ideal de a se apropia, de a se cunoaște în intimitate. La un moment dat, au constatat că halatele dispăruseră de pe ei, iar cearșaful rămăsese
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (11) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1594 din 13 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/352121_a_353450]
-
sub cearșaf, așteptând. A intrat și el, la fel. Adăpostiți de pânza albă, au continuat joaca, prilej ideal de a se apropia, de a se cunoaște în intimitate. La un moment dat, au constatat că halatele dispăruseră de pe ei, iar cearșaful rămăsese doar un copilăresc mijloc prin care continuau să se caute și să se regăsească. Nu se vedeau, dar se simțeau și se cunoșteau prin săruturi și mângâieri, prin atingeri și apropieri. ,,Nu-ți fie teamă, Iuliana! Oferă-i tot
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (11) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1594 din 13 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/352121_a_353450]
-
un salon alăturat. Cineva vorbea la telefon, plângându-se de răbdarea pe care trebuia s-o încerce în spital. Descoperi ușor cabina de duș. Era la două camere distanță de salon. Nu avea prosop. Se întoarse și își luă un cearșaf pe care-l folosi, ferindu-se să fie văzut de cineva. Când se întoarse în salon, vecinul de suferință sforăia. Atunci zări, în spatele noptierei acestuia, într-o sacoșă, o pereche de pantaloni și un tricou verde. Îndată îi fulgeră o
PROMISIUNEA DE JOI (XII) de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 865 din 14 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354869_a_356198]
-
tău... Vanitatea și cochetăria ta distilată, neliniștile tale profunde, gândul tău puțin înghețat, categoric și fără ascunzișuri, atât de temut de către amatorii de compromisuri“. S-au reîntâlnit pe plajă și au încheiat un armistițiu. Pe malul mării au împărțit același cearșaf, pe care stăteau de vorbă, uitând de ei, prăjindu-se sub soarele puternic. Erau doi tovarăși de singurătate care aveau în fața lor lumea... Seara, mâncau împreună, sub un copac, din același ceaun, izolați de restul lumii. Prima cerere în căsătorie
DACĂ DRAGOSTE NU E, NIMIC NU E... de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 608 din 30 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355315_a_356644]
-
Dumnezeu și am crezut în tot ce zice El, am simțit că îndemnul „ia-ți crucea și urmează-Mă” se referă și la mine. Am vrut să-L urmez pe Iisus Hristos nu atunci când mă vor întoarce în pat cu cearșaful, nu atunci când nu voi mai trebui nimănui, ci acum. Fericitul Augustin zicea: „Nu vreau să-i dau lui Dumnezeu ceea de ce eu însumi nu mai am nevoie”, adică bătrânețea și boala. Nici în jocul de cărți nu intri fără să
INTERVIU CU PĂRINTELE IEROMONAH SAVATIE BAŞTOVOI P. I... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 311 din 07 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355417_a_356746]
-
ta ... Doamnă, vă rog frumos, doar umerii, gâtul ... cât permite fetița, vă rog! a insistat ofițerul, întorcând capul și privind o pe Silvia. Încet, cu jenă evidentă în priviri și roșie la obraji, Iuliana a tras cu mâna nebandajată de cearșaful în care se învelise până sub bărbie, lăsând gâtul și umerii la vedere. Mai apoi, ocrotită de mâinile mamei, a mai dezvelit o parte din piept, până la sânii pe care i a acoperit, peste cearșaf, cu mâna. Ținea ochii închiși
CHEMAREA DESTINULUI (5) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 283 din 10 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356705_a_358034]
-
tras cu mâna nebandajată de cearșaful în care se învelise până sub bărbie, lăsând gâtul și umerii la vedere. Mai apoi, ocrotită de mâinile mamei, a mai dezvelit o parte din piept, până la sânii pe care i a acoperit, peste cearșaf, cu mâna. Ținea ochii închiși și murmura adresându i se mamei: - Atât, mamă, să nu mai tragi ... Mi e rușine! M a mușcat și de spate, de umeri ... dar și aici, pe piept, m a durut rău ... și de șolduri
CHEMAREA DESTINULUI (5) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 283 din 10 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356705_a_358034]
-
luminează privirea, bucuroasă că și în mine e ceva atât de fundamental! Eram stăpaniți de trăiri și simțuri comune . Spre dimineață savuram împreună răsăritul de soare din patul tău. Priveam la noi, ne zâmbeam vedeam o singură formă, așezată pe cearșaful imaculat, corpurile noastre, un tot. Îmi amintesc cum ne spuneam rămas bun cu acele îmbrățișări chiar înaintea răsăritului uneori. De-atunci îmi amintesc ne-am văzut zi de zi. Diminețile cursurile erau prozaice. Mâncam cornuri în timp ce studiam. Răsfoiam setoși cursurile
SUNT LACRIMĂ DIN LACRIMILE TALE (INCLUDE UN NOU CAPITOL) de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 598 din 20 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355121_a_356450]