593 matches
-
să se roage în Catedrală, să urce pe Monte Consolino, să coboare la râu. Don Terentio murise, muriseră toți cei ce ce-l cunoscuseră așa că ar fi ajuns ca un străin într-un ținut străin, cu chipul lui slăbit, cu cearcăne la ochi, cu burta ca un burduf, adus de spate și mâinile pline de pete. I-a scris o scrisoare lui Tobia Adami pentru a afla vești în privința poeziilor lui. Fuseseră publicate sau fuseseră arse? În scrisoare, cine știe de ce
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
surpriza întâlnirii cu privirile pacientului de la reanimare. Avea capul strâns într-un bandaj mare, ca un turban ce-i cobora peste urechi și se strângea sub bărbie. Fruntea, atât cât se vedea, era vânătă, ca și firișoarele ce-i străbăteau cearcănele. Colțurile gurii atârnau, îmbătrânite, și buzele se subțiaseră de cât tăcuse. Doar mâinile se vedeau întregi, cu degete subțiri, așezate deasupra păturii, pe lângă trup. Pielea buricelor era zbârcită, ca atunci când ții mâna prea mult timp în apă sărată. Cu atât
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
plutea o senzație de împăcare. Lumea aceasta se depărta pe vârfuri și se întorcea lumea dintâi, în care îi plăcea să înoate, întinzându-și picioarele. Primele amintiri vagi le avea de pe când era doar un ochi cu irisul verde. Apoi cearcănul s-a îngroșat în jurul ochiului, a căpătat o pieliță solzoasă și într-o margine s-a prelungit cu un fel de coadă subțire, ca o ață. În jur, lumea, o odaie largă, cu pereți umezi, îl privea cu ochi asemănători
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
am mai avut și pentru apă... Atâția bani pentru taxă ? — Ei, nu e doar pentru taxă. E și pentru examene. Strângem pentru profesori, știi cum e... — Sincer, nu știu... pe vremea mea la facultate se mai și învăța... Își șterse cearcănele și își privi, distrată, negreala de pe buricele degetelor. — Și la ce ți-a folosit ? întrebă, fără să aștepte vreo lămurire, era mai degrabă răspunsul pe care și-l dădea singură. Apoi își aminti și se trase îndărăt, fără să-i
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
de dimineață? Ce s-aîntîmplat? Niciodată Sultana nu îndrăznise a-l căuta acasă. Costumul ei, discret și elegant (un tailleur de stofă neagră foarte moale, siluetând liniile trupului planturos, dar zvelt, o crizantemă artificială la butonieră), nu denota nici o dezordine. Numai cearcănele din jurul ochilor negri, focoși, pe-o față foarte brună și lucioasă, acuzau o mistuire interioară. Sultana era frumoasă, în ciuda unei definiții fizice prea violente și a unor sprâncene excesiv de stufoase. Un puf dens făcea o umbră deasupra buzei de sus
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
oraș, îi scrise, îl găsi, însă Ioanide, după o scurtă fază de intimitate, cunoscând mai de aproape pe Saferian, deveni din ce în ce mai distant. Dar acum lucrurile luau o față neplăcută. Sub tonul măsliniu al obrazului se ghicea paloarea. Sultana slăbea, căpăta cearcăne în jurul ochilor. I se găsi un mic revolver sidefat în noptieră. Ioanide și Saferian, fără multe explicații, prin aluzii, înțeleseră situația. Lui Saferian îi venea greu să facă mărturisirea, la urma urmelor era mai nimerită o legătură a Sultanei cu
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
cauți aici? sări în sus Ioanide, într-o șoaptă masivă, sonoră. - Tu ce cauți aici? Îi replică Sultana cu reproș. Aceasta era foarte întunecată la obraz de soarele meridional, arăta a fi în cea mai perfectă stare de sănătate și cearcănele de la ochi îi dispăruse. Era îmbrăcată foarte elegant și simplu, tot în tailleur marron (culoarea ei predilectă), de o lână engleză spongioasă și moale ca o țesătură de alge. În ea nu striga vreo stare maladivă, ci vitalitatea sudică, întreținută
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
o linguriță la o cană), de gălbenele (½ linguriță la o cană) și flori de coada șoricelului (2 linguri la o cană). Pentru ochii obosiți: comprese cu infuzie de petale de trandafiri, o linguriță la 100 ml de apă clocotită. Pentru cearcăne: comprese cu infuzie de flori de tei, 4 lingurițe la o cană. Dezinfectarea ochilor: comprese cu infuzie din frunze de nuc, 4 linguri la o cană cu apă clocotită. Hidratarea pleoapelor ridate: comprese pe ochi cu decoct din rădăcină de
MIRACULOASE LEACURI POPULARE by Vasile Văsâi () [Corola-publishinghouse/Science/1623_a_2977]
-
respins altă dată banii pecuniari ai celor din Londra Cahorului, asemenea ai celor din Bordeaux în Brye, cari voiau a le cumpărau pentru miezifica însușire a complexiunii elementare ce este înscăunificată în măsura pavimentească a firii lor esențialice, ca să înstrăineze cearcănele și tempestele de peste viile noastre... O, Domnule, Doamne, micădănecioaia noastră! Dă-o că e de folos urbei. Toată lumea se slujește de dânsa. Dacă ecva ta se simte bine, la fel îi merge și Școalei noastre, ce este asemuită iepei proaste
