612 matches
-
pisicile, în plin somn. Se uita la mine, fără să miște capul, cu ochii aburiți de somn, rece, absent, poate nici nu mă vedea, și se culca la loc. În ziua următoare umblam amețit pe coridoare ori pe țărm, cu cearcăne la ochi, istovit de nesomn. Când mă întîlnea, Moașa îmi azvârlea câte o remarcă sarcastică: "Pari extenuat, domnule sculptor. N-ar trebui să-ți pierzi nopțile, în curând vei avea nevoie de energie ca să cioplești piatra". Îmi venea s-o
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
o salvez de la prima vedere. Spre deosebire de volubilele și indistinct brunetele mele colege de grădiniță, Natalia tăcea cu o gravitate blondă care friza suferința. Venea îmbrăcată în rochițe drăguțe și își ocupa maiestuos locul la periferia jocurilor noastre, observându-ne din spatele cearcănelor ei, ce trădau fie o maturitate precoce, fie prezența viermilor intestinali. În anul în care Natalia a respirat și a mișunat grațios în preajma mea, n-am găsit nici un prilej să leg două vorbe cu ea. O iubeam în tăcere. Dar
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
să scurg măcar câteva picături de urină, m-am întors tăcut în sala de clasă. N-am mai îndrăznit să o privesc. Vacanța de vară ne-a despărțit pentru totdeauna. Deși am mai întâlnit-o în anii facultății, cu aceleași cearcăne, aceiași dinți a căror strungăreață se accentuase, cu același păr blond-cenușiu, dar cu o voce care distona puternic cu imaginea mea despre ea, cu același nume de actriță de cinema, și cu un număr de telefon la care nu a
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
a văzut cât de mult se schimbase, era mai planturoasă, sânii cândva mici se umflaseră, amestecul de fetiță și femeie de pe vremuri se topise într-o femeie cu un aer pierdut, obrazul neted cu hașuri fine, ochii înfundați conturați de cearcăne pronunțate. Dârzenia trecuse în gesturi leneșe, încete și prelungite. Sau poate era o mască totul. Au continuat jocul-hărțuială până în clipa în care a întrebat-o dacă știe ce zi este. Uitase de ziua lui de naștere, când i-a reamintit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
mai văd bine) și m-am observat mai puțin palidă Își nu era lumina mai slabă de vină) și nu chiar înfiorător de slăbită Își nu era rochia asta de casă foarte largă de vină), și parcă nu aveam atâtea cearcăne Își nu faptul că stăteam la distanță de imaginea reflectată mă făcea să nu le văd) și parcă îmi tremurau mai puțin mâinile Își asta nu pentru că îmi lepădasem toate brățările care zăngăneau înfiorător, eu le lepădasem pentru că mi se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
forță în pulpele ce tremurau, iar pânteceul îi era ușor proeminent. Părul scurt, foarte rar și îngălbenit, i se lipise de transpirație de cap și de ceafă. Nasul părea că i se subțiase, ochii adânciți în orbite erau înconjurați de cearcăne foarte conturate, iar deasupra pomeților, chiar în dreptul cearcănelor, se formaseră două pungi atârnânde. Cămașa toată udă i se lipise de spatele subțire în două rotocoale mari, ca niște pete uleioase. Andrei Vlădescu și fiica ei s-au privit pe deasupra capului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
era ușor proeminent. Părul scurt, foarte rar și îngălbenit, i se lipise de transpirație de cap și de ceafă. Nasul părea că i se subțiase, ochii adânciți în orbite erau înconjurați de cearcăne foarte conturate, iar deasupra pomeților, chiar în dreptul cearcănelor, se formaseră două pungi atârnânde. Cămașa toată udă i se lipise de spatele subțire în două rotocoale mari, ca niște pete uleioase. Andrei Vlădescu și fiica ei s-au privit pe deasupra capului cu păr îngălbenit, în timp ce bătrâna doamnă se străduia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
coc dezordonat de plușul tot cenușiu al spetezei și ghemuindu-se mai bine sub pledul tras până peste umeri, în dreptul gâtului. Încă dârdâia, dar nu se atinsese de ceaiul fierbinte pus pe o măsuță alăturată. Era trasă la față, cu cearcăne și ochii negri scufundați în orbite, slăbită. L-a privit pe Andrei Vlădescu un timp, apoi s-a zvârcolit sub pledul în carouri, întorcându-se pe o parte și acoperindu-se până la bărbie. Agitată și tristă, l-a privit cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