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
încă nedispus a se jertfi pe altarul matrimonial. La minister face cunoștință cu șeful de cabinet, Vereș, colportorul tuturor bârfelor, și reîntâlnește pe Diana, care îi apare "mai frumoasă, mai voioasă, mai senină", dar la fel de indiferentă ca întotdeauna ("Nici măcar un cearcăn melancolic în jurul ochilor ei, o emoție fugară... Nimic"). Crezându-se vindecat de iluzii, Bizu e hotărât să-i răspundă, și el, cu aceeași indiferență, convins că femeia nu-i mai mult decât trup. Or, trupul Rosinei părea să-i satisfacă
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
doi își dădură pe spate glugile șiroind de apă și atunci se văzu că primul era un bătrân butucănos cu o figură comună, iar cel de-al doilea, era o femeie micuță la statură, de vreo treizeci de ani, cu cearcăne mari vineții sub ochii stinși parcă de o suferință atroce. Vru să mulțumească, dar gura îi rămase încleștată și două lacrimi mari se rostogoliră repede pefața-i încă tânără, unindu-se sub bărbie cu bobițele de apă care se scurgeau de pe
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
venea din sens contrar și care se oprise în loc ca să-l privească mai bine; o doamnă nu prea înaltă, îmbrăcată într-un pardesiu cărămiziu, de sub gluga căreia ieșea un smoc grizonant în formă de buclă și doi ochi uimiți, fără cearcăne și fără pungi, pe jumătate închiși, ce îl oprise subit din mers. Deoarece nu se așteptase la o asemenea surpriză, la început tresări, apoi zâmbi emoționat și, cu degetul arătător de la mâna dreaptă ațintit spre ea, ca și cum ar fi avut
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
cu orice preț, aproape că le plângi de milă; se mișcă ca vai de mama lor, consumă hapuri cu nemiluita și, în general, nu mai fac față la nimic. Mulți dintre ei, cu fețele tăbăcite, brăzdate de riduri adânci și cearcăne borcănate, nu mai pot citi nici cu ochelari, nu mai aud soneria sau telefonul. Cu toate acestea dimineața, după un somn plin de sforăituri și rafale de tuse ce trezesc vecinii cu noaptea-n cap, cu picioarele betege și cu
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
mai mare atenție!”; dacă ne întâlnim pe stradă cu o cunoștință și o întrebăm ce face, iar aceasta spune: „Bine, foarte bine!”, tindem să credem contrariul dacă propoziția a fost intonată descendent, fără entuziasm, dacă persoana arăta rău (palidă, cu cearcăne, prost îmbrăcată, ciufulită), iar pe fața ei se citea tristețea. 1.2. Procesul comunicării. Elementele componente Comunicarea este un proces presupunând următoarele elemente: emițător (vorbitor), receptor (ascultător), canal de comunicare (scris sau oral, direct sau mediat prin telefon, radio, computer
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
2); a dormi(2); dus(2); leneș(2); moarte(2); ochi(2); odihnitor(2); pace(2); recuperare(2); somnolență (2); a visa(2); visare(2); activitate; alarmă; alb; Alba ca Zăpada; amorțeală; ascensiune; asistent; azi; cald; calm; calmare; a căsca; cearcăne; ceas; copilărie; culcuș; dimineață; distruge; domn; doresc; dorință; dragoste; eliberare; energie; etern; a face nani; facultate; fior; frisoane; gras; grătar; Guvern; ideal; important; inel; insuficient; iubesc; iubire; împrospătare; închid ochii; îndeplinit; întrerupt; întuneric; lemn; leneveală; lenevie; liniști; liniștitor; lipsește; mărțișor
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
l-a luat din nou de lângă mine. De dor, îi fierbeam zilnic câte un ou. Nu puteam să gătesc pâine cu parizer, mă excitam îngrozitor și mă umfla plânsul din senin. Când s-a întors, era delicios: bronzat, cu niște cearcăne sexy (de la diferența de fus orar) și vorbea deja cu un ușor accent american. Prima lui întrebare a fost despre progresele mele culinare; i-am arătat mândră cele peste 30 de ouă fierte în lipsa lui și aliniate frumos pe calorifer
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
mod normal ar fi desemnat pe cineva să-mi ducă cumpărăturile până la mașină, dar în condițiile date - gospodină tânără și de o frumusețe nepământeană - se va ocupa personal de mine... Trebuie să recunosc cu toată sinceritatea că, deși îmi uram cearcănele provocate de supărare, observasem și eu că-mi dau un aer foarte distins... A agățat cu delicatețe lada, a ridicat sacul ca pe un fulg și până la mașină a monologat în engleză pe tema preparatelor pe bază de cartofi, apoi
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
fără emoție, încercând să sublinieze ceea ce este mai caracteristic în arta lor. Unele poeme transcriu și emoții generate de momente ale spaimei, ale iubirii și ale morții: "pasul acela, palidul, unde-i?/ o, fragil străveziu,/ zilnic mi-l fură-n cearcănul unde-i/ marea, târziu." Poemele devin descriptive, fără strălucire, în perfecțiunea formei și a includerii ideii, dar și narative. Volumul antologic "Versuri" (1972) cuprinde poeziile grupate-n cicluri: "Cântece de dragoste","Balade", "Omul cu compasul", "Sonete", "Devorantul Cronos", "Voluptatea limitelor
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
copilul cînd luna știrbește, ca să-i piară pofta de lapte de mamă. (Gh.F.C.) Sămînța tare (secară, porumb, grîu) se samănă de lună nouă, ca să crească bine. Sămînța moale (in, cînepă, ovăz) se samănă cînd luna scade. (Gh.F.C.) Cînd luna are cearcăn, vine ploaia. (Gh.F.C.) Luna albă ca argintul vestește vreme bună. Luna ca arama aduce furtună. Luna ca plumbul e semn de ploaie. (Gh.F.C.) Luni Poporul zică că lunea este a sfinților îngeri sau voievozi, și e bine să se postească
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
dramatice ale lui Camil Petrescu, "postura femeii tratate cu nedisimulat dispreț e penibilă și degradantă" (I. Negoițescu), un misoginism nejustificat. Portretul fizic: Alta este "o femeie de o frumusețe neliniștitoare, voinică dar mlădioasă, cu mișcările senzuale. Are ochii mari, în cearcăne vinete, care-i dau un aer de profundă melancolie când privește stăruitor fără să vorbească".Ea a fost nevoită să se prostitueze, să măture scena teatrului din Milano, să ajute actrițele să se îmbrace. Într-o zi a ajuns actriță
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
dubluri ale eului liric, cel mai adesea revine în panoplia lirică figura lui Narcis, odată cu care se inaugurează în poezia lui Dan Laurențiu o rețea simbolică descinzând din mitologia romantică a geniului abstras din contingent, marcat cu "stigmatele puterii cu cearcăn dilatat" (Acum vocea de primăvară), ce survolează absolutul într-o aventură dramatică a spiritului creator. Oricât ar fi trudit de conceptele supreme, eroul acesteia așa cum este el înfățișat în Poziția aștrilor sfârșește prin a-și pune esența în slujba autocunoașterii
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
proză scurtă și romane: 11 fante, zi-i despre dialogul edenic, Editura Știința, Chișinău, 1999; Pelerinul de Cenușă, Editura Cronica, Iași/ Editura Știința, Chișinău, 2000; Conspirația vagabonzilor, Editura Cronica, Iași, 2001; Crematoriul de suflete, Editura Cronica, Iasi, 2003; Cantina cu cearcăne, Editura Cronica, Iași, 2003; Suflete cu ieșire la mare, Editura Tritonic, București, 2010; Respirația umbrei. Amintiri fără copilărie, Editura Cronica, Iași, 2012. Traduce 20 de cărți semnate de poeții Michel Camus, Yves Broussard, Jean Poncet, Christian Vivicorsi, Jean-Max Tixier, Jacques
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
cu pupila albastră din volumul cu același titlu, descripția urmărește de regulă resturile acestuia într-un univers maculat chiar atunci când e lipsit de prezența umanului: "în cetatea de cuarț/ toamna a răstignit/ răsăritul/ până i s-au nisipit falangele/ izvorâtor cearcăn de lumină/ îmbrățișează somnul canarului/ nerostită poveste a nestatorniciei,/ tăvălugul fluxului/ îți adulmecă sarea/ înrourată pe trup". Când actantul uman își face simțită prezența sau chiar evoluează fizic în peisajul contaminat de această pace agonică, de această sumbră armonie a
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
în departe...” (Erezie) - glăsuiește, ades, poetul... Dacă uneori, „trist mă țin prin salvele luminii / flux/reflux sorbindu-mă strein...” (Lauda crinilor), „inocentul trup / serafic trece-n umbră prin cetate...” (Altfel de toamnă), și atunci... „raza din condei și smirna aprinde / cearcănul lunii” (Iarbă), iar „rana suferindă / ninge o colindă...” (O rătăcire de argint) și reflectând puțin, am zice, că o frântură din ecoul litaniei lui Ovidiu se potrivește și maestrului eoria Zilieru: „pe versuri mă reazim, / eu, // autorul, rămân flacăra verbului
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
de la Weimar se desenează discret pe o carnație suplă, elastică, de om sănătos și echilibrat, pe când Flaubert poartă pe chipul său flasc, obosit, semnele supliciului, cu ochii aceia imenși, minerali, fixați ca niște mărgele de piatră pe dantela neagră a cearcănelor. Pentru scriitorul modern, exemplul lui Goethe rămâne fără urmări notabile. Mult mai fertil pare a fi fost modelul flaubertian, de la care se revendică toți cei ce cred în religia scrisului. Printre ei, bineînțeles, intră și Lovinescu. Lăsând la o parte
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]