acela nenorocit care a fost într-o vreme cămin de nefamiliști al nu știu cărei uzine. Glasul îi era și acum moale, părul la fel de strălucitor, privirile ușor pierdute, deși se străduia să râdă tot timpul. Hașuri fine se aglomerau în jurul ochilor cu cearcăne cu greu acoperite de fard. Nasul îi era drept, buzele groase. Dar privită de foarte aproape își pierdea dintr-odată atracția, ca o pictură veche și superbă doar sub foița de pergament care o acoperă, altfel un desen fără artă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
cortul ticsit de oameni, Înainte ca ochii să Îi rămână fixați În direcția lui Logan. Un zâmbet vag Îi apăru pe față, dar dispăru la fel de subit. Nu e de mirare, dacă stai să te gândești cum arăta el. Nebărbierit, cu cearcăne, și cu părul negru făcut vâlvoi și Încrețit de ploaie. Isobel deschise gura parcă pentru a spune ceva și apoi o Închise. Ploaia se izbea de partea de sus a cortului, aparatul foto păcănea și scâncea În timp ce, blițul se declanșa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
duzină de perne, uitându-se la Logan cu ochiul lui bun. Apoi din nou la televizor. — Ticălos mic. Liniștea se Întinse În penumbră. Luminat de strălucirea fantomatică a televizorului, Doug Disperatul arăta ca un schelet, cu obrajii săi supți și cearcănele negre din jurul ochilor. Dantura Încă Îi plutea Într-un pahar. — De ce-ai ucis-o, Dougie? — Știi... spuse bătrânul. Vocea Îi era joasă și gravă, ca o șoaptă ce răzbătea prin sticlă spartă. Eram un afurist de armăsar când eram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
imaginea autorului, imaginea vanității sale, singura Însușire pe care se sprijinea făptura-i șubredă; va elibera, așadar, manuscrisul de acele micimi În care s-ar fi reflectat ca pe luciul unei bălți, chipul cu obrazul ciupit al lui Jeshua Krohal, cearcănele sale vineții ca și trupu-i trîndav; apoi va tăia dintr-un condei orice aluzie răutăcioasă la adresa unor stări de lucruri ca și unele degresiuni biblice ca aceea despre femeia lui Lot, În care se recunoștea nemțoaica roșcovană din crîșma „Corona
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
tot neagră. Pe punte, mateloții japonezi își dădeau toată silința să descurce parâmele și să repare catargul rupt. La cină, am putut în sfârșit să vorbesc pe îndelete cu Montaño și Contreras. Amândoi nu închiseseră un ochi toată ziua: aveau cearcăne negre, iar umbrele istovirii li se întipăriseră adânc pe chip. Din câte spuneau ei, cei doi mateloți japonezi aruncați în mare nu mai putea fi salvați cu nici un chip. Mi-era milă de ei, dar aceasta era soarta pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
lui, de „degenerarea“ dorințelor sale care, uneori, ating patologicul divin, monstruosul delicat, animalier (paianjeni îngrozitori lucrați ca o bijuterie de lux, gușteri cu guși umflate doar aparent dizgrațios etc.)... sau diformul medieval ce te face să savurezi o infantă cu cearcăne secrete, datorate practicilor singulare, îmbufnată în gulerul ei dantelat, însă gheboasă, cu un picioruș întors ademenitor de o sechelă poliomielitică sau cu un șold dizlocat congenital sub horbota imperială... Regine cu buză de iepure... molestându-și sânii în rugăciuni satanice
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2199_a_3524]
-
Prostuțo, îi spunea Jacques de fiecare dată când dădea s-o sărute, iar ea izbucnea în plâns. Întoarce-te la soțul tău. Numa’ lui îi ești bună. După asta, Irene a început să aibă probleme cu somnul. Naji îi săruta cearcănele de sub ochi și-i făcea masaj la umeri. I-a cumpărat cel mai urât halat de casă din flanel pe care Irene îl văzuse în viața ei și i-a spus că, înfășurată în el, o să doarmă ca un îngeraș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
Dar arăți foarte prost. Ești surmenat. Ai obținut aprobarea lui Morton pentru acest experiment? Kent se întoarse încet spre Smith și atunci Grosvenor, care se așezase la loc, își dădu seama că Smith nu exagerase: șeful secției de chimie avea cearcăne negre sub ochi și obrajii supți. - L-am poftit și pe el, spuse Kent, dar a refuzat să vină. E de părere, însă, că o astfel de experiență nu poate strica nimănui, dacă felina se va supune de bunăvoie. - Ce-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
sale, Îl ador pe Arghezi pentru forța cu care-ți azvîrle În față văpăi ascunse, prin care Întreține gherila fără șir a concretului, pe Trakl pentru priveliștile parcă preistorice, pe Apollinaire pentru epica și cromatica lui cu brîndușele de culoarea cearcănelor, pe Rilke pentru capacitatea de a deflagra instantanee memorabile, pe Dylan Thomas pentru efectul exaltant al strălucirilor lui. Pe urmele lor și ale altora, Între care numeroși contemporani, am căutat și eu să fixez realul prin invenții figurative, să-l
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
într-o ambulanță cu / girofar albastru / în tine locuia miruna / cu trei luni înainte / de a se naște / era o zi superbă / un alt septembrie / iar toate erau la locul lor neclintite / am ajuns la municipal / cerul era plin de cearcăne / lacrimile mele au spălat / gardul metalic al spitalului / ochiurile plasei pline de vopsea / m-am rugat doamne ajută-mă / nu doamne iartă-mă / ci doamne ajută-mă“ etc. Mult mai frecvente sunt textele iremediabil prozaice, concepute sub formă de scrisori
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
găsea că asta e straniu, mai ales la un medic. Ca un om a cărui prosperitate se Întemeiase pe clisa generativă feminină ar fi putut avea sentimente mai puțin definite În legătură cu propriul trib. Dar acum, văzând o uscăciune fatală În cearcănele de sub ochii lui, Sammler Înțelese mai bine motivul. Fiecăruia să i se dea pe măsura lucrurilor ce le citea În adâncime. Gruner nu mai lucra În profesia lui de zece ani. Avusese un atac de cord și se pensionase pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
grădină sta instalată Lenora între perine și pleduri. Contrariu obiceiului, era acoperită până la gât cu un văl mare înfășurat pe trup. Avea pe frunte o compresă udă, care părea o bandeletă lividă, și figura îi era mult slăbită, cu două cearcăne negrui subt ochi, datorite febrei, nu kholului. Trăsăturile feței erau subțiate și tenul limpede, deși palid subt puținul roz al pudrei. Nu mai era în carnea ei acea revărsare de otrăvuri turburate. Se filtraseră și se așezaseră în cine știe ce fiolă
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
MERIDIANUL" de Vaslui; CRONICĂ DE CARTE 2006-2007 TV-15 Explozia, prof.dr. Dumitru V. Marin în ziarul "Meridianu" de Vaslui; La editura Princeps Edit Iași îi apare în regie proprie în anul 2006, cărțile "DELIRUL DIN IUBIRE" (proză), "AER DE NEFIINȚĂ" (poezie), "CEARCĂNELE UNIVERSULUI" (proză); "VERTEBRELE TIMPULUI" (poezie), apăruta la Editura Pim, Iași, 2007; „FEREASTRA DE DRAGOSTE ALBA” (proză), Editura Pim, Iași, 2007; Are în curs de apariție cartea „ADÂNCURI STELARE” (proză), Editura Pim, Iași, 2009. BRAȚELE CERULUI Domnului ing. GRIG BRAȚELE CERULUI
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
ai furat vorbele rugătoare în care exista un pat de spital unde nebunii sunt obligați să poarte frunzele galbene ce trec mândre în alt anotimp... Așa, Doamne, vezi, despre toate zdrențele arse ce-au deschis cerul cu duhuri grăbite în cearcăne... M-am târât pe treptele hidoase ale întunericului și le-am parcurs ținându-mi liniștea în care delirul dintre noi dispăruse. Sufletul meu cenușă adunată în ziduri. Așa am plecat să-ți hrănesc cu spatele câteva dureri diabolice. Poate ți-
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
departe în genunchi pe o frunză la marginea amurgului... ZĂRILE TAINELOR SÂNGERÂNDE domnului prof. Victor Cristea Doamne ajută-mi în această grea încercare de a depăși ecoul de frunze albastre, ce mi s-a așezat în calea mea, ca un cearcăne desprins din mâlul oaselor sfâșiate de vămile unui veac cu negrele lui veșminte. El, a venit să-mi reamintească despre ciudățenia plânsului unde nici o firmitură de rază nu îngenunchiază în umbra stelei ce a înfrunzit în lacrima de CER suferindă
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
ca un miracol te supune unui pustiu gol și fără copilăria sărutului. În el sărăcia cârpită nu se aseamănă cu cea a cerului de unde mă strecor ca un vânt cu setea timpurilor din ființele iubite. Obiectele făceau parte din febra cearcănelor în care căutând înțelegere am împrăștiat împărăția scrumurilor prin visele ce nu pier niciodată. Vorbeam cu ele, iar din adâncurile lor mai supraviețuiau întrebările despre cine a fost el în nălucirea trecutului, el ce mi-a lăsat penumbra să sărute
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
nimeni, care a făcut totul ca să i-o tragă, numai ca să se dea mare în fața mea. Și a reușit. XII Eram de câteva luni singur, când am văzut-o la un meci de tenis. Avea ochii de un albastru-bulbucat, cu cearcăne frumoase, ușor umflate, fără adâncitura aia urâtă care face ca de obicei cearcănele să fie respingătoare, sânii mari și un zâmbet care se descoperea numai când buzele alea roșii și cărnoase vroiau, lăsând să se vadă cea mai frumoasă dantură
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]